Sentința civilă nr. 801/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ **
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 801
Ședința publică din 07 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. G. -judecător
GREFIER V. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza privind pe reclamantul C.
J. M., cu sediul în B. M., str. Gheorghe Ș., nr. 46, județul M., în contradictoriu cu pârâtele CAMERA DE CONTURI MARAMUREȘ, cu sediul în B. M., str. Gheorghe Ș., nr. 29, județul M., CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B., str. Lev Toltstoi, nr. 22-24, sector 1 și intervenientul în nume propriu S. C. J. M., cu sediul în B. M.
, str. Gheorghe Ș., nr. 46, județul M., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Se constată că dezbaterea cauzei a fost consemnată în încheierea ședinței din data de 30 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru data de 7 februarie 2013 când instanța a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel C. sub nr. 1127/33/_, reclamantul C. J.
M.
în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI MARAMUREȘ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună:
- anularea Încheierii nr.VI.309 din_ emisă de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de C. a R. și anularea parțială a Deciziei nr. 54/_ în ceea ce privește măsura dispusă la pct.4
În motivarea acțiunii se arată că prin încheierea nr. VI.309 din_ Comisia de solutionare a contestațiilor a respins Contestația nr. 6587/_
formulată de C. | județean M. | , împotriva măsurii dispuse la punctul 4 din |
Decizia nr. 54/_ | emisă de C. | de C. M. . |
Prin măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 54/_, C. de C. M. a constatat: - "plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de 62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei ", și totodată, a dispus: - "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în procent mai mare decât prevederile legale a sporului pentru condiții vătămătoare la funcționarii publici și personalului contractual, angajați ai C. J. Maramuureș și luarea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia Termen de realizare stabilit:_ 1" .
Constatările Camerei de C. M. s-au fundamentat pe următoarele considerente: - au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în special prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.
În temeiul actelor normative arătate mai sus, auditorii publici externi ai Camerei de C. M. au concluzionat că entitatea auditată - C. județean M. a interpretat eronat prevederile O.G. nr. 6/2007 și ale O.G. 10/2008 și, pe cale de consecință, a acordat sporul pentru conditii vătămătoare în procent mai mare decât prevederile legale, respectiv de până la 15% din salariul de bază, motiv pentru care s-a stabilit în sarcina reclamantei luarea măsurilor necesare în vederea recuperării prejudiciului aferent anului 2009, în sumă de 79.255 lei din care: 62.265 lei spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal; 16.990 lei contribuția unității către bugetele publice.
Reclamanta susține că atât constatările Camerei de C. M., cât și încheierea emisă de Comisia de soluționarea a contestațiilor sunt nelegale și nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin art. 16 al O.G. nr. 6/2007 este reglementat un spor nou față de prevederile legale anterioare, și anume: (l) "Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicatii, instalații de curenți de înaltă frecventă, sau statii de bruiaj.";(3) "Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens. " Or, din modul cum sunt explicitate/definite conditiile vătămătoare prin arte 16 al O.G. nr. 6/2007, precum și din Buletinul de măsurători al câmpului radioelectric emis de Societatea Natională de Radiocomunicatii, sub nr. 14.813/_, rezultă cu certitudine că prevederile din acest act normativ reglementează acordarea așa- zisului "spor de antenă".
Deși s-a constatat de către instituția abilitată că există expunere la cîmpurile electromagnetice, ce depășește valoarea nivelului de referință prevăzut în Hotărârea nr. 1136/_, C. judetean M. nu a acordat deloc "sporul de antenă".
Începând cu anul 2006, în baza Dispoziției nr. 138/2006 a Președintelui
C. M., s-a acordat, atât pentru funcționarii publici, cât și pentru personalul contractual din instituție, un "alt spor" decât cel menționat mai sus, în procent de până la 15% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de personal - în funcție de timpul efectiv lucrat, respectiv de expunerea la radiatiile emise de calculator. Acest spor, în limbaj uzual este cunoscut ca "spor de calculator" și este de notorietate faptul că s-a acordat la toate instituțiile publice similare din țară. Sporul pentru utilizarea calculatorului a fost reglementat prin " H..G. nr. 281/1993, în care, la art. 8 se prevede: a) "pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătătii și de Ministerul Muncii, Solidaritătii Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor."
Din modul de definire a sporului de pînă la 15%, precum și din modul de definire și determinare al acestuia - prin Buletinul de expertizare a locurilor de muncă întocmit de Ministerul Sănătătii-Directia de Sănătate Publică M., rezultă diferentierea netă a acestui spor fată de sporul de antenă, prevăzut în OG. 6/2007 ȘI O.G. 10/2008 de până la 10%•
Or, tocmai acest aspect nu a fost luat în considerare de către auditorii Camerei de C. M., care nu au analizat temeinic și obiectiv actele normative incidente, dar nici actele justijicative prezentate.
