Decizia civilă nr. 651/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 651/R
Ședința publică din 14 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
J. ecător C. G.
J. ecător M. P.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat O.
T. M. R. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 11248 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul P. D. M., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 11248/_ a Judecătoriei B. M. a fost admisă cererea contestatorului P. D. M., în contradictoriu cu intimatul O. T.
M. reprezentat prin primar și în consecință s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite de intimat împotriva contestatorului, respectiv somația nr. 2837/_ și titlul executoriu nr. 2825/_, fiind respinsă cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, contestatorul P. D. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul O. T. M., constatarea nulității absolute a titlului executoriu nr. 2825/_, precum și a actului de executare silită intitulat "somație" emis sub nr. 2837/_ .
În fapt, arată că în data de_, O. T. M. a comunicat contestatorului titlul executoriu și somația execuțională a căror nulitate absolută a solicitat-o în petitul prezentei contestații la executare.
Prin Contractul de concesiune nr. 173/_, încheiat cu O. T. M. contestatorul a preluat în concesiune terenul situat în loc. T. M., în
suprafață de 450 mp, parcela nr. 52, având de achitat o redevență de 0,4592 lei/mp/an și 1250 lei pentru viabilizare.
Contestația le executare silită are ca temei legal dispozițiile art. 172 Cod procedură fiscală, fiind introdusă în termenul stabilit de art. 173 Cod procedură fiscală, competentă fiind Judecătoria Baia Mare, raportat la sediul fiscal al debitorului.
Din punctul său de vedere, maniera în care a procedat O. T. M., reprezentată prin P. este total nelegală, în condițiile în care au introdus redevența datorată în baza contractului de concesiune ca fiind o obligație fiscală, chipurile derivată dintr-un contract mixt, administrativ-comercial.
Conform art. 1 Cod procedură fiscală, sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților rezultate din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale prevăzute de codul fiscal. Plecând de la această sferă de aplicabilitate definită de către legiuitor trebuie să facem trimitere și la art. 16 Cod procedură fiscală, care definește conținutul raportului de drept procedural fiscal, raport care cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților potrivit legii pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.
Mai mult decât atât, conform art. 17 din același act normativ, subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale și contribuabilul, acesta din urmă fiind definit ca acea entitate care datorează impozite, taxe. contribuții și alte sume bugetului general consolidat. Prin simpla lecturare a normelor juridice și a definițiilor enunțate mai sus, se poate constata că sumele datorate în baza unui contract de concesiune de către concesionar nu pot să fie incluse în categoria creanțelor fiscale, neexistând un factor generator de raporturi juridice fiscale, și mai mult decât atât, concesionarul neavând calitatea de contribuabil ci de parte contractantă într-un raport comercial.
De asemenea, izvorul creanțelor fiscale este întotdeauna legea, mai precis codul fiscal, părțile contractante neputând genera obligații fiscale, nici măcar prin voința lor internă.
Suma ce reprezintă redevența pentru terenul deținut de către contestator în baza contractului de concesiune încheiat cu O. T. M., nu poate fi calificată drept de creanță fiscală în sensul prevederilor art. 21 din Codul de procedură fiscală, întrucât nu rezultă dintr-un raport juridic fiscal, existent între părți, ci din convenția părților reglementată de norme de drept privat, neavând relevanță faptul că aceste sume se varsă în contul bugetului local.
Titlul executoriu a fost emis pentru obligația de plată a redevenței stabilită prin contractul de concesiune nr. 173 încheiat la_, între contestator și O. T. M. .
Intimatul, prin întâmpinare, a arătat că se opune admiterii acțiunii.
În fapt la data de_ a emis prin Serviciul Financiar contabil din cadrul Primăriei O. ui T. M. Titlul Executoriu nr._ și Somația Execuțională în favoarea numitului P. D. M. .
Consideră că sumele reprezentând impozit (taxa) pe terenul concesionat de către P. D. M., respectiv redevența, constituie venituri la bugetul local
al UAT T. M., atâta timp cât a fost încheiat un contract de concesiune a unui teren aflat în proprietate publică.
Majorările de întârziere de orice fel, inclusiv pentru plata cu întârziere a redevenței, constituie venituri la bugetul local, respectiv fac obiectul posibilității acordării de înlesniri la plată în sensul prevederilor Codului de Procedură Fiscală. Ori, în condițiile în care redevența, așa cum se specifică în acțiunea depusă de contestatator, nu este obligație fiscală, nu ar trebui să facă obiectul înlesnirilor la plată, așa cum este stipulat în art. 125 al. (2) Ut. a) - d) din Cod Procedură Fiscală. Veniturile din concesiuni și închirieri, așa cum sunt prevăzute la articolul 30.02.05 din formularul de buget local, se consideră a fi venituri certe, care stau la baza elaborării bugetelor locale anuale, alături de celelalte categorii de venituri certe, neputând fi asimilate veniturilor incerte de natura amenzilor sau a vânzărilor de bunuri.
