Decizia civilă nr. 73/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 73/2013
Ședința publică din 06 Februarie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: P. I. JUDECĂTOR: U. I. GREFIER: P. R. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta D. G. A F. P. B. -N.
, împotriva sentinței civile nr. 1545 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, în contradictoriu cu contestatoarea-intimată B. I., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 23 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30 ianuarie 2013, respectiv 06 februarie 2013, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată că:
Prin sentința civilă nr. 1545 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, s-a admis în parte contestația la executare silită formulată de contestatoarea B. I., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-A. F. P. S.
-B.
, și în consecință s-a dispus anularea titlului executoriu nr.107 din_, Somația și celelalte forme de executare silită obiect al dosarului de executare nr.107/2012 al intimatei, ca fiind nelegale și netemeinice.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei de impunere nr.11076/_ emisă de intimată în același dosar execuțional, la data de 18 ianuarie 2012.
S-a respins cererea de suspendare executare silită obiect al dosarului execuțional nr.107/2012 al intimatei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
În conformitate cu art.172 alin.3 din O.G. nr. 92/2003 contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, la data de 14 mai 2004, s-a depus declarația 200 pentru anul 2003 de către numitul B. G. Viorel, care a fost prelucrată la data de_ fiind emisă Decizia nr.6. din_ .
La data de_ a survenit decesul debitorului B. G. -Viorel, debitul născut din decizia menționată fiind rămas neachitat.
Prin Decizia civilă nr.110/R/2005 definitivă și irevocabilă s-a stabilit că au calitatea de urmași legali ai defunctului numita B. I. în calitate de soție supraviețuitoare și fiica acestuia B. Otilia I. .
La data de_, s-a întocmit somația 6. afișată la adresa de domiciliu a defunctului la_ .
La data de 5 mai 2010, s-a întocmit și somația nr.6. .
Deoarece debitul nu a fost achitat, s-a emis la data de_ Decizia de impunere nr.11076 în sarcina contestatoarei B. I. pentru atragerea răspunderii solidare a acesteia potrivit art.29 al.1 din O.G. nr. 92/2003.
Aceste date rezultă din Decizia nr.18812/_ emisă de intimată.
Prin această decizie, s-a respins ca nefondată și netemeinică contestația formulată pe cale administrativă de către contestatoare împotriva Deciziei nr.11076/_ .
Decizia nr.18812/_ nu este definitivă putând fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare la instanța de contencios-administrativ competentă.
Apărările formulate în cadrul prezentei contestații de către intimată raportat la Decizia de impunere nr.11076/_ vizează fondul acesteia astfel încât, pe calea contestației la executare cererea de anulare a acestei decizii de impunere nu poate fi primită de instanța de executare, fiind inadmisibilă raportat la dispozițiile art.172 alin.3 Cod procedură fiscală câtă vreme legea, mai exact art.209 Cod procedură fiscală, prevede o altă procedură de exercitare a căii de atac împotriva unui astfel de titlu.
Pentru aceste motive, cererea de anulare a deciziei de impunere a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza textelor de lege enunțate.
În ceea ce privește Titlul executoriu nr.107/_, și somația emisă la aceeași dată în dosarul de executare nr.107/2012, instanța a considerat însă contestația la executare ca fiind întemeiată.
Din acest punct de vedere instanța reține următoarele :
Potrivit Titlului executoriu nr.107/_, s-a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei B. I. pentru suma de 1694 lei din care 509 lei cu titlu de debit principal iar 1185 lei accesorii, potrivit Deciziei nr.11076/_ .
Potrivit acestei decizii s-a dispus angajarea răspunderii solidare a anumitei B. I. pentru suma de 1694 lei creanță fiscală datorată bugetului de stat, în calitatea acesteia de soție și moștenitor legal a defunctului B. G. -Viorel.
Instanța a reținut că titlul executoriu emis în aceste condiții este nelegal, organul fiscal fiind confuzie între instituția răspunderii solidare reglementată de art.27 Cod procedură fiscală și răspunderea succesorilor pentru creanța antecesorului lor în cadrul unui raport juridic fiscal, reglementată de art.29 Cod procedură fiscală.
Astfel, la data nașterii obligației solidare, s-a impus ca toate persoanele ce răspund solidar să existe, să aibă capacitate deplină de folosință și de exercițiu.
Nu se poate stabili obligație solidară între o persoană în viață și una care nu există.Aceasta deoarece obligația solidară dă posibilitatea pentru creditor să urmărească îndeplinirea obligației, în speță plata creanței, de la oricare dintre persoanele ce răspund solidar.
Tocmai pentru că în cazul decesului debitorului nu se poate atrage angajarea răspunderii solidare, alături de debitor, a altor persoane, legiuitorul a instituit dispozițiile art.29 Cod procedură fiscală în conformitate cu care drepturile și obligațiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun.
Potrivit acestui text de lege, succesorii debitorului preiau asupra lor atât drepturile cât și obligațiile celui pe care îl moștenesc .