În mod identic a procedat și C. de C. a R. - Comisia de soluționare a contestațiilor care, respingând apărările noastre a pronuntat o încheiere fără temei legal. lipsită de o motivare corespunzătoare. și fără o cercetare corespunzătoare a fondului litigiului.
Mai mult, s-a constatat că, C. de C. M. a auditat "selectiv" celelalte instituții publice din județul M., deoraece nu a dispus măsuri de diminuare a sporului de 15% în alte institutii verificate în acea perioadă. situație care creează suspiciuni asupra obiectivității controlului efectuat.
Pe lângă confuzia creată între cele două categorii de sporuri, nu s-a ținut seama că sporul de până la 15% s-a acordat în instituția noastră încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului - anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare; art. 8 al H.G. nr. 281/1993 a fost abrogat expres. doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009 (act normativ în vigoare la data efectuării controlului).
În Anexa nr. 1, secțiunea 2 - sporuri, arte 5 din Legea nr. 330/2009, legiuitorul a prevăzut "Sporul pentru conditii periculoase sau vatamatoare, de pâna la 15% din salariul de baza, corespunzator timpului lucrat la locurile de munca respective, poate fi acordat personalului salarizat potrivit anexelor nr. 1/1-1/4." Sporul de pînă la 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare este prevăzut, de asemenea și în LEGEA CADRU nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice .
Din modul de definire și determinare a condițiilor periculoase sau vătămătoare prin reglementările speciale în vigoare, înțelege că sporul de până la 15% este o continuitate firească a "sporului de 4 calculator" prevăzut în arte 8 din ".G. nr. 281/1993 și abrogat la data intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit Regulamentului comun al Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 6366/1993 și al Ministerului Sănătății nr. 1132/1993 (emis în aplicarea HG nr. 281/1993), munca ce se desfășoară la calculator este considerată muncă în condiții vătămătoare și implică suprasolicitare psihică și vizuală.
De asemenea, în art. 5 din HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, se prevede: "angajatorii au obligația de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua conditiile de securitate și sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce privește eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală".
C. de Apel C., prin sentința civilă nr. 512/_, în temeiul prevederilor art. 158 C. proc. civ. raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin 1 lit.d, art. 3 pct.1 din C.pr.civ. a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea T. ui M. .
În urma transpunerii cauzei între secțiile specializate ale T. ui M.
, respectiv Secția I și Secția aII-a, în final, cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a II-a a T. ui M., sub nr. dosar_ **.
Curtea de Conturi a României
, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând faptul că problema juridică dedusă judecății este cea a acordării de drepturi salariale de către o autoritate publică în afara cadrului legal, în condițiile în care drepturile salariale se stabilesc exclusiv prin lege iar nu prin contracte/acorduri colective de muncă.
Astfel, s-a reținut faptul că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în special prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, ori la nivelul C. J. M. s-au acordat nelegal drepturi bănești atât
funcționarilor publici cât și personalului contractual, respectiv spor pentru condiții nocive sau periculoase acordat în procent de 15% din salariul de bază, rezultând plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de 62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei.
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată la data de_ (f.10-15 dosar_ ), S. C. J. M. , prin Președinte I. Buga, în reprezentarea intereselor membrilor de sindicat - funcționari publici și personalului contractual- din aparatul de specialitate a C. J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 54/_ în ceea ce privește măsura dispusă la pct.4 precum și anularea Încheierii nr.VI.309 din_ emisă de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de C. a R. .
În motivarea cererii s-a arătat că prin măsurile dispuse de către pârâtă au fost încălcate drepturile funcționarilor publici și personalului contractual astfel cum acestea au fost prevăzute prin Acordul de muncă -art.35 alin.10 și respectiv, prin Contractul colectiv de muncă- art.33 alin.11, acte aprobate în prealabil prin Hotărârea CJJM nr. 102/_, contractul fiind înregistrat la Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială sub nr. 89/_ . Prin acestea s-a prevăzut un spor de până la 15% pentru utilizarea calculatorului,
Mai mult s-a încălcat Dispoziția Președintelui C. J. M. nr.138/_, care a intrat în circuitul civil, nefiind atacată, prin care s-a prevăzut un spor de până la 15% pentru condiții nocive și periculoase.
