Decizia civilă nr. 6676/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._ **
DECIZIA CIVILĂ NR. 6676/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-reclamant C.
J. M. împotriva sentinței civile nr.801 din_, pronunțată în dosarul nr._ ** al T. ui M., în contradictoriu cu intimatele- pârâte C. de C. M., C. de C. a R., intimatul-interveninet în nume proroiu S. C. J. M., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992) Încheierea nr. VI/309 a Curții de C. a R.
.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant C. J. M., consilier juridic Feder Gheorghina, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatelor- pârâte C. de C. M., C. de C. a R., consilier juridic M. O. Carolina, lipsă fiind intimatul-interveninet în nume proroiu S. C.
J. M. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recurentul- reclamant C. J. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata-pârâtă C. de C. a R. a depus întâmpinare în nume propriu și pentru intimata-pârâtă C. de C. M. .
Reprezentantul recurentului- reclamant C. J. M., consilier juridic Feder Gheorghina depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantul de 2 lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 0,15 lei pentru recurs.
C., din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant C. J. M., consilier juridic Feder Gheorghina susține pe larg motivele învederate în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii
acțiunii și anulării actelor administrative contestate cu consecința restituirii sumelor ce au fost reținute lunar funcționarilor publici și personalului contractual, ca urmare a punerii în executare a Deciziei nr.54 din_ a Camerei de C. M. . Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor- pârâte C. de C. M., C. de C. a R., consilier juridic M. O. Carolina susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și în esență solicită să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că hotărârea recurată este motivată în drept și în fapt și că criticile aduse acesteia sunt neîntemeiate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 801/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ **, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. C. J. M., ca fiind
formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a respins cererea formulată de reclamantul C. J. M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și C. de C. M.
.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel C. sub nr. 1127/33/_, reclamantul C. J. M. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI
MARAMUREȘ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Încheierii nr. VI.309 din_ emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. și anularea parțială a Deciziei nr. 54/_ în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4.
În motivarea acțiunii se arată că prin încheierea nr. VI.309 din_ Comisia de soluționare a contestațiilor a respins Contestația nr. 6587/_ formulată de C. județean M., împotriva măsurii dispuse la punctul 4 din Decizia nr. 54/_ emisă de C. de C. M. .
Prin măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 54/_, C. de C.
M. a constatat: - "plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de
62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei", și totodată, a dispus: - "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în procent mai mare decât prevederile legale a sporului pentru condiții vătămătoare la funcționarii publici și personalului contractual, angajați ai C. J. M. și luarea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia Termen de realizare stabilit:_ 1" .
Constatările Camerei de C. M. s-au fundamentat pe următoarele considerente: - au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în special prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
În temeiul actelor normative arătate mai sus, auditorii publici externi ai Camerei de C. M. au concluzionat că entitatea auditată - C. județean M. a interpretat eronat prevederile O.G. nr. 6/2007 și ale O.G. 10/2008 și, pe cale de consecință, a acordat sporul pentru condiții vătămătoare în procent mai mare decât prevederile legale, respectiv de până la 15% din salariul de bază, motiv pentru care s-a stabilit în sarcina reclamantei luarea măsurilor necesare în vederea recuperării prejudiciului aferent anului 2009, în sumă de 79.255 lei din care: 62.265 lei spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal; 16.990 lei contribuția unității către bugetele publice.
Reclamanta susține că atât constatările Camerei de C. M., cât și încheierea emisă de Comisia de soluționarea a contestațiilor sunt nelegale și nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin art. 16 al O.G. nr. 6/2007 este reglementat un spor nou față de prevederile legale anterioare, și anume: (l) "Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicatii, instalații de curenți de înaltă frecventă, sau statii de bruiaj.";(3) "Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. " Or, din modul cum sunt explicitate/definite conditiile vătămătoare prin arte 16 al O.G. nr. 6/2007, precum și din Buletinul de măsurători al câmpului radioelectric emis de Societatea Națională de Radiocomunicații, sub nr. 14.813/_, rezultă cu certitudine că prevederile din acest act normativ reglementează acordarea așa-zisului "spor de antenă".
Deși s-a constatat de către instituția abilitată că există expunere la câmpurile electromagnetice, ce depășește valoarea nivelului de referință prevăzut în Hotărârea nr. 1136/_, C. județean M. nu a acordat deloc "sporul de antenă".
Începând cu anul 2006, în baza Dispoziției nr. 138/2006 a Președintelui C. M., s-a acordat, atât pentru funcționarii publici, cât și pentru personalul contractual din instituție, un "alt spor" decât cel menționat mai sus, în procent de până la 15% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de personal - în funcție de timpul efectiv lucrat, respectiv de expunerea la radiațiile emise de calculator. Acest spor, în limbaj uzual este cunoscut ca "spor de calculator" și este de notorietate faptul că s- a acordat la toate instituțiile publice similare din țară. Sporul pentru utilizarea calculatorului a fost reglementat prin " H..G. nr. 281/1993, în care, la art. 8 se prevede: a) "pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor."
Din modul de definire a sporului de până la 15%, precum și din modul de definire și determinare al acestuia - prin Buletinul de expertizare a locurilor de muncă întocmit de Ministerul Sănătății - Direcția de Sănătate P. ă M., rezultă diferențierea netă a acestui spor fată de sporul de antenă, prevăzut în OG. 6/2007 ȘI O.G. 10/2008 de până la 10%.
