Decizia civilă nr. 895/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ N. 895/R/2013
Ședința publică din 26 iunie 2013
ul constituit din: PREȘEDINTE: A. -M. B.
Judecător: R. M. Judecător: L. -A. C. Grefier: A. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC S. SA împotriva Sentinței Civile nr. 17780 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în contradictoriu cu intimatele A. G. F. -S. C. și D. G. DE A. A M. C., S. R. DE E. S. N.
6 N. -V., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 iunie 2013 și cea din data de 19 iunie 2013, cu ocazia dezbaterii recursului, încheieri ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 17780/_ a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea SC S. SA, în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FIS. LĂ - GARDA FINANCIARĂ - S. C., și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE
ADMNISTRARE FIS. LĂ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 728/120275 emisa în data de_ (f. 20-22) A. - Garda Financiară S. C. a dispus instituirea de măsuri asiguratorii la debitorul SC SSA. având în vedere obligațiile de plată estimate prin - procesul verbal seria CJ nr. 0. /_ constând în impozit pe profit în valoare de 598.668 lei și TVA în valoare de 897.993 lei; - procesul verbal de constatare a contravențiilor seria H nr. 293381/_, amenzi în valoare de 20.000 lei și confiscarea sumei de
1.172.383 lei. În motivarea acestei decizii s-a arătat că se urmărește recuperarea parțială a prejudiciului cauzat de societate bugetului general consolidat al statului în urma tranzacțiilor comerciale derulate de către aceasta, în cuprinsul deciziei s-
a recomandat ca aducerea la îndeplinire a măsurilor să se efectueze prin poprire asiguratorie asupra sumelor datorate de către terțe persoane.
În temeiul art. 129 al. 2 și 6 din OG nr. 92/2003 și a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 78/120275/_, intimata Agenția Națională de A. Fiscală a sechestrat mai multe bunuri mobile și imobile ale reclamantei fiind întocmite în acest sens procesele verbale de sechestru asigurator nr. 217/SRES6/_, nr. 218/SRES6/_ și nr. 219/SRES6/_ .
Sumele de bani cu privire la care s-a apreciat necesar a se institui măsuri asiguratorii au fost stabilite în urma unui control efectuat de A. - Garda Financiară S. C. conform prevederilor OUG nr. 91/2003. În urma acestui control, conform art. 5 din OUG nr. 51/2003, s-au încheiat în data de_ procesul verbal seria CJ nr. 0. și procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 0293381/_ .
Prin procesul verbal seria CJ nr. 0. /_, Garda Financiară a inserat constatările efectuate cu privire la 2 aspecte: 1) cu privire la tranzacțiile cu certificate de CO 2 efectuate de reclamanta SC SSA.; 2) cu privire la tranzacțiile derulate cu SC LESSELBERGER S.A.
Cu privire la primul aspect s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantei prin procesul verbal seria H nr. 0293381 pentru fapta prevăzută de dispozițiile art. 1 li a) din Legea nr. 12/1990 cu amendă în valoare de 20.000 lei și s-a dispus în temeiul art. 4 al. 2 din același act normativ confiscarea sumei de
1.172.383 lei .
Cu privire la cel de-al doilea aspect s-a constatat că în perioada ianuarie 2010-decembrie 2011 SC SSA. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 19 facturi fiscale emise de SC LASSELBERGER S.A. reprezentând cheltuieli management, facturi având o valoare fără TVA în sumă de 3.741.641,29 lei la care se adaugă TVA în sumă de 897.993,43 lei. Inspectorii au menționat că reprezentanții SC SSA. nu au putut pune la dispoziția echipei de control situații de lucrări, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate sau orice alte materiale corespunzătoare din care să rezulte justificarea prestării efective a serviciilor efectuate de SC LASSELBERGER S.A. Astfel, s-a apreciat că lipsa acestor elemente nu conferă unui înscris valoarea unui document justificativ și prin urmare dreptul legal de a fi înregistrat în contabilitatea agentului economic, consecința fiind creșterea cheltuielilor și diminuarea impozitului pe profit. S-a apreciat că au fost încălcare dispozițiile art. 21 al. 4 lit. m) din Codul Fiscal,, p. 48 din Normele metodologice HG nr.44/2004, art. 134¹ p. 7 fin Codul Fiscal și, ca urmare, s-a prejudiciat bugetul consolidat al statului atât în ceea ce privește impozitul de profit cât și în ceea ce privește TVA-ul. Cu privire la impozitul pe profit, prejudiciul estimat a fost în valoare de 598.663 lei iar cu privire la TVA prejudiciul estimat a fost în valoare de 897.993 lei.