Pe de altă parte, O.G. nr. 6/2007, prin modul cum sunt definite condițiile vătămătoare prin art.16, reglementează un spor nou, așa-zisul "spor de antenă";, care este diferit de sporul pentru utilizarea calculatorului prevăzut de art.8 din H.G. nr.281/1993. Se mai arată că nu s-a ținut seama că sporul de până la 15% s-a acordat încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului
- anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare; art. 8 al H.G. nr. 281/1993 a fost abrogat expres. doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009, reiterând motivele invocate de reclamant prin acțiune. Curtea de Conturi a României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, invocând excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului în interes propriu, raportat la obiectul cererii și la normele speciale din Legea nr. 94/1992 prin care se arată că titularul dreptului de a solicita anularea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României este numai conducătorul entității verificate, aspect ce rezultă și din art.92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea nr.1/2009 a Plenului Curții de C. . Astfel, intervenientul în interes propriu, în considerarea calității sale conferite de art.28 din Legea nr. 53/2003, nu are calitatea de persoană vătămată conform art. 2 alin.1 lit.a din Legea nr.
554/2004, actele emise de Curtea de Conturi a României ce fac obiectul litigiului, privesc legalitatea cheltuirii banilor publici,
Pe fond, Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, invocând apărările inițiale.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
În prealabil, T. apreciază că, în raport cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.2 din Codul de procedură civilă, în cazul în care se respinge total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii Curții de C.
, competența materială de soluționare a cauzei îi revine tribunalului - Secția contencios administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului de față este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de C., ca autoritate publică județeană, întrucât actul administrativ ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este însăși decizia Camerei de C.
M. prin care se stabilesc măsuri în sarcina entității controlate.
Pe de altă parte, punctul 4 din Decizia nr. 54/_ a Camerei de C. a Județului M., ce face obiectul prezentului litigiu, se referă la erorile/abaterile de la legalitate în utilizarea fondurilor publice ; la măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le aducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficiențelor constatate de echipa de control, pentru stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia și la termenul de realizare, respectiv, în concret: prin măsura dispusă la pct. 4 din Decizia nr. 54/_, C. de C. M. a constatat: - "plata nelegală, în anul 2009, a sumei de 79.225 lei, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare acordat nelegal în sumă de 62.265 lei și contribuția unității către bugetele publice în sumă de 16.990 lei ", și totodată, a dispus: - "stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de acordarea în procent mai mare decât prevederile legale a sporului pentru condiții vătămătoare la funcționarii publici și personalului contractual, angajați ai C. J. Maramuureș și luarea măsurilor necesare în vederea recuperării acestuia Termen de realizare stabilit:_ 1.
În aceste condiții, referitor la natura juridică a acestei decizii (referitoare la măsura de la pct.4), a cărui anulare parțială s-a cerut, tribunalul reține că entitatea auditată este cea care are obligația legală să stabilească întinderea prejudiciului și să procedeze la recuperarea acestuia. Mai exact, constatările Camerei de C. M. urmează a fi valorificate de către entitatea auditată, prin stabilirea atât a prejudiciului, a modului de recuperare, cât și a persoanei vinovate de producerea acestui prejudiciu. În acest sens, sindicatul nu are calitate activă, în condițiile în care, întrucât actul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, sau titlu de creanță prin care să se impute membrilor de sindicat restituirea vreunor sume, este cert că acesta nu are
deschisă procedura contestației reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, împotriva acestui act.
Este de necontestat faptul că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat când acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de sindicat, însă, calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic concret dedus judecății, ori în speță, titularul acestui drept îl are reclamantul întrucât în cauză este vizat modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către reclamant, decizia Camerei de C. M. stabilind măsuri în sarcina reclamantului-entitate controlată .
De altfel, împotriva hotărârilor înscrise în încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit pct.106 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat de Plenul Curții de C. prin Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 (în vigoare la data emiterii deciziei camerei de conturi județene).
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu a S. C. J. M. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Actele administrative de autoritate al căror caracter vătămător se invocă în prezenta procedură și care exprimă o manifestare de voință destinată să producă efecte de drept sunt raportul de audit nr.965/_ și decizia 54/2010 emise de C. de C. a județului M. .