Or, tocmai acest aspect nu a fost luat în considerare de către auditorii Camerei de C. M., care nu au analizat temeinic și obiectiv actele normative incidente, dar nici actele justificative prezentate.
În mod identic a procedat și C. de C. a R. - Comisia de soluționare a contestațiilor care, respingând apărările noastre a pronunțat o încheiere fără temei legal. lipsită de o motivare corespunzătoare și fără o cercetare corespunzătoare a fondului litigiului.
Mai mult, s-a constatat că, C. de C. M. a auditat "selectiv" celelalte instituții publice din județul M., deoarece nu a dispus măsuri de diminuare a sporului de 15% în alte instituții verificate în acea perioadă. situație care creează suspiciuni asupra obiectivității controlului efectuat.
Pe lângă confuzia creată între cele două categorii de sporuri, nu s-a ținut seama că sporul de până la 15% s-a acordat în instituția noastră încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului - anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare; art. 8 al H.G. nr. 281/1993 a fost abrogat expres. doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009 (act normativ în vigoare la data efectuării controlului).
În Anexa nr. 1, secțiunea 2 - sporuri, arte 5 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a prevăzut "Sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat la locurile de munca respective, poate fi acordat personalului salarizat potrivit anexelor nr. 1/1-1/4." Sporul de până la 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare este prevăzut, de asemenea și în Legea cadru nr. 284 din
28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice .
Din modul de definire și determinare a condițiilor periculoase sau vătămătoare prin reglementările speciale în vigoare, înțelege că sporul de până la 15% este o continuitate firească a "sporului de 4 calculator" prevăzut în arte 8 din O.G. nr. 281/1993 și abrogat la data intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit Regulamentului comun al M. ui Muncii și Protecției Sociale nr. 6366/1993 și al M. ui Sănătății nr. 1132/1993 (emis în aplicarea HG nr. 281/1993), munca ce se desfășoară la calculator este considerată muncă în condiții vătămătoare și implică suprasolicitare psihică și vizuală.
De asemenea, în art. 5 din HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, se prevede: "angajatorii au obligația de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua condițiile de securitate și sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce privește eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală".
C. de Apel C., prin sentința civilă nr. 512/_, în temeiul prevederilor art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin 1 lit. d, art. 3 pct.1 din C.pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea T. ui M. .
În urma transpunerii cauzei între secțiile specializate ale T. ui M.
, respectiv Secția I și Secția a II-a, în final, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II-a a T. ui M., sub nr. dosar_ **.
Curtea de Conturi a României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că problema juridică dedusă judecății este cea a acordării de drepturi salariale de către o autoritate publică în
afara cadrului legal, în condițiile în care drepturile salariale se stabilesc exclusiv prin lege iar nu prin contracte/acorduri colective de muncă.
Astfel, s-a reținut faptul că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în special prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, ori la nivelul C. J. M. s-au acordat nelegal drepturi bănești atât funcționarilor publici cât și personalului contractual, respectiv spor pentru condiții nocive sau periculoase acordat în procent de 15% din salariul de bază, rezultând plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de 62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei.
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la data de_ (f.10-15 dosar_ ), S. C. J. M., prin Președinte I. Buga, în reprezentarea intereselor membrilor de sindicat - funcționari publici și personalului contractual - din aparatul de specialitate a C. J.
, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 54/_ în ceea ce privește măsura dispusă la pct.4 precum și anularea Încheierii nr. VI.309 din_ emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. .
În motivarea cererii s-a arătat că prin măsurile dispuse de către pârâtă au fost încălcate drepturile funcționarilor publici și personalului contractual astfel cum acestea au fost prevăzute prin Acordul de muncă -art.35 alin.10 și respectiv, prin Contractul colectiv de muncă - art.33 alin.11, acte aprobate în prealabil prin Hotărârea CJJM nr. 102/_, contractul fiind înregistrat la Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială sub nr. 89/_ . Prin acestea s-a prevăzut un spor de până la 15% pentru utilizarea calculatorului,
Mai mult s-a încălcat Dispoziția Președintelui C. J. M. nr.138/_, care a intrat în circuitul civil, nefiind atacată, prin care s-a prevăzut un spor de până la 15% pentru condiții nocive și periculoase.
Pe de altă parte, O.G. nr. 6/2007, prin modul cum sunt definite condițiile vătămătoare prin art.16, reglementează un spor nou, așa-zisul
"spor de antenă";, care este diferit de sporul pentru utilizarea calculatorului prevăzut de art.8 din H.G. nr.281/1993. Se mai arată că nu s-a ținut seama că sporul de până la 15% s-a acordat încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului - anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare; art. 8 al H.G. nr. 281/1993 a fost abrogat expres. doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009, reiterând motivele invocate de reclamant prin acțiune.
Curtea de Conturi a României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, invocând excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu, raportat la obiectul cererii și la normele speciale din Legea nr. 94/1992 prin care se arată că titularul dreptului de a solicita anularea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României este numai conducătorul entității verificate, aspect ce rezultă și din art.92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea nr.1/2009 a Plenului Curții de C. . Astfel, intervenientul în
interes propriu, în considerarea calității sale conferite de art.28 din Legea nr. 53/2003, nu are calitatea de persoană vătămată conform art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr. 554/2004, actele emise de Curtea de Conturi a României ce fac obiectul litigiului, privesc legalitatea cheltuirii banilor publici,
Pe fond, Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, invocând apărările inițiale.