Analizând decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 728/120275 emisa în data de_ de A. - Garda Financiară S. C. și procesele verbale de sechestru asigurator nr. 217/SRES6/_, nr. 218/SRES6/_ și nr. 219/SRES6/_ emise de Agenția Națională de A. Fiscală, instanța de fond a reținut că au fost în mod legal întocmite, cu respectarea dispozițiilor art. 129 din OG nr. 92/2003.
S-a apreciat că criticile reclamantei nu sunt întemeiate. Așa fiind, Decizia nr. 728/_ are ca obiect determinat, conform art. 43 lit. d) din OG nr. 92/2003 instituirea măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului reclamantei, după cum reiese în mod evident din cuprinsul actului. Lipsa indicării exprese a tipului de măsura asiguratorie ce va fi dispusă nu afectează valabilitatea actului administrativ, deoarece art. 129 din OG nr. 92/2003, normă specială față de art.
43 C.pr.civ., nu prevede obligativitatea unei astfel de mențiuni în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii. De asemenea, faptul că în decizie s- a recomandat instituirea popririi asiguratorii nu poate avea ca efect nevalabilitatea măsurii sechestrului. Dispozițiile aplicabile în materie nu exclud chiar aplicarea concomitentă a celor două măsuri asiguratorii. Această recomandare nu limitează posibilitățile organului fiscal de a aprecia cu privire la măsura asiguratorie cea mai potrivită în speță. Susținerile reclamantei potrivit cărora trebuie reținută nelegalitatea proceselor verbale deoarece sunt întocmite cu depășirea limitelor stabilite prin decizia nr. 728, constând în nerespectarea recomandării, nu au nici un temei legal.
În ceea ce privește pretinsa neregularitate referitoare la lipsa mențiunilor activelor selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asiguratorii, instanța de fond a reținut că nu există o prevedere legală care să impună astfel de precizări. Conținutul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii este reglementata de dispozițiile art. 129 al. 4 și 5 C.pr.fiscală., dispoziții care au fost respectate.
Susținerile reclamantei referitoare la stabilitatea situației sale financiare nu au relevanță în cauză.
Potrivit art. 129 al. 2 "Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.";
M. ivele referitoare la inexistența pericolului de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului precum și cele referitoare lipsa motivării în fapt a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii sunt de asemenea neîntemeiate.
M. ivul pentru care s-au dispus măsuri asiguratorii constă existența pericolului de sustragere de la plata taxelor și necesitatea de recuperare parțială a prejudiciului cauzat de reclamantă bugetului general consolidat. Această motivare, în opinia instanței de fond, este suficientă pentru justificarea măsurilor asiguratorii. Pericolul de sustragere de la plata taxelor legale, reiese în mod evident din conduita reclamantei, astfel cum a fost constatată de intimata A. - Garda Financiară S. C. prin procesul verbal seria CJ nr. 0. /_ în care s- a estimat un prejudiciu de 598.668 lei impozit pe profit și TVA în valoare de 897.993 lei, determinat de înregistrarea în contabilitatea reclamantei a unor facturi fiscale cu încălcarea dispozițiilor legale. Ca urmare a acestor constatări s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală, în dosarul nr. 400/P/2012. La fel, prin procesul verbal de contravenție seria H nr. 293381/_ s-a sancționat conduita ilicită a reclamantei cu amendă contravențională de 20000 lei și confiscarea sumei de 1.172.383 lei. Aceste acte, încheiate de Garda Financiară în exercițiul atribuțiilor sale conform OUG nr. 51/2008, beneficiază de o prezumție
relativă de legalitate și temeinicie, care nu a fost răsturnată până în prezent. Astfel, prin raportare la conduita ilicită a reclamantei descrisă în cuprinsul acestor acte, instanța reține că în speță pericolul de sustragere de la colectarea taxelor a fost probat.
Apărările referitoare la legalitatea și temeinicia procesului verbal nr. seria CJ nr. 0. /_ nu pot fi analizate în acest cadru procesual, urmând a fi examinate în cursul procesului penal.
La fel, apărările referitoare la legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție seria H nr. 293381/_ nu pot fi analizate în prezenta cauză, urmând a fi examinate în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Aparența de nelegalitate a titlurilor de creanță, invocată de reclamantă, chiar reala de ar fi, nu poate fi constatată în prezentul cadru procesual, deoarece, după cum s-a arătat, actele beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie care poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe în cadrul căilor de atac stabilite de lege.