Prin aceste acte s-a constatat că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în concret prevederile art. 16, în care se prevede că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază ; același procent, de până la 10% se reține că este prevăzut și în O.G. nr.10/2008, pentru personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, C. de C. M. concluzionând că entitatea auditată -
C. județean M. a interpretat eronat prevederile O.G. nr. 6/2007 și ale
10/2008 și, pe cale de consecință, a acordat sporul pentru conditii vătămătoare în procent mai mare decât prevederile legale, respectiv a acordat acest spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Reclamantul afirmă că sporul de până la 15% s-a acordat încă din anul 2006, iar în perioada supusă controlului - anul 2009, actul normativ care a reglementat acest spor era în vigoare, respectiv art. 8 al H.G. nr. 281/1993 ce a fost abrogat expres doar la data de 1 ianuarie 2010, prin Legea nr. 330/2009 (act normativ în vigoare la data efectuării controlului), iar din modul de
definire a sporului de până la 15%, rezultă diferentierea netă a acestui spor fată de sporul de antenă, prevăzut în OG. 6/2007 ȘI O.G. 10/2008 de până la 10%.
Prin buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr. 36/_ emis de Direcția de Sănătate Publică M., s-a stabilit ca personalul autorității publice care își desfășoară activitatea peste 80% din timpul de lucru la calculator, este expus la câmpurile electromagnetice, recomandându-se acordarea sporurilor legale.
Din cele invocate în speță, se impune, primordial, o analiză a conflictul de legi invocate ce reglementează sporul supus analizei, determinat de coexistența normei generale si a celei speciale, situație ce se soluționează întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant.
Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Stabilirea caracterului de lege generală sau specială (pentru ca în funcție de aceasta, să se determine prioritatea aplicării uneia dintre ele) reprezintă un instrument de interpretare și de rezolvare a litigiului la îndemâna tribunalului, în virtutea plenitudinii jurisdicționale a acestuia.
În ceea ce privește funcționarii publici, aceștia beneficiază de dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si OG. nr. 6/2007 privind salarizarea functionarilor publici.
Potrivit art. 31 alin. 1 si 2 din Legea nr. 188/1999, 1) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
salariul de bază;
sporul pentru vechime în muncă;
suplimentul postului;
suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Potrivit art.16 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, act normativ ce se aplică, conform art.2 funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată: "Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.";
Această ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007, prevăzând în art.1 alin.2 că: "S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.";
HG 281/1993 este o reglementare cu titlu general, care a fost dată în aplicarea Legii salarizării nr.14/1991 (Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția R., republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor";) dar care reglementează pentru perioada vizată doar salarizarea personalului de execuție și conducere prevăzut în anexele 1-10.
Este de remarcat că din 1999 Statutul funcționarilor publici a fost reglementat special prin Legea 188/1999 iar din anul 2001 salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată deosebit față de alte categorii de salariați prin ordonanțe anuale - OUG 192/2002, OUG 82/2004, OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007. Prin urmare aceste ordonanțe anuale de salarizare reglementează cu caracter de legislație specială în materie, salarizarea funcționarilor publici.
Sporul de condiții vătămătoare pentru funcționarii publici este reglementat în anul 2009 prin art.16 din OG 6/2007, el putând fi acordat numai funcționarilor publici care-și desfășoară activitatea în condițiile vătămătoare prevăzute în ordonanță și numai în procentul prevăzut de ordonanță. În anul 2009 altă reglementare a sporului de condiții vătămătoare în acte normative cu caracter general este exclusă.
Prin urmare, pentru anul 2009, art.8 alin.1 lit.a din HG 281/2003 nu putea constitui temeiul legal al acordării sporului pentru condiții vătămătoare pentru că acest spor nu putea fi acordat pentru alte condiții vătămătoare decât cele prevăzute în art.16 din nr.OG6/2007. Pentru a putea fi legal acordat un spor ca cel indicat de reclamant (de până la 15%), nu era suficientă reglementarea lui prin actul de dispoziție al ordonatorului principal de credite ci trebuia să existe o lege specială care reglementând Statutul special al funcționarilor din cadrul autorității publice locale să prevadă expres că se acordă un spor de 15% pentru condiții vătămătoare precum cele prevăzute în HG 281/1993.
Din conținutul art.16 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 rezultă că nu există un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul
asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatica, sanitare, etc., așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de baza și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, tribunalul consideră că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea ca sistemul de drept român nu permite analogia legii.
Funcționarii publici nu se afla în situații identice categoriilor de personal expres prevăzute în HG 281/1993, funcționarii publicii având un statut special cu drepturi și obligații specifice statului consacrat prin lege, egalitatea între cetățeni presupunând un tratament egal în situații egale, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit, egalitatea neputând fi asimilată uniformizării.
Pe de altă parte, din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate, rezultă că, în situația în care activitatea funcționarului public se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată, neexistând un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
Mai trebuie subliniat și faptul că atât prin art.72 din Legea nr.188/1999 și prin art.22 din HG nr.833/2007, prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, integritatea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la practica celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici. Prin cele statuate nu se găsește și posibilitatea negocierii salariilor sau sume de bani cu caracter de sporuri întrucât din punct de vedere al Legii nr.188/1999 salariile și alte drepturi bănești pentru categoria de funcționari publici sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea, respectiv încheierea de acorduri este condiționată de respectarea dispozițiilor legale și se rezumă în cazul funcționarului doar la măsuri de protecție a muncii și nu la sume de bani respectiv sporuri.
