Sentința civilă nr. 507/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 507/2013

Ședința publică din data de 12 Aprilie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta O.

N., împotriva pârâtelor CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, C. DE C. A J. B. -

N., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).

Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 22 martie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în scrisîn încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 29 martie 2013, 5 aprilie 2013 și 12 aprilie 2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul O. N., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, C. de C. a J. B. -N., a solicitat anularea încheierii nr. 62/_, a Curții de C. a R. - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, ca fiind netemeinică și nelegală; anularea parțială a Deciziei nr. 41/_, emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. Județul B. -N., în ceea ce privește, lit. A, punctul 4, lit. D, punctul 1 și respectiv, în ceea ce privește, aplicarea măsurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, prevăzute la punctul II, lit.

2.1 silit. D.2.1; anularea parțială a procesului-verbal nr. 22225 din data de_, în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010, la U.A.T.O N.
, în sensul înlăturării constatărilor și concluziilor cuprinse la lit. A, pct. 1.3.1.1, Acordarea de drepturi salariate fără bază legală personalului angajat la Primăria orașului N. și lit. B, pct. III, Acordarea unor drepturi de natură salariată neprevăzute în legislația aplicabilă personalului Casei de Cultură "Liviu Rebreanu" N. .
În motivare, s-a arătat în esență că au fost acordate drepturile de natură salarială personalului angajat la Primăria orașului N. și personalului Casei de Cultură "Liviu Rebreanu" N., în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv în baza Acordurilor/Contractelor colective de muncă, aprobate prin Hotărârile Consiliului Local N. nr. 2/2007, nr. 60/2008, nr. 61/_ și a Dispoziției nr. 1531/_ a Primarului orașului N. .
În perioada_ -_, auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a R. - C. de C. a J. B. -N. au efectuat auditul financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 la U.A.T.O N. .
Urmare a misiunii de audit, a fost întocmit procesul-verbal nr. 22225 din data de_, prin care s-au reținut abateri de la legalitate și regularitate în ceea ce privește acordarea de drepturi salariale fără bază legală personalului angajat la Primăria orașului N. (spor de toxicitate în cuantum de 5%, pentru persoanele care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox, spor de toxicitate în cuantum de 10 %, pentru persoanele cu atribuții în cadrul arhivei din entitate, indemnizație de hrană în cuantum de 13 lei/zi lucrătoare/salariat acordată personalului primăriei, prima de vacanță pentru personalul contractual, plata orelor suplimentare în perioada anului 2010, constând într-o indemnizație de 75% din salariul de bază achitată semestrial și
indemnizația de dispozitiv), în sumă totală brută de 715.972 lei și acordarea unor drepturi de natură salarială neprevăzute în legislația aplicabilă personalului Casei de Cultură "Liviu Rebreanu" N. (indemnizație de hrană în cuantum de 13 lei/zi lucrătoare/salariat), în sumă de 19.044 lei, pentru care s-au calculat foloase necuvenite în valoare de 2.659 lei.
In opinia auditorilor publici externi, au fost încălcate art. 14(3) și art. 23, din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, art. 5(1) și art. 10(1), din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, art. 36, alin. (1), alin. (2), lit. d, alin. 6, lit. b), din Legea nr. 215/2001, art. 31 și art. 72, alin. (1), din Legea nr. 188/1999, Ordonanța Guvernului nr. 9/2008, Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, art. 8, alin. (1), art. 12, alin. (1), art. 24, din Legea nr. 130/1996, Legea nr. 138/1999, Ordinul nr. 496/2003, art. 3 (Anexa 1), art. 19, art. 20, art. 24, art. 30, alin. (7), din Legea nr. 330/2009, Ordonanța nr. 1/2010.
Față de procesul-verbal nr. 22225 din data de_, s-a formulat obiecțiuni, înregistrate la Curtea de Conturi a României - C. de C. Județul B. -N., sub nr. 1390/_ .
Prin adresa nr. 107/_, înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 17749/_, C. de C. Județul B. -N. ne-a comunicat Decizia nr. 41/_ .
Decizia anterior menționată a fost emisă fără a se face vreo referire la obiecțiunile formulate, respectiv fără a le analiza, reținând aceleași argumente ca și cele reținute în procesul- verbal nr. 22225 din data de_ .
Împotriva Deciziei nr. 41/_, a formulat contestație, înregistrată la C. de C. Județul
-N., sub nr. 185/_, solicitând admiterea contestației, în sensul anulării/revocării măsurilor prevăzute la punctul II, lit. A. 2.1. și lit. D.2.I., din decizie. în cuprinsul contestației a arătat că există suficiente argumente de natură a conduce la nelegalitatea deciziei și a procesului- verbal, argumente care se desprind din legislația salarizării personalului din instituțiile bugetare, a finanțelor publice locale și a negocierilor colective.

La data de_, i-a fost comunicată încheierea nr. 62/_, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în cadrul Curții de C. a R. .

Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii, Comisia de soluționare a contestațiilor nu face altceva decât să reia concluziile și constatările din procesul-verbal și din decizie.

Nelegalitatea și netemeinicia actelor de control

Prima chestiune de drept dedusă judecății, ce se impune a fi lămurită este aceea dacă, auditorii publici externi, camera de conturi a județului sau o comisie de soluționare a contestației au competența de a se pronunța asupra legalității contractelor/acordurilor colective de muncă.

Din interpretarea logică și ideologică a conținutului Procesului-verbal nr. 22225 din data de_, al Deciziei nr. 41/_ și a încheierii nr. 62/_, se constată că prin aceste acte este analizată în fapt legalitatea contractelor/acordurilor colective de muncă, contrar atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit atribuțiilor și competențelor ce-i revin în condițiile actului normativ invocat, C. de conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și sectorului public și efectuează auditul financiar asupra contului anual de execuție bugetară.