În prealabil, T. a apreciat că, în raport cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.2 din Codul de procedură civilă, în cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii Curții de C., competența materială de soluționare a cauzei îi revine tribunalului - Secția contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului de față este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de C., ca autoritate publică județeană, întrucât actul administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este însăși decizia Camerei de C. M. prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității controlate.
Pe de altă parte, punctul 4 din Decizia nr. 54/_ a Camerei de C. a Județului M., ce face obiectul prezentului litigiu, se referă la erorile/abaterile de la legalitate în utilizarea fondurilor publice ; la măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficiențelor constatate de echipa de control, pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia și la termenul de realizare, respectiv, în concret: prin măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 54/_, C. de C. M. a constatat: - "plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de 62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei ", și totodată, a dispus:
- "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în procent mai mare decât prevederile legale a sporului pentru condiții vătămătoare la funcționarii publici și personalului contractual, angajați ai C. J. M. și luarea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia Termen de realizare stabilit:_ 1.
În aceste condiții, referitor la natura juridică a acestei decizii (referitoare la măsura de la pct.4), a cărui anulare parțială s-a cerut, tribunalul reține că entitatea auditată este cea care are obligația legală să stabilească întinderea prejudiciului și să procedeze la recuperarea acestuia. Mai exact, constatările Camerei de C. M. urmează a fi valorificate de către entitatea auditată, prin stabilirea atât a prejudiciului, a modului de recuperare, cât și a persoanei vinovate de producerea acestui prejudiciu. În acest sens, sindicatul nu are calitate activă, în condițiile în care, întrucât actul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, sau titlu de creanță prin care să se impute membrilor de sindicat restituirea vreunor sume, este cert că acesta nu are deschisă procedura contestației reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, împotriva acestui act.
Este de necontestat faptul că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat când acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, însă, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic concret dedus judecății, ori în speță, titularul acestui drept îl are
reclamantul întrucât în cauză este vizat modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către reclamant, decizia Camerei de C. M. stabilind măsuri în sarcina reclamantului-entitate controlată.
De altfel, împotriva hotărârilor înscrise în încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit pct.106 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat de Plenul Curții de C. prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 (în vigoare la data emiterii deciziei camerei de conturi județene).
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu a S. C. J. M. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Actele administrative de autoritate al căror caracter vătămător se invocă în prezenta procedură și care exprimă o manifestare de voință destinată să producă efecte de drept sunt raportul de audit nr. 965/_ și decizia 54/2010 emise de C. de C. a județului M. .
Prin aceste acte s-a constatat că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în concret prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau
instituțiilor publice, C. de C. M. concluzionând că entitatea auditată - C. județean M. a interpretat eronat prevederile O.G. nr. 6/2007 și ale O.G. 10/2008 și, pe cale de consecință, a acordat sporul pentru condiții vătămătoare în procent mai mare decât prevederile legale, respectiv a acordat acest spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Reclamantul afirmă că sporul de până la 15% s-a acordat încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului - anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare, respectiv art. 8 al H.G. nr. 281/1993 ce a fost abrogat expres doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009 (act normativ în vigoare la data efectuării controlului), iar din modul de definire a sporului de până la 15%, rezultă diferențierea netă a acestui spor fată de sporul de antenă, prevăzut în OG. 6/2007 și O.G. 10/2008 de până la 10%.
Prin buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr. 36/_ emis de Direcția de Sănătate P. ă M., s-a stabilit ca personalul autorității publice care își desfășoară activitatea peste 80% din timpul de lucru la calculator, este expus la câmpurile electromagnetice, recomandându-se acordarea sporurilor legale.
Din cele invocate în speță, se impune, primordial, o analiză a conflictul de legi invocate ce reglementează sporul supus analizei, determinat de coexistența normei generale si a celei speciale, situație ce se soluționează întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant.
Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este
derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Stabilirea caracterului de lege generală sau specială (pentru ca în funcție de aceasta, să se determine prioritatea aplicării uneia dintre ele) reprezintă un instrument de interpretare și de rezolvare a litigiului la îndemâna tribunalului, în virtutea plenitudinii jurisdicționale a acestuia.
În ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici si OG. nr. 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici.
Potrivit art. 31 alin. 1 si 2 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Potrivit art.16 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, act normativ ce se aplică, conform art.2 funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată:
"Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.";
Această ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007, prevăzând în art.1 alin.2 că: "S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.";
HG 281/1993 este o reglementare cu titlu general, care a fost dată în aplicarea Legii salarizării nr.14/1991 (Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția R., republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor";) dar care reglementează pentru perioada vizată doar salarizarea personalului de execuție și conducere prevăzut în anexele 1-10.
Este de remarcat că din 1999 Statutul funcționarilor publici a fost reglementat special prin Legea 188/1999 iar din anul 2001 salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată deosebit față de alte categorii de salariați prin ordonanțe anuale - OUG 192/2002, OUG 82/2004, OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007. Prin urmare aceste ordonanțe anuale de salarizare reglementează cu caracter de legislație specială în materie, salarizarea funcționarilor publici.