În cauză sporul analizat nu vizează măsuri în sensul actelor normative, respectiv măsuri ce pot fi negociate.
În aceste condiții legal s-a reținut că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă funcționarilor publici este de până la 10% din salariul de bază.
În privința personalului contractual, tribunalul reține că salarizarea personalului contractul din sectorul bugetar era reglementată în perioada anilor 2008 - 2009 de OUG nr. 24/2000 în prezent abrogată prin Legea nr. 330/2009 aplicabilă din 1 ianuarie 2010, act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în Legea nr. 154/2008, de O.G. nr. 10/2008 și de H.G. nr. 281/1993, act care reglementa drepturile salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar.
Astfel cum s-a arătat mai sus, HG 281/1993 s-a emis pentru organizarea executării Legii salarizării nr.14/1991 (Hotărârile de Guvern, conform art. 108 alin. (2) din Constituția R., republicată, "se emit pentru organizarea executării legilor";), lege abrogată prin art.298 din Codul muncii. Așadar, dispozițiile de ordin substanțial cuprinse în Legea nr. 14/1991, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a HG 281/1993, au fost abrogate.
Conform art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege
O.U.G. nr. 24/2000 reglementează sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, fiind, deci, o normă specială.
Art.8 din H.G. nr. 281/1991, nu conferă acestui personal, pentru anul 2009, un drept la acest cuantum al sporului de până la 15%, ci o vocație, ca și categorie a personalului bugetar în condițiile evident a îndeplinirii cerințelor stipulate de art. 8 din nr.HG281/1993 dar și prevederii acestuia în lege, respectiv legea specială de salarizare, această ultimă cerință nefiind întrunită în cauză, întrucât, conform art.14 din O.G. nr. 10/2008, se acordă un spor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% (iar nu 15%) din salariul de bază, ordonanța fiind normă specială, reglementând nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
De altfel, H.G. nr. 281/1991 prevedea ca locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporului si condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii si
Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale si locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor, ori în speță nu s-a făcut dovada că personalul din cadrul acestei autorități publice este cuprins în acest regulament.
Și în acest caz, din interpretarea gramaticală a textelor de lege menționate, rezultă că, în situația în care activitatea personalului contractual se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară nu poate fi acordat decât o singură dată, neexistând un spor distinct pentru lucru la calculator, acesta fiind inclus în categoria sporurilor pentru condiții vătămătoare și periculoase.
Prin urmare, pentru anul 2009, art.8 alin.1 lit.a din HG 281/2003 nu putea constitui temeiul legal al acordării sporului pentru condiții vătămătoare pentru că acest spor nu putea fi acordat pentru alte condiții vătămătoare decât cele prevăzute în art.14 din nr. O.G. nr.10/2008.
Trebuie amintit că referitor la personalul contractual, instanța reține că potrivit art.12 alin.1 din Legea 130/1996 (în vigoare pentru perioada analizată), se stipulează că în contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege-aici incluzându-se și sporul pentru condiții vătămătoare .
În aceste condiții legal s-a reținut că sporul pentru condiții vătămătoare ce se acordă acestui personal este de până la 10% din salariul de bază.
În final, instanța reține că atribuțiile expuse de art.91 alin.1-7 din Legea nr.215/2001, nu se referă la posibilitatea reclamantului de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, invocată de reclamant, tribunalul apreciază că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în munca, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator. Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor H.G. nr.1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.
Măsurile speciale de prevenire sau remediere a eventualului risc profesional constatat în urma evaluării activității la calculator, măsuri reglementate de H.G. nr.1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare și de legea - cadru nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă, sunt de aplicare imediată întrucât vizează asigurarea protecției sănătății lucrătorilor și evitarea riscurilor profesionale. Nu au drept scop compensarea muncii depuse în condiții vătămătoare, de aceea nu au caracter de spor salarial Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate
instanța a respins ca nefondată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.
C. J. M., cu sediul în B. M., str.Gh.Ș. nr.46, județul M. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea formulată de reclamantul C. J. M. cu sediul în B. M., str.Gh.Ș. nr.46, județul M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în B., sector 2, str. Lev Toltstoi, nr. 22-24 și C. de C. M. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | V. | G. -S. |
Red./T.red.C.G./_ 6 ex.
