Decizia civilă nr. 9402/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIE Nr. 9402/2013
Ședința publică din 07 octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de H. C., M. K. și C. C. PENTRU S. D., împotriva sentinței civile nr. 198 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ Legea nr. 247/2005.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, reținând că există delegație la dosar din partea avocatului Podaru Ovidiu, pentru recurenții reclamanți, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru recurenții H. C. și M. K., avocat Ovidiu Podaru.
Reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea din oficiu, în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, pune în discuția reprezentantului părții excepția inadmisibilității.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține că cunoaște jurisprudența Curții și a instanțelor în general, însă excepția nu vizează în totalitate decizia emisă de C.C.S.D., trebuind menținută soluția cu privire la anularea acelei decizii, solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 198 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții H. C. și M. K., și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 7372/_ emisă de C. C. PENTRU S. D. .
A fost obligat pârâtul STATUL ROMÂN, prin C. C. PENTRU S.
D., să emită în favoarea reclamanților o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, pentru același imobil, pentru suma de 52.778,25 RON. A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1730 lei,
cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanții au chemat în judecată Statul Român prin C. C. pentru S. D., solicitând :
-anularea Deciziei nr. 7372/_ emisă de C. C. pentru S.
în favoarea reclamanților pentru suma de 41.221 Ron; obligarea pârâtei, ca în termen de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a cauzei să emită în favoarea reclamanților o nouă decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 114.375 Ron raportat la suma consemnată în Dispoziției nr. 141/2005 emisă de primarul Mun Covasna;
-în subsidiar, în măsura în care petitul 2 se va respinge ca neîntemeiat, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii reprezentând titlul de despăgubire în urma recalculării cuantumului despăgubirilor în funcție de raportul de evaluare întocmit de SC Romcontrol SA B. .
În ceea ce privește starea de fapt, instanța a reținut că în temeiul Decretului nr. 301/1988, a fost preluat de la reclamanți și de la antecesoarea acestora, H. Anna V., imobilul situat în loc. Covasna, str. Școlii, nr. 2, jud. Covasna, înscris în CF nr. 4696 (sistat), nr. top. 1756/1 și 1757/2, constând în casă, curte și grădină. În urma exproprierii, li s-au acordat cu titlu de despăgubiri suma de 80.654 lei.
După adoptarea Legii nr. 10/2001, au depus în temeiul acestui act normativ, notificarea nr. 378/N/2001 solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat. În vederea soluționării acestei notificări, li s-a solicitat de la Primăria Orașului Covasna, prin Adresa nr. 5057/_ să depună o expertiză de evaluare a imobilului naționalizat și în care suma primită ca despăgubiri de 80.654 lei să fie actualizată și scăzută din suma rezultată conform expertizei. În acest sens au depus raportul de evaluare întocmit de expert Szasz Bela prin care s-a stabilit că valoarea de despăgubire rămasă actualizată la data evaluării este de 1.525.000.000 ROL (valoarea de despăgubire pentru casă - 1.390.000.000 ROL și valoarea de despăgubire pentru teren - 135.000.000 ROL).
Apoi, în conformitate cu art. 29 și art. 33 din Legea nr. 10/2001, din forma inițială a acestei legi, Primăria Orașului Covasna a formulat către Direcția Generală a Finanțelor P. e a jud. Covasna-C. de Avizare - Legea nr. 10/2001, o cerere prin care s-a solicitat avizul în privința valorificării titlurilor de valoare oferite, în sumă de 1.525.000.000 lei.
După primirea avizului, s-a emis Dispoziția nr. 141/_, de către Primarul Orașului Covasna, prin care li s-au acordat "măsuri reparatorii în echivalent, constând în acordarea de titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în sumă totală de 1.525.000.000 lei";, pentru imobilul situat în loc. Covasna, str. Școlii, nr. 3, reprezentând valoarea actualizată a casei și terenului, după scăderea sumei de 80.654 lei primită ca despăgubiri în anul 1988.
Reclamanții au acceptat această ofertă prin cererea formulată de reclamantul H. C. către Ministrului Finanțelor P. e - Biroul Central pentru restituiri prin titluri de valoare nominală - prin care a solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma "titlurilor de valoare nominală". La această cerere a anexat Dispoziția nr. 141/2005 a Primarului Orașului Covasna, Procura Specială nr. 1099/_, fiind prezentată și modalitatea de acordare a titlurilor de valoare nominală.