Sporul de condiții vătămătoare pentru funcționarii publici este reglementat în anul 2009 prin art.16 din OG 6/2007, el putând fi acordat numai funcționarilor publici care-și desfășoară activitatea în condițiile vătămătoare prevăzute în ordonanță și numai în procentul prevăzut de ordonanță. În anul 2009 altă reglementare a sporului de condiții vătămătoare în acte normative cu caracter general este exclusă.
Prin urmare, pentru anul 2009, art.8 alin.1 lit. a din HG 281/2003 nu putea constitui temeiul legal al acordării sporului pentru condiții vătămătoare pentru că acest spor nu putea fi acordat pentru alte condiții vătămătoare decât cele prevăzute în art.16 din nr.OG6/2007. Pentru a putea fi legal acordat un spor ca cel indicat de reclamant (de până la 15%), nu era suficientă reglementarea lui prin actul de dispoziție al ordonatorului principal de credite ci trebuia să existe o lege specială care reglementând Statutul special al funcționarilor din cadrul autorității publice locale să prevadă expres că se acordă un spor de 15% pentru condiții vătămătoare precum cele prevăzute în HG 281/1993.
Din conținutul art.16 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 rezultă că nu există un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus
în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
HG nr. 281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatica, sanitare, etc., așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de baza și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, tribunalul consideră că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea ca sistemul de drept român nu permite analogia legii.
Funcționarii publici nu se afla în situații identice categoriilor de personal expres prevăzute în HG 281/1993, funcționarii publicii având un statut special cu drepturi și obligații specifice statului consacrat prin lege, egalitatea între cetățeni presupunând un tratament egal în situații egale, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit, egalitatea neputând fi asimilată uniformizării.
Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate, rezultă că, în situația în care activitatea funcționarului public se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată, neexistând un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
Mai trebuie subliniat și faptul că atât prin art.72 din Legea nr.188/1999 și prin art.22 din HG nr. 833/2007, prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, integritatea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute
de lege referitoare la practica celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici. Prin cele statuate nu se găsește și posibilitatea negocierii salariilor sau sume de bani cu caracter de sporuri întrucât din punct de vedere al Legii nr.188/1999 salariile și alte drepturi bănești pentru categoria de funcționari publici sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea, respectiv încheierea de acorduri este condiționată de respectarea dispozițiilor legale și se rezumă în cazul funcționarului doar la măsuri de protecție a muncii și nu la sume de bani respectiv sporuri.
În cauză sporul analizat nu vizează măsuri în sensul actelor normative, respectiv măsuri ce pot fi negociate.
În aceste condiții legal s-a reținut că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază.
În privința personalului contractual, tribunalul a reținut că salarizarea personalului contractul din sectorul bugetar era reglementată în perioada anilor 2008 - 2009 de OUG nr. 24/2000 în prezent abrogată prin Legea nr. 330/2009 aplicabilă din 1 ianuarie 2010, act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în Legea nr. 154/2008, de O.G. nr. 10/2008 și de H.G. nr. 281/1993, act care reglementa drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar.
Astfel cum s-a arătat mai sus, HG 281/1993 s-a emis pentru organizarea executării Legii salarizării nr.14/1991 (Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția R., republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor";), lege abrogată prin art.298 din Codul muncii. Așadar, dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 14/1991, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a HG 281/1993, au fost abrogate.
Conform art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege
O.U.G. nr. 24/2000 reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, fiind, deci, o normă specială.
Art.8 din H.G. nr. 281/1991, nu conferă acestui personal, pentru anul 2009, un drept la acest cuantum al sporului de până la 15%, ci o vocație, ca și categorie a personalului bugetar în condițiile evident a îndeplinirii cerințelor stipulate de art. 8 din H.G. nr. 281/1993 dar și prevederii acestuia în lege, respectiv legea specială de salarizare, această ultimă cerință nefiind întrunită în cauză, întrucât, conform art.14 din O.G. nr. 10/2008, se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% (iar nu 15%) din salariul de bază, ordonanța fiind normă specială, reglementând nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
De altfel, H.G. nr. 281/1991 prevedea ca locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporului si condițiile de acordare se
stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și M. Muncii si Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale si locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor, ori în speță nu s-a făcut dovada că personalul din cadrul acestei autorități publice este cuprins în acest regulament.
Și în acest caz, din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate, rezultă că, în situația în care activitatea personalului contractual se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată, neexistând un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
Prin urmare, pentru anul 2009, art.8 alin.1 lit. a din HG 281/2003 nu putea constitui temeiul legal al acordării sporului pentru condiții vătămătoare pentru că acest spor nu putea fi acordat pentru alte condiții vătămătoare decât cele prevăzute în art.14 din nr. O.G. nr.10/2008.
Trebuie amintit că referitor la personalul contractual, instanța reține că potrivit art.12 alin.1 din Legea 130/1996 (în vigoare pentru perioada analizată), se stipulează că în contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege-aici incluzându-se și sporul pentru condiții vătămătoare.
În aceste condiții legal s-a reținut că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă acestui personal este de până la 10% din salariul de bază.
