Decizia civilă nr. 7353/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 7353/2013

Ședința publică de la 20 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.

Judecător L. U. Judecător M. D.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta C. P. B.

- PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 2595/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A J. B. -N., având ca obiect litigii Curtea de C. (Legea Nr.94/1992).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, consilier juridic oana Carolina M., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 159¹alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este legal timbrat, iar la dosar s-a depus întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvîntul pe fondul cauzei.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2595 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. P. Bîrgăului prin primar în contradictoriu cu pârâta C. de C. a J. B. -N. .

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prilejuit de efectuarea auditului financiar asupra situațiilor financiare pe anul 2010, entitatea verificată fiind Unitatea Administrativ Teritorială C. P. -

1. , C. de C. B. -N. organizată în cadrul Curții de C. a României a constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate consemnate în raportul de audit financiar nr. 932 din_ (f. 12 - 35).

   Pentru valorificarea raportului sus menționat, C. de C. B. -N. a emis Decizia nr. 5/2011 (f. 44 - 60), prin care a stabilit măsuri de remediere a deficiențelor.

   În temeiul prevederilor pct. 92 - 105 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. a României nr. din 4 februarie 2009, entitatea auditată a formulat contestație împotriva deciziei mai sus menționate (cu referire la dispozițiile cuprinse la pct.

   4.2, 6.1, 6.2, 6.3, 7.1 și 9 din Decizia nr. 5/2011), aceasta fiind însă respinsă prin încheierea nr. 2/_ (fiind greșit menționat anul 2010) emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor constituită în cadrul Camerei de C. a României (f. 66 și urm.).

   Astfel, Prin Decizia nr. 5/2011 emisă de C. de C. - C. de C. B.

   -N. s-a dispus entității verificate - la punctele 4.2, 6.1-6.2-6.3, 7.1 și 9 ce fac obiectul analizei controlului de legalitate în prezenta cauză - instituirea cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern; recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2010 prin eliminarea sporurilor acordate fără temei legal, evaluarea prejudiciilor produse bugetului

   instituției prin plățile nete de drepturi salariale efectuate fără temei legal, înregistrarea acestora în evidența contabilă și asigurarea măsurilor de recuperare de la persoanele răspunzătoare, efectuarea regularizărilor cu sumele achitate nelegal către bugetele publice constând în impozit pe venit și contribuții sociale ale asiguraților și angajatorului; stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului instituției prin plățile nelegal efectuate către SC Eurotrans Oil SRL; asigurarea măsurilor de recuperare a prejudiciului constatat la ordonatorul terțiar Unitatea medico socială Susenii B. urmare a utilizării nelegale a transferurilor destinate finanțării cheltuielilor de personal.

   În privința cheltuielilor de personal, s-a reținut de către pârâtă în cuprinsul raportului de audit (la pct. 7.1.2) că în anul 2010 s-au plătit salariaților din cadrul aparatului propriu de specialitate al primarului și consilierilor locali drepturi salariale și indemnizații fără bază legală, după cum urmează:

   Personalului din aparatul de specialitate al primarului s-a acordat indemnizație de hrană, indemnizație pentru ținută, tichete cadou, premii de 2% și 10% din fondul de salarii, ore suplimentare, salarii d emerit, spor de 15% pentru activitatea specific pentru polițiștii comunitari, spor de 15% pentru inspectorul pe probleme europene, salariu de reîncadrare mai mare decât cel legal, reținându-se interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale care au reglementat salarizarea în sistemul bugetar în raport de prevederile Acordurilor/Contractelor colective de muncă, precum și necunoașterea prevederilor legale cu privire la efectuarea cheltuielilor de personal și interpretarea eronată a acestora.

   Totodată, în privința consilierilor locali s-a constatat efectuarea în lunile ianuarie și aprilie 2010 a unor plăți nelegale prin acordarea de indemnizații fără a se ține cont de participarea acestora la ședințele consiliului și ale comisiilor de specialitate, ca urmare a întocmirii statelor de plată fără existența pontajelor privind participarea.

   Sporurile la care face trimitere pârâta în cuprinsul actelor contestate au fost stabilite în baza acordului colectiv și contractului colectiv încheiate și aprobate de Consiliul local al Comunei P. B. (Contractul colectiv de muncă a fost aprobat prin HCL nr.20/_ iar acordul colectiv prin HCL nr.19/_

   - f. 79 și urm., f. 101 și urm. dosar).

   Raportat la argumentele prezentate de reclamantă și care vizează existența avizului de legalitate a Instituției Prefectului județului B. -N. cu privire la hotărârile consiliului local prin care se aprobă acordurile colective mai sus evocate, tribunalul a apreciat necesar a fi subliniate următoarele aspecte:

   Faptul că, în exercitarea controlului de tutelă administrativă, prefectul județului a apreciat că prevederile acordului/contractului colectiv care stabilesc dreptul la încasarea anumitor sporuri ar fi legale nu conduce, în sine, la concluzia că neatacarea în fața instanței de contencios administrativ a acestor prevederi consfințește legalitatea lor.

   Aceasta, întrucât posibilitatea conferită prefectului de prevederile Legii nr. 554/2004, dar și de cele ale legii speciale nr. 340/2004 rep., de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor administrative cu caracter normativ sau individual nu înlătură dreptul celorlalte persoane care se consideră lezate într-un drept subiectiv sau interes legitim prin aceste acte administrative, de a se adresa acelorași instanțe pentru exercitarea controlului de legalitate în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ.

   Prin urmare, împrejurarea că prefectul județului a apreciat ca fiind legale prevederile acordului/contractului colectiv nu împiedică analiza, ca urmare a apărărilor formulate de pârâta Curtea de C. în prezenta cauză, a legalității acordării sporurilor prevăzute în cuprinsul acestora și care, așa cum corect de altfel menționează reclamanta, nu au fost supuse controlului judecătoresc anterior investirii instanței cu soluționarea prezentei acțiuni.

   În acest sens, tribunalul a reținut că art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă prevede posibilitatea încheierii contractelor colective de muncă și pentru salariații instituțiilor bugetare, cu obligația respectării interdicției negocierii de clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

   Astfel, prevederile contractului/acordului colectiv de muncă de care s-au prevalat reclamanții în acțiunea formulată, nu pot produce efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.

   Prin urmare, în deplin acord cu art. 7 din același act normativ, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Or, drepturile salariale ale funcționarilor publici și personalului contractual din instituțiile bugetare se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării acestui personal sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă.

   Totodată, aplicarea contractului colectiv de muncă se poate face doar cu respectarea celorlalte dispoziții legale incidente în materia salarizării, argument susținut și de art. 9 al contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010 înregistrat la M. Muncii Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/_, ce prevede obligația pentru sindicate și ministere de a purta negocieri cu Guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat și pentru constituirea surselor înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în contractul mai sus menționat.

   Ca atare, se impune ca și drepturile salariale sau drepturile asimilate acestora să fie stabilite prin lege, în limite precise, drepturi ce nu pot constitui obiect de negociere și care nu pot fi acordate/modificate prin convenții colective.

   Tocmai de aceea nu pot fi incidente în cauză prevederile contractului, respectiv acordului colectiv invocate referitor la drepturile suplimentare reținute în actele de control emise de Curtea de C., câtă vreme, apare ca

   incontestabilă concluzia că aceste sume de bani acordate personalului sunt drepturi de natură salariată, acestea au caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art. 72 alin. 1 din Legea nr.

   188/1999 și a dispozițiilor art. 14 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

   În privința personalului contractual, salarizarea acestuia trebuia să se facă în acord cu Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, act normativ care prevede expres categoriile de indemnizații, sporuri și premii pe care le pot primi salariații din instituțiile publice și unitățile bugetare și limitele în care acestea pot fi negociate.

   Și Codul Muncii stabilea cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2 că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.

   În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care statuează asupra competenței exclusive a legiuitorului de a stabili drepturile salariale cuvenite personalului contractual și funcționarilor publici din sistemul bugetar,

   inclusiv sporurile și adaosurile, prin lege sau prin acte normative cu forță juridică similară legii, respectiv ordonanțe ale Guvernului, simple sau de urgență.

   Or, este lipsit de orice echivoc că aceste drepturi suplimentare nu sunt prevăzute prin actele normative care reglementează sistemul de salarizare în instituțiile publice.

   Atât actele normative care reglementează salarizarea funcționarilor publici, cât și cele care reglementează salarizarea personalului contractual nu prevăd acordarea de drepturi salariale de natura celor plătite de entitate sub forma constatată în cadrul acțiunii de audit financiar, dispozițiile legale în materie stabilind în mod strict și limitativ domeniile în care pot fi stabilite măsuri prin acordurile dintre autoritățile publice și sindicatele reprezentative. Aceste acorduri/contracte pot să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.

   Ca atare, consiliile locale pot să încheie cu sindicatele acorduri -în cazul funcționarilor public -, respectiv contracte - în cazul personalului contractual -

   ,care să prevadă alocarea unor sume de bani din buget numai dacă acestea vizează îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă și doar în domenii care nu constituie obiect de reglementare a unor dispoziții legale speciale.