Cu toate acestea, timp de aproximativ 3 ani, nu li s-a oferit niciun răspuns și nicio informație referitoare la emiterea titlurilor de valoare nominală.
Pârâta a relevat că dosarul care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 141/2005 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale de către entitatea care a soluționat notificarea, în speță Primăria Orașului Covasna,
în vederea urmării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fiind înregistrat sub nr. 5637/CC.
Ulterior, urmare a restituirii dosarului, Primarul Orașului Covasna a emis o nouă dispoziție nr. 42/_ prin care s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a casei din strada Școlii nr. 2, întrucât este ocupată de blocuri.
La art. 2 din dispoziție se dispune: pentru cota de ¾ din casa de locuit demolată și din terenul în suprafață de 342 mp identificat sub nr. top 1756/1 și nr. top 1757/2, imobil ce a fost în strada Școlii nr. 2, se propune acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Apoi, prin Dispoziția nr. 388/_ a fost modifică parțial Dispoziția nr. 42/2009, în sensul că s-a constatat imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafață de 436 mp iar a casei din strada Școlii nr. 2, Covasna, în suprafață construită de 357,03 mp și suprafața utilă de 359,61 mp., propunându-se măsuri reparatorii pentru cota de 3/4. Dispoziția nr. 388/2009 nu a fost contestată de reclamanți.
În urma analizării dosarului de despăgubire, în cadrul Instituției Prefectului jud. Covasna, s-a acordat avizul de legalitate nr. 5014/_ și întreaga documentație a fost predată Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D., în baza procesului-verbal nr. 12063/_ .
În cadrul Comisiei Centrale pentru S. D., s-a întocmit un nou raport de evaluare, de către SC Romcontrol SA B., prin care s-a stabilit ca și valoare de piață estimată a imobilului suma de 116.600 lei.
Având în vedere acest ultim raport de evaluare s-a emis de către C.
pentru S. D. Decizia nr. 7372/_ prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților în cuantum de 41.221 RON - "sumă rezultată în urma deducerii cotei de ¾ din despăgubirile încasate la data exproprierii, actualizate cu coeficientul de actualizare din cota de ¾ din valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 5637/CC/_ ".
Nemulțumiți de cele dispuse prin Decizia nr. 7372/_, în data de_, reclamanții au formulat o cerere către pârâtă prin care au solicitat revocarea acesteia și emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire pentru suma de 152.500 RON, raportat la cele consemnate în Dispoziția nr. 141/2005 emisă de Primarul mun. Covasna. De asemenea au cerut explicații referitoare la modalitatea de calcul a sumei de 41.221 RON consemnată în Decizia nr. 7372/_ având în vedere că în Raportul de evaluare întocmit de SC Romcontrol SA B. s-a stabilit că valoarea estimată de piață a imobilului ce a fost preluat abuziv este de 116.600 lei.
Neprimind nici un răspuns la această plângere prealabilă, au înaintat prezenta acțiune, în cadrul căreia relevă, în esență, că sunt îndreptățiți la emiterea titlului de despăgubire pentru cota de ¾ din suma consemnată în dispoziția nr. 141/2005, la stabilirea căreia s-a ținut cont de despăgubirile încasate la naționalizare.
În urma depunerii întregii documentații care a stat la baza emiterii deciziei contestate, reclamanții au aflat de existența și a unei alte dispoziții a primarului, emise în soluționarea aceleiași notificări, nr. 41/2009, prin care se revocă Dispoziția nr. 141/2005.
Ca atare, au înregistrat dosarul nr._, pe rolul Tribunalului Covasna, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1855/2011, prin care a fost admisă acțiunea formulată de cei doi reclamanți și a fost anulată parțial
dispoziția nr. 41/_ emisă de Primarul orașului Covasna, în ceea ce privește art. 2, respectiv cu privire la revocarea dispoziției nr. 141/2005.
Curtea constată că problema juridică asupra căreia trebuie să se pronunțe în prezenta cauză este legată de modul în care trebuia a fi stabilite despăgubirile ce se cuvin reclamanților, în condițiile în care, deși exista o dispoziție anterioară intrării în vigoare a Titlului VII al legii nr. 247/2005, în care se consemna cuantumul acestora și modalitatea de despăgubire, respectiv titluri de valoare nominală, acestea nu au fost efectiv emise până la acel moment.