Faptul că măsurile asiguratorii au fost stabilite și pentru sumele indicate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a măsurilor asiguratorii, deoarece art. 32 al. 3 din OG nr. 2/2001 se referă la suspendarea executării sancțiunilor, or, măsurile asiguratorii nu sunt măsuri de executare silită, după cum în mod întemeiat au arătat intimatele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 172 și art. 129 C.pr.fiscală instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de reclamanta SC SSA. în contradictoriu cu intimații A. -G. FINANCIARI și Agenția Națională de A. Fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs petenta S.C. SSA.,
declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătându-se că în mod greșit a stabilit prima instanță că obiectul Deciziei nr.728/_ este determinat, ceea ce nu este real, acesta fiind vag și echivoc, fapt ce atrage nulitatea acestui act și a actelor de executare subsecvente.
Se mai arată că instituirea măsurilor asigurătorii nu poate fi dispusă pur și simplu asupra patrimoniului debitoarei, trebuind a fi indicate în cuprinsul actului bunurile asupra cărora se dispune aceasta măsura. De altfel masurile asigurătorii nu pot fi dispuse decât în limita de 150% din valoarea creanței estimate/stabilite conform pct. 5.8 și 5.12. din PROCEDURA din 21 octombrie 2010 de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aprobat de Ordinul 2605/2010. În speța, aceasta limită este depășită întrucât măsurile asigurătorii au fost dispuse peste bunuri în valoare totala de 4.039.398,6 lei iar obligațiile impuse se ridică la suma de 2.689.039 lei (limita de 150% se ridică la valoare de 4.033.558,5 lei adică suma este depășita cu 5.840,10 lei).
Procedura despre care s-a făcut vorbire mai sus stabilește și o ordine legală pentru bunurile ce pot face obiectul măsurilor asiguratorii, ori câtă vreme nu sunt trecute în decizia de luarea a măsurilor asiguratorii bunurile cu privire la care să se aplice această măsură, nu se poate verifica dacă la aplicarea concretă a măsurii
a fost respectată această ordine. Emiterea ulterioară a proceselor verbale de aplicare a măsurii asiguratorii nu este de natură a repara un asemenea viciu al deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, lucru de altfel demonstrat în mod concret în speța de față, câtă vreme organele fiscale au aplicat măsura sechestrului asupra unor utilaje și mașini necesare contestatoare în procesul de producție, ori acest gen de bunuri apar în Procedura amintită spre finalul enumerării bunurilor ce pot face obiectul sechestrului, tocmai pentru ca proprietarii acestor bunuri să nu fie împiedicați în procesul de producție.
De asemenea instanța de fond a reținut în mod greșit că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este motivată, lucru nereal, câtă vreme organele fiscale se mărginesc la a reda textul legal aplicabil situației. Organul fiscal nu arată care ar fi riscurile de sustragere de la colectare sau de risipire a averii din partea contestatoarei, însă instanța de judecată se substituie organului fiscal și arată că
"conduita ilicită"; a contestatoarei, rezultată din încheierea celor două procese verbale de contravenție, ar fi motivul luării măsurilor asiguratorii. Ori în condițiile în care aceste procese verbale au fost anulate, în primă instanță, chiar dacă nu în mod irevocabil, nici acest motiv de instituire a măsurilor asiguratorii nu este viabil.
Se mai arată că decizia de instituire măsurilor asiguratorii nu putea fi luată înainte ca contribuabilul să fie ascultat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine următoarele:
Potrivit art. 43 din OG 92/2003, referitoare la Cod Procedură Fiscală, actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și va cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent, data la care a fost emis și data de la care își produce efectele, datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz, obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, ștampila organului fiscal emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului.
În conformitate cu art. 46 din același act normativ, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia, nulitate ce se poate constata la cerere sau din oficiu.
De asemenea art. 129 din Cod Procedură Fiscală dispune ca măsurile asigurătorii prevăzute de acest act normativ se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente. Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că dispozițiile art. 129 din Cod Procedură Fiscală au un conținut derogatoriu de la cele ale art. 43 Cod Procedură Fiscală, adică reprezintă normă specială, față de norma generală prevăzută de art. 43 din OG 92/2003.
Prin urmare forma și conținutul deciziei de instituire a măsurilor sunt reglementate de dispozițiile art. 129 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală. Așadar se poate observa, raportat la speța de față, că organul fiscal a respectat în totalitatea dispozițiile textului legal mai sus citat atât în ceea ce privește forma cât și în ceea ce privește conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii ce fac obiectul contestației în recurs.