În speță, debitorul obligației de plată a decedat și pentru aceeași creanță fiscală intimata a emis 2 titluri executorii, pentru întreaga sumă urmărită, unul pentru soția supraviețuitoare a debitorului, și cel de-al doilea pentru fiica debitorului.
Cel mult, există obligația solidară între moștenitori dar nu între aceștia și defunctul pe care îl moștenesc.
În situația în care moștenitorii au dezbătut succesiunea după antecesorul lor, așa cum rezultă chiar din decizia emisă de intimată, aceștia preiau obligațiile din raportul juridic fiscal fiecare în funcție de cota lor de moștenire și nu întreaga obligație a defunctului.
În această ipoteză, fiecare moștenitor poate fi ținut numai pentru obligația corelativă cotei lui de moștenire, și nu pentru întreaga creanță a defunctului.
În speță, în această ipoteză organul fiscal avea obligația să emită titlul executoriu pentru fiecare moștenitor în cota ce formează moștenirea acceptată și nu să emită pe numele fiecărui moștenitor câte un titlu executoriu fiecare vizând aceeași creanță totală a debitorului decedat. Aceasta deoarece în ultima variantă, organul fiscal ar deține pentru o singură creanță două titluri executorii, ambele supuse executării silite.
În a doua ipoteză, respectiv, dacă între moștenitori nu s-a dezbătut succesiunea, aceștia ar fi ținuți solidar între ei dar nu între ei și defunctul care nu mai există. În această ipoteză, organul fiscal
avea posibilitatea legală să se îndrepte împotriva oricăruia dintre moștenitori urmând ca cel care a achitat întreaga creanță, la data împărțirii moștenirii să se îndrepte cu acțiune în regres contra celorlalți moștenitori, în funcție de cota fiecăruia la moștenire.
În speță, având în vedere actele și lucrările dosarului, titlul executoriu emis în aceste condiții este nelegal și, pe cale de consecință și somația și celelalte forme de executare silită dresate de intimată împotriva contestatoarei sunt nelegale.
Pentru aceste motive, în baza art.399 și următoarele Cod procedură civilă, s-a admis în parte contestația cu privire la petitele de anulare a titlului executoriu, somația și celelalte forme de executare silită în litigiu.
În ceea ce privește petitul de suspendare executare silită formulat în cauză, prin Încheierea din data de 29 mai 2012, s-a stabilit în sarcina contestatoarei o cauțiune de 169 lei reprezentând 10% din valoare contestată de 1694 lei și s-a emis adresă pentru încunoștințarea acesteia (f.35-36). Cu toate acestea, contestatoarea nu s-a conformat obligației ce îi revine și nu a făcut până la următorul termen de judecată dovada consemnării acestei cauțiuni.
Potrivit art.403 al.1 Cod procedură civilă, instanța poate dispune suspendarea executării, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, dacă legea nu dispune altfel.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal D. G. A FINATELOR P.
B. -N., în numele intimate AFP Sângeorz B., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar în final să se respingă contestația la executare formulată și menținerea ca temeinice și legale a formelor de executate silită în dosarul execuțional nr.l07/20l2 întocmit de AFP Sângeorz B. .
In motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond în hotărârea atacată s-a raportat la prevederile art.29 din OG nr.92/2003, și a apreciat că nu se poate stabili o obligație solidară între o persoană în viață și una care nu există, deoarece obligația solidară dă posibilitatea pentru creditor să urmărească îndeplinirea obligației de la oricare din persoanele care răspund solidar. Arată recurentă că, executarea silită începută de AFP Sângeoz B., a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, invocând disp.art.29 alin.l din Og.nr.92/2003, potrivit cărora, drepturile și obligațiile în raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condițiile dreptului comun, cu excepția obligației de plată a sumelor ce reprezintă amenzi, așa cum prevăd dispozițiile aliniatului 2.
Motivele invocate de către instanță, în admiterea contestației la executare, în speță art.299 și urm.C.pr.civ., nu își au aplicabilitatea în speță, motiv ce impune admiterea prezentului recurs, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației la executare.
Legal citată, contestatoarea intimată, B. I., s-a prezentat în instanță și solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond, arătând că soțul său a decedat în anul 2004, iar prima adresă primită de la recurentă a fost în anul 20ll, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Recursul este fondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele potrivit disp.art.304/l Cod procedură civilă, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dat motivul de recurs prev.de art.304 pct. 9 C.pr.civ, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Prin hotărârea recurată instanța de fond a admis în parte contestația la executare silită formulată de contestatoarea B. I., a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a deciziei de impunere nr.ll076 din l8.0l.20l2, a respins cererea de suspendare a executării silite, obiect al dosarului execuțional nr. l07/20l2 și a admis capătul de cerere ce vizează anularea titlului executoriu nr. l07 din 23.02.20l2, somația și celelalte forme de executare silită, obiect al dosarului nr.l07/20l2 al intimatei, ca fiind nelegale și netemeinice.