În primul rând, Curtea a constatat că nu pot fi primite apărările conform cărora solicitarea reclamanților nu ar putea fi validate, în contextul în care dispoziția nr. 141/2005 ar fi fost revocată prin cele emise ulterior de către primar, întrucât singura dispoziție care cuprinde măsuri exprese în acest sens este cea cu nr. 41/2009, anulată de către instanța competentă, așa cum s-a relevat anterior.
Pe de altă parte, nu poate fi negată împrejurarea că emiterea titlului de despăgubire în cuantumul prevăzut printr-o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Excepție face doar situația în care persoanele îndreptățite au calitatea de asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate la data preluării abuzive (art. 3 lit. b și art .31 din Legea nr. 10/2001), iar reclamanții nu se află într-o situație asemănătoare.
De asemenea, susținerea că acestora le-ar fi aplicabilă Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție nu este neîntemeiată, deoarece aceștia nu sunt în posesia unei hotărâri judecătorești prin care să le fi fost stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
Or, prin adoptarea Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a urmărit stabilirea unor despăgubiri juste și echitabile, potrivit valorii de piață actuale a imobilului.
Ca atare, Curtea achiesează celor relevate prin întâmpinare de către pârâtă, în sensul în care validarea pretențiilor reclamanților ar echivala cu transformarea instanței într-un legiuitor pozitiv, prin obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea deciziei conform Dispoziției nr. 141/2005, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.
Astfel, conform art. 16 din Titlul VII al legii:
" (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana indreptatita si/sau regasite în arhivele proprii, se predau pe baza de proces- verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D.
, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea
notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
In termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe baza de proces-verbal de predare- primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsura reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate pana la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natura.
Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire…..
In baza raportului de evaluare C. C. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplica în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.
pentru S. D. până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.";
Ca atare, în concepția legiuitorului, chiar în cazul în care în dispoziție se menționează cuantumul despăgubirilor, se urmează procedura de evaluare la nivelul CCSD, iar în cazul reclamanților această soluție se
impune cu atât mai mult cu cât titlurile de valoare nominală nu au fost efectiv emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
În sprijinul acestei interpretări vin, de altfel, și prev. art. 3 lit. g) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora titlurile de valoare nominală nevalorificate (ceea ce presupune că erau deja emise), urmau să fie convertite în titlul de despăgubire prin decizia Comisiei Centrale pentru S.
, în acest scop fiind stabilit prin art. 5 alin. 2 din același act normativ că titlurile de valoare nominală nevalorificate vor fi imobilizate în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru a putea fi convertite în titluri de despăgubire.
În concluzie, din moment ce, pentru situația specifică a reclamanților, prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează măsura reparatorie ce face obiectul petitului principal, acesta urmează a fi respins, soluția legislativă adoptată în temeiul marjei de apreciere ce revine statului în acest domeniu, recunoscută în jurisprudența CEDO, nefiind de natură să încalce prev. art. 1 par. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției.
Referitor la pretențiile invocate în subsidiar, de obligare la emiterea unei noi decizii în urma recalculării cuantumului despăgubirilor, în funcție de raportul de evaluare întocmit de SC Romcontrol SA, Curtea a constatat că sunt fondate criticile reclamanților conform cărora modul de calcul prezentat de pârât prin întâmpinare nu poate fi validat.
Aceasta întrucât, premisele de la care a pornit autoritatea pârâtă sunt următoarele: raportul de evaluare întocmit de SC Romcontrol SA B. prin care s-a stabilit valoarea de piață a imobilului naționalizat la suma de 116.600 lei; 46.229 RON valoarea despăgubirilor încasate în anul 1988 pentru întreg imobilul naționalizat, actualizate cu indicele de inflație; faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la cota de ¾ din măsurile reparatorii aferente imobilului naționalizat și faptul că trebuie scăzute despăgubirile primite în 1988, dar aferente doar cotei lor de ¾ .
În consecință, cota de ¾ din valoarea de piață a imobilului de 116.600 RON, este suma de 87.450 RON. Apoi, cota de ¾ din despăgubirile încasate în anul 1988, este suma de 34.671,75 RON. Prin urmare, valoarea despăgubirilor pentru care trebuie să se emită decizia este suma de 52.778,25 RON (87.450 ron - 34.671,75 ron = 52.778,25 ron).