Prin prisma prevederilor Codului Civil, art. 1798 "Caracterul executoriu" - Contractele de locuțiune (așa cum este și contractul de concesiune
- o varietate a contractului de locuțiune) încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei (prin extrapolare, plata redevenței) la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege. Prețul folosinței bunurilor concesionate ori închiriate poartă denumiri diferite: chirie - în cazul închirierii, respectiv redevență în cazul concesiunii. Ori concesionarul s-a obligat prin contractul de concesiune să achite la termenele stabilite redevență, iar întârzierea la plata ratelor se penalizează, respectiv concesionarul este obligat prin lege să achite alte creanțe ce decurg din contractul de concesiune (impozitul — taxa pe teren). Contractul de concesiune este un înscris sub semnătură privată, este purtător de impozite și taxe locale și a fost înregistrat la organele fiscale ale
U.A.T T. M. . În aceeași ordine de idei, concesionarul nu s-a prevalat în perioada de la data semnării contractului (_ ) până la data contestării executării de forța majoră prin care putea să renunțe la concesiune cu exonerarea părților de răspunderi.
În conformitate cu art. 372 din Codul de Procedură Civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În cazul de față, în baza prevederilor Codului de Procedură Fiscală coroborat cu prevederile Codului Civil, documentele emise în urma nerespectării obligațiilor din contractele de concesiune asumate de către concesionar au caracter executoriu chiar dacă formularul tipizat emis prin sistemul informatic nu specifică astfel.
Trecând la soluționarea cererii, judecătoria a reținut următoarele:
În data de_ s-a emis de către pârâtă titlu executoriu împotriva reclamantului în temeiul contractului de concesiune nr. 173/_ încheiat între părți.
În aceeași dată s-a emis și somația de către pârât împotriva reclamantei.
În aceste acte de executare s-a consemnat că se urmărește încasarea redevenței derivată din contractul de concesiune menționat mai sus.
Pentru demararea executării silite în temeiul prevederilor Codului de procedură fiscală este necesară existența unui titlu de creanță care să devină
titlu executoriu. Acest titlu de creanță trebuie să fie un act în temeiul căruia să se poată demara executarea silită, un act care să fie declarat titlu executoriu de lege.
Potrivit art.110 din OG 92/2003, modificată, recuperarea creanțelor bugetare se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală. Asemenea titluri pot fi: decizia de impunere, declarația fiscală, decizia referitoare la obligații de plată accesorii, declarația vamală, decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele, procesele verbale de contravenție, decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28, ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii judecătorești în cazul creanțelor fiscale stabilite de procuror sau instanța de judecată.
Potrivit art. 141 din OG 92/2003 "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu";. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit alin. 12al aceluiași articol "executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârilor judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu";.
Conform art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 "titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege";.
Contractul de concesiune nu este titlu executoriu, nefiind declarat de lege ca atare, și, prin urmare, nu poate fi considerat titlu de creanță care, odată ajuns la scadență, să poată deveni titlu executoriu.
Având în vedere prevederile alin. 12al art. 141 din OG 92/2003, modificată, întrucât creanța bugetară solicitată de pârât rezultă din raporturile
juridice contractuale era necesară existența unei hotărâri judecătorești, aceasta constituind titlu executoriu.
Prin urmare, în temeiul contractului de concesiune, pârâtul nu poate demara executarea silită împotriva reclamantului pentru recuperarea redevenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurentul O. T. M., prin primar, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul anulării parțiale a actelor de executare atacate,
în condițiile în care titlul executoriu nr. 2825/_
, precum și somația nr. 2837/_ se referă și la creanțe fiscale rezultate din raportul de drept material fiscal, conform art.21 al.1 cod pr.fiscală, respectiv impozitul pentru teren intravilan-Hostezei FN în cuantum de 234,34 lei, iar nu numai la redevența izvorâtă din contractul de concesiune, astfel că se impune doar anularea parțială a actelor de executare numai în ceea ce privește debitele izvorâte din contractul de concesiune.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct 7-9 art. 304 ind.1, art.312 cod pr.civ., O.G. nr. 92/2003.