   Prin acordarea nelegală a acestor indemnizații și sporuri au fost încălcate prevederile art. 14(3) și 23(1) din Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale, potrivit cărora nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar ordonatorii de credite au obligația de a angaja și a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

   Aceleași concluzii se impun și cu privire la plățile efectuate pentru cheltuielile de personal aferente lunilor decembrie 2009, ianuarie și februarie 2010 pentru personalul nemedical reprezentând sume fixe cu titlu de";adaos"; și

   "compensații tranzitorii";, precum și tichete de masă pentru personalul medical, drepturi stabilite prin Contractul colectiv de muncă înregistrat la UMS sub. nr. 667/_ și care exced celor prevăzute în actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul din sectorul bugetar pentru anul

   2009 și 2010, măsura stabilită de pârâtă la pct. 9 din Decizia nr. 5/2011 fiind legală.

   În privința premiilor de 2% și 10%, acestea au fost acordate fără bază legală atâta timp cât prevederile art. 19 din OG nr. 6/2007 și art. 11 din OG nr. 10/2008, care reglementau aceste premii, au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (art. 49).

   Totodată, prin abrogarea (conform art. 48 din Legea nr. 330/2009) a art. 8 din OG nr. 6/2007 și a art. 10 din OG nr. 10/2008, care reglementau salariile de merit, plata acestora din urmă în cursul anului 2010 pare ca nelegală.

   Potrivit prevederilor art. 30 alin. 7 cu raportare la prev. art. 19 și 20 din aceeași Lege cadru nr. 330/2009, în anul 2010 orele suplimentare nu se plătesc, fiind compensate cu timp liber corespunzător.

   În privința salariilor constatate ca fiind stabilite eronat, a sporurilor de 15

   % pentru activitatea specific pentru polițiștii comunitari, respectiv pentru inspectorul pe probleme europene, dar și în privința indemnizațiilor acordate consilierilor locali în absența pontajului privind prezența, reclamanta nu a formulat critici și apărări, nefiind contestată legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse în acest sens de C. de C. a județului B. -N. .

   Relativ la măsura dispusă în sensul instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern (pct. 4.2 din Decizia nr. 5/2011), tribunalul a reținut că obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar activității de audit public intern rezidă în prevederile art. 2 alin. 1 -3 din OMFP nr. 946/2005, astfel încât să facă posibilă înființarea în cadrul entității publice a compartimentului de audit intern în conformitate cu prevederile art. 4 lit. d din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, sens în care apărările reclamantei privind insuficiența fondurilor și a personalului nu pot fi primite în cauză.

   Nefondate au fost și criticile formulate de reclamantă cu privire la măsura dispusă la punctul 7.1 din Decizia nr. nr. 5/2011 în sensul stabilirii întinderii prejudiciului produs bugetului instituției prin plăți constatate de pârâtă ca fiind nelegal efectuate către SC Eurotrans Oil SRL și asigurarea măsurilor de recuperare a acestuia, pentru următoarele considerente:

2. P. B. a încheiat cu S.C. EUROTRANS OIL SRL contactele de lucrări nr. 4779 din_ și nr. 4869 din_, având ca obiect " împrejmuire gard " și contractul de lucrări nr. 5397 din_ având ca obiect "reparații clădire administrativ II ", în valoare totală de 149.841,98 lei, din care manopera directă, cheltuielile indirecte, profitul și TVA-ul aferent acesteia au fost în suma de 61.939 lei. Lucrările au fost finanțate și evidențiate în contul de execuție, la Titlul X- Active nefinanciare, art. 71.01 - Active fixe.

Că lucrările efectuate nu reprezintă reparații curente, ci reparații capitale asimilate investițiilor, fiind plătite și raportate ca atare, rezultă din evidența contabilă și situațiile financiare, unde sunt evidențiate la Titlul X, "Active nefinanciare", art. 71.01 Active fixe (inclusiv reparații capitale), alin.71.01.01 Construcții, sens în care sunt incidente în cauză prevederile H.G. nr.28/2008 și ale art.48 alin.(2) din Legea nr. 273/2006.

Contrar interpretării realizate de reclamantă cu privire la prevederile art. 54 alin. 5 și 6 din Legea nr. 273/2006, existența documentelor justificative cu privire la executarea lucrărilor de către SC Eurotrans Oil SRL implică în mod necesar realitatea situațiilor de lucrări. Or, în cauză, în condițiile în care societatea executantă nu deținea (conform datelor furnizate de Inspectoratul Teritorial de Muncă) documente legale care să confirme existența angajaților, așa cum sunt prezentați în listele cu mâna de lucru, și nici subantreprenori sau

cesionari ai lucrărilor, situațiile de lucrări nu pot fi considerate reale, sens în care măsura dispusă la pct. 7.1 apare ca legală.

Totodată, prin realizarea achiziției directe, fără a se întocmi nici o documentație referitoare la evaluarea lucrărilor și la prospectarea pieței, nu există certitudinea că prețul oferit și acceptat este unul competitiv, prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor P. e nr. 1792/2002 statuând în sensul că înaintea de a angaja și utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special al economiei și eficienței cheltuielilor, iar propunerile de angajare a cheltuielilor respectă toate prevederile legale în vigoare care îi sunt aplicabile, la data efectuării acestora.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse în cele ce preced, tribunalul, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva Încheierii nr. 2 din_ emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor constituită în cadrul Camerei de C. B. -N. și a Deciziei nr. 5/2011 emisă de C. de C. B. -N., acestea fiind legale și temeinice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. P. B. - PRIN P., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios formulate, respectiv a anulării ca nelegală și netemeinică a încheierii nr.2 din_ emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului B. -N. și drept consecință admiterea contestației depuse împotriva Deciziei nr.5/2011.

În motivarea recursului susține că prin cererea formulata inițial în fata Curții de Apel C., declinata ulterior în favoarea Tribunalului B. -N., subscrisa am contestat masurile dispuse de C. de C. a jud.B. -N. din Decizia nr.5/2011, respectiv cele cuprinse la pct.4.2, 6.1-6.2-6.3, 7.1 și 9, solicitând anularea încheierii nr.2/_ și admiterea contestației noastre formulate împotriva acestei decizii.

Apreciază acesta soluție ca neîntemeiata pentru următoarele motive:

1. A susținut în cuprinsul acțiunii faptul ca subscrisa putem fi considerata instituție mica astfel cum se face referire în art.9 lit.b) din Legea nr.672/2002 și în aceasta situație, auditul public intern este limitat la auditul de regularitate ce se efectuează de către compartimentul de audit public intern din cadrul M. ui Finanțelor P. e. Pe de alta parte, lipsa fondurilor bănești și schemele de personal insuficiente nu au permis angajarea unor persoane în cadrul Primăriei astfel încât sa fie posibila înființarea unui compartiment distinct de audit intern.

2. În cuprinsul actelor emise de către intimata se arata faptul ca în cursul anilor 2009 și 2010 s-ar fi plătit din bugetul local atât salariaților (personal contractual) cat și funcționarilor publici din cadrul Primăriei P. B. diverse drepturi de natura salariala fără o baza legala, respectiv cu încălcarea legislației din domeniu. Cuantumul total al sumelor considerate nelegale este în valoare de 72.714 lei, reprezentând sume brute pentru angajați (51-499 lei), contribuții asigurați (16.675 lei), indemnizații pentru consilierii locali (6.127 lei) respectiv sume virate în plus la bugetul public de stat în suma de 15.088 lei. S-a apreciat ca drepturile bănești acordate personalului din cadrul Primăriei P. B. arătate mai jos sunt nelegale:

   • indemnizație hrana, ținuta și tichete cadou; -premii de 2 %, 10% din fondul de salarii;

   • ore suplimentare;

   • salarii de merit;

   • sporuri de 15% pentru activitatea specifica polițiștilor comunitari;

   • sporuri de 15% pentru personalul angajat pe probleme europene etc.

   A arătat ca drepturile bănești acordate în cursul anului 2009 și 2010 sunt cheltuieli eligibile suportate din bugetul comunei, drepturi bănești care au la baza atât dispoziții ale legislației în vigoare cat și convenții încheiate intre comuna și personalul contractual respectiv funcționarii publici. Aceste drepturi materiale nu pot fi considerate un prejudiciu atâta timp cat alocarea și distribuirea lor s-a făcut în condițiile respectării acestor norme legale/contractuale.

   Ca urmare a negocierilor purtate intre Primăria Comunei P. B. și personalul contractual respectiv funcționarii publici pe de alta parte, au fost încheiate în cursul anului 2009 un Contractul colectiv de munca dar și un acord colectiv pricind raporturile de serviciu . Contractul colectiv de munca a fost aprobat prin HCL nr.20/_ iar acordul colectiv prin HCL nr.19/_ . Ambele hotărâri au fost înaintate Instituției Prefectului al județului B. -N. cu adresa nr._, fiind supuse controlului de legalitate în conformitate cu prevederile art.115(7) din Legea 215/2001, primind aviz favorabil din partea Prefectului nefiind contestate ca nelegale de către acesta.

   La negocierea și încheierea acestor convenții colective de munca s-a avut în vedere printre altele prevederile art.8(1) din Legea 130/1996 ("clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege") ale art.8 (4) ( "la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal") ale art. 12 ("contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare").