Autoritatea pârâtă ia în considerare faptul că petenții sunt îndreptățiți la cota de ¾ din valoarea despăgubirilor stabilite de Romcontrol SA, însă în mod greșit din această sumă scade totalul despăgubirilor încasate în 1988 (actualizate cu indicele de inflație). Corect era ca din suma de 87.450 RON pârâta să scadă doar cota de ¾ din valoarea despăgubirilor actualizate din 1988 (adică suma de 34.671,75 ron).
Reclamanții au relevat cu temei că acest raționament logic este, de altfel, recunoscut inclusiv de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, dar, cu toate acestea, în cuprinsul anexei în care se explică modalitatea de calcul, se scad în mod eronat în întregime despăgubirile încasate în 1988.
Drept consecință, în baza prev. art. 19 alin. 1 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, art. 1, 8 și 18 din LCA, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții H. C. și M. K. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 7372/_ emise de C. C. PENTRU S. D. .
Totodată, a fost obligat pârâtul Statul Român, prin C. C. pentru
S. D., să emită în favoarea reclamanților o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, pentru același imobil, pentru suma de 52.778,25 RON.
În baza prev. art. 274 C.pr.civ., a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1730 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, apreciindu-se că munca depusă de către avocat, precum și complexitatea cauzei, sunt de natură să o justifice.
În ceea ce privește apărările conform cărora nu s-ar putea acorda cheltuieli, din perspectiva faptului că CCSD nu ar avea patrimoniu propriu, reclamanții au relevat în mod corect că au chemat în judecată "Statul Român prin C. C. pentru S. D. ", deci CCSD doar reprezintă Statul român în prezentul litigiu, nu stă în nume propriu, iar acesta din urmă are evident personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Împotriva sentinței au declarat recurs
H. C. și M. K. solicitând admiterea prezentului recurs cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea autorității pârâte la emiterea Titlului de Despăgubire pentru suma de 114.375 RON raportat la suma consemnată în Dispoziția nr. 141/2005 emisă de Primarul mun. Covasna; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr. 198/_ Curtea de Apel C. a admis petitul subsidiar din acțiunea recurenților, în sensul că a fost obligată autoritatea pârâtă - C. C. pentru S. D. să emită o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 52.778,25 lei. însă, a apreciat ca fiind neîntemeiat petitul principal prin care a cerut obligarea intimatei la emiterea unei decizii pentru 114.375 RON raportat la suma consemnată în Dispoziția nr. 141/2005 emisă de Primarul mun. Covasna.
Recurenții apreciază că soluția instanței de fond referitor la respingerea petitului principal este greșită, fiind contrară dispozițiilor legale aplicabile în materie.
Chiar dacă Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu reglementează expres posibilitatea de a emite titlul de despăgubire în raport cu suma consemnată în dispoziția primarului, actul normativ nu interzice (nici expres, nici prin interpretare) această posibilitate. Se poate presupune că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze expres și această ipoteză deoarece teoretic dacă autoritățile publice și-ar fi respectat termenele cuprinse în actele normative, nu s-ar fi ajuns la această situație. Dacă Ministerul Finanțelor Publice ar fi respectat dispozițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (forma legii publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004) și ar fi eliberat titlurile de valoare nominală în termen de 3 luni de la primirea cererii recurenților, nu ar fi existat situația din prezenta speță.
Cu alte cuvinte, în măsura în care Ministerul Finanțelor Publice ar fi răspuns solicitării lor, și le-ar fi emis în termenul legal (de maxim 3 luni de la primirea cererii acestora), recurenții ar fi în posesia unui titlu de despăgubire pentru suma consemnată în Dispoziția nr. 141/_ emisă de Primarul Orașului Covasna.
Faptul că legiuitorul a omis să reglementeze și situația în care în dispoziția primarului s-a consemnat cuantumul despăgubirilor iar Ministerul Finanțelor Publice nu a emis titlurile de valoare nominală, nu poate duce la o concluzie atât de drastică și discriminatorie față de persoanele în favoarea cărora s-au emis titlurile de valoare nominală. Din contră, trebuie să stabilească dacă există un text care să interzică această măsură. Cum nu au găsit o asemenea reglementare, apreciază că analizând în ansamblu actele normative privind acordarea despăgubirilor, se poate soluționa favorabil cererea lor.
Contrar celor reținute de instanța de fond, reclamanții nu au susținut că este direct aplicabilă Decizia nr. 52/2007 pronunțată de ICCJ în cazul acestora. Trebuie avute în vedere considerentele din această decizie și aplicate prin analogie și în prezenta speță. Aceasta cu atât mai mult că nu există o reglementare expresă a acestei situații în Titlul VII.
