Decizia civilă nr. 603/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 603/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. C. N., D. T.
-S. DE S. C. U. SI R. E. împotriva sentinței civile nr. 14583 din_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimat SC I. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin sentința civilă nr.14583/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta SC I. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. .
A fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr.10/_ de către intimatul M. C. -N. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal nr. 10/_, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 44 alin.3 și art.60 alin.1 pct.b din OG 43/1997, reținându-se în sarcina acestuia că la data de_, ora 7:50, la executarea lucrărilor între str.A. Iancu și str.K. Dezso, nu a respectat prevederile autorizației de spargere, șanțul nefiind umplut și compactat până sus, ceea ce a dus la crearea de obstacol pe drumul public. (f. 5).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției 10/_, instanța reține că acesta a fost încheiat
cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța arată că, persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001 și a celor expuse anterior, în cadrul căruia să utilizeze de orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.
În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, instanța reține că textele în baza cărora a fost sancționată petenta nu sunt texte de incriminare contravențională, ceea ce pune instanța in situația de a nu putea stabili cu exactitate care este contravenția reținută în sarcina petentei și aduce o evidentă vătămare dreptului său la apărare. Față de această împrejurare, instanța de fond a reținut că, în lipsa indicării în mod corect și precis a textelor de incriminare și sancționare a faptei, procesul-verbal este lovit de nulitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că, fiind înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nr. 10/_ se impune anularea acestuia cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale aplicate prin acest proces verbal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul M. C.
-N., care a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală, în motivare arătând că tichetele de parcare afișate pe bordul autoturismului petentului erau expirate, iar petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, conform dispozițiilor art.1169 C.civ.
Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând în mod corect că procesul-verbal de contravenție cu nr.10/_ este netemeinic
întocmit, întrucât potrivit art.44 alin.3 din OG 43/1997, obligația administratorilor drumurilor de informare prealabilă prevăzută la alin.1 și 2 nu se a plică în cazurile de forță majoră, iar art.60 alin.1 pct.6 din același act normativ este inexistent.
De asemenea, în mod corect a reținut prima instanța că potrivit art.16 alin.1 din OG 2/2001, procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Textul instituie un caz de nulitate virtuală, condiționată de existența unei vătămări.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional. În ceea ce privește forța probantă a procesul verbal de contravenție, deși nu este prevăzută de OG 2/2001, totuși puterea doveditoare este lăsată la aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.
Prin urmare, toate constatările făcute personal de către agentul constatator inserate în procesul verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege. Rezultă deci că cel care contestă acest act administrativ oficial trebuie să dovedească prin probe nelegalitatea sau netemeinicia lui, răsturnând deci prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
În cauza I. P. c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garantiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul contraventional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat prezumtia de nevinovatie a petentului.
Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală.
Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Asadar,Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumtia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
Argumentele aduse de către instanța de fond în sprijinul soluției pronunțate sunt pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate. În acest sens este de precizat că, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în considerentele deciziei întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, argumentele menționate nu au fost combătute de către recurent prin motivele de recurs.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 14583/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurent M. C. -N., în contradictoriu cu SC I.
S. împotriva sentinței civile nr. 14583/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, E. B. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, L. C. |
Red.EB/tehn.MG 2 ex. 28.05.13
Jud. fond P. I.