   Negocierea și stabilirea acestor drepturi bănești prin contractul colectiv de munca/acordul de munca s-a făcut în scopul declarat prin încheierea acestor acte, acela de a asigura în condiții de legalitate prestarea unui serviciu public, profesionist, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor. Toate aceste drepturi bănești au reprezentat masuri destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de munca, pentru asigurarea sănătății și securității muncii și a perfecționării profesionale.

   Art.24 din legea 130/1996 arata ca, clauzele cuprinse în contractele colective de munca negociate cu încălcarea prevederilor art.8 sunt lovite de nulitate. Nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanța judecătoreasca competenta, la cererea pârtii interesate.

   Prin actele încheiate de către reprezentanții Curții de C. se contesta legalitatea unor drepturi salariale (sporuri, prime indemnizații) acordate angajaților Primăriei P. B. în anii 2009 (decembrie) și 2010 (ianuarie- februarie) ca urmare a prevederilor existente în aceste convenții colective de munca respectiv a hotărârilor consiliului local prin care acestea au fost aprobate. Pe cale de consecința, se susține ca nelegalitatea acestora a dus la crearea unor prejudicii bugetului local. Așa cum arătat mai sus, aceste convenții colective de munca (sau clauze din cuprinsul acestora) nu au fost contestate în fata vreunei instanțe judecătorești de nici o parte interesata drept pentru care acestea au dobândit putere de lege pentru părțile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității acestora, este garantata de dispozițiile art.41(5) din Constituția României.

   Referitor la sumele plătite cu titlu de indemnizație hrana se arata în încheierea contestata faptul ca, "acordarea unei sume de bani salariaților autorităților publice pentru <indemnizație de hrana> este legala doar în situația în care este prevăzuta de un act normativ în vigoare la data acordării". în acest sens se face referire la Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, lege care prevedea pana la un moment dat faptul ca, salariații din sectorul bugetar

   pot primi "o alocație individuala de hrana, acordata sub forma de tichete de masa". Este adevărat faptul ca, prin art.8 din OUG 226/2008 se arata ca pentru anul 2009 nu se pot acorda tichete de masa personalului din sectorul bugetar, pentru anul 2010 interdicția fiind instituita de art. I, pct. 1 din OUG 114/2009. Subscrisa am respectat aceste prevederi, ne-eliberând angajaților aceste tichete prevăzute la un moment dat de legislația naționala ca o forma de sprijin acordata angajaților. Indemnizația acordata în perioada dec.2000-febr.2010 ca urinare a convențiilor încheiate nu poate fi considerata "tichete de masa". Regimul acestor tichete a fost și este reglementat de o lege speciala care prevede un anumit număr de astfel de tichete care se pot acorda, un cuantum valoric care se indexează periodic, anumite modalități de distribuire etc. în perioada amintita mai sus, legislația în vigoare nu interzicea acordarea unor drepturi bănești de aceasta natura care sa fie acordate angajaților. în acest sens, apreciem ca aceste sume acordate personalului sunt legale și nu pot fi considerate un prejudiciu adus bugetului local.

   Se mai arata în încheierea nr.2/2011 faptul ca, art.12(1) din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca prevede următoarele: "contractele colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".

   Referitor la drepturile bănești acordate pentru ținuta angajaților, intimata invoca prevederile art.32 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici motivându-și constatările pe faptul ca "numai <funcționarii publici care, potrivit legii sunt obligați sa poarte uniforma în timpul serviciului o primesc gratuit>". Se mai arata și ca OG 10/2008 și Legea 330/2009 nu ar prevedea acordarea unor sume de bani pentru ținuta salariaților din sectorul bugetar.

   Apreciem ca și în acest caz interpretarea reprezentanților intimatei este eronata, ba mai mult se încearcă inducerea în eroare prin deformarea sensului prevederilor legale arătate. Textul de lege citat, nu impune o interdicție astfel cum sugerează intimata (o restrângere a unor drepturi) ci un drept în favoarea funcționarului public-functionar care este obligat sa poarte o uniforma . De altfel acest articol 32, apare în cuprinsul legii la "Secțiunea I - Drepturile funcționarilor publici."

   Pe de alta parte cum însăși intimata cita, prevederile art.12(1) din legea 130/1996 limitează acordarea unor drepturi în situația în care acestea au o reglementare legala printr-un act normativ distinct. Or, în lipsa unor prevederi în acest sens ( se recunoaște ca actele normative indicate: OG 10/2008 și Legea 330/2009 nu reglementează acest aspect, apreciem ca acordarea acestor

   indemnizații bănești, motivata de obiectul contractelor de munca/acordurilor încheiate, este legala și temeinica

   Referitor la acordarea unor tichete cadou către angajații Primăriei, în aceeași perioada decembrie 2009-februarie 2010, considerate a fi nelegala prin prisma art. I pct.2 din OUG nr.114/2009, arătam faptul ca acest act normativ impune restricții doar aferent anului 2010 și nu și perioadei din anul 200Q, perioada în care potrivit art. 1 din Legea 103/2006 angajații din sectorul bugetar pot primi astfel de bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, ca și o cheltuiala sociala.

   În ceea ce privește celelalte drepturi bănești acordate de C. P. B. personalului angajat și funcționarilor publici, intimata nu arata în concret și punctual care anume reglementari ale prevederilor legale citate au fost încălcate, rezumându-se la a aprecia ca, aceste drepturi sunt nelegale sau ca nu ar fi cuprinse expres printr-un act normativ.

   Pe de alta parte, am arătat faptul ca la data negocierii și semnării acordului

   colectiv de munca/contractului colectiv, anumite acte normative indicate de intimata și care se susține ca au fost încălcate, nu erau în vigoare. În acest sens arătam faptul ca, Legea 330/2009 a fost publicata în Monitorul Oficial 762 în _

   , respectiv OUG nr.1/2010 a fost publicata în Monitorul Oficial nr.62 în_ .

3. Prin sentința atacata se susține ca, criticile noastre cu privire la măsura dispusa la pct.7.1 din Decizia nr.5/2011 ar fi nefondate. Instanța preia argumentele intimatei și motivat de faptul ca SC EUROTRANS OIL SRL nu a figurat cu contracte do munca înregistrate la ITM BN, considera ca situațiile de lucrări existente ar fi nereale, prin aceasta aducându-se un prejudiciu Comunei

P. B. .

Atât prin Decizia nr.5/2011 cat și prin încheierea nr.2/2011, C. de C.

1. -N. a stabilit ca în urma încheierii unor contracte cu SC EUROTRANS OIL SRL s-ar fi adus un prejudiciu bugetului local în cuantum de 56.939 lei reprezentând manopera directa, cheltuieli indirecte, profit și TVA aferent acestor contracte, încălcându-se prevederile art.54 alin(s) și (6) din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale.

   In acest sens s-a apreciat ca valoarea cuprinzând cheltuiala cu forța de munca aferenta realizării contractelor încheiate nu s-ar justifica, reprezentanții Camerei de C. identificând o singura factura în evidenta societății mai sus menționate (reprezentând prestări servicii manopera) în cuantum de 5.000 lei.

   Am arătat în cererea noastră faptul ca, încheierea contractelor arătate mai sus cu executantul SC EUROTRANS OIL SRL a fost făcuta în baza devizelor - ofertelor de preț pe care aceasta societate le-a prezentat Primăriei P. B. . Contractele au fost încheiate în temeiul OUG 34/2006, finalizarea lucrărilor de reparații a fost recepționată de ambele părți, încheindu-se în acest sens procese verbale de recepție la terminarea lucrărilor, conform legii.

   Avându-se în vedere executarea contractelor conform obligațiilor contractuale, executantul a emis facturi fiscale cuprinzând "lucrări de reparații", facturi care au fost decontate de către Primărie. Toate plățile efectuate pentru aceste reparații au avut așadar la baza documente justificative, legale ( situații de lucrări, procese verbale de recepție, facturi fiscale).

   Primăria P. B. nu a contractat "mana de lucru" sau servicii constând în manopera. C. P. B. în calitate de achizitor a contractat cantități de lucrări care s-au cuantificat prin articole de deviz reprezentând săpături, tencuieli, materiale, uși și ferestre etc. Executantul în baza devizelor - ofertelor de preț a avut în vedere costul total al lucrărilor executate (cost care implica alături de materiale și lucrări de manopera).

   Faptul ca acesta a executat lucrările cu forța sa de munca (propriul personal angajat) cu personalul altor societăți comerciale sau cu zilieri nu înseamnă ca aceste lucrări nu s-ar fi executat și ca aceste sume ar constitui un prejudiciu. Faptul ca în baza de date a

   ITM BN nu figurează ca având înregistrate persoane angajate cu contract de munca nu este un motiv legal și temeinic pentru a stabili ca aceste plați, sau mai exact ca sumele reprezentând manopera și cuprinse în facturile încheiate de executant ar fi nelegale. Obligația Primăriei P. B. nu a fost și nici nu poate fi aceeași cu a unui inspector din cadrul ITM care sa verifice daca persoanele care prestează o munca sunt înregistrate sau nu cu forme legale. Pe de alta parte, executantul poate avea forța de munca angajata pe raza altui județ, forța de munca care nu este în evidenta ITM BN sau pur și simplu poate ca manopera sa o fi executat cu persoane aparținând altor societăți comerciale cu care sa fi subcontractat.