Așa cum au arătat în fața instanței de fond, apreciază că este inacceptabil ca persoanele care au atacat în instanță dispoziția primarului - și soluționându-se litigiul suma să fie trecută în cuprinsul unei hotărâri - să primească acea sumă cu titlu de despăgubiri, pe când recurențiii, care au fost de acord cu suma primită prin Dispoziția nr. 141/_, doar pentru că nu au atacat-o în instanță, să încaseze în prezent despăgubiri într-un cuantum mult mai redus.
Recurenții trebuie să aibă același tratament ca și persoanele cărora li s-au emis titlurile de valoare nominală (și ulterior raportat la această valoare li s-a emis titlul de despăgubire) sau cărora și s-a consemnat în cuprinsul unei hotărâri judecătorești cuantumul despăgubirilor. Nu le poate fi imputată vreo culpă în soluționarea dosarului de despăgubiri, sau neexercitarea atribuțiilor impuse în sarcina autorităților în termenul prevăzut de lege.
Apoi, în măsura în care se merge pe principiul că trebuie stabilit cuantumul despăgubirilor potrivit "valorii de piață actuale a imobilului" ar trebui să se aplice același regim și persoanelor care dețineau titluri de valoare nominală la data intrării în vigoare a Titlului VII sau care au atacat în instanță dispoziția primarului și li s-a consemnat o sumă în cuprinsul hotărârii.
Dacă s-ar accepta opinia instanței de fond (și a intimatei) - în sensul că validarea pretențiilor lor ar echivala cu transformarea instanței într-un legiuitor pozitiv, atunci cum se explică multiple situații în care instanța dispune o anumită măsură fără să existe un text legal expres în acest sens? Un exemplu ar fi Decizia nr. XX/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit posibilitatea ca instanța este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Legea nr. 10/2001 nu conferă expres această posibilitate instanței, și cu toate acestea există jurisprudență masivă în acest sens, fără a se pune problema că instanța se transformă într-un legiuitor.
Un alt exemplu, în care "instanța se transformă în legiuitor" sunt numeroasele hotărâri judecătorești în care este obligată CCSD să soluționeze dosarele de despăgubiri, mai exact să numească evaluator și ulterior să emită titlu de despăgubire - raportat la suma stabilită în expertiză. în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu este reglementat niciun termen în care CCSD să soluționeze dosarele de despăgubire a persoanelor îndreptățite. Cu toate acestea instanțele naționale au pronunțat hotărâri prin care au constat nerespectarea unui termen rezonabil în soluționarea dosarelor și au obligat autoritatea centrală să le soluționeze în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătorești. Exemplifică în acest sens: dosarul nr._ soluționat prin Sentința civilă nr. 461/_ a Curții de Apel C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 146/_ ; dosar nr._ soluționat prin Sentința civilă nr. 410/_ a Curții de Apel C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1446/_ pronunțată de ÎCCJ; dosar nr. _
soluționat prin Sentința civilă nr. 286/_ a Curții de Apel C. rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2000/_ aICCJ,etc.
Nu se poate afirma că nu există o reglementare legală pentru soluția propusă de recurenți (acordarea de despăgubiri prin raportare la Dispoziția nr. 141/2005). Textul legal în baza căruia apreciază că sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri în cuantum de 114.375 RON este art. 20 din Constituție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție cât și jurisprudența CEDO pronunțată în materia imobilelor naționalizate. Recurenții, din moment ce au acceptat oferta făcută de autoritățile publice locale (Primarul orașului Covasna) prin Dispoziția nr. 141/2005, apreciază că sunt proprietarii unui "bun" în sensul jurisprudenței CEDO pronunțată în materie.