În final, instanța a reținut că atribuțiile expuse de art.91 alin.1-7 din Legea nr. 215/2001, nu se referă la posibilitatea reclamantului de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii.
În ceea ce privește aplicarea H.G. nr. 1028/2006, invocată de reclamant, tribunalul a apreciat că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în munca, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator. Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor H.G. nr. 1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.
Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc profesional constatat în urma evaluării activității la calculator, măsuri reglementate de H.G. nr.1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare și de legea - cadru nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât vizează asigurarea protecției sănătății lucrătorilor și evitarea riscurilor profesionale. Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiții vătămătoare, de aceea nu au caracter de spor salarial.
Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate instanța a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. J.
M., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului C. județean M. și anulării actelor administrative contestate: încheierea nr. VI/309 a Curții de C. a R. - Comisia de soluționare a contestațiilor și Decizia nr. 54/_ emisă în dosar nr. 45/2011 de către C. de C. M. . în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4.
Pe cale de consecință, recurentul solicită să se dispună și asupra restituirii sumelor ce au fost reținute lunar din drepturile salariale ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din instituție, ca urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 54/_ a Camerei de C.
M. .
Recurentul critică sentința atacată atât sub aspectul nelegalității, pe temeiurile de modificare mai sus invocate, cât și al netemeiniciei, în raport de dispozițiile art. 3041C.pr.civ.
Motivând recursul, s-a arătat că Sentința civilă nr. 801/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 8940/100/201** este dată cu aplicarea greșită a legii, în speță a normelor de drept material incident în cauză.
Astfel, primul spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salarul de bază al personalului din instituțiile publice a fost reglementat prin art. 8 al HG nr. 281/1993.
Începând cu anul 2006, prin Dispoziția Președintelui C. județean
s-a acordat si în instituția recurenta acest spor, diferențiat pe categorii de personal - în funcție de timpul efectiv lucrat, respectiv de expunerea la radiațiile emise de calculator.
Din modul de definire a acestui spor, și mai ales din modul de determinare - adică prin Buletinul de expertizare a locurilor de muncă elaborat de Ministerul Sănătății - rezultă diferențierea clară și evidentă a acestui spor față de cel prevăzut de OG nr. 6/2007 și OG nr. 10/2008, care este de până la 10% din salarul de bază, se referă la cu totul alte condiții vătămătoare și care este determinat într-un alt mod, specific - prin Buletinul de măsurători ai câmpului radioelectric emis de Societatea Națională de Radiocomunicații, motiv pentru care recurentul apreciază că în cauză s-a făcut o interpretare și aplicare eronată a legislației aplicabil în speță.
Mai mult, asupra acestor aspecte evidențiate detaliat în acțiunea introductivă, instanța de fond nu a făcut nicio apreciere, înlăturând în mod
nejustificat înscrisurile doveditoare depuse în probațiune, respectiv cele două Buletine de determinare și măsurători, întocmite în instituția recurenta de către instituțiile abilitate.
Cu privire la faptul că sporul de calculator a fost stabilit, inițial, prin Dispoziția Președintelui C. județean M. nr. 138/2006, act administrativ necontestat, care a produs efectele juridice corespunzătoare, prima instanța nu a făcut o referire corespunzătoare.
Recurentul reiterează aspectul deosebit de relevant că, în legislația în vigoare privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice se regăsește si se acordă ca atare, sporul de până la 15% pentru munca la calculator, acesta fiind o continuitate legală si firească a sporului prevăzut inițial în HG nr. 281/1993.
Cum s-a arătat și în acțiunea introductivă, art. 8 al H.G. nr. 281/1993 a fost abrogat numai în data de 1 ianuarie 2010, prin legea nr. 330/2009, însă nici acest considerent nu a fost luat în considerare de către prima instanță.
Textul art. 8 alin. (2) din HG nr. 281/1993 făcea trimitere la un Regulament ce urma a fi elaborat în comun de Ministerul Sănătății și M. Muncii și Protecției Sociale - act învederat și de către instanța de fond, însă acest regulament nu ai fost publicat în Monitorul Oficial, și ca atare, nu a avut caracter normativ și obligatoriu, în afara celor doi emitenți.
Neîntemeiat s-a respins si cererea de intervenție a S. ui C. județean M., care, justificat de apărarea intereselor membrilor săi, a
solicitat în mod legal restituirii Sumelor ce au fost reținute lunar din drepturile salariale ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din instituție, ca urmare a punerii în executare a Deciziei nr. 54/_ a Camerei de C. M. .
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală si temeinică, drept pentru care intimata solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în cele ce urmează:
Din analiza sentinței atacate prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente în materie, se arată că în cauză nu subzistă nici un motiv de nelegalitate și de netemeinicie de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe.
Prin recursul promovat, recurentul-reclamant nu aduce veritabile critici soluției atacate, rezumându-se la a relua situațiile de fapt și de drept din acțiunea introductivă.
In esență, recurentul-reclamant reiterează prin prezentul recurs faptul că în baza art. 8 din HG nr. 281/1993, în mod legal a acordat propriilor angajați sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15%, însă recurentul-reclamant confundă natura și conținutul acestui spor, dând o calificare proprie, contrară dispozițiilor legale care îl reglementează, și ignorând dispozițiile legale aplicabile în anul 2009, respectiv O.U.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 10/2008 .