   Pe lângă documentele justificative legal întocmite care probează executarea lucrărilor de către aceasta societate comerciala, am depus cu titlu exemplificativ

   și planșe foto cu clădirile deținute de Primărie anterior încheierii contractelor respectiv după finalizarea acestora și efectuarea recepției.

   În aceste condiții susținerile intimatei CL s-ar fi nesocotit prevederile art.54(s) și (6) din Legea 273/2006, însușite și de către Tribunalul B. -N., în ciuda documentelor financiar contabile și justificative încheiate și prezentate reprezentanților Camerei de C. precum și a constatărilor faptice este netemeinica.

   Avându-se în vedere cele de mai sus, precum și celelalte argument arătate în cererea, solicită Curții de Apel C.: - admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios formulate, respectiv a anulării ca nelegală și netemeinică a încheierii nr.2 din_ emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de C. a județului B.

   -N. și drept consecință admiterea contestației noastre depuse împotriva Deciziei nr.5/2011.

   Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 iunie 2013, pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI

   , a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinței civile atacate, pentru argumentele dezvoltate în cele ce succed.

   În fapt, o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. - C. de C. Sălaj, a desfășurat în perioada 10 ianuarie 2011 - 17 februarie 2011 misiunea de audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2010, la U.A.T.C. P. B.

   , ordonator principal de credite, identificat prin cod de identificare fiscală 4426980, în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 932 din 17 februarie 2011 la entitatea controlată, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale auditate.

   Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Curții de C. -

2. de C. B. -N. nr. 5/18 martie 2011, prin care s-au dispus în sarcina conducerii U.A.T.C. P. B., mai multe măsuri pentru remedierea abaterilor de la legalitate și regularitate constatate.

   Entitatea auditată s-a adresat cu contestație Camerei de C. B. N. . Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României - C. de C. B. N. a respins contestația formulată de reclamantă, prin

   încheierea nr. 2/11 mai 2011. Ulterior, entitatea auditată s-a adresat instanței de contencios administrativ cu o acțiune introductivă, care formează obiectul prezentului dosar, prin care solicită atât suspendarea executării Deciziei nr. 5/18 martie 2011 a Curții de C. - C. de C. B. N., cât și anularea deciziei sus-menționată.

   Prin decizia contestată, s-au dispus în sarcina conducerii Primăriei Comunei P. B. mai multe măsuri dintre care entitatea verificată a înțeles să conteste în instanță doar măsura stabilită la pct. 4.2, 6.1 - 6.2 - 6.3, 7.1 și 9 în dispozitivul Deciziei nr. 5/18 martie 2011, și anume:

   1. "4.2 Instituirea cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern;

   2. 6.1. Recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2010 prin eliminarea sporurilor acordate fără temei legal;

   3. 6.2. E. luarea prejudiciilor produse bugetelor instituției prin plățile nete de drepturi salariale efectuate fără temei legal, înregistrarea acestora în evidența contabilă și asigurarea măsurilor de recuperare de la persoanele răspunzătoare;

   4. 6.3 Efectuarea regularizărilor cu sumele achitate nelegal către bugetele publice, constând în impozit pe venit și contribuții sociale ale asiguraților și ale angajatorului, întocmirea și depunerea declarațiilor rectificative;

   5. 7.1. Stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului instituției prin plățile nelegale efectuate către S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. - Unirea și asigurarea măsurilor de recuperarea a acestuia;

   6. 9. Asigurarea măsurilor de recuperare a prejudiciului constatat la ordonatorul terțiar de credite Unitatea Medico Socială Susenii B. urmare a utilizării nelegale a transferurilor destinate finanțării cheltuielilor de personal.""""

Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat:

1. "anularea ca nelegală și netemeinică a încheierii nr. 2 din_ emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Camerei de C. a J.

   B. N. cu sediul în B., str. Gh. Ș. nr. 22, jud. B. N. și drept consecință admiterea contestației noastre depuse în data de_ împotriva Deciziei nr. 5/2011;

2. Suspendarea executării Deciziei nr. 5/2011 emisă de C. de C. B.

N. în ceea ce privește dispozițiile de la pct. 4.2, 6.1 — 6.2 — 6.3, 7.1 și 9 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond."

Investită cu soluționarea pricinii, Tribunalul B. -N. a analizat pe fond acțiunea introductivă și a respins, în mod corect și legal apreciem noi, ca ne fondate pretențiile părții adverse, pronunțând Sentința civilă nr. 2595/12 octombrie 2012.

Apreciază că recursul declarat în prezenta cauză este nefondat și solicită respingerea pentru următoarele:

I). În motivele de recurs, recurentul-reclamant încearcă să acrediteze ideea că instanța de fond ar fi respins acțiunea introductivă în mod netemeinic și nelegal, trecând peste voința Consiliului local P. B. în ceea ce privește acordarea sporurilor și indemnizațiilor salariale, acordate atât angajaților săi, funcționari publici și personal contractual, cât și consilierilor locali, considerăm că astfel de aserțiuni nu pot fi primite și prezentăm următoarele argumente:

1). În conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din lege: ,Jn situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".

2). Or, speța de față se circumscrie exact acestei dispoziții legale întrucât, în urma auditului efectuat la U.A.T.C. Prund B., s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate, a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, conducerii entității verificate revenindu-i obligația de a stabili întinderea prejudiciului, precum și luarea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.

Mai solicită să se aibă în vedere faptul că auditorii publici externi au analizat doar un eșantion al documentelor care evidențiază efectuarea unor astfel de plăți. Din acest motiv, prin decizie, s-a instituit, în sarcina conducerii entității auditate, obligația de a lua măsuri pentru îndreptarea deficiențelor și recuperarea prejudiciului, așa după cum rezultă fără echivoc din dispozitivul deciziei contestate.

3). Misiunea de audit derulată de Curtea de C. - C. de C. B. -N. a constatat că, la nivelul U.A.T. comuna P. B. în cursul anului 2010, au fost acordate anumite "drepturi bănești și indemnizații, funcționarilor publici, personalului contractual și consilierilor locali, din cadrul acestei instituții bugetare, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. A fost constatată o paguba importantă adusă patrimoniului unității administrativ-teritoriale Primăria P. B. prin plata nelegală a sumei totale brute de 72.714 de lei din care:

• pentru salariații primăriei (funcționarii publici și personal contractual), în

  sumă brută de 51.499 lei (34.824 lei, sume nete + 16.675 lei, contribuții asigurați) ;

• pentru consilierii locali în sumă brută de 6.127 lei ( 4.609 lei, sume nete +

1.518 lei, contribuții asigurați);

- viramente în plus la bugetul public suma de 15.088 lei reprezentând contribuțiile achitate de angajator aferente plăților nelegale.

Misiunea de audit financiar a constatat următoarele abateri de la legalitate și regularitate cu privire la sporurile salariale acordate din bugetul local al comunei P. B. :

a). La nivelul comunei P. B., județul B. N., în anul 2009, s-au încheiat Acordul/Contractul Colectiv de muncă aprobate prin H.C.L. nr. 19/13 aprilie 2009 și H.C.L. nr. 20/13 aprilie 2009. Contractul a fost înregistrat la

1. B. -N. sub nr. 666/06 mai 2009.

   b). Contractul/Acordul Colectiv de Muncă, în discuție, cuprind prevederi care încalcă actele normative în vigoare privind drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici și personalul contractual din instituțiile bugetare, și se referă la următoarele:

   • Indemnizația de hrană s-a acordat în sumă de 200 lei/lună (decembrie 2009, ianuarie-februarie 2010) atât funcționarilor publici cât și personalului contractual în baza prevederilor din Acordul/Contractul colectiv de muncă, astfel: pentru funcționarii publici, în baza prevederilor art.40 alin. (10) din Acord, iar pentru personalul contractual, în baza prevederilor art.37alin. (10) din Contract;

   • Sume acordate pentru ținută s-au plătit atât funcționarilor publici cât și personalului contractual, cu excepția polițiștilor comunitari, după cum urmează: 330 Iei/lună ( decembrie 2009, funcționari publici și personal contractual), 327 Iei/lună (ianuarie 2010, funcționari publici; ianuarie-februarie 2010, personal contractual), 227 lei/lună (februarie 2010, funcționari publici) în baza prevederilor din Acordul/Contractul colectiv de muncă, astfel: pentru funcționarii publici, în baza prevederilor art.40 alin. (6) din Acord iar pentru personalul contractual, în baza prevederilor art.37 alin.(6) din Contract;

   • Tichetele cadou s-au acordat sub formă de sume de bani, după cum urmează: 15 lei/lună ( decembrie 2009, polițiștii comunitari), 100 lei/lună ( ianuarie 2010, funcționarii publici și personalul contractual; februarie 2010, personal contractual), în baza prevederilor din Acordul/Contractul colectiv de muncă, astfel: pentru funcționarii publici, în baza prevederilor art. 40 alin. 8 din Acord, iar pentru personalul contractual, în baza prevederilor art. 37 alin. 8 din Contract.