In ce privește soluția pronunțată de respingere a cererii de anulare a deciziei de impunere nr.ll076/l8.0l.20l2 emisă de intimată, în mod corect instanța de fond a reținut că, potrivit art.l72 alin.3 din OG nr.92/2003, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. In speță, însă, împotriva deciziei de impunere, contestatoarea a formulat o contestație administrativă, soluționată prin decizia nr.l88l2/l0.04.20l2 prin care s-a
respins ca nefondată și netemeinică contestația formulată de către B. I. . Prin urmare, apărările formulate în cadrul contestației la executare, care vizează contestația împotriva actului administrativ fiscal, sunt inadmisibile, în sensul dispozițiilor mai sus arătate, atâta timp cât dispozițiile art.209 C.pr.fiscală prevăd o altă cale de atac, împotriva unui asemenea titlu.
In ce privește însă titlul executor nr.l07/23.02.20l2 și somația emisă la aceeași dată în dosar exec.nr. l07/20l2, instanța în mod greșit a admis contestația la executare, atunci când a reținut că debitorul obligației de plată a decedat și pentru aceeași creanță fiscală intimata a emis două titluri executori pentru întreaga sumă urmărită, unul pentru soția supraviețuitoare iar cel de al doilea pentru fiica debitorului și că există obligație solidară între moștenitori, dar nu între aceștia și defunctul pe care-l moștenesc.
Sub aspectul stării de fapt, trebuie reținut faptul că, potrivit titlului executoriu nr.l07/23.02.20l2, s-a declanșat procedura executării silite împotriva contestatoarei B. I., pentru suma de l694 lei, din care 509 lei cu titlu de debit principal și ll85 lei accesorii.
In ciuda exprimării deficitare din decizia nr.ll076 din l8.0l.20l2, contestatoarea B. I. nu este angajată solidar în calitate de soție și moștenitor legal cu debitul pe care defunctul său soț B.
G. Viorel îl are față de intimată, ci potrivit art.29 C.pr.fiscală, trebuie reținut faptul că drepturile și obligațiile raportului fiscal trec asupra moștenitorilor, respectiv sunt preluate de către aceștia, în condițiile dreptului comun.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond reține instituția răspunderii solidare a debitorilor reglementată de dispozițiile art.27 din același cod, deoarece acestea nu au aplicabilitate în cauză și prin decizia atacată, nu se stabilește o răspundere solidară a contestatoarei cu defunctul său soț.
De asemenea trebuie reținut aspectul că, această creanță s-a născut la l_ când numitul B.
G. Viorel a depus declarația 200 pentru anul 2003, în temeiul căruia s-a emis decizia 6400300l83942 din l_ și urmare decesului acestuia din_, au fost emise mai multe somații de plată ce reprezintă acte de executare silită, ce nu au condus la acoperirea datoriei fiscale a defunctului, motive pentru care nu se poate reține nici prescriptibilitatea executării silite. Nu poate fi reținut nici motivarea instanței de fond privitoare la emiterea mai multor titluri executorii, din care unul în sarcina contestatoarei și unul în sarcina fiicei defunctului, ambele pentru întreaga datorie fiscală, probele dosarului nearătând existența unui al doilea titlu. Chiar și în situația în care, ar fi fost emise două titluri executorii, pe seama celor doi moștenitori ai defunctului, nu se poate concluziona că ar fi avut loc două executări silite, în condițiile în care pe întreg parcursul acesteia se poate face contestație la executare, și contrar celor reținute de instanța de fond în situația în care moștenitorii au dezbătut succesiunea după antecesorul lor, aceștia preia obligațiile din raportul juridic fiscal nu în funcție de cota lor de moștenire ci în mod solidar pentru întreaga datorie fiscală.
Prin prisma acestor rețineri, tribunalul apreciază că titlul executoriu nr.l07 din 23.02.20l2 precum și somația și celelalte forme de executare silită, în ciuda exprimării necorespunzătoare din cuprinsul lor, în ceea ce privește solidaritatea, sunt legale și temeinice, iar motivele invocate de către contestatoare nu pot conduce la anularea lor.
Pentru considerentele arătate, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, tribunalul în baza art.3l2 C.pr.civ. va admite recursul declarat în cauză în sensul că va modifica în parte hotărârea recurată, respingând ca neîntemeiată contestația executare formulată de contestatoarea B. I., menținând celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de intimata D. G. A FINATELOR P. B. -N., cu sediul în B., str.l D. nr.6-8, jud.B. -N., pentru intimata AFP Sângeorz B., cu sediul în loc. Sângeorz B., str.I. nr.2, jud.BN, împotriva sentinței civile nr. l545 din ll.07.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr.60l/265/20l2 pe care o modifică în totalitate în sensul că:
- respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea B. I., domiciliată în Sângeorz B., str.R. nr.l6, jud. B. -N., împotriva titlului executoriu
nr.l07/23.02.20l2 a somației și a celorlalte forme de executare silită din dosarul de executare nr. l07/20l2, ca fiind neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată. Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 februarie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. A. | R. | P. |
Red/dact PI/CR 2 ex./ ll.04.20l3
Jud.fond: Munteau D. M.