Astfel, recurentul definește în accepțiunea proprie sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare ca fiind spor de calculator deși HG nr. 281/1993 nu distinge un astfel de spor de calculator ci reglementează, după criterii pe care le stabilește concis, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Contrar susținerilor recurentului, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, începând cu anul 2007, deci și în anul 2009, până la intrarea în vigoare a legii unice de salarizare a personalului bugetar, Legea nr. 330/2009, era reglementat pentru funcționarii publici și personalul contractual de O.U.G. nr. 6/2007, respectiv O.G. nr. 10/2008, în cuantum de până la 10% din salariul de bază.
1). Referitor la primul motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. "Hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii", menționăm că este neîntemeiat, deoarece :
a). Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrajului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
După cum se poate constata, recurentul nu invocă niciunul dintre motivele de natură a proba faptul că sentința recurată nu ar li motivată, rezumându-se doar Ia a invoca pur formal acest motiv de recurs.
b). Mai mult, hotărârea instanței de fond este motivată atât în drept, cât și în fapt, aceasta răspunzând argumentelor și susținerilor aduse de ambele părți pe care și-au sprijinit pozițiile procesuale.
Astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din HG nr. 281/1993, invocate de recurent și, pe cale de consecință, a respins acțiunea introductivă, reținând că "se impune, primordial, o analiză a conflictului de legi invocate ce reglementează sporul supus analizei, determinat de coexistența normei generale și a celei speciale, situație ce se soluționează întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant".
2). Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct.8 C.pr.civ., potrivit căruia "instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății,a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", se fac următoarele precizări:
Acest motiv de recurs nu este aplicabil speței de față, dat fiind că instanța care a judecat fondul cauzei nu a schimbat natura juridică a actelor a căror anulare o ceruse recurentul.
Instanța de fond analizând legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse în actele de control emise de C. de conturi a verificat concordanța acestora cu actele normative în temeiul și în executarea cărora au fost emise, ținând cont de principiul de drept conform căruia actele juridice se încheie cu respectarea legii.
3). Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs invocat, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ., potrivit căruia "Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", consideră intimata că este neîntemeiat, având în vedere următoarele:
Acest motiv de recurs se referă la situația în care se aplică un text de lege străin situației de fapt, extinderea aplicării unei dispoziții legale dincolo de situațiile cărora li se aplică, sau, din contră, restrângerea aplicării unei prevederi la mai puține situații decât sunt legal prevăzute.
Instanța de fond a menționat expres dispozițiile legale aplicabile speței, explicând în mod detaliat de ce și în ce mod sunt aplicabile respectivele prevederi, cât și prevederile legale încălcate prin acordarea unor drepturi bănești, personalului contractual și funcționarilor publici, constând în sporul pentru condiții vătămătoare.
In cele ce urmează intimata dezvoltă prin raportare la prevederile legale și la situația de fapt și de drept concretă, susținerile cu privire la temeinicia și legalitatea hotărârii recurate.
a). Cu ocazia misiunii de audit a situațiilor financiare încheiate de
U.A.T.J M. pentru anul 2009, s-a constatat faptul că o parte din personal, funcționari publici și personal contractual, a beneficiat de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază în condițiile în care acest spor putea fi de până la 10%.
Conform dispozițiilor legale ce reglementau salarizarea personalului bugetar, instituția putea acorda în anul 2009 numai un spor de până la 10% aplicat asupra salariului de bază, prevăzut de O.G. nr. 6/2007 pentru funcționarii publici și de O.G. nr. 10/2007 pentru personalul contractual.
b). Acest "spor pentru condiții vătămătoare" a fost acordat în mod nelegal în baza Dispoziției nr. 138/2006 a președintelui C. J. M.
și a prevederilor art. 8 alin.(l) lit. a) din HGR 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare.
c). În primul rând acest spor nu putea fi acordat în baza H.G. nr. 281/1993 întrucât nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de acest act normative, pe de o parte, și pe de altă parte, și în condițiile în care ar fi fost îndeplinite aceste condiții, actul normativ nu mai era aplicabil în anul 2009.
d). Potrivit art. 8 alin 1 lit. a din acest act normativ, privind salarizarea personalului din unitățile bugetare "în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15 % din salariul de bază corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. "
Insă, în completare, alin 2 al art. 8 prevede că " locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
e). Din conținutul textelor legale sus arătate, rezultă ca acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare se realizează doar dacă sunt îndeplinite anumite condiții, legiuitorul nelăsând la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării acestui spor.
f). Ca urmare, argumentele invocate de recurent referitoare la aplicarea dispozițiilor HG nr.281/1993 în acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sunt netemeinice și nelegale având în vedere că proprii angajații nu puteau beneficia de acest spor întrucât nu îndeplineau condițiile în care își desfășurau activitatea la locul de muncă pentru a primi acest spor, condiții prevăzute de acest act normativ.
g). Astfel, simpla constatare realizată prin Buletinele de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, emise de Direcția de Sănătate P. ă M. a faptului, nu probează îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare. De aceea actul normativ a prevăzut expres că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
d). Or, Regulamentul de acordare a sporurilor prevăzute de HG nr.281/1993 precizează expres care sunt locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, iar în anexele la Regulamentul comun al M. ui Sănătății și M. ui Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr. LV/_, neregăsindu-se personalul din cadrul autorității publice locale.
