Decizia civilă nr. 6679/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6679/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenta-reclamantă N. S. împotriva sentinței civile nr.2616 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimații-pârâți I. D. A., I. L., V. V., V. I., M. B.
, P. M. B., I. P. J. B. -N., G. S. G.
SA, C. Local B., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2616/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a municipiului B. și Primăriei municipiului B., invocate de intimații municipiul B. și P. municipiului B., ca neîntemeiate.
S-a respins excepția lipsei de interes invocată de intimații I. D. A. și
I. L., ca neîntemeiată.
S-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.91/_ emisă de C.
Local al M. B., invocată de petenta N. S., în contradictoriu cu intimații I. D. A., I. L., V. V., V. I., M. B. prin P.
, P. M. B., I. P. J. B. -N., B. - Group S. G.
SA și C. Local al M. B., ca nefondată.
S-a respins cererea intimaților I. D. A. și I. L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de_ a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._
, s-a dispus sesizarea Tribunalului B. -N., Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată de petenta N. S. în contradictoriu cu intimații I. D.
, I. L., V. V., V. I., M. B. prin P., P. M.
prin P., I. P. J. B. -N. prin P., B. G. S. G. SA, dosarul fiind înregistrat sub nr._ .
Astfel, prin "notele de ședință"; s-a invocat, în baza prev. art.4 din Legea nr.554/2004, de către petenta N. S. excepția de nelegalitate a Hotărârii C. ui Local al mun. B. nr.91/2010 privind aprobarea parcelării imobilului teren situat în mun. B., str. A. B. nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local al mun. B. și persoane fizice.
În susținerea excepției s-a relevat că prin întâmpinarea depusă de către P. mun. B. la termenul din data de_, în dosarul nr._ al Judecătoriei B., se arăta că situația existentă după emiterea Ordinului P. nr.201/2005 atacat s-a schimbat și că prin Hotărârea nr.91/_ s-a aprobat parcelarea terenului situat în mun. B., str. A. B. nr.5, în vederea efectuării unui schimb, care de altfel s-a și realizat, dovadă fiind mențiunile din C.F.
Analizând conținutul Hotărârii C. ui Local al mun. B. nr.91/2010, rezultă că aceasta este nelegală pentru cele ce urmează:
Prin art.1 alin.1 al hotărârii se aprobă parcelarea terenului în suprafață de
205 mp, proprietate Statului Român în 4 loturi, din care trei loturi (nr.4 cu suprafața de 11 mp, nr.5 cu suprafața de 78 mp și nr.7 cu suprafața de 24 mp) se înscriu în proprietatea privată a mun. B. .
Potrivit art.36 alin.2 lit. c din Legea nr.215/2001, rep., consiliile locale administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora (art.36 alin.5 lit. b) cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor în funcție.
Domeniul privat al unității administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art.121 din Legea nr.215/2001, republicată.
Potrivit extrasului C.F. 8066 B., terenul de sub nr.top.1248/1/1 și 1248/1/2 a constituit proprietatea Statului Român și nu a unității administrativ teritoriale, respectiv a mun. B. astfel că, prin hotărârea atacată, C. Local al mun. B. nu putea să dispună în mod legal de acest bun, proprietatea statului și nici să aprobe dezmembrarea lui.
Ulterior parcelării, cele trei loturi au fost înscrise fără nici un titlu în proprietatea privată a mun. B. .
Prin hotărârea atacată nu s-a aprobat în prealabil trecerea imobilului în suprafață de 205 mp identificat în CF 8066 B. nr.top.1248/_ /1/2 din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a mun. B. și apoi să se dispună de acesta, prin parcelare, schimb sau ceea ce s-ar fi crezut de cuviință, cum era firesc și legal, ci s-a procedat direct la parcelarea terenului Statului Român și înscrierea unora dintre noile parcele create, în proprietatea mun. B.
, urmare a acestei operațiuni.
Înscrierea în domeniul privat nu se putea face în absența unui titlu de proprietate, iar ieșirea din indiviziune nu constituie un atare titlu, articolele invocate în preambulul hotărârii, respectiv art.728 C.civ., art.673/1, 673/14 C.pr.civ., art.20 și urm. din Legea nr.7/1996, republicată neavând efect constitutiv de drepturi.
Hotărârea atacată este nelegală și în ceea ce privește celelalte articole, ca o consecință a anulării primului, întrucât privește un act juridic subsecvent, acela al schimbului de teren între terenul devenit proprietatea privată a mun. B., în suprafață de 113 mp (89 mp + 11 mp + 24 mp) din CF 8066 B. nr. top. 1248/_ /1/2, loturile 4, 5 și 7 și terenul în suprafață de 113 mp, proprietatea numiților I. D. și L., identificat în CF 8065 B. nr. top 1247/1/2 și nr. top 1247/2/2 și 1247/2/3 (loturile 1, 2 și 3).
Așadar, întrucât înscrierea în domeniul privat a terenului este anulabilă, aceeași sancțiune privește și operațiunea de schimb efectuată cu acest teren, potrivit principiului "resuluto iure dantis resolvitur ius acipientis";.
Sancțiunea anulabilității privește și art.5 din hotărârea atacată, prin care se aprobă închirierea terenului "proprietatea privată a mun. B. ";, rezultat în urma schimbului, celorlalți proprietari din imobil, din moment ce înscrierea acestuia în domeniul privat este nelegală.
În al doilea rând, hotărârea este lovită de nulitate și din punctul de vedere al competenței materiale a organului emitent.
Astfel, potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.213/1998, competența trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ teritoriale revine Guvernului României, la cererea consiliului județean sau local, după caz. Neexistând un alt text de lege care să reglementeze expres trecerea din domeniul privat al statului în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, apreciind că prin similitudine se procedează ca și în cazul bunurilor din domeniul public, C. Local al mun. B., nefiind competent material.
La aceeași concluzie se ajunge și observând și prev.art.9 alin.2 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a C. ui General al Mun. București sau a consiliului local.
Rezultă că, hotărârea de trecere trebuie să aparțină organului administrației publice din proprietatea căreia iese bunul și nu al celei în care
intră acesta, evident la cererea organului interesat.
In consecință, date fiind motivele de nulitate ale Hotărârii C. ui Local al mun. B. nr.91/2010 invocate și pentru că, prin acțiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului P. nr.201/_ eliberat pe numele pârâților de rândul 1 pentru terenul în suprafață de 209 mp, înscris în CF nr.8065 B., nr.top._ /2 și restabilirea situației anterioare de carte funciară, s-a apreciat că în cauză se impune sesizarea instanței de contencios administrativ cu această excepție, repunerea în situația anterioară de c.f. nefiind posibilă fără anularea acestui act administrativ și a actelor juridice încheiate în temeiul acesteia.
In drept, s-au invocat prev. art.4 din Legea nr.554/2004, modificată, art.2 alin.1 lit.d din C.pr.civ., art.4 și urm. din Leg.213/1998, modificată, art.36, art.45, art.120 și urm. din Legea nr.215/2001.