Faptul că nu au fost în posesia unor titluri de valoare nominală la momentul adoptării Titlului VII al Legii nr. 247/2005 astfel încât să li se aplice dispozițiile cuprinse în art. 3 lit. g) și art. 5 alin. 5 din Titlul VII nu le poate fi imputat. Au detaliat în cuprinsul înscrisurilor depuse în dosarul de fond faptul că și-au îndeplinit obligațiile impuse de lege. Au acceptat oferta făcută prin Dispoziția 141/2005 prin cererea adresată Ministrului Finanțelor
P. e - Biroul Central pentru restituiri prin titluri de valoare nominală, expediată la data de_ cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (având nr. 822 - depusă în probațiune la dosarul de fond). Anexat la această cerere au depus Dispoziția nr. 141/2005, procura specială având autentificarea nr. 1099/_ prin care subsemnata M. K. îl împuternicește pe H. C., ca pe numele lui să fie emise Titlurile de valoare nominală ce ni se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
Ministerul Finanțelor Publice nu și-a executat obligația impusă de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în termenul de 3 luni, fixat expres de actul normativ. Faptul că autoritatea publică nu și-a executat această obligație în termen, conduce practic la sancționarea recurenților, deoarece cuantumul despăgubirilor ni se micșorează considerabil. In măsura în care Ministerul Finanțelor Publice și-ar fi executat atribuțiile la timp și ar fi emis în favoarea lor titlurile de valoare nominală, nu s-ar mai fi pus în discuție problema de acordare a despăgubirilor în raport cu cuantumul stabilit prin Dispoziția nr. 141/2005. Insă, din culpa M. ui Finanțelor P. e în exercitarea atribuțiilor, aceștia sunt privați de despăgubirile ce li se cuvin.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, solicită admiterea prezentului recurs, cu consecința admiterii acțiunii introductive în sensul obligării intimatei la emiterea unei Decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 1. lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs
și C. C. pentru S.
D. .
În motivarea recursului arată că, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanții H. C. și M.
K., au chemat în judecată Statul român prin C. C. pentru S.
D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) anularea Deciziei nr. 7372/_ reprezentând titlul de despăgubire emis în favoarea reclamanților pentru suma de 41.221 RON, 2) obligarea pârâtei, ca în termen de 30 de zile de la soluționarea irevocabilă a cauzei, să emită în favoarea reclamanților o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru suma de 114.375 RON raportat la suma consemnată în dispoziția nr. 141/2005 emisă de Primarul mun. Covasna și 3) în subsidiar, în măsura în care petitul 2 se va respinge, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, în urma recalculării cuantumului
despăgubirilor, în funcție de raportul de evaluare întocmit de SC Romcontrol SA B. .
Curtea de Apel C., prin Sentința civilă nr. 198/2012, a admis în parte acțiunea reclamanților față de pârâta C. C. pentru S. D.
, a dispus anularea deciziei nr. 7372/_, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamanților o nouă decizie reprezentând titlu de despăgubire, pentru același imobil, pentru suma de 52.778, 25 RON și să plătească reclamanților suma de 1730 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 1897/2012 pronunțată în ședința publică din data de_ de către Curtea de Apel B., ca fiind netemeinică si nelegală.
Recurenta arată că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, valoarea despăgubirilor la care ar fi îndreptățiți reclamanții H. C. și M.
K. este reprezentată de suma de 52.778,25 RON și nu de suma de 41.221 RON care a fost acordată reclamanților prin decizia nr. 7372/_ emisă de către C. C. pentru S. D. .
În dosarul de despăgubiri nr. 5637/CC a fost întocmit raportul de evaluare de către societatea de evaluatori S.C. Romcontrol S.A. prin care s-a consemnat că, valoarea despăgubirilor, stabilită la data de_ în urma evaluării imobilului situat în mun. Sfântu G., str. Școlii nr. 2 compus din teren (în suprafață de 436 m.p) și construcții demolate (locuință în suprafață de 205,14 mp, pivniță în suprafață de 18,63 m.p. și magazie în suprafață de 35, 84 mp), este de 116.600 RON cu mențiunea faptului că suma stabilită de societatea de evaluatori reprezintă cota de 1/1 din imobilul ce a format obiectul evaluării.
Ca urmare, face mențiunea că, prin raportare la valoarea de 116.600 RON stabilită de către S.C. Romcontrol S.A. (valoare echivalentă cotei de 1/1 din imobilul înscris în cartea funciară nr. 4696) rezultă, potrivit calculului mai jos prezentat, cuantumul despăgubirilor la care reclamanții sunt îndreptățiți pentru cota 3/4 deținută de către aceștia, din imobilul ce formează obiectul dosarului (având în vedere așa cum a menționat, raportul de evaluare întocmit de către sus numita societate de evaluatori):116.600 RON X 3/4 (cota-parte din imobil ce revine reclamanților) = 87.450 RON.
În continuare, arată că valoarea despăgubirilor încasate la nivelul anului 1988 pentru întregul imobil trecut în proprietatea statului (deci pentru cota de 1/1 din acesta) a fost de 80.654 ROL.