Intimatul P. D. M., prin întâmpinare, solicită respingerea recursului, învederând că în mod corect judecătoria a anulat actele de executare, în condițiile în care redevența nu constituie o creanță fiscală.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Conform art.174 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală "Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.";
Titlul executoriu și somația au fost emise pentru obligația de plată a redevenței stabilită în contractul de concesiune nr. 173/_, încheiat între intimatul - contestatoar cu O. T. M., dar și pentru plata impozitul pentru teren intravilan-Hostezei FN în cuantum de 234,34 lei.
Contestatorul, în baza principiului disponibilității, a criticat actele de executare silită doar sub aspectul redevenței și accesoriilor aferente, invocând faptul că suma ce reprezintă redevență pentru terenul deținut în baza contractului de concesiune încheiat cu primăria, nu poate fi calificată drept creanță fiscală în sensul prevederilor art. 21 din OG nr.92/2003, întrucât nu rezultă dintr-un raport juridic fiscal, existent între părți, ci din convenția părților reglementată de norme de drept privat, neavând relevanță faptul că aceste sume se varsă în contul bugetului local.
Prima instanță a stabilit în mod corect că redevența cu titlu de preț al concesiunii nu constituie taxă fiscală în sensul articolului 248 și 283 din Codul fiscal, însă a procedat la anularea integrală a actelor de executare silită întocmite de intimat împotriva contestatorului, respectiv somația nr. 2837/_ și titlul executoriu nr. 2825/_, deși impozitul pe teren, cuprins în actele de executare atacate, reprezintă o creanță fiscală prevăzută de art.256 din codul fiscal.
Contestatorul nu a adus vreo critică actelor de executare cu privire la această creanță fiscală cu titlu de impozit teren intravilan-Hostezei FN, ci numai pentru redevența izvorâtă din concesionarea altui teren situat în loc. T.
M., în suprafață de 450 mp, parcela nr. 52.
În aceste condiții, regula nulității parțiale fiind aplicabilă oricărui act supus controlului judecatoresc, deci și actelor de executare silită, se impunea anularea parțială a actelor de executare atacate, respectiv anularea parțială a titlului executoriu nr. 2825/_ și a somației nr.2837/_ emise de intimată cu privire la obligațiile stabilite cu titlu de "concesiuni"; și
"viabilizare";și accesoriile aferente (majorări și penalități).
Recursul implica verificarea corectei aplicări a legii la o situație de fapt definitiv stabilită în limita a două reguli: una impusă de aplicarea principiului
disponibilității și în calea de atac a recursului și cealaltă de atribuțiile de control judiciar ce se exercită de instanță prin intermediul cailor de atac, astfel că nu se poate stabili nelegalitatea actelor de executare decât din punctul de vedere al susținerilor și prevederilor legale la care părțile și-au exprimat poziția în condiții de contradictorialitate, oralitate si respectarea dreptului la apărare.
În aceste condiții, văzând că intimatul-cintestator nu a indicat vreun motiv de nelegalitate a actelor de executare silită referitoare la obligația stabilită cu titlu de impozit pe teren, creanță fiscală, T., față de cele reținute, în temeiul art. 312 cod pr.cv., urmează să admită recursul declarat de
O. T. M., împotriva sentinței civile nr. 11248 din_ a Judecătoriei
M. pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația formulată de contestatorul P. D. M., în contradictoriu cu intimatul O. T. M., reprezentat prin primar și în consecință dispune anularea parțială a titlului executoriu nr. 2825/_ și a somației nr.2837/_ emise de intimat cu privire la obligațiile stabilite cu titlu de "concesiuni"; și "viabilizare";și accesoriile aferente (majorări și penalități), sume ce nu pot fi calificate drept creanțe fiscale în sensul prevederilor art. 21 din OG nr.92/2003, menținând actele de executare cu privire la obligațiile stabilite cu titlu de impozit teren intravilan-Hostezei FN.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de O. T.
M. R.
PRIN P. ,
împotriva sentinței civile nr. 11248 din _
a Judecătoriei B.
M., jud. M.
, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatorul P. D. M., cu domiciliul în B. M., str. V., nr. 78/10, jud. M., în contradictoriu cu intimatul O. T. M. R. PRIN P. și în consecință:
Dispune anularea parțială a titlului executoriu nr. 2825/_ și a somației nr.2837/_ emise de intimat cu privire la obligațiile stabilite cu titlu de "concesiuni"; și "viabilizare";și accesoriile aferente (majorări și penalități).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
M. H.
C. G.
M.
P.
G. ier,
H.
în concediu de odihnă
în concediu de odihnă semnează președintele instanței
semnează grefier șef secție
Red. Tred. C.G /_ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND D. D. R.