Pârâții P. mun. B. și M. B., prin primar au formulat întâmpinare (f.25-26), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Mun. B. și a Primăriei mun. B. .
În fapt, s-a menționat că prin notele de ședință formulate în dos. civ. nr._ al Judecătoriei B. a fost invocată excepția de nelegalitate a HCL nr.91/2010 privind aprobarea parcelării imobilului teren situat în mun. B., str. A. B.
, nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local al mun. B. și persoane fizice.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ.
În speță se invocă excepția de nelegalitate a unei hotărâri a consiliului local al mun. B., hotărâre ce reprezintă un act administrativ, așa cum acesta este definit prin legea contenciosului administrativ.
Emitentul acestui act administrativ este consiliul local - autoritate publică, conform art.23 din Legea nr.215/2001 și nu mun. B. sau P. mun. B. .
M. B. este, potrivit art.20-21 din Legea nr.215/2001, o unitate administrativ-teritorială și nu o autoritate publică, iar primăria reprezintă doar o structură funcțională, conform art.77 din aceeași lege.
Astfel, având în vedere prev.art.1 și art.2 din Legea nr.554/2004, coroborate cu cele ale art.23 din Legea nr.215/2001, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
Pârâtul C. Local al M. B. a formulat întâmpinare (f.39-41), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a HCL nr.91/2010, cu motivarea că argumentele invocate în susținerea excepției de nelegalitate se referă la regimul juridic al terenului aferent imobilului - construcție situat pe str. A. B., nr.5, înscris în C.F.8066 B., nr.top.1248/1/1 și 1248/1/2. Se apreciază că acest teren a constituit proprietatea privată a Statului Român și nu a municipiului B., motiv pentru care C. local al Mun. B. nu putea dispune de acesta prin HCL nr.91/2010.
Potrivit art.4 din Legea nr.213/1998, domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public, asupra cărora au drept de proprietate privată.
De asemenea, în speță sunt incidente și prevederile Legii nr.112/1995 și ale HGR nr.20/1996, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prev.art.26 și 36 din Legea nr.18/1991, forma în vigoare la data emiterii hotărârii a cărei nelegalitate se invocă, respectiv_ .
Art.36(1) coroborat cu art.26 din Legea nr.18/1991 prevăd: "terenurile aflate în proprietatea statului, situate in intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prev. la art.26: terenurile situate în intravilanul localității, …, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință …";.
Astfel, așa cum arată chiar reclamanta, doar terenurile proprietate privată pot fi vândute, concesionate sau închiriate, conform art.36(2) lit. c din Legea nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare. Or, raportat la aceste prevederi legale este evident că terenul în discuție aparține domeniului privat al mun. B., astfel încât consiliul local putea dispune legal de acesta în orice mod considera a fi oportun.
Este necontestat faptul că imobilele construcții situate pe str. A. B., nr.5, au fost dobândite în temeiul Legii nr.112/1995, așa încât regimul juridic al terenului aferent este reglementat și de acest act normativ și de normele metodologice cuprinse în HGR 20/1996, modificată și completată.
Întrucât dobânditorul în temeiul Legii nr.112/1995 a unei locuințe poate dobândi în condițiile legii și un drept de proprietate asupra terenului aferent, este evident că acesta face parte din domeniul privat al unității administrativ- teritoriale și nu al statului român.
Observând prev. Legii nr.213/1998 și anexele la aceasta, rezultă că terenul aferent unei construcții nu face parte din domeniul public, nici al statului, nici al municipiului. De asemenea, regăsindu-se pe raza teritorială a mun. B., este firesc că un asemenea teren face parte din domeniul privat al municipiului și nu al statului.
Apartenența la domeniul privat al municipiului a terenurilor ocupate de construcții și curți, aferente locuințelor vândute chiriașilor în baza Legii nr.112/1995, este de altfel, recunoscută de către reclamantă prin însăși cererea de chemare în judecată (pag.3, ultimul aliniat), obiect a dosarului civil nr._
, unde a fost invocată excepția de nelegalitate.
Dacă s-ar acceptat susținerile reclamantei, s-ar ajunge la concluzia că toate terenurile din mun. B., care nu fac parte din domeniul public al mun. B., reprezintă domeniul privat al Statului Român, iar orice cerere a cetățenilor mun.
B. legată de un astfel de teren ar trebui redirecționată, nu se știe cui pentru soluționare.
Având în vedere argumentele de mai sus, evident că și celelalte prevederi ale hotărârii consiliului local sunt perfect legale.
De remarcat că prin punctul 2 al înscrisului prin care a fost ridicată excepția de nelegalitate, se invocă și nulitatea aceleiași hotărâri a consiliului local.
O astfel de cerere este inadmisibilă, cât timp nelegalitatea și nulitatea unui act administrativ, au efecte complet diferite. Se știe că nelegalitatea este o excepție a cărei finalitate este aceea de a înlătura actul administrativ considerat nelegal din soluționarea cauzei, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția urmând a soluționa litigiul fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, având efecte doar totul alte efecte, mult mai largi. Nelegalitatea este o excepție, nu și nulitatea.
Oricum, procedural este a se solicita mai întâi nulitatea actului administrativ și apoi, doar pe cale de excepție nelegalitatea, dacă se apreciază, iar nu în cadrul excepției de nelegalitate, nulitatea actului.
Reclamanta își întemeiază cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ pe prev.art.4 din Leg.554/2004, dar solicită anularea HCL nr.91/2010.
Mai arată că aspectele legate de competența materială a consiliului local în adoptarea H.C.L.nr.91/2010, sunt neîntemeiate ca o consecință a argumentelor invocate anterior.
In drept, se invocă disp.art.115 și urm. C.pr.civ, art.4, art.28 din Legea nr.554/2004, art.26 și 36 din Legea nr.18/1991; art.36 din Legea nr.215/2001; art.4 din Legea nr.213/1998; prevederile Legii nr.112/1995; prevederile H.G.R. nr.20/1996.
Pârâții I. D. -A. și Ivașu L. au formulat întâmpinare (f.111-114), prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate invocate de către reclamantă, și pe cale de consecință, menținerea ca legală a Hotărârii nr.91/_ privind aprobarea parcelării imobilului teren situat in mun. B., str. A. B., nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri
între C. Local al mun. B. și persoane fizice.
S-a menționat că prin Hotărârea nr.91 din data de_ a C. ui Local al mun. B. s-a aprobat parcelarea imobilului teren situat în mun. B., str.
A. B. nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local al mun. B. și persoane fizice, în conformitate cu prev.art.728 și următoarele și cele ale art.1405 și urm. din Codul civil, potrivit cărora, nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune.
Hotărârea este atacată de către reclamanta N. S., care, în baza prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, înțelege să invoce excepția de nelegalitate a hotărârii, motivând că, potrivit regimului juridic al terenului aferent imobilului-construcție situat pe str. A. B., nr.5,
C. Local al mun. B., nu putea dispune de acesta prin hotărâre menționată.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate înaintată de către reclamantă instanței, aceasta se întemeiază pe susținerea conform căreia, terenul ce face obiectul parcelării este proprietatea statului român, iar potrivit reglementărilor legale în materie și anume potrivit art.36, alin.2, lit. c din Legea nr.215/21 rep., consiliul local administrează terenurile proprietatea publică și privată a unității
administrativ-teritoriale, hotărând vânzarea, cesionarea ori închirierea acestora (art.36, alin.5, lit. b).
În continuare, reclamanta susține că, hotărârea este lovită de nulitate întrucât nu este îndeplinită exigența competenței materiale a organului emitent, respectiv a consiliului local. Aceasta se întemeiază pe disp.art.9, alin.1 din Legea nr.213/1998, potrivit cu care, competența trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ teritoriale revine Guvernului României, la cererea consiliului județean sau local, la fel cum și situația inversă prev. la alin.2 al aceluiași articol, și anume trecerea din domeniul public al municipiului, în domeniul public al statului se face la cererea Guvernului prin hotărâre a consiliului județean ori a consiliului local, aspect pe care înțelege să-l conteste.
Reclamanta susține că, nu există un titlu în baza căruia să se dispună trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, astfel că, înțelege să apeleze la o analogie care este în defavoarea acestora, prin extinderea disp.art.9 și la ipoteza incidentă în speță, apreciind pe aceste temei, că, consiliul local nu are competență materială în emiterea acestei hotărâri.
Însă, în speță sunt incidente disp. Legii nr.18/1991, care la art.36 (1) coroborat cu art.26 prevăd: "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26: terenurile situate în intravilanul localității, …, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință …";, prin urmare, titlul în baza căruia se dispune trecerea în proprietatea privată a municipiului îl reprezintă însăși legea.
Prin urmare, având în vedere conținutul Hot.nr.91/_, se observă că, la art.1 se aprobă parcelarea terenului în suprafață de 205 mp, proprietatea Statului Român, identificat în CF B. nr.8066, nr.top.1248/1/1 și 1248/1/2, iar la litera a) după cum urmează: parcela cu nr. top 1248/1/1 în suprafață de 11 mp, lot 4, se înscrie în proprietatea privată a mun. B. și la lit. d a aceluiași articol, parcela cu număr topo nou 1248/1/2/3 în suprafață de 24 mp, lot 7, se înscrie în proprietatea privată a mun. B., terenuri al căror schimb se aprobă mai departe în art.3 al aceleiași hotărâri.
După cum arată chiar reclamanta, hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile textului legal care reglementează atribuțiile consiliului local, astfel că, potrivit art.36, alin.2, lit. c din Legea nr.215/2001 rep., consiliul local administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ-teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora, potrivit art.36, alin.5, lit. b din Legea nr.215/2001 rep.
Domeniul privat al unității administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art.121 din Legea nr.215/2001. Iar potrivit art.120 al aceluiași text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Astfel, terenul în cauză nu este un teren liber, prin urmare nu deservește un interes public, neputând fi asimilat cu bunurile prev. în anexa la Legea nr.213/1998, astfel încât să justifice înscrierea în inventarul public. Mai mult, potrivit art.4 al aceluiași text de lege, domeniul privat al unităților administrativ- teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public, asupra cărora au un drept de proprietate privată.
Ori, întrucât imobilele construcții situate pe str. A. B. nr.5, au fost dobândite în temeiul Legii nr.112/1995, lege care reglementează situația unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, se constată că regimul juridic al terenului aferent schimbului ce face obiectul hotărârii disputate este reglementat și de aceste prevederi. Astfel, în temeiul acestora, dobânditorul unei locuințe potrivit Legii nr.112/1995, poate dobândi un drept de proprietate și asupra terenului aferent, rezultă așadar, că, terenul aferent unei construcții nu face parte din domeniul public nici al statului, nici al unității administrativ- teritoriale, respectiv a municipiului, prin urmare, un asemenea teren se circumscrie domeniului privat al municipiului și nu al statului.
Având în vedere aceste considerente, se solicită respingerea excepției invocată de reclamantă și menținerea hotărârii consiliului local prin care s-a aprobat parcelarea imobilului teren situat in mun. B., str.A. B. nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local al mun. B. și persoane fizice, în favoarea pârâților.
În drept, se invocă disp.art.115 și urm. C.pr.civ., art.728 și urm. și cele ale art.1405 și urm.C.civ., art.36, alin.2, lit.c, art.36, alin.5 și art.120 și urm. din Legea nr.215/2001 rep., art.10, prev. Legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevederile Legii nr.112/1995 privind situația unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului.
Pârâții I. D. A. și I. L. au mai depus o întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii C. ui Local al mun. B. nr.91/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pornind de la prev.art.4 din Leg.nr.554/2004 - sediul materiei din punct de vedere procesual - rezultă că o atare excepție poate fi invocată de către instanța de judecată investită cu soluționarea unei cauze pe fondul dreptului material, ceea ce nu este cazul în cauză, ori la cererea părții interesate.
Deci, legiuitorul a conferit celor interesați dreptul procesual de a invoca excepția de nelegalitate a actului administrativ.
Pentru a analiza interesul unei părți, se impune a se determina scopul acesteia, respectiv finalitatea spre care se tinde. Astfel, evident este aspectul că, în raport de obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de nelegalitate, scopul reclamantei este ca instanța investită cu soluționarea cauzei cu obiect anulare ordin prefect să nu fie legată, să nu țină cont în soluție de actul administrativ, acesta fiind principalul efect al admiterii unei atare excepții, efect care se produce exclusiv inter partes.
Se omite de către reclamantă, însă, faptul că pârâții au intrat în proprietatea terenului obiect al HCL-ului atacat printr-un contract de schimb în formă autentică necontestat de nici o parte și înscris în cartea funciară. Practic, actul translativ de proprietate, în cazul pârâților, este contractul de schimb autentic. In cauză, HCL-ul atacat nu a fost decât un act premergător unui transfer al dreptului de proprietate, neconstituind un titlu de dobândire care, anulat fiind, să confere reclamantei posibilitatea de a obține prin orice mod dreptul de proprietate asupra acestei parcele de teren.
Ca atare, se consideră că reclamanta nu justifică un interes în promovarea unui atare control de legalitate.
Totodată, plecând de la aspectul că acest contract de schimb în formă autentică nu se putea efectua fără aprobarea organului decizional al administrației publice - organ ce și-a dat exclusiv consimțământul pentru parcelare și schimb - este de reflectat asupra posibilității admiterii acestei excepții în raport de necontestarea contractului de schimb. Cu alte cuvinte, este
de determinat momentul până la care acest act, respectiv HCL-ul, a produs efecte juridice.
Consideră că, odată cu semnarea contractului de schimb în formă autentică, efectele HCL-ului atacat au încetat, aspect în considerarea căruia apreciază că excepția este inadmisibilă.
Inadmisibilitatea excepției apare și prin prisma faptului că, așa cum se arată în textul art.4, trebuie să existe o legătură directă între cele două acte, ori, după cum prevede textual art.4 "de actul administrativ trebuie să depindă soluționarea litigiului pe fond";, respectiv în speță validitatea ordinului prefectului contestat în fața instanței de fond să depindă în mare măsură de validitatea HCL- ului atacat. Urmărind simpla evoluție a emiterii actelor, rezultă că ordinul prefectului a fost emis anterior HCL-ului și că HCL-ul nu este un act de a cărui existență să depindă însăși valabilitatea ordinului.
Pe cale de consecință, se consideră că și din acest punct de vedere se impune respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate.
Pe de altă parte, se consideră că, dată fiind modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către pârâți, o soluție de admitere a acestei excepții - chiar și atunci când are efecte doar în ceea ce privește părțile litigiului, nu poate fi adoptată, aceasta pentru că s-ar ajunge la a fi încălcat principiul securității raporturilor juridice.
Astfel, procedura premergătoare emiterii HCL-ului a fost pe deplin respectată, la baza hotărârii existând un raport de evaluare ale cărui concluzii sunt că acest schimb protejează principiul preeminenței interesului public, schimbul efectuat fiind avantajos pentru consiliul local în ceea ce privește terenul dobândit prin schimb în proprietate.
In fine, susținerile reclamantei din motivarea excepției confirmă o dată în plus necesitatea respingerii acesteia.
Astfel, însăși reclamanta arată că art.36 alin.5 lit. b din Legea nr.215/2001 republicată, conferă unităților administrativ teritoriale dreptul de a dispune prin vânzare de terenuri proprietate privată.
Pe de altă parte, se nesocotesc voit prev.art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991, care stipulează că terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităților trec în proprietatea municipiilor. Este absurd a se susține că, atunci când trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului se produce ca efect direct al unei prevederi legale, HCL-ul este nelegal întrucât nu există o hotărâre judecătorească ce să constate această trecere sau pentru că nu sunt amintite textele de lege în cadrul hotărârii. O atare susținere ar conduce la concluzia că un drept de proprietate conferit printr-o prevedere legală nu garantează titularului său posibilitatea de a dispune după bunul plac de propriul său bun.
A mai reținut tribunalul că prin acțiunea din dosarul nr._, reclamantele C. M. și N. Smaralda, cea dintâi decedată ulterior introducerii acțiunii, au solicitat în contradictoriu cu pârâții I. D. A., I. L., V.
V., V. I., M. B. prin P., P. M. B., I. P.
J. B. -N. și B. - Group S. G. SA a se constata nulitatea absolută a Ordinului P. nr. 201/_ eliberat pe numele pârâților I. pentru terenul în suprafață de 209 mp aferent locuinței cumpărate în baza Legii nr.112/1995, înscris în cf nr.8065 B. nr. top.1247/1 și 1247/2, situat în B.
, str. A. B., nr. 5, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Conform colii evolutive a CF 8065 B. reiese că la data de_, în baza sentinței civile nr.7144/2000 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.5265/1998 și a raportului de expertiză tehnic - supliment nr.3, tabel de mișcare parcelară nr.4, asupra terenului A+1,2 s-a înscris dreptul de proprietate
cu titlu de naționalizare în favoarea Statului Român, pentru ca apoi asupra construcției de sub A+1 să se înscrie dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, în temeiul Legii nr.112/1995 și edificare, în favoarea pârâților I. D.
A. și I. L. (a se vedea B 1-3).
Ulterior, la data de_, sub B 5-6 s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate cu titlu de atribuire, în favoarea celor doi pârâți I. D. A. și I.
L., asupra terenului de sub A+1, 2 respectiv: 112 mp aferent construcțiilor (casă cu o cameră, bucătărie, hol + cameră, baie și terasa) - top nr. 1247/1 și 97 mp, curte - top nr. 1247/2, a se vedea cf 57346 și cf 57347( file 45, 47 dosar nr._
).
Prin Hotărâre nr.91/_ emisă de C. Local al mun. B. s-a aprobat parcelarea terenului în suprafață de 205 mp proprietatea Statului Român, identificat în cf nr.8066, nr. top 1248/1/1 și 1248/1/2 în parcela cu nr. top 1248/1/1 în suprafață de 11 mp - lot 4, ce s-a înscris în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou 1248/1/2/1 în suprafață de 78 mp, lot 5, ce se înscrie în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou 1248/1/2/2 în suprafață de 92 mp, lot 6, ce se înscrie în proprietatea Statului Român și parcela cu nr. top nou 1248/1/2/3 în suprafață de 24 mp, lot 7, ce se înscrie în proprietatea M. B., conform tabelului de mișcare parcelară prevăzut în anexa 1.
La art. 3 al. 1 lit. a din această hotărâre s-a aprobat efectuarea schimbului de terenuri proprietate privată a mun. B. în suprafață de 89 mp înscris în cf 8066 B., nr. top 1248/1/1 (lot 4) și nr. top nou 1248/1/2/1 (lot 5) cu terenul proprietatea pârâților I. D. A. și L. în suprafață de 89 mp identificat în cf 8065 B. cu nr. top nou 1247/2/2 (lot 2) și 1247/2/3 (lot 3), conform tabelului de mișcare parcelară constituit în anexa 2 la menționata hotărâre, iar la art.3 al. 1 lit. b terenul proprietate privată al mun. B. în suprafață de 24 mp identificat în cf nr. 8066 nr. top 1248/1/2/3 (lot 7), proprietate privată a mun. B.
, cu terenul proprietatea soților I. în suprafață de 24 mp, identificat în cf 8065
B., nr. top nou 1247/1/2 (lot Cc 1/2), conform tabelului de mișcare parcelară prevăzut în anexa 3, cu mențiunea că respectivul contract de schimb pentru terenurile menționate la art. 3 al. 1, lit. b se va întocmi după demolarea imobilului în suprafață de 24 mp.
Așa fiind, terenul curte în suprafață de 97 mp aferent nr. top 1247/2 din cf 8065 B., ulterior numerotată cf 57346, anterior înscris în favoarea pârâților I. în baza Ordinului P. nr.201/2005, a fost dezmembrat în două loturi de 78 mp - nr. top 1247/2/2 și, respectiv, 11 mp - nr. top 1247/2/3, făcând obiectul schimbului cu terenul proprietate privată al mun. B. din cf 8066 nr. top 1248/1/1 - 11 mp și 1248/1/2/1 - 78 mp, suprafață supusă schimbului fiind de 89 mp - fila 50 dosar.
În expunerea de motive ce a stat la baza emiterii acestei hotărâri s-a menționat că prin adresa nr. 69585/_ pârâta I. L. solicita C. ui Local al mun. B. analizarea posibilității efectuării unui schimb de terenuri situate în mun. B., str. A. Belger, nr. 5, în vederea asigurării accesului pentru locatarii din imobilul vecin, iar în raportul de evaluare întocmit de SC Icogram SRL se releva aspectul că efectuarea demersului legat de schimbul de terenuri se justifică prin aceea că se poate evita tulburarea de folosință din partea proprietarilor de locuințe, în condițiile în care singura legătură pietonală și auto cu strada A. B. este pe terenul familiei I., iar distribuirea terenului în curtea interioară ar permite accesul stradal direct acestei familii din strada A.
B. pe latura de sud-vest a curții. Finalmente, s-a încheiat contractul de schimb autentificat sub nr. 2391/_ de notarul public Drăguț M. .
Prin încheierea de ședință din data de_ Judecătoria Bistrița a dispus sesizarea Tribunalului B. -N. în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr.91/2010 și suspendarea judecății până la soluționarea acestei excepții în baza art.4 al.1 din Legea nr.554/2004, constatând că de soluționarea acestei excepții depinde soluționarea prezentului litigiu pe fond.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Primăria Bistrița și M. B. prin primar au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței de contencios administrativ și, cum în speță s-a invocat excepția de nelegalitate a unei hotărâri de consiliu local - autoritate publică, conform art. 23 din Legea nr. 215/2001, calitate procesuală are doar consiliul local și nu M. B. sau P. mun. B. .
Analizând cu prioritate aceste excepții, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că potrivit art. 4 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului, astfel că, în condițiile în care în litigiul de fond, obiect al dosarului nr._, părți sunt și
M. B. prin primar și P. M. B., se impune respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor doi intimați ca neîntemeiate, scopul legiuitorului fiind acela de a se asigura opozabilitatea unei asemenea hotărâri față de toate părțile ce figurează în dosarul de fond și care ar putea fi afectate în eventualitatea admiterii excepției de nelegalitate, prin neluarea în considerare a actului administrativ individual.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârâții I. D. A. și I. L., prin întâmpinarea depusă la dosar, pe motiv că acești pârâți au intrat în proprietatea terenului menționat în actul administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție, printr-un contract de schimb în formă autentică, necontestat de nici o parte și înscris în cartea funciară, acesta fiind actul translativ de proprietate, HCL nr.91/2010 reprezentând doar un act premergător transferului dreptului de proprietate, care și-a încetat practic efectele odată cu semnarea contractului de schimb, iar pe de altă parte excepția de nelegalitate apare ca și inadmisibilă prin prisma faptului că nu sunt satisfăcute cerințele art. 4 din Legea nr.554/2004, neexistând o legătură directă între cele două acte, adică validitatea ordinului prefectului contestat în fața
instanței de fond să depindă de validitatea HCL nr.91/2010, ordin emis anterior hotărârii de consiliu local, tribunalul a reținut că din interpretarea disp. art.4 alin.1 și 4 din Legea nr.554/2004 rezultă că excepția de nelegalitate este un mijloc procesual de apărare ce tinde la înlăturarea efectelor actului administrativ contestat din litigiul determinat supus judecății în cadrul căruia se invocă excepția, iar nu la anularea actului administrativ. De aceea, excepția de nelegalitate este supusă condiției existenței unui raport de dependență între soluția ce urmează a fi dată litigiului de fond și actului administrativ unilateral vizat de excepție.
Din analiza acelorași dispoziții legale rezultă că asupra legăturii de dependență existentă între actul administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond se pronunță instanța investită în fond și nu instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate, cea din urmă având atributul verificării legalității actului administrativ contestat și nu competența de a verifica dacă de actul administrativ depinde soluționarea pe fond a litigiului.
Pe de altă parte, interesul invocării excepției de nelegalitate rezidă tocmai din disp. art.1 din Legea nr.554/2004, respectiv că orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ, cu mențiunea că o asemenea cale este deschisă și persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
În speța de față, reclamanta este proprietara apartamentelor nr.3, top nr.1242/4/III și 1246/III, conform extrasului cf 51462-C1-U3 cu un drept de coproprietate asupra terenului în suprafață de 257 mp, nr. top 1242/4 și 1246 din cf 51462, respectiv apartament IV, nr. top 1242/4/IV și 1246/IV, din cf 51462-C1-U2, imobile învecinate și aflate într-o curte comună, astfel încât nu se poate susține lipsa interesului în invocarea excepției de nelegalitate, problema reconfigurării terenului curte comună, vizându-i și pe proprietarii locuințelor, condiții în care și această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând, pe fond, excepția de nelegalitate a HCL nr. 91/2010, tribunalul a reținut că potrivit art.4 din Legea nr.213/1998 "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac partea din domeniul public.
Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată";, fiind evident din coroborarea acestui articol cu dispozițiile art.3 alin.1 și 2 și anexa 1 din Legea nr.213/1998 - lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale (cu mențiunea că enumerarea are un caracter exemplificativ): "Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege";, respectiv art.3 alin.4
"Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean"; și art.120, 121 din Legea nr.215/2001 ("Domeniul privat al unităților administrativ- teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art.120 alin.(1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de
lege";), că terenul ce a făcut obiectul schimbului situat în intravilanul mun. B.
, aferent unor clădiri - locuințe private cumpărate în baza legii nr.112/1995, nu putea fi considerat ca făcând parte din domeniul privat al statului, înscrierea în CF ca proprietar a Statului Român fiind justificată de faptul că anterior anului 1989 astfel de terenuri fuseseră trecute în proprietatea acestuia cu titlu de naționalizare.
Tocmai de aceea, legiuitorul prin art.36 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data adoptării hotărârii de consiliu local) a stabilit că "Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26";, articol care statuează că "Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și
nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24";, deci a operat o transmitere ex lege a dreptului de proprietate asupra terenului, fiind verificată ipoteza art.121 alin.1 din Legea nr.215/2001, fără a se fi impus, în prealabil, trecerea imobilului în suprafață de 205 mp din cf nr. 8066 B. din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a mun. B., așa cum susține petenta, ceea ce ar echivala cu absența unui titlu de proprietate al unității administrativ-teritoriale.
Este adevărat că în preambulul actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată nu se face referire la art.36 și art.26 din Legea nr.18/1991, menționându-se doar art.728 C.civ., art.673/1 - 673/14 C.pr.civ., art.20 și urm. din Legea nr.7/1996, respectiv art.36 alin.1 lit. c și alin.9, art.45 alin.3 și 5, art.121 din Legea nr.215/2001, ieșirea din indiviziune neavând, într-adevăr, efect constitutiv de drepturi, însă acest aspect nu afectează legalitatea HCL nr.91/2010, invocată pe calea excepției de nelegalitate, în condițiile în care, așa cum s-a relevat și anterior, din interpretarea disp. art.4 alin.1 și 4 din Legea nr.554/2004 rezultă că această excepție este doar un mijloc procesual de apărare ce tinde la înlăturarea efectelor actului administrativ contestat din litigiul determinat supus judecății în cadrul căruia se invocă excepția, abilitarea instanței de contencios administrativ fiind aceea de verificare a concordanței actului administrativ cu actele normative de forță juridică superioară, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței
juridice a actelor normative consacrat de art.1 alin.5 din Constituție și art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000, iar nu de verificare a legalității actului prin prisma nemotivării în drept având drept sancțiune anularea/nulitatea.
Nici pretinsa nelegalitate izvorâtă din necompetența consiliului local, prin aplicarea, în lipsa unei reglementări exprese, a art. 9 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998 care dispun că ";Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului. Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local";, nu poate fi primită deoarece, așa cum s-a subliniat mai sus, terenul în cauză aparține indubitabil domeniului privat al mun. B., iar normele juridice citate sunt de strictă interpretare.
Sub aspectul încălcării prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995:
"Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului"; cu referire la art.37 din HG nr.20/1996, forma în vigoare din data de 18 februarie 1997: ";În situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege";, prevederi invocate ca și argument în susținerea dreptului de proprietate privată al statului, tribunalul a subliniat că Hotărârea nr.91/_ emisă de C. Local al mun. B. a aprobat parcelarea terenului în suprafață totală de 205 mp proprietatea scriptică a Statului Român, identificat în cf nr. 8066, nr. top 1248/1/1 și 1248/1/2 (fila 42 dosar - mențiunea de sub B1) în parcela cu nr. top 1248/1/1 în suprafață de 11 mp - lot 4, ce s-a înscris în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou 1248/1/2/1 în suprafață de 78 mp, lot 5, ce s-a înscris în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou
1248/1/2/2 în suprafață de 92 mp, lot 6, ce s-a reînscris în proprietatea Statului Român și parcela cu nr. top nou 1248/1/2/3 în suprafață de 24 mp, lot 7, ce s-a înscris în proprietatea M. B., conform tabelului de mișcare parcelară prevăzut în anexa 1, teren cu privire la care nu s-a susținut a fi excedentar noțiunii de suprafața aferentă tuturor construcțiilor, vândute către chiriași și situate în B., str. A. B., nr.5, dar mai ales cu privire la care sunt aplicabile prevederile Legii nr.18/1991- art.36 cu referire la art.26 sub aspectul regimului juridic.
Concluzionând, cum la data adoptării Hotărârii nr.91/_ de către C. Local al M. B., terenul obiect al schimbului constituia prin efectul legii proprietatea privată a mun. B., abia din data de_, art.26 din Legea nr.18/1991 fiind modificat în sensul că: "Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, iar "Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută";, putându-se dispune de acesta, conform art. 36 din Legea nr.215/2001, instanța a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 91/_ emisă de C. Local al M. B. .
În temeiul art.274 C.pr.civ., s-a respins cererea intimaților I. D. A. și I. L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, în condițiile în care nu s-a atașat la dosar chitanța care să facă dovada plății onorariului avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. S., solicitând admiterea recursului, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 C.pr.civ., schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii C. ui Local al municipiului B. nr. 91/_, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței neatacate
În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, analizând pe fond excepția de nelegalitate a HCL nr. 91/2010 instanța de fond a respins acțiunea introductivă, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii atacate coroborat cu cele ale art. 26 a operat o transmitere ex lege a dreptului de proprietate asupra terenului, fiind verificată ipoteza art. 121 al. 1 din Legea nr. 215/2001, fără a se fi impus în prealabil trecerea imobilului în suprafață de 205 mp din CF 8066 B. din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a municipiului B., acest lucru neechivalând cu o lipsă a unui titlu de proprietate al unității administrativ teritoriale.
Faptul că aceste articole nu au fost invocate în preambulul actului administrativ nu afectează legalitatea HCL 91/2010, invocată pe calea excepției de nelegalitate, această excepție fiind doar un mijloc procesual de apărare ce tinde la înlăturarea efectelor actului administrativ contestat din litigiul determinat, supus judecății în cadrul căruia se invocă excepția, verificarea legalității actului prin prisma nemotivării în drept având sancțiune anularea/nulitatea actului.
De asemenea, instanța nu a reținut ca aspect de nelegalitate nici motivele invocate referitoare la competența trecerii bunurilor din domeniul privat al statului în cel al unităților administrativ teritoriale, apreciind că, terenul aparține indubitabil domeniului privat al municipiului B. .
In ce privește încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, instanța a apreciat că, prin HCL 91/2010 nu s-a aprobat decât parcelarea
scriptică a suprafeței de 205mp, aceasta fiind de fapt cea proprietate privată a municipiului B. .
Sentința atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C pr.civ., așa cum vom arăta în cele ce urmează. De asemenea, fiind o hotărâre nesusceptibilă de apel, înțelegem să invocăm și prevederile art. 304 ind. 1 CPC.
Prin art. 1 alin. 1 al hotărârii atacate s-a aprobat parcelarea terenului în suprafață de 205 mp, proprietatea Statului Român în 4 loturi, din care trei loturi (nr. 4 cu suprafața de 11 mp, nr. 5 cu suprafața de 78mp și nr. 7 cu suprafața de 24mp) s-au înscris în lipsa unui teniei legal în proprietatea privată a municipiului
B. .
Potrivit art. 36 alin. 2 litera "c" din Legea nr. 215/2001, rep., consiliile locale administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora (art. 36 alin. 5 litera "b") cu votul a 2/3 din numărul total al consilierilor în funcție.
Domeniul privat al unității administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art. 121 din Legea nr. 215/2001, republicată.
Drept urmare, înscrierea în domeniul privat a bunurilor nu poate fi dispusă decât în condițiile Legii nr. 213/1998, modificată, și ea nu operează ope legis, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Articolele 26 și 36 din Legea nr. 18/1991, rep., nu au constituit temei pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate, chiar și ope legis cum reține instanța de fond, drept urmare nici nu au fost invocate de către C. local B. în preambul hotărârii, astfel că, invocarea lor pe calea întâmpinării nu poate conduce la completarea actului administrativ.
S-a susținut că nemotivarea in drept a actului administrativ constituie un motiv de anulare/nulitate și nu poate fi invocată în cadrul verificării legalității actului în procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, însă, nelegalitatea hotărârii trebuia cercetată de instanța de fond prin prisma tuturor motivelor de nelegalitate invocate, așadar inclusiv a lipsei motivării în drept a HCL nr. 91/2010.
Parcelarea este o operațiune juridică și nu un mod legal de dobândire a dreptului de proprietate, așa cum corect a reținut și instanța de fond, astfel că, raportat și la prevederile art. 9 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998, modificată, C. local nu putea să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la un teren proprietatea privată a statului.
Pe de altă parte, imobilul construcție a fost dobândit în baza Legii nr. 112/1995, ori, în temeiul acestei legi au fost înstrăinate bunurile intrate în proprietatea Statului Român și nu a unităților administrativ teritoriale. Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, modificată, "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului, astfel că, greșit a interpretat instanța de fond ca terenul în litigiu este doar proprietatea scriptică a Statului Roman și că nu s-a dovedit care ar fi suprafața excedentară celei ce reprezintă teren aferent construcțiilor. Ori, între cei doi termeni, teren aferent construcțiilor și suprafață aferentă construcțiilor există o diferență, cea din urmă referindu-se doar la terenul pe care sunt amplasate acestea. Așadar, în nici un caz, suprafața de 205mp ce reprezintă curtea comună a două imobile, inclusiv a celui ce constituie proprietatea
subsemnatei, nu poate fi considerat ca nu intră în sfera de reglementare a art. 26 al. 3 din Legea nr. 112/1995.
În concluzie, pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului pentru motivele arătate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, art. 2 alin. 1 litera "d" din C.pr.civ., art. 4 și urm. din Legea nr. 213/1998, modificată, art. 36, art. 45, art. 120 și urm. din Legea nr. 215/2001, art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâții C. local al municipiului B., M. B. și P. municipiului B., reprezentate legal prin primar, au solicitat, ca în temeiul art. 312(1) C.pr.civ., respingerea recursului ca nefondat și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării, intimații apreciază recursul formulat ca nefondat, întrucât potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 213/1998, domeniul privat al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public, asupra cărora au drept de proprietate privată.
Acest aspect a fost reținut și de către instanța de fond, care a coroborat articolul susmenționat cu dispozițiile art. 3 al. 1 și 2 și anexa 1 din Legea nr. 213/1998 - lista bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ - teritoriale, respectiv cu cele ale art. 3 al. 4 și art. 120,
121 din Legea nr. 215/2001: "domeniul privat al unităților administrativ- teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege ".
Observând prevederile Legii nr. 213/1998 și anexele la aceasta, rezultă că terenul aferent unei construcții nu face parte din domeniul public, nici al statului, nici al municipiului. De asemenea, regăsindu-se pe raza teritorială a municipiului B., este firesc că un asemenea teren face parte din domeniul privat al municipiului și nu al statului.
Este evident că terenul ce a făcut obiectul schimbului, aferent locuinței cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, nu poate fi considerat ca făcând parte din domeniul privat al statului.
Am arătat că dispozițiile art. 36(1) coroborate cu cele ale art. 26 din Legea 18/1991 prevăd: "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26: terenurile situate în intravilanul localității, ..., trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință
Corect a reținut acest aspect și instanța de fond, ce vine să confirme statuările art. 121 din Legea nr. 215/2001.
De asemenea, just s-a reținut în hotărârea atacată că excepția de nelegalitate este doar un mijloc procesual de apărare ce tinde la înlăturarea efectelor actului administrativ contestat din litigiul determinat supus judecății în cadrul căruia se invocă excepția, neinvocarea în preambulul actului administrativ a art. 36 și a art. 26 din Legea nr. 18/1991 neafectând legalitatea H.C.L. nr. 91/2010, verificată din punctul de vedere al legalității și de către instituția prefectului județului potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 340/2004.
Au fost respinse motivat și criticile referitoare la necompetența consiliului local, raportată la prevederile art. 9(1) și (2) din Legea nr. 213/1998, deoarece terenul aparține domeniului privat al municipiului.
În privința prevederilor art. 26(3) din Legea nr. 112/1995 și ale art. 37 din
H.G.R. nr. 20/1996, corect s - a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, locuințele fiind vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent urmează regimul prevăzut de textele legale menționate.
Dacă am accepta susținerile recurentei, am ajunge la concluzia că toate terenurile din municipiul B. care nu fac parte din domeniul public al municipiului reprezintă domeniul privat al statului român, iar orice cerere a cetățenilor din municipiul B. legată de un astfel de teren nu este de competența autorității locale.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimații I. D. -A. și soția, I. L., au solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate invocate de către reclamantă, și pe cale de consecință, menținerea ca legală a Hotărârii nr. 91/_ privind aprobarea parcelării imobilului teren situat în municipiul B., str. A. B. nr.5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local al municipiului B. și persoane fizice, emisă de C. Local, cu cheltuieli de judecată.
Arată că susținerile recurentei au fost supuse dezbaterii in fata instanței de fond si continua sa fie motivele de recurs in cauza, intimații pârâți considerând ca se impune respingerea acestuia ca fiind netemeinic si nefondat, prin prisma considerentelor expuse in mod detaliat in continuare.
Așa cum s-a arătat si in fond, în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991, care la art. 36(1) coroborat cu art. 26 prevăd: "terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26: terenurile situate în intravilanul localității, ..., trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință ...", prin urmare, titlul în baza căruia se dispune trecerea în proprietatea privată a municipiului îl reprezintă însăși legea.
Prin urmare, având în vedere conținutul Hotărârii nr. 91/_, observăm că, la art. 1 se aprobă parcelarea terenului în suprafață de 205 mp, proprietatea Statului Român, identificat în CF B. nr. 8066, nr. top. 1248/1/1 și 1248/1/2, iar la litera a) după cum urmează: parcela cu nr. topo. 1248/1/1 în suprafață de 11 mp, lot 4, se înscrie în proprietatea privată a municipiului B., și la litera d) a aceluiași articol: parcela cu număr topo nou 1248/1/2/3 în suprafață de 24 mp, lot 7, se înscrie în proprietatea privată a municipiului B., terenuri a căror schimb se aprobă mai departe în art. 3 al aceleiași hotărâri.
După cum arată chiar recurenta, hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile texului legal care reglementează atribuțiile consiliului local, astfel că, potrivit art. 36, alin. 2, lit. c din Legea nr. 215/2001 republicată, C. Local administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ- teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora, potrivit art. 36, alin. 5, lit. b din Legea nr. 215/2001 republicată.
Domeniul privat al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 republicată. Iar potrivit art. 120 al aceluiași text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Astfel, terenul în cauză nu este un teren liber, prin urmare nu deservește un interes public, neputând fi asimilat cu bunurile prevăzute în anexa la Legea
nr. 213/1998, astfel încât să justifice înscrierea în inventarul public. Mai mult, potrivit art. 4 al aceluiași text de lege, domeniul privat al unităților administrativ- teritoriale este alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public, asupra cărora au un drept de proprietate privată.
Ori, întrucât imobilele construcții situate pe strada A. B. nr. 5 au fost dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, lege care reglementează situația unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, constatăm că, regimul juridic al terenului aferent schimbului ce face obiectul hotărârii disputate este reglementat și de aceste prevederi. Astfel, în temeiul acestora, dobânditorul unei locuințe potrivit Legii nr. 112/1995, poate dobândi un drept de proprietate și asupra terenului aferent, rezultă așadar, că, terenul aferent unei construcții nu face parte din domeniul public nici al statului, nici al unității administrativ- teritoriale, respectiv a municipiului, prin urmare, un asemenea teren se circumscrie domeniului privat al municipiului și nu al statului.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, solicităm să respingeți excepția invocată de reclamantă și să mențineți hotărârea consiliului local prin s- a aprobat parcelarea imobilului teren situat în municipiul B., str. A. B. nr. 5, în vederea efectuării unui schimb de terenuri între C. Local municipiului B. și persoane fizice, în favoarea subsemnaților.
Opinia pârâților este că soluția respingerii recursului se impune sub mai multe aspecte de procedură expuse la fond, pe care le reiterează prin întâmpinare.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
În dosarul nr._ al Judecătoriei B., în care s-a invocat excepția de nelegalitate, reclamantele C. M. și N. S., au solicitat în contradictoriu cu pârâții I. D. A., I. L., V. V., V. I., M.
B. prin P., P. M. B., I. P. J. B. -N. și B.
- Group S. G. SA să se constate nulitatea absolută a Ordinului P. nr. 201/_ eliberat pe numele pârâților I. pentru terenul în suprafață de 209 mp aferent locuinței cumpărate în baza Legii nr.112/1995, înscris în cf nr. 8065 B. nr. top.1247/1 și 1247/2, situat în B., str. A. B. nr. 5, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr. 91/_, obiect al prezentei excepții de nelegalitate, s-a aprobat parcelarea terenului în suprafață de 205 mp proprietatea Statului Român, identificat în cf nr.8066, nr. top 1248/1/1 și 1248/1/2 în parcela cu nr. top 1248/1/1 în suprafață de 11 mp - lot 4, ce s-a înscris în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou 1248/1/2/1 în suprafață de 78 mp, lot 5, ce se înscrie în proprietatea privată a mun. B., parcela cu nr. top nou 1248/1/2/2 în suprafață de 92 mp, lot 6, ce se înscrie în proprietatea Statului Român și parcela cu nr. top nou 1248/1/2/3 în suprafață de 24 mp, lot 7, ce se înscrie în proprietatea M. B., conform tabelului de mișcare parcelară prevăzut în anexa 1 a hotărârii.
Prin art. 3 al. 1 lit. a din Hotărârea nr. 91/_ s-a aprobat efectuarea schimbului de terenuri proprietate privată a mun. B. în suprafață de 89 mp înscris în cf 8066 B., nr. top 1248/1/1 (lot 4) și nr. top nou 1248/1/2/1 (lot
5) cu terenul proprietatea pârâților I. D. A. și L. în suprafață de 89 mp identificat în cf 8065 B. cu nr. top nou 1247/2/2 (lot 2) și 1247/2/3 (lot 3), conform tabelului de mișcare parcelară constituit în anexa 2 la menționata hotărâre, iar la art.3 al. 1 lit. b terenul proprietate privată al mun. B. în suprafață de 24 mp identificat în cf nr. 8066 nr. top 1248/1/2/3 (lot 7), proprietate privată a mun. B., cu terenul proprietatea soților I. în suprafață de 24 mp, identificat în cf 8065 B., nr. top nou 1247/1/2 (lot Cc 1/2), conform tabelului de mișcare parcelară prevăzut în anexa 3; contractul de
schimb pentru terenurile menționate la art. 3 al. 1, lit. b se va întocmi după demolarea imobilului în suprafață de 24 mp.
Prin urmare, terenul curte în suprafață de 97 mp aferent nr. top 1247/2 din cf 8065 B., ulterior numerotată cf 57346, anterior înscris în favoarea pârâților I. în baza Ordinului P. nr.201/2005, a fost dezmembrat în două loturi de 78 mp - nr. top 1247/2/2 și, respectiv, 11 mp - nr. top 1247/2/3, făcând obiectul schimbului cu terenul proprietate privată al mun. B. din cf 8066 nr. top 1248/1/1 - 11 mp și 1248/1/2/1 - 78 mp, suprafață supusă schimbului fiind de 89 mp.
Cu privire la excepțiile invocate la prima instanță, reiterate parțial ca apărări prin întâmpinări la recurs, Curtea reține că soluția tribunalului este corectă, însușind-o și sub aspectul motivelor prezentate în justificarea acesteia.
Pe fond, Curtea reține că în expunerea de motive ce a stat la baza emiterii HCL nr. 91/2010, atacată cu excepția de nelegalitate, s-a menționat că prin adresa nr. 69585/_ pârâta I. L. a solicitat C. ui Local al mun. B. analizarea posibilității efectuării unui schimb de terenuri situate în mun. B., str. A. Belger, nr. 5, în vederea asigurării accesului pentru locatarii din imobilul vecin, iar în raportul de evaluare întocmit de SC Icogram SRL s-a arătat că efectuarea demersului legat de schimbul de terenuri se justifică prin aceea că se poate evita tulburarea de folosință din partea proprietarilor de locuințe, în condițiile în care singura legătură pietonală și auto cu strada A. B. este pe terenul familiei I., iar distribuirea terenului în curtea interioară ar permite accesul stradal direct acestei familii din strada A. B. pe latura de sud-vest a curții.
În conformitate cu art. 36 din Legea nr. 18/1991, în forma de la data adoptării hotărârii atacate pe calea excepției de nelegalitate, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
Art. 26 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensări.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și textul 121 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 (domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele din domeniul public, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege), independent de mențiunile de carte funciară privind Statul român, la momentul hotărârii terenul se găsea în proprietatea privată a mun. B.
.
Chiar dacă în motivarea actului administrativ atacat nu sunt menționate art. 36 și art. 26 din Legea nr. 18/1991, acestea pot fi reținute de instanța de contencios administrativ, prerogativa acesteia fiind de analizare a concordanței actului administrativ în raport cu legea, nu cu motivele menționate a sta la baza emiterii sale, acestea putând oricând fi suplimentate de organul administrativ, inclusiv prin acte procesuale.
Având în vedere că trecerea în domeniul privat al mun. B. a terenul obiect al schimbului s-a făcut prin efectul legii, procedura prevăzută de art. 9 din Legea nr. 213/1998 nu este aplicabilă, nefiind necesare alte manifestări de voință
sau formalități subsecvente textelor legale coroborate, respectiv art. 36 și 26 din Legea nr. 18/1991, care prevăd trecerea în proprietate și care au operat trecerea în proprietate prin ele însele.
Recurenta reiterează în recurs apărarea sa privind presupusa încălcare a art. 26 alin. 3 din Legea nr.112/1995, însă nu s-a demonstrat că suprafața în discuție ar depăși suprafața aferentă construcțiilor vândute către chiriași.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civilă, va obliga recurenta să plătească intimaților I. D. A. și I. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de
judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate de voturi:
Respinge recursul declarat de petenta N. S. împotriva sentinței civile nr. 2616 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. N.
, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimaților I. D. A. și I. L. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
V. | G. A. | A. M. | S. | L. | R. |
Cu opinie separată
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: D.E.L.
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate și constată nelegalitatea Hotărârii nr. 91/_ emisă de C. Local al M. B. .