Pe cale de conscință, valoarea despăgubirilor încasate în anul 1988 - aferentă cotei-părti de 3/4 din imobil, corespunzătoare celor doi reclamanți - este de 60.490 ROL, astfel cum rezultă din calculul prezentat în cele ce urmează: 80.654 ROL X 3/4 (cota-parte din imobil ce revine reclamanților) =
60.490 ROL.
Potrivit art.ll alin.7 din Legea nr.10/2001, republicată, în coroborare cu dispozițiile pct.11.5 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, republicată, aprobate prin H.G.nr.250/2007, în situațiile în care restituirea în natură nu este posibilă, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren si construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Astfel, valoarea actualizată a despăgubirilor care au fost încasate în anul 1988 corespunzătoare cotei-părti de 3/4 din imobil (și pentru care s-a
constituit dosarul de despăgubiri nr. 5637/CC) este de 46.229 RON, astfel cum rezultă din calculul explicitat în continuare:60.490 ROL (reprezentând valoarea despăgubirilor încasate în anul 1988 corespunzătoare cotei-părți de 3/4 din imobil): 3,99 ROL (reprezentând cursul oficial leu/dolar în anul 1988) X 3,0493 RON (reprezentând cursul mediu leu/dolar de la data întocmirii raportului din anul 2009) = 46.229 RON (prin rotunjirea sumei de 46.228,93 RON).
Valoarea de 46.229 RON reprezintă cuantumul despăgubirilor actualizate (încasate în anul 1988), aferente cotei de 3/4 din imobilul naționalizat si nu cuantumul despăgubirilor actualizate (si încasate în anul 1988) pentru întregul imobil trecut în proprietatea statului (respectiv pentru cota de 1/1 din acesta), după cum greșit s-a reținut în considerentele Sentinței civile nr. 198/2012 pronunțată de către Curtea de Apel C., Secția a-II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal.
În aceste condiții, valoarea despăgubirilor acordate în favoarea reclamanților, prin decizia nr. 7372/_ emisă de către C. C. pentru S. D. este de 41.221 RON (reprezentând de altfel valoarea corectă, la care aceștia sunt îndreptățiți si care ce a fost stabilită prin respectarea dispozițiilor legale) iar aceasta rezultă din următorul calcul:
87.450 RON (reprezentând despăgubirile la care reclamanții sunt îndreptățiți pentru cota 3/4 din imobil și care rezultă din raportul de evaluare întocmit de S.C. Romcontrol S.A.) - 46.229 RON (reprezentând cuantumul despăgubirilor încasate la expropriere și actualizate, pentru cota de 3/4 din imobil și nu cota de 1/1 cum în mod eronat a reținut instanța = 41.221 RON (reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor la care sunt îndreptățiți reclamanții, pentru cota de 3/4 din imobil și pentru care s-a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire cu nr. 7372/_ ).
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată solicită respingerea acestora ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei recurs.
Cu privire la acest aspect, arată că în cuprinsul art.275 Cod proc. Civ. se prevede că: "Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de cererea de chemare în judecată." Prin urmare, C. C. a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantului și pretențiile acestuia, și, în consecință, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiat motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
În cazul în care se va aprecia că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, solicită, în subsidiar, micșorarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 alin 3 Cod proc civ., având în vedere următoarele considerente: La art. 274 alin 3 din Cod proc. Civ. se reglementează faptul că
"Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Pentru motivele arătate mai sus și considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, invocând în acest sens art. 304 pct-9 si art. 3041 din Codul de Procedură Civilă, solicită, admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii reclamanților.
Solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu art. 242 alin. (2) din Codul de Procedura Civilă.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii
C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste împrejurări și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_
.
Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.
D., respectiv C. N. pentru C. I. .
Conform art.17 alin.1 lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Pretențiile reclamanților, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, în raport cu actul normativ nou apărut - Legea nr. 165/2013 se impune, în baza art. 312 Cod procedură civilă, respingerea recursului reclamanților H. C. și M. K. și admiterea recursului declarat de C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile
nr. 767 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., modificarea ei și admiterea excepției inadmisibilității cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanți, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul reclamanților H. C. | și M. | K. . | |
Admite recursul declarat de pârâta C. | C. | PENTRU S. | D. |
,împotriva sentinței civile nr.198 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. B.
