Sentința civilă nr. 245/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 245/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta C. JUDETEANA DE P. C., împotriva Sentinței civile nr. 509/2012 a Judecătoriei D., în contradictoriu cu intimatul C. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic Baciu I. Dragoș, lipsă fiind intimata..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că prin registratura tribunalului la data de 22 februarie 2013, s-a depus din partea intimatei întâmpinare, care se comunică la acest termen cu recurenta.
Reprezentantul recurentei nu solicită termen pentru studierea întâmpinării, lăsând la aprecierea instanței necesitatea comunicării acesteia
.
Instanța după deliberare, apreciază că nu se impune acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării și nefiind alte cereri de formulat în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 509/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D. s-a respins excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei D. și s-a respins excepția autorității de lucru judecat. S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Cîmpean M.
împotriva actelor de executarea silită din dosar exec.nr.1032/2008, intimată fiind C. Județeană de P. C. și s-a anulat titlul executoriu 1032/_ și toate actele de executare emise în dosarul de executare nr.1032/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ intimata a emis Titlului executoriu nr. 692 în dosarul de executare 1032/2008, prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale a contribuției de asigurări sociale precum și a accesoriilor aferente pe perioada 10.2003 -_ astfel: 9946,7032 lei CAS, 8988,6968 lei dobânzi, 1532,1574 lei penalități de întârziere, stabilind un total general de 20467,5574 lei. În baza titlului executoriu intimata a emis somația înregistrată sub nr. 1032_ (f. 25).
Având în vedere că titlul executoriu a fost emis la_ iar somația la aceeași dată, potrivit disp. art. 131 din OG 92/2003 privind Codul de proc. fiscală, dreptul intimatei de a cere executarea silită a debitului aferent perioadei 10.2003 -_ este prescris, iar potrivit art. 134 Cod proc. fiscală, s-ar fi impus ca intimata să scadă creanțele fiscale prescrise din evidența sa analitică.
Instanța de fond a constatat că titlul executoriu nr. 1032/_ și somația aferentă au fost emise pentru o creanță nedatorată în condițiile în care pentru perioada 2003 -_ dreptul de a cere executarea silită era prescris și se impune anularea titlului executoriu și a somației aferente, urmând ca intimata să emite un nou titlu executoriu pentru CAS, dobânzi, penalități, aferente perioadei_ -_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. Județeană de P.
C., solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea contestației ca nefondată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanța a încălcat prevederile art.152 și 153 din Legea nr. 263/2010 și în mod eronat a considerat că executarea silită s-a întemeiat doar pe dispozițiile OG 92/2003 și nu pe cele ale Legii nr.263/2010.
Recurenta a mai arătat că, deși în considerente s-a reținut că a existat un proces anterior, s-a ignorat faptul că acesta a determinat curgerea unui nou termen de prescripție. De asemenea, deși s-a invocat raportul de expertiză efectuat în cauză, judecătoria a ignorat că s-a stabilit că doar pentru perioada 2001-2002 debitul inițial era prescris.
De asemenea, a susținut că raportat la modul în care s-a calculat debitul prescris, au fost încălcate prevederile Codului de procedură fiscală coroborate cu cele ale Codul proc. civilă.
Intimata C. M., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că, având în vedere că titlul executoriu a fost emis la data de_ iar somația la aceeași dată, potrivit disp. art.131 din OG 92/2003, dreptul recurentei de a solicita executarea silită a debitului aferent perioadei 10.2003-_ este prescris, iar potrivit art.134 C.pr.fisc., ser impunea din partea recurentei să scadă creanțele fiscale prescrise, din evidența analitică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe la data de _
C. N. de P. P. a invocat excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei D., invocând prevederile art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010.
Excepția a fost respinsă la ultimul termen de judecată, după cum s-a consemnat în practicaua Sentinței civile nr. 509/_ a Judecătoriei D., cu motivarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 164 alin. 4 din OG nr. 92/2003.
Soluția primei instanțe este greșită pentru următoarele motive:
În primul rând trebuie precizat că textul legal ionvocat de instanța de fond nu are legătură cu stabilirea instanței competente, fiind vorba probabil de o eroare materială în menționarea acestui text.
Cert este însă că prima instanță a apreciat că este competentă, contestația la executare formulată în cauză fiind guvernată în opinia sa de dispozițiile OG nr. 92/2003.
Dispozițiile art. 164 alin. 4 din OG nr. 92/2003 reprezintă dreptul comun în materia contestației la executare în materie fiscală, fiind aplicabile numai atunci când în speță nu sunt incidente dispoziții speciale.
Astfel prevederile art. 152 și 153 din Legea nr. 263/2010, invocate în mod corect de pârâta C. Județeană de P. C. în întâmpinarea sa, au caracter de norme speciale față de art. 164 alin. 4 din OG nr. 92/2003.
Astfel potrivit art. 153 din Legea nr. 263/2010 "T. ele soluționează în primă instanță litigiile privind: … i) contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi;";
În speță, acest text legal este aplicabil întrucât contestația la executare demarată în prezenta cauză este o contestație efectuată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 263/2010 "În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat de persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2), casele teritoriale de pensii procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare.";
Având în vedere că reclamanta are calitatea de persoană fizică autorizată, aceasta se numără printre persoanele la care se referă art. 6 alin. 1 pct. IV din Legea nr. 263/2010.
În consecință, apreciind că reclamanta nu și-a achitat la timp contribuțiile pe care le datora intimata C. județeană de pensii C. a demarat executarea silită împotriva sa, în conformitate cu art. 43 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, după cum am arătat, executarea silită fiind demarată în temeiul art. 43 din Legea nr. 263/2010, în speță este aplicabil art. 153 lit. i din Legea nr. 263/2010 în materia stabilirii competenței.
Rezultă, în consecință, că în speță instanța competentă ar fi fost tribunalul și că judecătoria a respins în mod neîntemeiat excepția necompetenței materiale invocată de către pârâtă.
T. ul mai constată că excepția necompetenței materiale a fost invocată în condițiile legii de către pârâtă, respectiv prin întâmpinare, depusă la dosarul cauzei înainte de prima zi de înfățișare, în conformitate cu prevederile art. 159 ind. 1 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 159 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, competența materială este o competență de ordine publică.
În consecință, instanța constată că este incident în speță unul dintre motivele de casare a hotărârii recurate, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, respectiv acela că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.
Prin urmare în temeiul art. 312 alin. 6 și alin 7 din Codul de procedură civilă, instanța va trimite cauza spre soluționare competentă T. ului C. - Secția mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C. Județeană de P. C. împotriva sentinței civile nr. 509/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre competentă soluționare T. ului C. - Secția mixtă de contencios administrativ, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red.BGZ/IMP/MG, 2 ex., _
Jud. fond M. C.