Prin urmare nu este reală susținerea recurentei că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nu are obiect, dar chiar dacă am admite teoria acesteia, este lesne de observat că obiectul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii este chiar instituirea unor asemenea măsuri, concretizate în speța de față prin încheierea proceselor verbale de sechestru bunuri imobile. Cu alte cuvinte, obiectul consta în măsura indisponibilizării unei părți din bunuri aparținând contestatoarei, astfel încât nu se poate susține că decizia de instituire a masurilor asigurătorii contestata este lipsita de obiect sau obiectul acesteia este vag. Ori, măsura indisponibilizării unor bunuri, indiferent de natura lor, constituie esența unei măsuri asigurătorii, fiind evident ca obiectul îl reprezintă chiar luarea acestei masuri.
În ceea ce privește lipsa unei motivări în fapt a deciziei de instituire a unor măsuri asiguratorii, apreciem că și acest temei de recurs este nefundat. Așa fiind se poate constata că în decizie se consemnează, la paragraful motivarea dispunerii măsurilor asigurătorii că acestea se instituie în vederea recuperării parțiale a prejudiciului cauzat de către societate bugetului general consolidat al statului în urma tranzacțiilor comerciale derulate de aceasta. Prin urmare acesta este temeiul pentru care s-a instituit măsura asiguratorie.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.3 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea
creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Existența pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului debitorului, este îndeobște dificil de dovedit, deoarece reprezintă o conduită viitoare, care însă poate fi sugerată de conduita actuală a debitorului, cum este cazul și în speța de față, dublată de cuantumul obligațiilor cu privire la care se instituie măsurile.
În speță este necesar să subliniem conduita fiscală a contestatoarei, contemporană momentului la care au fost luate măsurile asiguratorii, a fost una sugestivă și pentru abordarea viitoare, în condițiile în care există bănuiala că recurenta s-a sustras de la achitarea obligațiilor fiscale, îngreunându-se astfel activitate de colectare a acestora, în condițiile în care suma de colectat nu este deloc neglijabilă.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei recurente din memoriul de recurs de la dosar, potrivit căreia în cuprinsul deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 728/_ nu este individualizată măsura asiguratorie, apreciem de asemenea că nici aceasta nu este justificată, câtă vreme în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii este indicat, și apare cu litere îngroșate, mențiunea că se va institui sechestru asigurător și asupra clădirilor și mijloacelor fixe evidențiate în balanța analitică, în contul 212 aferentă lunii decembrie 2012 și în lista mijloacelor fixe anexate deciziei.
De asemenea apreciem că susținerile recurentei conform cărora prin instituirea masurilor asigurătorii i se blochează practic activitatea, sunt nefondate întrucât mașinile si utilajele asupra cărora a fost instituit sechestru asigurător pot fi utilizate de recurenta in mod nemijlocit la desfășurarea activității, dar nu pot fi înstrăinate, singurul efect pe care-l produce aceasta măsura, fiind acela a interzicerii recurentei de a înstrăina bunurile asupra cărora au fost instituite aceste masuri.
Mai mult, conform art. 129 alin. 4 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, recurenta are posibilitatea de a prezenta alte garanții pentru creanța estimata prin procesul verbal, pentru a i se ridica aceste masuri, însa recurenta nu a valorificat aceasta posibilitate.
Scopul pentru care au fost instituite aceste masuri a fost acela de a înlătura pericolul ca recurenta sa-si sustragă de la urmărire bunurile pana la finalizarea controlului si soluționarea irevocabila a plângerii formulata de aceasta împotriva procesului verbal de contravenție seria H nr. 0293381/_ prin care a fost dispusa măsura confiscării sumei de 1.172.383 lei.
Este real că procesul verbal de contravenție seria H nr. 0293381/_ a fost anulat în primă instanță, soluție ce nu este încă irevocabilă, iar măsurile asiguratorii instituite au un caracter provizoriu, care, așa cum am arătat nu afectează activitatea recurentei și nu sunt de natură a o prejudicia.
Sintetizând toate argumentele de mai sus, tribunalul, va respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare contestatoarea SC S. SA, împotriva sentinței civile nr. 17780/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare contestatoarea SC
SA, cu sediul în C. -N., str. Beiușului nr. 1, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 17780/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
A. M. B.
aflată în concediu odihnă
R.
M. L. A.
aflată în concediu odihnă
C.
semnează președintele
semnează președintele
instanței
instanței
GREFIER
D.
aflată în concediu odihnă semnează prim grefier
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
Jud.fond: D. Viorica P. ovici