e). Totodată, actul normativ invocat, H.G. nr. 281/1993, nu nominalizează, nu distinge între spor de antenă și spor de calculator așa cum în mod nejustificat o face recurentul, legea făcând vorbire numai de "spor de condiții periculoase sau vătămătoare".
f). Ca urmare, sunt netemeinice susținerile recurentului cu privire la faptul că" instanța de fond nu a făcut nicio apreciere, înlăturând în mod nejustificat înscrisurile doveditoare depuse în probațiune, respectiv cele doua Buletine de determinare și măsurători, întocmite în instituția noastră de către instituțiile abilitate" atâta vreme cât actul normativ prevedea clar
procedura de urmat în acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, respectiv alin 2 al art. 8 prevede că "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor".
g). Referitor la susținerile recurentului de la pct. 4 din cererea de recurs prin care arată că "acest regulament nu a fost publicat în Monitorul Oficial și ca atare, apreciază intimata, că nu a avut caracter normativ și obligatoriu, în afara celor doi emitenți" se arată că acest aspect nu dă posibilitatea recurentului de a încălca procedura de acordare a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, așa cum este prevăzută de HG nr. 281/1993.
Nu pot fi reținute ca temeinice susținerile recurentului, întrucât caracterul obligatoriu al îndeplinirii proceduri acordării sporului de condiții periculoase sau vătămătoare decurge din actul normativ care 1-a prevăzut, și în lipsa unor proceduri de aplicare, recurentul nu putea dezvolta propriile metode pentru a acorda acest spor.
h). De esența regimului juridic al drepturilor salariate ale personalului bugetar este faptul că ele se stabilesc exclusiv prin lege. Este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale, partea fixă și partea variabilă a salariului, cât și cuantumul acestuia.
Astfel fiind, nici autoritatea administrației publice locale căreia i se recunoaște o anumita autonomie decizională nu poate interfera cu atribuții ce sunt rezervate la nivel național legiuitorului organic sau, după caz, ordinar în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale.
i). De altfel aceste lucruri au fost tranșate și de Curtea Constituțională în mai multe rânduri ( Deciziile nr. 818, 819, 820 din 2008 și Decizia nr. 838 din 2009), în ceea ce privește atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale pentru personalul bugetar.
j). Ca urmare, acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare s-a făcut în speța de față cu ignorarea de către recurent a dispozițiilor O.U.G. nr. 6/2007 și O.G. nr. 10/2008, acte normative ce constituiau temei de drept al acordării acestui spor, și nu HG nr. 281/1993.
Începând cu anul 2006, în baza dispoziției Președintelui C. J.
M., nr. 138/2006, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, recurentul a acordat funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul acestei instituții bugetare, în perioada 2007-2009, spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, dispoziția Președintelui C. J. și Buletinele de determinare prin expertizarea locurilor de muncă, emise de Direcția de Sănătate P. ă
M. neconstituind regulament aprobat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și nici nu-l înlocuiesc.
g). Locurile de munca, activitățile și categoriile de personal, care au făcut obiectul expertizării și pentru care s-au emis buletinele de expertiză invocate de recurent, nu sunt prevăzute în anexele 1-5 din Regulamentul de acordare a sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 8, lit. a) din H.G. nr. 281/1993, elaborat de Ministerul Sănătății și de M. Muncii și Protecției Sociale și înregistrat sub nr._ .
B.) În același sens, în cel al neaplicării în speța de față a dispozițiilor HG 281/1993, arătăm că pentru anii 2007- 2009 drepturile salariale cu
toate primele și sporurile pe care le implică, ale personalului bugetar, erau stabilite in baza O.U.G. nr. 6/2007 și, O.G. nr. 10/2008, ce prevăd posibilitatea acordării sporului pentru condiții vătămătoare sau/ și periculoase dar acestea sunt expres și limitativ stipulate în aceste acte normative nu numai în privința cuantumului ci și a condițiilor care trebuie dovedite cu analize de specialitate.
In baza principiului aplicabilității legilor în timp și văzând dispozițiile
O.U.G. nr. 6/2007 și, O.G. nr. 10/2008, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare pentru anul 2009 se realizează în baza acestor noi reglementări care vin și modifică salarizarea personalului bugetar.
a). Astfel, în ceea ce privește salarizarea funcționarilor publici, art. 1 alin.(l) din O.U.G. nr. 6/2007: "Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum, și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007" iar alin.(2) prevede" S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi*". Odată cu intrarea în vigoare a unei norme juridice noi, efectele vechii norme juridice încetează (posterior derogat priori).
b). Conform prevederilor art. 1 alin.(l) O.U.G. nr. 6/2007 "Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007 iar alin. (2) prevede" S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi".
Totodată, conform art.2 din aceeași ordonanță, prezentele reglementări "se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. "
Prin art. 16 alin. (î) se prevede că "Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de baza, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea in cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj".
c). In ceea ce privește personalul contractual, drepturile salariale ale acestuia erau reglementate în anul 2009 conform prevederilor O.G. nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, care la art. 14, alin. (1), menționează: "Se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de pană la 10% din salariul de bază, personalului contractual care desfășoară activitate în cadrul autorităților și instituțiilor publice, inclusiv personalului încadrat în centrala
M. ui Afacerilor Externe, în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru
comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență și stații de bruiaj ".
In consecință, rezultă cu puterea evidenței că angajaților care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice, în condițiile prevăzute de aceste acte normative, li se acordă un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază și nu de 15%.
d). Aceste aspecte au fost corect reținute și de instanța de fond "Sporul pentru condiții vătămătoare pentru funcționarii publici este reglementat în anul 2009 prin art. 16 din OG 6/2007, el putând fi acordat numai funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în condițiile vătămătoare prevăzute în ordonanță și numai în procentul prevăzut de ordonanță.
In anul 2009 altă reglementare a sporului pentru condiții vătămătoare în acte normative cu caracter general este exclusă", iar în privința personalului contractual a stabilit că "Prin urmare, pentru anul 2009, art. 8 alin. 1 lit. A din HG 281/2003 nu poate constitui temeiul legal al acordării sporului pentru condiții vătămătoare pentru că acest spor nu putea fi acordat pentru alte condiții vătămătoare decât cele prevăzute în art. 14 din O.G. nr. 10/2008. "
Față de cele arătate mai sus, intimata susține că soluția primei instanțe reflectă o interpretare și aplicare corecte ale legii la starea de fapt reieșită din probele dosarului, așa încât nefiind incidente motivele de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 punctele 7, 8, 9 C.pr.civ., coroborat cu art.312 alin.3 C.pr.civ., solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat și pe cale de consecință, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ. și pe celelalte acte normative la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Analizând recursul declarat, C. reține următoarele:
În perioada 01.09 -_ s-a desfășurat de către o echipă de auditori publici externi ai Camerei de C. a Județului M. misiunea de audit financiar a conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2009 la reclamantul C. J. M., reținându-se existența unor nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, consemnate în Procesul verbal de constatare/Raport de audit nr. 965/_ .
În baza acestui proces verbal, C. de C. a Județului M. a emis Decizia nr. 54/_, stabilind măsuri de remediere a deficiențelor. Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R. a respins, prin încheierea nr. VI.309/_, contestația formulată de reclamant, atacată în prezenta cauză.
În discuție în proces este încălcarea art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, privind sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici de până la 10% din salariul de bază; procentul este prevăzut și în Ordonanța Guvernului nr.10/2008, pentru personalul contractual. S-a reținut că reclamanta a acordat sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază mai mare decât permit prevederile legale.
Recurentul-reclamant susține că sporul de până la 15% a fost acordat în temeiul art. 8 al Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, abrogat expres abia la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009. Acest text prevedea două tipuri de sporuri de până la 15% pentru anumite categorii de personal
bugetar expuse unor condiții extreme, peste cele în care își desfășoară activitatea persoanele cărora le-a fost acordat sporul în speță.
Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru perioada de referință prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007. Prin urmare, din sfera personalului din sectorul bugetar trebuie desprinsă categoria specială a funcționarilor publici, reglementată distinct, căreia nu i se aplica Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, ci, eventual, art.
16 din OG 6/2007, temei legal care nu a fost utilizat de recurentul- reclamant.
Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare nu putea fi aplicată nici în cazul personalului contractual, acest act normativ fiind emis în baza prevederilor Legii salarizării nr. 14/1991, așa cum expres se menționează în act, legea abrogată de art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, anterior perioadei de referință din speță. Prin urmare, Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 era caducă la momentul în care a fost folosită ca temei pentru acordarea unor sporuri de către recurentul reclamant.
Pe de altă parte, art. 8 al Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, prevedea două tipuri de sporuri de până la 15% pentru anumite categorii de personal bugetar expuse în activitatea lor unor condiții extreme, deosebite, mult peste cele în care își desfășoară activitatea persoanele cărora le-a fost acordat sporul în speță.
Totodată, C. mai reține că sporurile cuprinse în art. 8 al Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 erau condiționale, în sensul că trebuiau concretizate prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și M. Muncii si Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale si locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor, care să conțină locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului si condițiile de acordare. În speță, această condiție de existență a dreptului la sporuri nu a fost demonstrată de reclamantul recurent. Prin urmare, și față de personalul contractual sporul acordat a fost nelegal.
Sub aspectul aplicării Hotărârii Guvernului nr. 1028/2006, C. observă că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în munca, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare și nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare.
C. mai reține, contrar afirmațiilor recurentului, că în procedura auditului Curții de conturi nu prezintă relevanță existența unor dispoziții sau alte acte administrative, neatacate, acestea neputând fi opozabile organelor de control învestite cu analizarea legalității cheltuirii banului public.
C. mai remarcă că recurentul contestă și respingerea cererii de intervenție a S. ui C. județean M., însă un atare demers excede evident cadrului său procesual astfel cum acesta este circumscris prin caracterul de parte distinctă față de intervenient și de condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, inclusiv sub forma de manifestare din speță, a recursului, care trebuie să existe în raport cu partea însăși, nu prin referire la alte părți în proces.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., C. urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. J. M. împotriva sentinței civile nr. 801 din_, pronunțată în dosarul nr. _
** al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. R. V. | G. | A. | A. M. |
Plecată în C.O. Semnează președintele
Curții de Apel C.
V. M.
G.
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: C.G.