Însă, exercitarea acestor atribuții nu presupune verificarea și/sau constatarea legalității contractelor, ci doar atribuția de a verifica dacă plățile efectuate sunt complete, reale și conforme cu clauzele contractuale.

Cea de a doua chestiune de ordin procedural care conduce la nelegalitatea și netemeinicia actelor de control se referă la încălcarea dreptului la apărare.

In susținerea acestei critici, se arată că, deși s-au formulat obiecțiuni la procesul-verbal nr. 22225 din data de_, C. de C. a J. B. -N., prin Decizia nr. 41/_, a ignorat în întregime explicațiile și apărările expuse în conținutul obiecțiunilor, reprezentând practic o copie a procesului-verbal de constatare.

Din acest punct de vedere, toate căile de atac împotriva actelor de control au avut un caracter pur formale, prin modul in care C. de C. a județului B. -N. și, mai apoi, Comisia de soluționare a contestațiilor au înțeles să emită Decizia nr. 41/_ și încheierea nr. 62/_, a fost golit de conținut exercițiul dreptului la apărare.

Sub aspectul fondului, nelegalitatea si netemeinicia actelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, rezidă în faptul că acestea nesocotesc dispoziții legale imperative ce reglementează principiul negocierilor colective, precum si finanțele publice locale.

În ceea ce privește celelalte drepturi salariale acordate în opinia auditorilor publici externi fără bază legală, constând în spor de toxicitate în cuantum de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox, spor de toxicitate în cuantum de 10%, pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției, indemnizație de hrană în sumă de 13 lei/zi lucrătoare/salariat, prima de vacanță pentru personalul contractual și indemnizația de 75% din salariul de bază plătită semestrial d-lui S. G., respectiv în iunie și decembrie.

Se apreciază că drepturile salariale au fost acordate în conformitate cu prevederile legale,

astfel:

- drepturi salariale anterior menționate au fost stabilite prin contractele colective de

muncă/acordul colectiv de muncă, aprobate prin Hotărârile Consiliului Local N. nr. 2/2007, nr. 60/2008, nr. 61/_, și înregistrate la Direcția de Muncă și Protecție Socială B. -N., respectiv prin dispoziție;

Astfel, potrivit disp. art. 41 alin. 5 din Constituția R., "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate" .

Dispozițiile constituționale au fost preluate si in art. 236 din Codul muncii, potrivit cărora, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

Acordul/Contractul colectiv de muncă liber negociat devine obligatoriu, produce efecte asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și față de autoritățile publice, astfel cum rezultă din disp. art. 969 C. Civ si disp. art. 7 din Legea nr. 130/1996.

Lecturarea atentă a art. 8 alin. (1) din Legea 130/1996, constituie premisa aliniatelor următoare în care se precizează, sub sancțiunea nulității, că orice contract colectiv încheiat nu trebuie să cuprindă drepturi inferioare stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.

Pe de altă parte, disp. art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996, nu trebuie și nu poate fi interpretat în sensul în care nu ar produce efecte juridice, ci în sensul logic că prin acorduri/contracte colective de munca nu pot fi negociate acele drepturi a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite de către lege. Ceea ce se stabilește prin acorduri/contracte colective de munca sunt anumite drepturi convenite de către părți care nu sunt tratate de dispozițiile legale, drepturi convenționale, suplimentare și odată negociate, obligatorii. Drepturile prevăzute de lege sunt imperative, ele nu pot fi negociate, dar dacă nu s-ar putea negocia alte categorii de drepturi, s-ar lipsi de conținut prevederile constituționale privind dreptul la negociere și s-ar contraveni principiului "ceea ce nu este interzis de lege, este permis".

În al doilea rând, în afara drepturilor salariale legale, prin acordul/contractul colectiv de munca, ca urmare a negocierilor colective, pot fi prevăzute și alte drepturi de natură salarială, fie că sunt prevăzute de dispozițiile legale în favoarea altor categorii de personal, fie că sunt anume reglementate prin dispozițiile contractuale,

A susține caracterul ilegal al unor asemenea clauze, reprezintă o interpretare nejustificată, căci ceea ce se prevede expres este că nu se pot negocia doar clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin acte normative, textele vizate neinterzicând nici în mod expres, nici în raport de modul de formulare, acordarea altor drepturi.

Apoi, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999 și respectiv art. 155 si urm. din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constând in sporuri si alte drepturi suplimentare. Mai mult, interpretarea "per a contrario" permite concluzia posibilității negocierii altor clauze. Căci dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negociere colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat.

Prima de vacanță a fost stabilită prin contractul colectiv de muncă și pentru personalul contractual, pentru a exista echitate între salariații aceleași instituții, în măsura în care aceasta era prevăzută în Legea nr. 188/1999, doar pentru funcționarii publici.

Drepturile stabilite prin lege constituie un minim, dincolo de care, în raporturile dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri, iar acordarea sau negocierea în contractele colective de muncă a drepturilor de natură salarială ca prima de vacanță și indemnizația de hrană - nu este interzisă.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negociere colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat.

Indemnizația de hrană și celelalte drepturi acordate în baza contractului/acordului colectiv de muncă nu au mai fost acordate odată cu apariția OUG nr. 1/2010, care prevede în art. 10: "In conformitate cu prevederile art. 30, din Legea nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010, nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă, încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii nr. 330/2009 ".

In consecință, indemnizația de hrană, prima de vacanță și celelalte sporuri stabilite prin acord/contractul colectiv de muncă, sunt drepturi acordate de angajator în conformitate cu legislația în vigoare.