Ca atare, s-a constatat că unele dintre clauzele cuprinse în aceste contracte încalcă reglementările legale, iar plățile ordonanțate din bugetul Primăriei

Comunei P. B. au fost efectuate cu încălcate flagrantă a Legii finanțelor publice locale.

c). Actele normative invocate în susținerea unor prevederi referitoare la drepturile salariaților entității sunt: Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

d). Conducătorul unei instituții bugetare, nu poate dispune după bunul plac de fondurile din buget, ci numai conform prevederilor legale, iar în ceea ce privește contractul/acordul colectiv de muncă încheiat conform Legii nr. 130/2006, poate negocia numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, etc. iar nu acordarea de drepturi bănești.

e). De altfel și în doctrină, s-au identificat anumite particularități privind contractul colectiv de muncă, în cazul personalului bugetar, dintre care subliniem sfera limitată a problemelor care pot face obiectul negocierii, care include aspecte mai mult de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării profesionale. Nu se regăsește, printre acestea, posibilitatea negocierii salariilor. Salariile sunt calificate în doctrină ca fiind nodul gordian al contractelor colective de muncă, dat fiind faptul că în cazul personalului bugetar, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu sunt negociate. La salariații bugetari nu se pot negocia drepturi atunci când sunt stabilite prin lege.

f). în concluzie, Legea nr. 130/2006 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește personalul bugetar se referă la negocierea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, etc. și nu negocierea acordării de drepturi bănești.

g). Prin urmare, aspectul esențial care a și fost lămurit în prezenta speță de prima instanță este acela dacă aceste drepturi bănești erau legal prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei comunei P.

B. . Din acest punct de vedere este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, instanța de judecată fiind obligată să analizeze

legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă, pentru a nu valida drepturi care exced cadrului legal.

h). Pentru a stabili legalitatea acordării acestor sume de bani, rugăm onorata instanță să analizeze dispozițiile imperative ale art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aceștia beneficiind și de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

De altfel, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se exercită în baza actului administrativ de numire în funcția publică, astfel că funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, drepturile și obligațiile nefiind cuprinse în contracte colective de muncă, regimul juridic al raporturilor de serviciu fiind stabilit prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

i). Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri (și nu sume de bani) referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării profesionale ale funcționarilor publici, precum și cu cele ale art. 22 din H.G. nr. 833/2007.

j). Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al Legii nr. 188/1999, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile Legii nr. 188/1999 nu pot negocia prestații suplimentare. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legal în vigoare, întrucât, potrivit prevederilor art. 24 și art. 25 din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, acordurile colective se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu

pot stabili drepturi suplimentare față de cele reglementate prin lege.

k). Cu referire la personalul contractual, de reținut sunt, inclusiv, dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, care prevăd că prin contracte colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale - aici se includ sporul de dispozitiv, indemnizația de ținută, sporul de calculator care sunt prevăzute de lege pentru alte categorii de personal bugetar sau în alte condiții.

De altfel, un argument universal valabil cu privire la nelegalitatea acordării oricărei sume de bani cu caracter salarial în temeiul raporturilor de muncă/de serviciu este acela că legea nu conferă autorității publice deliberative locale și județene atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.

1). Dispozițiile art. 36 alin. 2-9 din Legea nr. 215/2001 constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public conform căruia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nici o acțiune care nu îi este expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia Joi ce nu este interzis este permis". Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege. Se observă că niciuna din atribuțiile expuse pe larg în alin. 3-8 din Legea nr. 215/2001 nu se referă la posibilitatea acestuia de a hotărî cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii, cum este cazul în speță.

Astfel prima instanța a constatat că această atribuție nu se încadrează nici în alin. 9 al art. 36, respectiv nu este conferită consiliului local printr-o lege, alta decât Legea nr. 215/2001.

m). Reiterând principiul de drept public conform căruia nicio autoritate publică nu poate acționa decât în limitele competentelor stabilite expres de lege, apreciem că instanța de fond constatat că, în speța de față, Consiliul local al comunei P. B. a acționat în afara atribuțiilor ce îi revin conform legii și nu în exercitarea acestora.

n). Nu contestăm dreptul constituțional la negocieri colective în materie de muncă și nici caracterul obligatoriu al convențiilor colective, ci negocierea unor clauze privind sporurile salariale și drepturile bănești, de natura celor acordate în speța de față, sub formă de salarizare mascată. Acordul/contractul colectiv de muncă este reglementat în detaliu de normele dreptului muncii, precum și de prevederile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și ale Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.

o). Clauzele contractelor colective de muncă pot fi negociate și stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege. Este adevărat că aceste contracte constituie legea părților, dar pentru aceasta trebuie încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum se arată atât în Codul muncii la art. 236 cât și în Legea nr. 130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă. Conform art. 24 din

Legea nr. 130/1996, republicată, clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate absolută.

p). Desigur, cu respectarea legii, părțile pot negocia și cu privire la alte probleme care vizează raporturile de muncă din cadrul unității respective. La încheierea contractului colectiv de muncă, trebuie urmărite ca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților să aibă fie un caracter minimal, fie unul

maximal, dar aceasta nu înseamnă că libertatea contractuală a partenerilor sociali este nelimitată;

Prin urmare, în mod temeinic și legal prima instanță a statuat că drepturile salariale acordate în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul Primăriei comunei P. B. din județul B. N. s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale referitoare Ia salarizarea personalului din instituțiile bugetare și ca urmare a interpretării eronate sau a ignorării actelor normative, care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și cele ale personalului contractual din instituțiile bugetare și cele referitoare la disciplina financiară având drept consecință directă prejudicierea bugetului Primăriei Comunei P. B. .

4). De asemenea, misiunea de audit financiar desfășurată de Curtea de C.

• C. de C. B. - N., a constatat că și alte drepturi salariale acordate nelegal personalului din aparatul de specialitate al primarului comunei P. B.

  , după cum urmează:

  *

  Premii de 2% și 10% s-au plătit, fără baza legală, pe luna decembrie 2009, salariaților din cadrul aparatului de specialitate al U.A.T. C. P. B.

  , astfel:

  • premii lunare în limita a 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor publice prevăzute în statul de funcții, în baza dispozițiilor art. 19 din

    O.G. nr. 6/2007;

  • premii lunare în limita a 2% din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual prevăzut în statul de funcții, în baza dispozițiilor art. 11 din O.G. nr. 10/2008;

Prevederile art. 19 din O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și art. 11 din O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază ale personalului bugetar, care reglementau aceste premii au fost abrogate de art. 49, pct. 1 și pct. 2 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762/09 noiembrie 2009.

Cu toate ca aceste drepturi salariale au fost anulate prin actul normativ menționat mai sus, din verificare efectuată la Primăria Comunei P. B. s-a constatat că pentru luna decembrie 2009, funcționarii publici și personalul contractual din Primărie, au beneficiat de premii de 10%, respectiv premii de 2% din fondul de salarii.

• Plata nelegală a orelor suplimentare efectuată, în lunile ianuarie și februarie 2010, în baza pontajelor, pentru salariații din cadrul Poliției comunitare, pentru salariații din cadrul formației civile de pompieri și pentru casierul de la piață.

  La art. 19 și art. 20 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se fac precizări cu privire la plata orelor suplimentare. în același act normativ la art. 30 alin. 7, se precizează: prevederile art. 19 alin. 2, art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010."

  Plata orelor suplimentare este nelegală, întrucât în conformitate cu reglementările mai sus menționate, în anul 2010 nu se plătesc ore suplimentare, acestea compensându-se cu timp liber corespunzător.

• Salarii de merit plătite nelegal, în lunile ianuarie și februarie 2010, pentru doi funcționari publici și pentru doi salariați, personal contractual, din cadrul Primăriei comunei P. B. .

Pentru anul 2009, plata salariilor de merit a fost reglementată de prevederile art. 8 din O.G. nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici și de art. 10 din

O.G. nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de baza ale personalului bugetar.

Prevederile art. 8 din O.G. nr. 6/2007 și art. 10 din O.G. nr. 10/2008, care reglementau salariile de merit, au fost abrogate de art. 48 alin. 1 pct. 12 și 13 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Menționează de asemenea, că din verificarea efectuată a rezultat că nu există dispoziție emisă de ordonatorul de credite din care să reiasă că aceste persoane au fost nominalizate pentru a beneficia de salariul de merit în anul 2009, precum și pentru o perioadă care se întinde și în anul 2010, și ca urmare plata acestui drept salarial este nelegală.

♦♦♦ Salarii stabilite eronat

Din verificarea efectuată s-a constatat ca în perioada ianuarie-februarie 2010, d-na Vrășmaș M. Macedonia (funcționar public), inspector clasa I, grad profesional principal, treapta 3, a beneficiat de un salariu de bază mai mare (1.008 lei/luna ianuarie și 1.100/ luna februarie) față de 915 lei, decât cel prevăzut în Anexa IV, lit. B la O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. La acesta s-a adăugat sporul de vechime.

Potrivit Anexei IV aparatul propriu de specialitate al primarilor și al instituțiilor din subordinea consiliilor județene sau consiliilor locale", lit .B.

"Salarii de bază pentru funcții publice de execuție", pentru inspector I, principal 3, nivelul salariului de bază, începând cu octombrie 2008, este de 915 lei.

Acest nivel este valabil și pentru anul 2009, având în vedere prevederile art.

1 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (perioada ianuarie-martie 2009), O.U.G. nr. 31/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (pentru luna aprilie) și O.U.G. nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar (pentru perioada mai- decembrie 2009).

Pentru anul 2010, în baza prevederilor art. 30 alin. 5 lit. a) din Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 4 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, salariul de bază

(reîncadrare) corespunzător funcției respective este de 1.052 lei, compus din 915 lei salariul de bază și 137 lei sporul de vechime, dar prin Dispoziția primarului nr. 176/12 mai 2010, s-a stabilit un salariu de reîncadrare eronat, compus din

1. lei salariul de bază și 151 lei sporul de vechime.

   *

   Spor de 15% plătit în lunile ianuarie și februarie 2010, polițiștilor comunitari din cadrul U.A.T. C. P. B. . Aceștia au beneficiat nelegal de un spor de periculozitate de 15% cu toate că, potrivit Legii nr.330/2009, pentru activitatea specifică desfășurată de această categorie de salariați se acordă un spor de până la 7% din salariul de bază.

   Astfel, prevederile pct. l din Anexa nr. IV/2 din Legea-cadru nr. 330/2009, precizează: "Pct. 1 (1): Pentru compensarea activității suplimentare specifice, desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil beneficiază de o indemnizație de până la 7% din solda funcției de bază/salariul funcției de bază/salariul de bază.(2) Categoriile de personal și mărimea concretă a indemnizației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.""""

   În anul 2010, corespunzător reîncadrărilor efectuate de U.A.T.C. P. B.

   , în baza Legii-cadru nr. 330/2009, pentru polițiștii comunitari s-a aprobat un

   spor pentru activitatea specifică de 5% din salariul de bază., așa după cum reiese din anexa nr. 36 a procesului-verbal de constatare)

   *

   Spor de 15% pentru inspectorul pe probleme de integrare europeană.

   În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale: "Salariul de bază individual al unui specialist în funcția de consilier-manager de proiect se stabilește de către primar... în condițiile legii, în funcție de tipul unității administrativ-teritoriale și de atribuțiile stabilite în fișa postului. (3) Pentru activitatea desfășurată, specialiștii pregătiți în managementul de proiect cu finanțare internațională, prevăzuți la alin. (1), beneficiază de salarii de bază corespunzătoare funcțiilor în care sunt încadrați, precum și de o majorare cu până la 75% a salariilor de bază, în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotărâre a Guvernului. (3A1) Pentru a beneficia de majorarea prevăzută la alin. (3), ordonatorii de credite vor stabili prin act administrativ persoanele beneficiare."

   În perioada ianuarie-februarie 2010, d-na Swoboda Eluta, inspector pe probleme de integrare europeană a beneficiat nelegal de un spor de 15% aplicat la salariul de bază. Plata sporului este nelegală întrucât nu există dispoziție emisă de ordonatorul de credite din care să rezulte că d-na Swoboda beneficiază de majorarea cu 15% a salariului de bază. Faptul că acest spor s-a acordat nelegal rezultă și din Dispoziția de reîncadrare nr.352/2010 efectuată în baza Legii cadru nr.330/2009, prin care acest spor nu a fost inclus în salariul de bază al d-nei inspector.

   ♦♦♦ Alte drepturi salariale

   În perioada decembrie 2009 - februarie 2010, s-au plătit pe statele de plată sume de bani, după cum urmează:

   • d-nul Beblea I. L., polițist comunitar, a beneficiat în lunile decembrie 2009 și februarie 2010 de un spor de 25% la salariul de bază;

   • d-nul M. V., șofer, a beneficiat, în luna ianuarie de suma de 507 lei și în luna februarie 2010 de suma de 630 lei, sume de bani trecute în statele de plată la rubrica " Diferențe 2".

   Din verificarea efectuată s-a constatat că plățile nu sunt legale întrucât aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de actele normative în domeniul salarizării personalului bugetar și nu reprezintă nici corectarea unor erori din perioadele anterioare.

   Abaterile prezentate mai sus s-au produs ca urmare a necunoașterii sau interpretării eronate a prevederilor legale cu privire la efectuarea cheltuielilor de personal.

   • Indemnizații nelegale acordate consilierilor locali:

Consiliul local al comunei P. B. are un număr de 15 consilieri locali (viceprimarul și 14 consilieri locali) și sunt constituite trei comisii de specialitate.

Din verificarea legalității plăților reprezentând indemnizațiile de ședință acordate celor 14 consilieri locali, s-a constatat că pe lunile ianuarie și aprilie 2010, s-au efectuat plăți nelegale prin acordarea unor indemnizații, fără să se țină cont de participarea consilierilor la ședințe ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate.

Conform art. 34 alin. 1-3 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali: "Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință... (2) Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului București, după caz. (3) Numărul maxim de ședințe pentru care se

poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1-2 ședințe de comisii de specialitate pe lună.""

Prezența consilierilor la ședințe și natura ședințelor rezultă și din procesele- verbale de ședință și din pontajele întocmite de șefii de comisii și de secretarul

U.A.T.C. P. B. .

Pentru participarea la un număr maxim de trei ședințe, consilierii locali și- au stabilit o indemnizație de 400 lei, nivelul acesteia încadrându-se în cuantumul de până la 5% din indemnizația lunară a primarului.

Din statele de plată rezultă că s-au calculat și s-au acordat indemnizații aferente unui număr de trei ședințe, cu toate că, în cele două luni nu au avut loc ședințe ordinare, iar în luna ianuarie s-au ținut două ședințe doar la nivelul Comisiei de învățământ, cultură și sănătate.

Abaterile prezentate s-au produs ca urmare a faptului că s-au întocmit statele de plată fără să existe pontaje privind participarea consilierilor la ședințe.

5). În ceea ce privește măsura dispusă la pct. 4.2 din decizia contestată, și anume instituirea cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern", arătăm următoarele:

a). La nivelul U.A.T.C. P. B., în timpul misiunii de audit financiar s-a efectuat evaluarea activităților de control și de audit intern.

b). Din verificarea modului cum acestea funcționează s-au desprins următoarele concluzii:

• nu au fost stabilite obiectivele specifice la nivelul ordonatorului principal de credite și al entităților publice aflate în subordine/coordonare;

• nu au fost stabiliți indicatori de performanță pentru activitățile desfășurate în entitate în vederea monitorizării eficacității și atingerii obiectivelor, la nivelul ordonatorului principal de credite și al entităților publice aflate în subordine/coordonare;

• nu au fost constituite comisii/grupuri de lucru cu atribuții de monitorizare, coordonare și îndrumare metodologică cu privire la sistemele proprii de control managerial, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

• nu fost elaborate și aprobate Programe de dezvoltare a sistemelor de control managerial, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, nici la nivelul ordonatorului principal de credite și nici la nivelul entităților publice aflate în subordine/coordonare;

• nu sunt elaborate și aprobate proceduri operaționale (instrucțiuni de lucru la nivelul ordonatorului principal de credite și la nivelul entităților publice aflate în subordine/coordonare;

• nu există o monitorizare și o evaluare sistematică a riscurilor la nivelul ordonatorului principal de credite și al entităților publice aflate în subordine/coordonare;

• nu a fost elaborată o procedură privind managementul riscurilor la nivelul ordonatorului principal de credite și al entităților publice aflate în subordonare/coordonare;

• nu există un sistem de monitorizare pe verticală organizat la nivelul ordonatorului principal, a modului de implementare a sistemelor de control managerial la entitățile aflate în subordine/coordonare;

• nu sunt stabilite reguli interne referitoare la accesul persoanelor la active și informații;

• nu există procedură care să stabilească regimul circulației și arhivarea documentelor în cadrul entității, separat pentru fiecare an financiar;

• nu există proceduri anticorupție sau verificări care să urmărească orice formă de corupție, fraudă, iregularitate sau diverse încălcări ale regulilor;

• sistemul de informare și comunicare nu este adaptat periodic la

  schimbările apărute;

• nu se întreprind acțiuni de îmbunătățire a controlului managerial, urmărindu-se propriile constatări din anii precedenți;

• nu au fost făcute propuneri de măsuri menite să îmbunătățească parametrii de îndeplinire a activității angajaților și eficientizare a timpului de lucru;

• controlul financiar preventiv nu este adaptat și actualizat conform cerințelor legale;

• în cadrul entității nu este organizat compartimentul de audit intern în conformitate cu Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern.

c). Din cele prezentate mai sus rezultă că în cadrul entității auditare nu este organizat un sistem de control intern și nu sunt concepute politicile, procedurile și structura organizatorică a acestuia conform cerințelor O.M.F.P. nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, cu modificările și completările ulterioare.

d). S-a constatat faptul că auditul intern nu funcționează eficient și nu este capabil să prevină și să corecteze utilizarea nelegală și nerespectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea fondurilor publice și gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului public și privat al U.A.T.C. P.

1. .

   e). în conformitate cu prevederile art. 9 lit. a) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, conducătorul instituției publice are obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern, deoarece entitatea auditată nu se încadrează Ia categoria instituțiilor publice mici, contrar susținerilor recurentei-reclamante.

   Astfel, potrivit art. 2, lit. j) din același act normativ, "instituția mică" este acea entitate, care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în Iei a 100.000 euro pe o perioadă de trei ani consecutivi, iar U.A.T.C. P. B. în perioada de referință a avut un buget mai mare decât acest plafon prevăzut de lege.

   f). Precizează că prin absența compartimentului de audit public intern, conducătorul entității este lipsit de asigurarea și consilierea pe care această activitate funcțional-independentă trebuie să o furnizeze pentru buna administrare a veniturilor și a cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice și ajutând-o să-și îndeplinească obiectivele.

   g). Au fost încălcate prevederile art. 2 alin. 1 - 3 din O.M.F.P. nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial, cu modificările și completările ulterioare.

   h). Cauza principală a neimplementării sistemului este necunoașterea de către conducătorul entității a reglementările legale mai sus menționate

   Consecințele economico-financiare ale neorganizării sistemului se regăsesc în abaterile cu caracter financiar-contabil constatate în timpul misiunii de audit.

   6). în ceea ce privește criticile recurentei-reclamante privitoare la pct. 7.1 din decizia contestată, și anume "Stabilirea întinderii prejudiciului produs bugetului instituției prin plățile nelegale efectuate către S.C EUROTRANS OIL

   S.R.L. B. - Unirea și asigurarea măsurilor pentru recuperarea acestuia", aducem următoarele argumente care susțin temeinicia și legalitatea concluziilor auditorului public extern:

   a). U.A.T.C. P. B. a încheiat cu S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. -

   Unirea contactele de lucrări nr. 4779 din_ și nr. 4869 din_, având ca obiect " împrejmuire gard " și contractul de lucrări nr. 5397 din 05 octombrie

   2010, având ca obiect "reparații clădire administrativ IF, în valoare totală de 149.841,98 lei, din care manopera directă, cheltuielile indirecte, profitul și T.V.A. aferentă acesteia au fost în sumă de 61.939 lei. Lucrările au fost finanțate și evidențiate în contul de execuție, la Titlul X - Active nefinanciare, art. 71.01 - Activefixe (inclusiv reparații capitale).

   b). în documentația de ofertă și în timpul misiunii de audit financiar entitatea achizitoare nu a prezentat contracte de subantrepriză sau de cesiune a obligațiilor asumate, deși prin clauzele contractuale s-a stabilit obligația executantului de a prezenta, la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanții desemnați.

   c). întrucât S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. - Unirea nu a avut încadrați salariați, care să execute lucrările contractate pentru cele trei obiective, iar

   D.G.F.P. B. -N. a identificat o singură factură emisă de S.C. Building Lux Construct S.R.L. reprezentând prestări de servicii (manoperă), în valoare de 5.000 lei pentru cele trei contracte, rezultă că, pentru suma de 56.939 lei (calculată 61.939 - 5.000), constructorul nu a prezentat documente justificative pentru manoperă, cotele aplicate asupra acesteia în situațiile de lucrări facturate și încasate de Ia entitatea achizitoare, însusindu-si astfel foloase necuvenite.

   d). Ordinul Ministrului Finanțelor P. e nr. 1792/2002 prevede că înaintea de a angaja și utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, iar propunerile de angajare a cheltuielilor respectă toate prevederile legale în vigoare care îi sunt aplicabile, la data efectuării acestora.

   e). Prin plata nelegală în sumă de 56.939 lei a fost păgubit bugetul local al

   U.A.T.C. P. B., fiind încălcate prevederilor art. 54 alin. 5) și alin. 6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

   f). Într-adevăr, contractele încheiate reprezintă legea părților însă acestea trebuie să conțină clauze care respectă reglementările legale, iar derularea acestora de asemenea, trebuie să fie în concordanță cu reglementările legale. Pentru verificarea realității documentelor primare care să confirme legalitatea manoperei directe, înscrise în situațiile de lucrări, C. de C. B. -N., prin adresa nr. 166/11 februarie 2011 a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă B. -N. efectuarea unui control de specialitate, deoarece în documentația de ofertă și în timpul misiunii de audit financiar entitatea achizitoare nu a prezentat contracte de subantrepriză sau de cesiune a obligațiilor asumate, deși prin clauzele contractuale s-a stabilit obligația executantului de a prezenta, la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanții desemnați.

   g). În răspunsurile formulate prin adresele nr. 1344/15 februarie 2011 și nr. 1653/25 februarie 2011, I.T.M. B. -N. a precizat ca S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. - Unirea nu figurează în baza de date proprie și în baza de date REGES cu contracte individuale de muncă, active în perioada de referință, ultimul contract individual de muncă încetând în data de 30 noiembrie 2005.

   h). De asemenea, pentru verificarea documentelor primare, care să confirme realitatea și legalitatea situațiilor de lucrări decontate în baza contractelor de execuție de lucrări s-a solicitat D.G.F.P. B. -N. efectuarea unei inspecții fiscale la S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. - Unirea. în procesul verbal nr. 68/08 martie 2011 personalul de specialitate al acestei instituții publice a prezentat constatările rezultate din verificarea obiectivelor stabilite de

2. de C. B. -N. .

i). Sunt evident nefondate aserțiunile recurentei-reclamante, referitoare la

faptul că S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. B. - Unirea "ar fi putut avea forță de muncă angajată pe raza altui județ, forță de muncă care să nu fie în evidența

I.T.M. B. -N. ", întrucât, așa cum rezultă cu prisosință din documentele misiunii de audit financiar, societatea comercială executantă a lucrărilor de construcții își avea sediul social pe raza județului B. -N., iar depunerea periodică a listelor cu angajații, conform legii, este obligatorie la inspectoratul teritorial de muncă din județul unde își are sediul social angajatorul, iar nu Ia sediul inspectoratului de muncă din județul unde își are sediul angajatul, în cazul în care acesta domiciliază într-un alt județ.

De asemenea, așa după cum rezultă din informațiile rezultate ca urmare a inspecției fiscale, furnizate de către Direcția Generală a Finanțelor P. e B. -

N., a identificată o singură factură emisă de S.C. Building Lux Construct

S.R.L. reprezentând prestări de servicii (manoperă), în valoare de 5.000 lei pentru cele trei contracte, iar Curtea de C. a ținut cont de această factură atunci când a calculat valoarea estimativă a prejudiciului produs bugetului local al comunei P. B. .

j). Totodată, apreciem că trebuie avute în vedere prevederile art. 3 lit. d)

H.G. nr. 28/2008, care definesc noțiunea de "lucrări de intervenții" ca având semnificația de "lucrări la construcții existente, inclusiv instalațiile aferente, asimilate obiectivelor de investiții, care constau în: reparații capitale, transformări, modificări, modernizări, consolidări".

k). Lucrările efectuate la obiectivele U.A.T. comuna P. B., nu sunt de natura reparațiilor curente cum încearcă să acrediteze ideea partea adversă, ci sunt de natura reparațiilor capitale asimilate investițiilor, fiind plătite și raportate ca atare, fapt confirmat și în evidența contabilă și situațiile financiare, unde sunt evidențiate la Titlul X, "Active nefinanciare", art. 71.01 Active fixe (inclusiv reparații capitale), alin.71.01.01 Construcții. Așadar, invocarea în Procesul verbal de constatare a H.G. nr.28/2008 și a art.48 aîin.(2) din Legea nr. 273/2006 este perfect legală.

1). Echipa de audit nu a respins o subcontractare sau cesiune a lucrărilor de către executanții titulari de contract. Nu s-au luat în considerare aceste variante întrucât în perioada misiunii de audit nu au fost prezentate contracte de subantrepriza sau de cesiune încheiate de cei doi executanți și nu au fost aduse ca susținere nici la prezentarea obiecțiilor. Conform clauzelor contractuale pct.22

-"Subcontractanți", subpct. 22.2-(l), Executantul are obligația de a prezenta la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu sub contractanții desemnați", și pct.23 "Cesiunea", subpct. 25.7 ,JExecutantul are obligația de a nu transfera total sau parțial obligațiile sale asumate prin contract, fără să obțină, în prealabil, acordul scris al achizitorului".

m). Dacă executanții au apelat la persoane fizice autorizate (dulgheri, zidari, etc.), așa cum încearcă să susțină partea adversă, aceștia aveau obligația declarării contractelor de muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 130/1999. Ori, așa cum rezultă din datele transmise de I.T.M., S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. Unirea a avut declarați între 1 și 4 angajați de altă specialitate decât construcții.

n). Așadar, nici pentru această variantă argumentele pentru justificarea forței de muncă nu sunt susținute cu documente legale pentru a fi reținute de instanță în sensul anularii actelor administrative emise de C. de C. B.

N. . Echipa de audit nu a reținut ca abatere nerealizarea lucrărilor, ci faptul că cei doi agenți economici au facturat și încasat nelegal contravaloarea manoperei, a contribuțiilor la bugetul general consolidat și a cotelor aferente, întrucât nu au făcut dovada că au avut angajați care să efectueze lucrările contractate sau să fi încheiat contracte de subantrepriză sau cesiune pentru executarea lucrărilor, așa

cum am arătat mai sus.

o). în acțiunea introductivă se mai face referire la faptul că, "Componența

,cheltuieli aferente consumurilor cu mâna de lucru, din situațiile de lucrări, analizate de auditori, nu privește pe achizitor."""" Pentru aceste argumente ne menținem precizările făcute mai sus, în sensul că nu s-au întocmit documentațiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006. în cazul în speță, prin achiziția directă, fără a se întocmi nici o documentație referitoare la evaluarea lucrărilor și la prospectarea pieței, nu există certitudinea că prețul oferit și acceptat este unul competitiv.

p). în plus, Ordinul Ministrului Finanțelor P. e nr. 1792/2002 prevede că înaintea de a angaja și utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice măsură care ar produce o cheltuială, ordonatorii de credite trebuie să se asigure că măsura luată respectă principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management financiar sănătos, în special al economiei și eficienței cheltuielilor, iar propunerile de angajare a cheltuielilor respectă toate prevederile legale în vigoare care îi sunt aplicabile, la data efectuării acestora.

s). Realitatea unor situații de lucrări este dată și de cheltuielile cu mâna de lucru, care se bazează pe salariul unor angajați. în cazul în speță, cele două firme, neavând documente legale care să confirme existența angajaților, așa cum sunt prezentați în listele cu mâna de lucru, și nici subantreprenori sau cesionari ai lucrărilor, situațiile de lucrări nu pot fi considerate reale.

t). în concluzie, criticile formulate de către recurentul - reclamant nu sunt susținute cu documente legale care să probeze că agenții economici S.C. EUROTRANS OIL S.R.L. din comuna Unirea a executat manopera pentru lucrările contractate și, ca atare, situațiile de lucrări și plățile efectuate de U.A.T. comuna

P. B. ar fi reale.

7). De altfel, aserțiunile părții adverse, expuse în acțiunea introductivă și reluate în motivele de recurs, au fost amplu combătute și de instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate.

Față de cele ce preced, pârâta solicită respingerea ca nefondată recursului, declarat de recurenta-reclamantă comuna P. B. din județul B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2595/12 octombrie 2012, pronunțată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului B. -N. în Dosarul nr._ și, pe cale de consecință, menținerii hotărârii judecătorești atacată ca temeinică și legală.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115 din vechiul Cod de procedură civilă, pe dispozițiile art. 140 din Constituția României, revizuită în anul 2003, pe art. 1, 810, 11^ 12, 14, 15, 17, și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe art. 1, 2, 3, 21, 22, 23, 24, de la art. 26 la art. 45, de ia 62 la 65 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de C., pe dispozițiile, pe prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04 noiembrie 2009 a Plenului Curții de

1. a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832/ 13 decembrie 2010, pe dispozițiile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe celelalte texte de lege la care a făcut referire anterior.

   Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

   1. Din economia dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 corelată cu prevederile de ansamblu ale acestei legi rezultă că la nivelul unităților administrativ teritoriale funcțiile de audit public extern realizate de Curtea de C.

se exercită prin camerele de conturi județene.

Din această perspectivă, aserțiunea recurentei că la nivelul acestei unități administrativ-teritoriale nu a organizat un audit public intern nu paralizează activitatea de control și audit exercitată de organele Curții de C. .

1. În acest context devin aplicabile dispozițiile art. 33 alin. 3 din aceeași lege, respectiv, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.

   Astfel unitatea auditată trebuie să procedeze la stabilirea întinderii prejudiciului generat de faptele ilicite constatate de organele de audit, ce se constituie în abateri de la legalitate și regularitate, și să procedeze la întreprinderea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului.

   Din această perspectivă legală cele două obligații impuse de organele de audit nu excedează atribuțiilor conducerii unității auditate.

2. Cât privește fondul recursului, în ceea ce privește abaterile de la regularitate și legalitate trebuie notat că potrivit dispozițiilor legale pertinente stabilirea salariilor ori îndemnizațiilor personalului contractual și funcționarilor publici se face strict conform legii, nefiind permisă stabilirea drepturilor de natură salarială pe calea negocierilor prin acorduri particulare între autoritatea publică pe de o parte în calitate de angajator și prestatorii serviciului, funcționarii publici, pe de altă parte.

Analiza legalității acestui acord poate fi realizată de instanță raportat la dispozițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ și pe calea litigiului de față, căci a admite în sesn contrar și a opune organului de audit legalitatea necontestată a unui asemenea act ar face imposibilă stabilirea regularității și legalității modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, care formează misiunea principală de control cu care este dotată de lege.

De aceea, în cadrul acestui litigiu așa cum a subliniat corect și instanța de fond, acțiunea de audit și abaterile de la regularitate și legalitate constatate de Curtea de C. nu pot fi paralizate de absența unei hotărâri judecătorești separate de constatare a nelegalității acordului colectiv și nici de confirmarea legalității actului de către prefect în calitate de organ de tutelă administrativă.

Se poate așadar conchide că drepturile salariale pentru funcționarii public și personalul contractual stabilite și plătite în afara cadrului legal constituie abateri de la regularitate și legalitate pentru unitatea auditată și astfel conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 odată ce organul public de audit extern constată aceste fapte impune conducătorului unității să restabilească legalitatea încălcată prin stabilirea prejudiciului și recuperarea acestuia.

Din această perspectivă considerentele de principiu ale instanței de fond complinite și de considerentele deciziei de față converg spre concluzia că organul de audit public extern a respectat dispozițiile legale.

Se constată apoi că instanța de fond a făcut o analiză punctuală a criticilor de nelegalitate deduse judecății și a statuat în mod judicios că acestea nu sunt întemeiate prezentând argumentat faptic și juridic și confirmând astfel nelegalitatea acordării fiecărei îndemnizații și sporuri constatate de organul de control. De altfel trimiterea la dispozițiile art. 14 alin. 3 și art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale este cât se poate de judicioasă.

Analiza făcută de instanța de fond cu privire la plățile nelegal efectuate de

entitatea auditată pentru acoperirea cheltuielilor de personal aferente lunilor decembrie 2009, ianuarie-februarie 2010 pentru personalul nemedical, drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă urmează, așa cum corect a statuat

instanța, aceeași soartă juridică, excedând drepturilor prevăzute în actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din sectorul bugetar pentru anul 2009 și 2010.

Regimul juridic al nelegalității plății premiilor de 2% și respectiv 10 % precum și a salariilor de merit pe anul 2010 a fost corect stabilit de instanța de fond, căci așa cum judicios a argumentat acestea au fost acordate fără a exista temei legal (art. 8 și 19 din OG 6/2007 și art. 10 și 11 din OG nr. 10/2008 fiind abrogate prin art. 48-49 din Legea cadru nr. 330/2009).

La fel de corect s-a statuat în ceea ce privește plata nelegală a orelor suplimentare căci acestea pentru anul 2010 trebuiau compensate cu timp liber corespunzător conform art. 30 alin. 7 rap. la art. 19 și 20 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Un punct distinct al criticilor din recurs îl formează statuarea instanței de fond asupra legalității măsurii dispusă la pct. 7.1 din decizia nr. 5/2011.

Trebuie reținut că aserțiunile din recurs conform cărora entitatea auditată a efectuat plata în mod legal a unor lucrări realizate efectiv de SC EUROTRANS OIL SRL nu sunt întemeiate.

Nici instanța de fond și nici Curtea nu neagă că entitatea auditată nu ar fi înregistrat contractele de lucrări nr. 4779 din_ și respectiv 4869 din_ însă acestea au avut ca obiect "împrejmuire gard"; iar contractul 5397 din_ având ca obiect "reparații clădire administrativ II";.

Așa cum corect a reținut instanța de fond aceste cheltuieli nu reprezintă reparații curente ci reparații capitale fiind asimilate investițiilor, fiind plătite și raportate ca atare, astfel că rezultă incidența HG nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții și ale art. 48 alin. 2 din Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006 potrivit căreia ordonatorii principali de credite sunt responsabili de utilizarea eficienta a fondurilor alocate investitiilor, precum si de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investiții.

Instanța de fond a analizat pertinent apărările formulate de reclamanta recurentă cu trimitere la dispozițiile art. 54 alin. 5 și 6 fără ca neapărat să preia fără o analiză critică argumentația intimatei.

Astfel, existența documentelor justificative implică în mod necesar realitatea situațiilor de lucrări, apare greu de crezut că aceste lucrări ar fi efectiv realizate de vreme ce recurenta nu a fost în măsură să pună la dispoziție documente din care să rezultă că societatea comercială executantă a lucrărilor ar avea angajați proprii ori că aceste lucrări ar fi fost subcontractate (subantrepriză ori cesiune de lucrări).

Cu toate că s-a afirmat că contractele au fost încheiate în temeiul OUG nr. 34/2006 deși s-a apelat la metoda achiziției directe nu s-a întocmit nicio documentație referitoare la evaluarea lucrărilor și prospectarea pieței, astfel că nu existe certitudine că prețul ofertat și acceptat este unul competitiv contravenind astfel prevederilor Ordinului Ministrului Finanțelor P. e nr. 1792/2002.

Față de toate cele c e precedă, Curtea reține că recursul nu este fondat sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:

Respinge recursul declarat de C. P. B. - PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 2595 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2013.

PREȘEDINTE,			JUDECĂTORI,
R. -R. D.	L.	U.	M. D.

GREFIER,

M. T.

Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_

Jud.fond. A. P. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Decizia civilă nr. 9038/2013. Contencios. Îndreptare eroare materială Sentința civilă nr. 67/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Decizia civilă nr. 6676/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Sentința civilă nr. 801/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Sentința civilă nr. 507/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Decizia civilă nr. 11199/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Decizia civilă nr. 11222/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi Sentința civilă nr. 490/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi