Decizia civilă nr. 699/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE M. SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ Nr. 699/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. -F. B.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR: A. -C. Ț. GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către S.C H. SS în contra Sentinței civile nr. 12291 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul I. T. de M. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentei, administrator Rohan H. A., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentantul societății recurente se legitimează în fața instanței, cu CI nr. KX nr. 8. CNP 1., domiciliul în C. str. Observatorului nr. 107, bl. O2 sc. 1 ap. 36.
T. ul constată că avocatul S. Gherdan a comunicat instanței că a renunțat la mandatul acordat societății recurente.
Reprezentantul recurentei, administrator Rohan H. A. arată că într-adevăr a renunțat avocatul la mandat după care depune în probațiune un set de înscrisuri și arată că nu are alte cereri.
T. ul, nefiind alte cereri declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentei, administrator Rohan H. A. arată că susține recursul astfel cum a fost formulat și nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Reține că prin sentința civilă nr.12291/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ s-a
respins plangerea formulată de petenta SC H. SS în contradictoriu cu intimatul I. T. De M. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CJ nr.013451/_ întocmit de intimatul I. T. de M. C., petenta SC H. SS a fost sancționată cu amenda contravențională în sumă de
10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), reținându-se că a primit la muncă pe numita Panait F., începând cu data de_, fără a-i încheia contractul individual de munca in forma scrisa anterior începerii activității.
Analizand legalitatea procesului verbal, prima instanță constat că acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevăzute de OG nr.2/2001, neputând fi retinut nici un motiv de nulitate.
Contrar sustinerilor petentei, în cauza nu erau incidente dispozitiile art.19 din OG nr.2/2001 și deci nu era necesară semnarea procesului verbal de un martor asistent, procesul verbal fiind semnat de reprezentantul legal al societății petente. De asemenea, în procesul verbal au fost menționate atât data săvârșirii contravenției (_ ) cât și locul săvârșirii contravenției (C. N., str.Observatorului nr.109), precum și temeiul legal al sancționării faptei (art.260 al.1 lit.e din Legea nr.53/2003). Cât privește ocupația și locul de muncă al contravenientului, aceste mențiuni vizează în mod evident o persoană fizică, iar nu contravenientul persoana juridică, cum este societatea petentă.
Analizand in continuare temeinicia procesului verbal, prima instanță a constatat pe baza probelor administrate că starea de fapt reținută de intimat corespunde realității, în sensul că petenta a primit la muncă pe numita Panait F.
, fără a încheia cu aceasta contract individual de muncă în forma scrisă anterior începerii activității, așa cum prevăd dispozitiile imperative ale art.16 din Legea nr.53/2003.
La reținerea acestei stări de fapt, instanta a avut în vedere atât procesul verbal prin care agentul constatator a constatat că persoana mai sus amintită se află în activitate la data controlului efectuat la punctul de lucru al petentei, cât și declarația pe proprie răspundere a persoanei în cauză, respectiv martora Panait F., potrivit căreia la data de_ ora 11.50, aceasta nu semnase cu angajatorul contract de muncă în formă scrisă deși lucra la societatea petentă începand cu data de_ în activitatea de barman/ospătar. De asemenea, a fost analizată declarația martorei Panait F. care a afirmat că a început să lucreze la societatea petentă la data la care a avut loc controlul efectuat de inspectorii ITM și urma să semneze contractul de muncă în acea zi. La data respectivă, martorei i se explicau atribuțiile specifice ale postului deținut, însă chiar în momentul controlului martora se afla singură în bar. Din toate aceste probe rezultă așadar că martora Panait F. se afla în activitate la data de _
, începând să desfășoare activitatea specifică, iar contractul individual de muncă nu era semnat la momentul efectuării controlului încat, în mod pertinent, inspectorul de muncă a ajuns la concluzia că martora presta activitate remunerată anterior încheierii unui contract de muncă în forma scrisă.
Cât priveste susținerea petentei în sensul că deținea la momentul controlului contract individual de muncă pentru salariatul amintiti, pe care l-a depus în copie la dosarul cauzei, instanța a retinut că un contract de muncă este o convenție încheiată între angajator și salariat și se încheie în forma scrisă, potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii). Ca înscris sub semnatură privată, este supus condițiilor de valabilitate ale acestui mijloc de probă și urmează regimul juridic specific acestuia.
În consecință, data unui asemenea înscris este opozabilă terților numai dacă este certă, iar data certă se dobândeste potrivit prevederilor art.1182 Cod civil, prin una din următoarele modalitati: din ziua când înscrisul a fost prezentat la o instituție publică, din ziua înscrierii într-un registru anume destinat, din ziua morții părtii care a semnat înscrisul sau prin trecerea actului chiar și în prescurtare în actele intocmite de funcționari de stat. Prin urmare, în raporturile cu terții, cum este și ITM C. în prezenta cauză, data înscrisului sub semnătură privată nu poate fi decât data certă a acestuia.
Or, deși contractul depus de petentă la dosarul cauzei poartă data de_, acest contract a primit data certă doar la înregistrarea la ITM C., care este ulterioară datei la care a avut loc controlul efectuat de către reprezentanții intimatului și datei la care a fost constatată contravenția. Cât privește faptul că prin anexele la procesul verbal de control s-a stabilit termen de depunere a contractului la data de_, deși contractul era înregistrat din data de_, acest aspect este ulterior datei săvârșirii contravenției și este lipsit de relevanță în ce privește legala întocmire a procesului verbal.
Impotriva sentinței cicile nr.12291/2012 a declarat în termen legal recurs,
SC H. Staa S. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, cu cheltuieli de judecată.
În motive arată că procesul civil este guvernat de principiul contradictorialității, ceea ce presupune că fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de veder asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de părți. Altfel spus nici o măsură nu poate fi dispusă de către instanță înainte ca acesta să fie pusă în discuția părților. În cauză prima instanță încălcând principiul contradictorialității a soluționat cauza pe baza raționamentului inopozabilității contractului îndividual de muncă încheiat la_, aspect care nu a fost pus în discuția părților.
Prin acesta s-acauzat recurentului o vătămare ce nu paite fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304pct.5 Cod de procedură civilă.
În cauză se pune problema dacă recurenta a săvârșit sau nu fapta reținută în materialitatea sa, respectiv dacă la_ exista sau nu u contract de muncă încheiat cu numita Panait F. . Art.1182 cod civil reglementează chestiunile legate de inopozabilitatea actului juridic față de terțele persoane participante la circuitul civil. În aceste condiții, deși corect a reținut prima instanță inopozabilitatea contractului față de ITM, acest aspect nu prezintă relevanță în soluționarea plângerii. Ceea ce este esențial este de a se stabili dacă la_ exista sau nu înm materialitatea sa un contract individual de muncă încheiat între recurentă ți intimat.. Veridicitatea contractului ncheiat la_ nu a fost pusă nicidată la îndoială de către intimată sau instanța de judecată.
DIin cuprinsul procesului verbal de constatare nu rezultă criteriile care au sat la baza individualizării sancțiunii, criteii care trebuie să reieasă obligatoriu din cuprinsul procesului verbal.
În fine nu s-a ținut cont de criteriul proporționalității sancțiunii contravenționale ori în cauză ținând cont de lipsa criteriilor de individualizare a criteriilor de aplicare a sancțiunii, de scopul sancțiunilor contravenționale, se impune ca sancțiunea aplicată să fie avertismentul.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a probelor de la dosar, tribunalul
apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează: Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt
interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din
O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută în procesul- verbal, prin menționarea că are obiecțiuni, prima instanță le-a analizat în mod corect. Astfel, atâta timp cât persoana găsită la locul de muncă fără contract de muncă semnat a declarat, în calitate de martor, că la momentul controlului nu avea încheiat un contract de muncă, depunea ulterioară a unui contract nu dovedește că acesta exista la momentul efectuării controlului. Chiar dacă așa cum susține martora contractul a fost încheiat ulterior efectuării controlului, dar în aceeași zi, fapta se consumase. De altfel, la contractul poartă data de_, iar semnarea a avut loc la_, după efectuarea controlului. Este nereală susținerea din recurs potrivi cărei intimata nu a contestat contractul sub aspectul valabilității sau data semnării acesteia. Atâta timp cât intimata a încheiat procesul verbal implicit nu a recunoscut existența vreunui contract, astfel că nu se mai impunea contestarea celui prezentat ulterior în instanță. Pe de altă parte reținerile instanței legate de data certă a contractului de muncă nu sunt decât o iterare a prevederilor art.1182 Cod civil, care așa cum însăși recurentul a recunoscut. În aceste condiții nu este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod de procedură civilă.
Instanța mai reține că, conform jurisprudenței recente a Curții Europene a drepturilor Omului (cauza N. G. contra României), regimul juridic aplicabil în materie contravențională, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Totodată, Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată recurentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în
limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 10.000 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu
respectarea dispozițiilor art.260 alin.1 lit e din Legea nr.53/2003 sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii. Criteriile de individualizare a sancțiunii reiese din cuprinsul actelor de control și a procesului verbal unde se menționează constatările de la momentul controlului, faptul că reprezentantul recurentei a fost invitat să depună contractul de muncă la data de_ ulterior controlului, iar acesta deși s-a prezentat nu a depus contractul de muncă și depoziția numitei Panait F. . Pericolul social al faptei comise este unul sporit, legiuitorul urmărind prin reglementarea acestei contravenții prevenirea muncii la negru. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu este în măsură să ducă la prevenirea acestor fapte, iar recurenta prin încercarea de a constitui probe ulterior sancționării nu dovedesc o îndreptare și reeducare socială a petentei. Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.5 și 9, art.304 1Cod de procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul promovat de SC H. SS în contra Sentinței civile nr. 12291 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o menține în totul. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte | Judecători | ||
F. M. B. | Ana S. | S. | A. C. Ț. |
Red/Dact/SS 2ex._
Jud.fond. C. B.
Grefier
G. P.
În C.O semnează vicepreședinte tribunal
E. L.