Hotărârile Consiliului Local al orașului N. prin care au fost aprobate contractele/acordul colectiv de muncă au fost apreciate ca legale de către Instituția Prefectului Județul B. -N., nefiind atacate în fața instanței. Dacă în urma verificării actelor mai sus menționate, Instituția Prefectului ar fi apreciat că sunt nelegale, aceasta avea obligația, în conformitate cu Legea nr. 340/2004, privind prefectul și instituția prefectului, și Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ de a le ataca în fața instanței de contencios administrativ.

Conform articolului 103, alineatul 2 al Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Primarul orașului N. are obligația de a pune în aplicare hotărârile consiliului local. (In același sens, este și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă nr. 3382/2004).

Drepturile considerate acordate nelegal de către C. de C. și care decurg din aplicarea contractului/acordului colectiv de muncă, au fost și anterior acordate angajaților din cadrul Primăriei orașului N., în anii 2006 - 2008, în baza aceluiași contract/acord colectiv de muncă, perioadă în care C. de C. nu le-a considerat nelegale.

Referitor la funcționarii publici, chestiunile nu pot fi decât identice, altfel s-ar crea o discriminare neîntemeiată și nejustificată, doar pe considerentul că unii fac parte din categoria funcționarilor publici, cu precizarea totuși, că în statutul funcționarilor publice se prevăd în mod expres categoriile și măsurile referitor la care pot fi încheiate acorduri colective. în măsura în care drepturile suplimentare se referă la măsurile expres reglementate, nimic nu împiedică negocierea și prevederea lor în acordurile colective, astfel cum rezulta din disp. art. 72 si 31 din Legea nr. 188/1999.

Într-adevăr, drepturile de care beneficiază funcționarii publici sunt prevăzute expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi prevăzute expres nu pot forma obiectul unor negocieri, însă, în situația în care prin alte acte normative, legiuitorul a conferit posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia și de alte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor și plata acestora este nelegală, atât timp cât însuși legiuitorul a acordat posibilitatea de a negocia prin contracte sau acorduri încheiate la nivelul instituțiilor bugetare a unor drepturi nereglementate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de vreo altă prevedere legală aplicabilă.

Preocupări în materia dreptului muncii si a negocierilor colective au existat și pe plan internațional. Astfel, dispozițiile art. 2 pct. 2 din Convenția O.I.M. nr. 131/1970 prevăd posibilitatea ca prin acorduri/contracte colective de munca să se prevadă drepturi cu un caracter superior sau suplimentar celor prevăzute de normele legale sau de contracte colective de muncă încheiate la nivel superior, acestea din urmă neputând prevedea situații și drepturi exhaustive.

Tot astfel, art. 5 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective ratificată de către România prin Legea nr. 112/1992, impune ca

negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție, iar negocierea să se poate purta asupra fixării condițiilor de muncă și angajării și/sau reglementării relațiilor între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor. Prin urmare, o restrângere de orice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor acesteia.

În ceea ce privește sporul de dispozitiv:

Prin sentința civilă nr. 192/CA/2007, pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei orașului N. și în consecință s-a dispus obligarea pârâților O. N., Primarul orașului

N., Consiliul Local al orașului N. și Primăria orașului N. la acordarea în favoarea reclamanților, începând cu luna mai 2004, a indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25%, din salariul de bază.

In baza acelorași prevederi legale care au stat la baza pronunțării sentinței anterior menționate a fost emisă Dispoziția nr. 1531/_ a Primarului orașului N., prin care s-a acordat sporul de dispozitiv salariaților din cadrul Primăriei orașului N. până la data de 31 decembrie 2009, dispoziție care a fost apreciată ca legală de către Instituția Prefectului Județul B. -N., trecând de controlul legalității.

Din moment ce prevederile legale care au stat la baza pronunțării sentinței judecătorești nu au fost abrogate la data emiterii dispoziției, nu se poate susține că Dispoziția nr. 1531/_ este nelegală, deoarece în caz contrar s-ar pune sub semnul întrebării temeinicia și legalitatea unei hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

În anul 2010, acest spor a fost acordat prin dispozițiile primarului de reîncadrare în funcție, acte pe care de asemenea le apreciem ca fiind legale.

Temeiul juridic al reîncadrării personalului din cadrul Primăriei orașului N. și al stabilirii salariului de bază individual, se regăsește în Legea nr. 330/2009 și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, cu data de_, personalul din cadrul Primăriei orașului N. a fost reîncadrat pe funcțiile deținute, corespunzător tranșelor de vechime în muncă, iar drepturile salariale aferente au fost stabilite astfel încât personalul să-și păstreze salariul avut la data de referință, incluzându-se în salariul de bază, un spor specific aflat în plată la data de_ (sporul de dispozitiv), care este prevăzut în cuprinsul Capitolului III și în anexele corespunzătoare din Legea nr. 330/2009.

Sporul de dispozitiv este prevăzut și în Nota din Anexa 1/3 la Legea-cadru, care se referă la Administrația publică locală potrivit căruia în salariul de bază sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv.

De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al R.

, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, "Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislația internă și, pe cât posibil, în Constituție" (art. 2), iar "Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice" (art. 3 pct. 1).

In considerarea acestui drept, art. 4 pct. 2 prevede că "Autorităților administrației publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplina de a-și exercita inițiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competențelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorități".

Interpretarea coroborata a textelor legale menționate mai sus conduce la o singura concluzie: este apanajul exclusiv al conducerii instituției bugetare ca în limita fondurilor disponibile să negocieze cu reprezentanții personalului instituției acordarea, prin contractul/acordul colectiv de muncă și a altor drepturi.

Pe cale de consecința, cată vreme, in speța, efectuarea cheltuielilor privind drepturile salariale a fost efectuata in baza unor acte juridice ce au dobândit putere de lege pentru părțile contractante si a căror respectare este garantata de disp. art. 41 alin. 5 din Constituție, nu se poate retine încălcarea dispozițiilor legale invocate de către cele doua parate in cuprinsul actelor

contestate, respectiv a normelor legale ce guvernează "efectuarea cheltuielilor bugetare, cuprinse in Legea nr. 273/2006.

In drept, s-au invocat disp. Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de C. nr. 1/2009; Legea nr. 554/2004; Legea nr. 94/1992; Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 131/1970, ratificată prin Decretul nr. 83/1975, publicată în

M.O. 86/_ ; Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, ratificată de către România prin Legea nr. 112/1992; Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii; Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;

Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii.

În motivare, s-a arătat în esență că așa după cum rezultă din procesul-verbal de constatare anterior menționat, misiunea de audit financiar a constatat faptul că au fost acordate fără temei legal drepturi salariale angajaților Primăriei N., după cum urmează:

a), drepturi salariale nelegale acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă:

Din verificarea efectuată pe eșantionul selectat privind drepturile salariale acordate in anul 2010 s-a constatat că plățile efectuate în luna ianuarie 2010, aferente drepturilor salariale din luna decembrie 2009, au conținut elemente salariale care exced celor prevăzute de actele normative care reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar, respectiv, spor de toxicitate, în cuantum de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox și spor de toxicitate, în cuantum de 10%, pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor din arhiva instituției.

În conformitate cu prevederile punctului 109 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. și în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 54/11 aprilie 2011 a Plenului Curții de C., s-a extins perioada de V verificare asupra drepturilor salariale aferente anului 2009.

Din verificarea efectuată s-a constatat că, în cursul anului 2009 s-au plătit salariaților din cadrul aparatului de specialitate al primarului următoarele drepturi salariale, care exced prevederilor legale in vigoare:

spor de toxicitate, în cuantum de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox ;
spor de toxicitate, în cuantum de 10% pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției;
îndemnizație de hrană în sumă de 13 lei/zi lucrătoare/salariat;
prima de vacanță personalului contractual.

Aceste drepturi s-au acordat funcționarilor publici, în baza Acordului colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din aparatul de specialitate al primarului orașului N.

, ce a fost aprobat prin H.C.L. nr. 60/15 mai 2008 valabil până în anul 2009 când, s-a aprobat un nou Acord colectiv prin H.C.L. nr. 50/25 iunie 2009.

În cazul personalului contractual, drepturile menționate anterior au fost acordate în baza Contractului colectiv de muncă, înregistrat la D.M.S.S.F. B. -N. sub numărul 624/07 august 2008, aprobat prin H.C.L. nr. 61/15 mai 2008.

Referitor la drepturile salariale, indicate anterior, acestea au fost cuprinse în Acordul/Contractul colectiv de muncă în mod eronat, întrucât:

indemnizația pentru hrană, acordată personalului din cadrul Primăria orașului N., în baza Acordului /Contractului colectiv de muncă este prevăzută în acte normative speciale, pentru anumite categorii socio-profesionale, categorii din care nu face parte și personalul din administrația publică locală;
prima de refacere a capacității de muncă pentru personalul contractual este acordată nelegal, deoarece nu este prevăzută expres în acte normative, iar conform legislației în vigoare,
primele de concediu pot fi acordate doar funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, deci nu și personalului contractual;
spor de toxicitate pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției, acordat personalului contractual în anul 2009, nu este prevăzut în nici un act normativ în vigoare în perioada în care a fost stabilit si acordat.
spor de toxicitate pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele Xerox este prevăzut de legislație a se acorda cu, condiția obținerii buletinului de determinare prin care se stabilesc locurile în care funcționează instalații, care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență
produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj care afectează sănătatea angajatului. Entitatea auditată nu deține acest buletin de determinare care sa justifice acordarea acestui spor. 4). Din verificarea drepturilor salariale acordate în anul 2010 s-a constatat că abaterea de la legalitate și regularitate a avut caracter de continuitate, astfel că, acordarea drepturilor salariale în baza Contractului colectiv de muncă și a Acordului colectiv privind raporturile de serviciu, care exced prevederilor legale în vigoare, a continuat și în anul 2010, constând în:
spor de toxicitate în cuantum de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox in perioada ianuarie - aprilie 2010;
spor de toxicitate în cuantum de 10%, pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției în perioada ianuarie - aprilie 2010.
Acordarea acestor sporuri, sume și prime prevăzute în Acordurile/ Contractele colective de muncă, este în afara prevederilor legale și se bazează pe următoarele argumente:
a), art. 137 alin. 1 din Constituție care prevede: "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege".
b). Concluziile Curții Constituționale date în Deciziile nr. 768/2007 și nr. 1221/2009, conform cărora se impune ca drepturile de natură salarială a personalului contractual și funcționarilor publici din instituțiile publice sunt stabilite prin lege în limite precise și că acestea nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective.
De asemenea, se arată faptul că acordarea acestor drepturi bănești contravine dispozițiilor legale, pentru motivele prezentate mai jos:
la nivelul autorităților și instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat sau bugetul local, sistemul de salarizare se stabilește prin lege, așa cum se prevede la art. 157alin. 2 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care precizează:
conform art. 157 alin. 2: "S. ul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative"";
potrivit prevederilor art. 12 alin. 1) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, republicată, potrivit căreia contractele colective de muncă încheiate între salariații instituțiilor bugetare și conducerea acestora nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale;
în același sens sunt și prevederile art. 3 alin. 2) din Contractul Colectiv de Munca Unic nr. 2895/29 decembrie 2006, încheiat la nivel național pe anii 2007-2010, în care se menționează: art. 3 alin. 2: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";
conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată, clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de această lege, iar la art. 24 alin. 1 din aceeași lege se prevede că sunt lovite de nulitate clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 din lege;
de asemenea, potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 lit. a - lit. d și alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător
treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii".
-în conformitate cu prevederile art. 24 și art. 25 din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, acordurile colective se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu pot stabili drepturi suplimentare față de cele reglementate de lege.
potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici își exercită atribuțiile în baza unui raport de serviciu, astfel că aceștia nu-și desfășoară activitatea conform regimului juridic general al raporturilor de muncă, reglementat de Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare. Așa după cum rezultă potrivit prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Misiunea de audit a constatat că în anul 2010, în baza dispoziției primarului nr. 787/10 mai 2004,(anexa nr. 17 a procesului-verbal de constatare) s-au plătit nelegal ore suplimentare pentru domnul S. G., cu atribuții în domeniul protecției muncii, pentru timpul de muncă prestat suplimentar, constând într-o indemnizație de 75% din salariul de bază,plătită semestrial, respectiv în lunile iunie si decembrie 2010.

Plata orelor suplimentare este nelegala, întrucât în conformitate cu reglementările din Legea- cadru nr. 330/2009, în anul 2010 nu se putea plăti ore suplimentare, acestea compensându-se cu timp liber corespunzător.

In anul 2010 s-a mai constatat că s-au plătit salariaților din cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei orașului N. drepturi salariale fără bază legală, constând în sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.

Misiunea de audit financiar a constatat că, în urma acțiunii formulată în instanță de către angajații entității verificate, Tribunalul B. -N. prin sentința civila nr. 192/CA/05 octombrie 2007, a obligat O. N., Primarul orașului N., Consiliul local al orașului N. să plătească angajaților drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1 mai 2004, calculate la valoarea actualizată pentru fiecare reclamant în parte, în raport de perioada în care au avut calitatea de angajați în cadrul administrației publice la Primăria orașului N. cu aplicarea ratei inflației până la data plății efective.

In luna mai 2010, primarul orașului N. a emis mai multe dispoziții ce sunt indicate în procesul-verbal de constatare, prin care s-a dispus reîncadrarea personalului în baza Legii nr. 330/2009. In art. 1 ale acestor dispoziții a fost inclusă și indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, urmând ca reîncadrarea pe post să se >A realizeze începând cu data de 01 ianuarie 2010.

În urma controlului de legalitate exercitat de prefectul județului B. -N. asupra dispozițiilor primarului U.A.T.O N., menționate în procesul-verbal de constatare, s-a constatat ca aceste dispoziții sunt nelegale datorita faptului că s-a procedat în mod eronat la introducerea în salariul de bază, alături de sporul de vechime și a indemnizației de dispozitiv, în cotă de 25 %, calculat la salariul de încadrare pe care fiecare persoana în cauză îl avea la data de 31 decembrie 2009, aspect care a fost adus la cunoștința primarului U.A.T.O. N. prin adresa nr. III/B/7947,8467/_ - anexa nr. 19 a procesului-verbal de constatare.

Urmarea acestei hotărâri judecătorești, primarul orașului N. a emis Dispoziția nr. 1531/2007 privind acordarea indemnizației de dispozitiv pentru salariații din cadrul aparatului de specialitate a primarului orașului N., dispoziție prin care la art. 1 s-a stabilit acordarea începând cu luna noiembrie 2007 a îndemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.

Prin aceeași adresa s-a solicitat primarului U.A.T.O. N. modificarea dispozițiilor menționate mai sus, în sensul eliminării îndemnizației de dispozitiv, in caz contrar aceste dispoziții urmând a fi atacate în fața instanței de contencios administrativ.

Ca urmare a neluării nici unei măsuri de intrare în legalitate în privința acestor dispoziții, prefectul J. B. -N. a inițiat acțiunea de anulare a actelor administrative emise de primarul

U.A.T.O N. .

În acest sens s-a pronunțat Tribunalul B. -N. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința civilă nr. 246/15 martie 2011- anexa nr. 20 a procesului-

verbal de constatare, a admis acțiunea formulată de Prefectul J. B. -N. și a dispus modificarea dispozițiilor 383-389,393-395,397-412/_ ,"414-417/_ ,418436/_ ,437/_

,441/_ ,523-525/_ si nr.536/_ în sensul eliminării sporului de dispozitiv de 25 % din salariile de bază stabilite în cuprinsul acestor dispoziții.

Misiunea de audit financiar desfășurată de C. de C. - C. de C. B. -N. a reliefat că au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. 3 și 4 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare: art. 14 "(3) nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.

Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită, dacă nu este aprobată, potrivit legii..." și art. 23 alin. 1: "Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale".

Art. 54 alin. 5 din aceeași lege dispune: "Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate."

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile art. 140 din Constituția R., revizuită în anul 2003, pe art. 1, 810, 11, 12, 14, 15, 17, și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe art. 1, 2, 3, 21, 22, 23, 24, de la art. 26 la art. 45, de la 62 la 65 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de C., pe dispozițiile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, pe dispozițiile art. 14 și 23 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, pe cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe cele ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04 noiembrie 2010 a Plenului Curții de C. a R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 832/13 decembrie 2010, precum și pe celelalte norme juridice la care s-a făcut referire în cuprinsul acestei întâmpinări.

Reclamantul O. N. a depus la dosar o modificare de acțiune, prin care a solicitat, pe lângă petitele formulate inițial în cererea de chemare în judecată, ca în subsidiar, să se constate că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice; să se constate că sumele (debitele) prevăzute cu titlu de prejudiciu în actele Curții de C., respectiv în încheierea nr.62/_

, Decizia nr.41/_ și procesul-verbal nr.22225/_ urmează regimul juridic al Legii nr.84/2012, potrivit căreia este exonerată de la plata acestora și în consecință să se constatate că nu se impune recuperarea acestora.

În motivarea petitului subsidiar s-a arătat că prin Legea nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele care reprezintă venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie în urma constatării de către C. de C. a unor prejudicii;

Prin procesul-verbal de constatare din data de_, înregistrat la Primăria orașului N. sub nr.29121/_, ca urmare a acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.41/_, Curtea de Conturi a României, C. de C. Județul

-N. precizează că sumele acordate în baza acordurilor și contractelor de muncă au fost amnistiate prin Legea nr.84/2012, și că recuperarea acestora nemaifiind necesară, cu excepția sporului de dispozitiv și a orele suplimentare asupra cărora urmează să se pronunțe instanța;
Prin Decizia nr._ din data de_, Curtea de Conturi a României, C. de C. Județul B. -N. a decis recuperarea sumelor reprezentând "spor de dispozitiv și ore suplimentare", considerând că nu fac obiectul Legii nr.84/2012, fiind acordate prin dispoziția primarului iar pentru celelalte sume nu se mai impune recuperarea acestora;
Se mai învederează instanței că și sumele reprezentând "spor de dispozitiv și ore suplimentare" le sunt aplicabile prevederile art. 1, lit. b, respectiv art. 1, lit. a, din Legea nr.
84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, motivat de faptul că aceste sume, pe anul 2010, au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli. Astfel, prin hotărârea anterior menționată s-a aprobat fondul de salarii, fond în care au fost incluse și sumele necesare plății sporului de dispozitiv și a orelor suplimentare;
Prin Dispoziția Primarului orașului N., nr. 1531/_ doar s-a cuantificat sporul de dispozitiv pentru fiecare salariat, punându-se astfel în aplicare prevederile hotărârile Consiliului Local N. prin care s-a aprobat anual fondul de salarii, respectiv pentru anul 2010, s-a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli și Hotărârea Consiliului Local N. nr.80/2010, de aprobare a organigramei, numărul de personal și a statului de funcții;
În ceea ce privește plata orelor suplimentare pentru domnul S. G., salariat cu atribuții în domeniul protecției muncii, pentru timpul de muncă prestat suplimentar, constând intr-o indemnizație de 75% din salariul de bază a fost acordată în baza prevederilor art.8(l) din Acordul Colectiv de muncă, "orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, cu aprobarea scrisă a șefului ierarhic sau după caz, a primarului sunt considerate ore suplimentare și vor fi compensate cu timp liber corespunzător, sau dacă nu se pot compensa cu timp liber, vor fi plătite, potrivit legii, cu un spor la salariul de bază ", Dispoziția Primarului orașului N., nr.787/_, constituind practic doar o aprobare scrisă, în sensul Acordului Colectiv de Muncă. In acest caz sunt incidente dispozițiile art.l lit."a" Legea nr.84/2012.
Se consideră că legiuitorul nu a stipulat în mod expres actele administrative ale primarului (dispoziții) în prevederile Legii nr.84/2012, deoarece acestea au caracter executiv de punere în aplicare a hotărârilor prin care s-a aprobat veniturile de natură salarială (fondul de salarii).
Conform articolului 103, alineat 2, al Legii nr.215/2001, a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Primarul orașului N. are obligația de a pune în aplicare hotărârile consiliului local . (In același sens, este și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă nr.3382/2004).
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar "note scrise"; față de cererea modificatoare, prin care a arătat următoarele:
Potrivit art.l din Legea nr. 84/2012, obiectul de reglementare al acesteia vizează sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere, emise de angajatori, drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii până la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și care au fost acordate personalului plătit din fonduri publice, în baza:
- contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, Ia inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
- hotărârilor consiliilor locale și județene.
Totodată, legea stabilește și limita temporală a aplicării măsurii exonerării de plată, vizând veniturile de natură salarială stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr.284/2012 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv_ .
Ca urmare, în considerarea prevederilor legale invocate mai sus, se susține că intră sub incidența Legii nr.84/2012 doar o parte dintre măsurile dispuse prin decizia contestată, măsuri care se referă la drepturi salariate acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă și nu și drepturile salariate acordate în baza dispozițiilor primarului, care nu sunt incluse în prevederile art.l din acest act normativ.
Așadar, la lit. A, punctul 4 din Decizia contestată, C. de C. a reținut "referitor la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor de personal pentru salariații din aparatul de specialitate al primarului" că au fost acordate următoarele sporuri și indemnizații:
1. drepturi salariate acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă spor de toxicitate în cuantum de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox, în perioada ianuarie - aprilie 2010; spor de toxicitate în cuantum de 10% pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției, în perioada ianuarie - aprilie 2010;
2. plata orelor suplimentare
  In anul 2010, în baza dispoziției primarului nr.787/_ s-au plătit ore suplimentare pentru salariatul cu atribuții în domeniul protecției muncii, pentru timpul de muncă prestat suplimentar, constând intr-o indemnizație de 75% din salariul de bază, achitată semestrial, respectiv în luna iunie si decembrie.
3. acordarea indemnizației de dispozitiv salariaților din cadrul
referitoare la sporul de dispozitiv, tribunalul reține că ceea ce se impune a fi subliniat în cauză din perspectiva trimiterilor pe care pârâtele le fac la hotărârea judecătorească mai sus menționată, este împrejurarea că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), pe care instanța a respins-o pentru considerentele privind lipsa identității de cauză, părți și obiect, ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară, această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției venind să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești, interpretare confirmată de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (în acest sens decizia nr. 5834/_ ).

După cum a statuat instanța supremă și în decizia civilă nr. 995/_, "dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Din această perspectivă, se constată că statuarea instanței intrată în puterea lucrului judecat în sensul nelegalității includerii în salariul de bază al salariaților reclamantei (cu ocazia reîncadrării

personalului în baza Legii nr. 330/2009 (a sporului de dispozitiv în cuantum de 25% aplicat salariului de încadrare) nu poate fi spusă unei reevaluări ulterioare fără încălcarea puterii de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței, sens în care cererea de anulare a încheierii nr. 62/2012, a deciziei nr. 41/2012 și a procesului verbal 22.245/_, cu privire la constatările și respectiv măsurile dispuse de pârâte cu privire la recuperarea prejudiciului generat de acordarea nelegală a sporului de dispozitiv în cursul anului 2010, apare ca nefondată.

În privința primei de vacanță pentru personalul contractual, a sporurilor de toxicitate de 5% și 10 % și a indemnizației de hrană la care face trimitere pârâta în cuprinsul actelor contestate (menționate la pct. I lit. A pct. 4 și lit. D pct. 1 din decizia nr. 41/2012), acestea au fost stabilite în baza acordului colectiv și contractului colectiv încheiate și aprobate de Consiliul local al O. ui N. (HCL nr. 2/_, 61/2008 și 50/2009).

În privința acestor hotărâri ale consiliului local, aspectul invocat de reclamant, în sensul că prefectul județului, în exercitarea controlului de tutelă administrativă, a apreciat că prevederile acordului/contractului colectiv care stabilesc dreptul la încasarea anumitor sporuri ar fi legale nu conduce, în sine, la concluzia că neatacarea acestor prevederi în fața instanței de contencios administrativ consfințește legalitatea acestora.

Aceasta, întrucât posibilitatea conferită prefectului de prevederile Legii nr. 554/2004, dar și de cele ale legii speciale nr. 340/2004 rep., de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor administrative cu caracter normativ sau individual nu înlătură dreptul celorlalte persoane care se consideră lezate într-un drept subiectiv sau interes legitim prin aceste acte administrative, de a se adresa acelorași instanțe pentru exercitarea controlului de legalitate în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Prin urmare, împrejurarea relevată de reclamant nu împiedică analiza pe cale incidentală, ca urmare a apărărilor formulate de pârâta C. de C. în prezenta cauză, a legalității acordării sporurilor prevăzute de acordurile/contractele colective aprobate prin hotărâri de consiliu local ce nu au fost supuse controlului judecătoresc anterior investirii instanței cu soluționarea prezentei acțiuni.

Art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă prevede posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, cu obligația respectării interdicției negocierii de clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Astfel, tribunalul reține că prevederile contractului/acordului colectiv de muncă de care s-a prevalat reclamantul în acțiunea formulată, nu pot produce efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.

Prin urmare, în deplin acord cu art. 7 din același act normativ, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Or, drepturile salariale ale funcționarilor publici și personalului contractual din instituțiile bugetare se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă.

Totodată, aplicarea contractului colectiv de muncă se poate face doar cu respectarea celorlalte dispoziții legale incidente în materia salarizării, argument susținut și de art. 9 al contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/_, ce prevede obligația pentru sindicate și ministere de a purta negocieri cu Guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în contractul mai sus menționat.

Ca atare, se impune ca și drepturile salariale sau drepturile asimilate acestora să fie stabilite prin lege, în limite precise, drepturi ce nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi acordate/modificate prin convenții colective.

Tocmai de aceea nu pot fi incidente în cauză prevederile contractului, respectiv acordului colectiv invocate referitor la drepturile suplimentare reținute în actele de control emise de C. de

, câtă vreme, apare ca incontestabilă concluzia că aceste sume de bani acordate personalului sunt drepturi de natură salariată, acestea au caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 și a dispozițiilor art. 14 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Și Codul Muncii stabilea cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2 că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care statuează asupra competenței exclusive a legiuitorului de a stabili drepturile salariale cuvenite personalului contractual și funcționarilor publici din sistemul bugetar, inclusiv sporurile și adaosurile, prin lege sau prin acte normative cu forță juridică similară legii, respectiv ordonanțe ale Guvernului, simple sau de urgență (deciziile nr. 768/2007 și 1221/2009).
Or, este lipsit de orice echivoc că aceste drepturi suplimentare nu sunt prevăzute prin actele normative care reglementează sistemul de salarizare în instituțiile publice.
Atât actele normative care reglementează salarizarea funcționarilor publici, cât și cele care reglementează salarizarea personalului contractual nu prevăd acordarea de drepturi salariale de natura celor plătite de entitate sub forma constatată în cadrul acțiunii de audit financiar, dispozițiile legale în materie stabilind în mod strict și limitativ domeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Aceste acorduri/contracte pot să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Ca atare, consiliile locale pot să încheie cu sindicatele acorduri -în cazul funcționarilor public -, respectiv contracte - în cazul personalului contractual -,care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale.
Totodată, în privința sporului de toxicitate, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui buletin de determinare care să justifice acordarea acestui spor în conformitate cu prevederile legale incidente, sens în care se impune a fi menționate prevederile art. 16 din OG nr. 6/2007 (în vigoare la data acordării sporului, ulterior abrogat prin art. 48 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, această din urmă lege fiind abrogată la rândul ei prin Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice) potrivit cu care:
"(1) Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
1. Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
2. Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.";

În privința indemnizației plătite pentru orele suplimentare domnului S. G. în cuantum de 75% din salariul de bază, plătită semestrial, respectiv în lunile iunie și decembrie 2010, acordarea acesteia este nelegală, în condițiile în care potrivit prevederilor art. 19 din Legea cadru nr. 330/2009, aplicabilă anului 2010, prevedea la alin. 1 că "orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcții de execuție sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător";. Doar în cazul excepțional reglementat la alin. 2, respectiv cel în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi

compensată cu timp liber corespunzător, conform alin. (1), se prevedea posibilitatea de a se plăti în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază, cu mențiunea că la alin. 3 se mai impun o serie de condiții cu privire la prestarea muncii peste durata normală a timpului de lucru (

"Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru și sporul prevăzute la alin. (2) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanților salariaților, potrivit legii";).

Or, în cauză reclamantul nu a probat întrunirea exigențelor legale ale art. 19 alin. 2 și 3 din Legea nr. 330/2009.

Prin acordarea nelegală a acestor indemnizații și sporuri au fost încălcate prevederile art. 14(3) și 23(1) din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Conchizând, prin prisma considerentelor prezentate, tribunalul apreciază că, în limita aspectelor supuse analizei în prezenta cauză de către reclamant în cadrul petitului principal formulat, decizia nr. 410/2012, încheierea nr. 62/2012 și procesul-verbal de constatare din_ sunt legale, sens în care urmează a se respinge, ca nefondată, cererea de anulare parțială a acestora.

Referitor la capătul de cerere formulat în subsidiar, instanța reține că potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii.";

În privința categoriilor de venituri de natură salarială cărora le sunt aplicabile prevederile mai sus citate, art. 1 din actul normativ prevede condiția ca acestea să fi fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 în una dintre ipotezele reglementate la literele a-c, respectiv în baza:

"a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;

hotărârilor consiliilor locale și județene;
contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.";

Tribunalul constată că pârâta Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N. a stabilit, în cadrul Deciziei nr. 41/I/2012 (f. 223 dosar) emisă în urma acțiunii de verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/_, la punctul 1 din decizie, că referitor la acordarea drepturilor salariale ce constau în spor de toxicitate, indemnizație de hrană, primă vacanță sunt incidente dispozițiile art. 2 din Legea nr. 84/2012, reținând că doar în privința sporului de dispozitiv și a orelor suplimentare constatate ca fiind acordate nelegal nu sunt aplicabile prevederile exoneratoare ale Legii nr. 84/2012, motivat de împrejurarea că acestea, fiind stabilite prin dispoziții ale primarului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu se încadrează în ipotezele legale prevăzute de art. 1 lit. a -c din actul normativ menționat.

Decizia nr. 41/I/2012 a fost contestată de reclamant, însă prin Încheierea 198/_ emisă de Curtea de Conturi a României (f. 259 și urm.), contestația a fost respinsă, fiind menținute prin urmare concluziile Deciziei nr. 41/I/2012, inclusiv în privința statuărilor referitoare la aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 84/2012 cu privire la categoriile de venituri menționate la lit. A pct. 4 lit. a și lit. D pct. 1.

Aceste din urmă acte administrative emise de pârâte, nefiind anulate până la data pronunțării prezentei hotărâri, beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, sens în care, nefiind investită cu analiza legalității lor, instanța nu va putea statua în mod contrar în cadrul prezentului

dosar, în care limitele investirii instanței se circumscriu exclusiv analizei legalității deciziei nr. 41/2012, a încheierii nr. 62/2012 și a procesului-verbal de constatare din_ .

Aceeași poziție procesuală este dealtfel exprimată de către pârâte și în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar (f. 235 și urm.), în cuprinsul cărora se relevă că doar în ceea ce privește constatările indicate la litera A, respectiv litera b) plata orelor suplimentare și litera c) acordarea indemnizației de dispozitiv, nu poate fi reținută aplicabilitatea dispozițiilor Legii 84/2012, motivat de faptul că prin Hotărârea Consiliului Local N. nr. 22/2010, de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli, contrar susținerilor reclamantei, s-a aprobat doar fondul de salarii, nu însă și acordarea acestor sporuri și a orelor suplimentare pentru domnul S. G. .

Așadar, în considerarea argumentelor mai sus prezentate, instanța urmează să constate, în cadrul petitului subsidiar formulat, că dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sunt incidente cu privire la măsurile dispuse prin Decizia nr. 41/_ emisă de C. de C. a județului B. -N. doar în măsura în care acestea privesc recuperarea sumelor reprezentând drepturile salariale acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă menționate la lit. A pct. 4. a) din decizia menționată, respingând, ca nefondată, cererea reclamantului de a constata incidența prevederilor Legii nr. 84/2012 cu privire la măsurile ce vizează recuperarea sumelor cu titlu de ore suplimentare și spor de dispozitiv menționate la lit. A pct. 4 b) și c) din Decizia nr. 41/_ .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. B. -N. .

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată și ulterior precizată de reclamantul O. N., cu sediul în N., P. U., nr.15, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, cu sediul în B., sector 1, str. Lev. T., nr. 22-24 și

C. de C. B. -N.

, cu sediul în B., str. Gh. Ș., nr. 22, jud. B. -N. și, în consecință:

Respinge, ca nefondate, cererile formulate de reclamant în principal, având ca obiect anularea Încheierii nr. 62/_ a Curții de C. a R., anularea parțială a Deciziei nr. 41/_ emisă de C. de C. a județului B. -N. și respectiv anularea parțială a procesului-verbal nr. 22225 din data de_ emis de C. de C. a județului B. -N. .

Constată că dispozițiile Legii nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sunt incidente cu privire la măsurile dispuse prin Decizia nr. 41/_ emisă de C. de C. a județului B. -N. doar în măsura în care acestea privesc recuperarea sumelor reprezentând drepturile salariale acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă menționate la lit. A pct. 4. a) din decizia menționată.

Respinge, ca nefondată, cererea reclamantului de a constata incidența prevederilor Legii nr. 84/2012 cu privire la măsurile ce vizează recuperarea sumelor cu titlu de ore suplimentare și spor de dispozitiv menționate la lit. A pct. 4 b) și c) din Decizia nr. 41/_ .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

PREȘEDINTE,		GREFIER
A. P. M.	I. D.	M.

Red/dact: MAP/HAV

_ /4 ex

Sentința civilă nr. 507/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 507/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi