Decizia civilă nr. 7334/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7334/2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul S. N. AL
P. ȘI V. "P. L. ", împotriva sentinței civile nr. 1167 din data de _
, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I.
T. AL P. DE F. S. M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
P. cedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimatul-pârât M. Afacerilor Interne a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, iar la data de_ intimatul-pârât I. T. AL P. DE F. S.
M. a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.167 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a respins acțiunea în contencios administrativ promovată de S. N. AL P. ȘI V. "P. L. " B., în numele membrilor de Sindicat menționați în anexă, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, actualmente M. AFACERILOR INTERNE și I. T. AL P. DE F. S. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții reprezentați de S. N. AL P. ȘI V. "P. L. " B. sunt funcționari publici, angajați ai Serviciului T. al P. de F. Satu-Mare, din cadrul I. T. al P. de F. S. - M. .
Aceștia consideră că potrivit dispozițiilor art.25 din Legea 330/2009, sunt
îndreptățiți la plata sumelor corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu pe anul 2010, actualizat cu indicele de inflație, pierzând din vedere faptul că actul normativ respectiv (Legea nr. 330/2009) a fost abrogat prin Legea nr.284/2010 și că art.8 din Legea nr.285/ 2010 prevede că "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi";.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, Curtea Constituțională a României, a constatat, prin Decizia nr. 1615 din 20 Decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 Februarie 2012, că sporurile, premiile și alte stimulante acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premiile periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Instanța de fond a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are supra angajatorului public și constituie "bun"; în sensul art.1 din Primul P. tocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar prevederile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul să-și execute întrutotul această obligație financiară, fără a fi afectate în
nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul S. N. AL P. ȘI V. "P. L. " B. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare recursului, reclamantul a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aprecierea eronată a situației de fapt și neaplicarea corectă a legii la situație de fapt. Astfel, arată reclamantul, dreptul de a primi al 13-lea salariu, corespunzător anului 2010, s-a născut începând cu 01 ianuarie 2010 și a continuat pe tot parcursul acestui an, până la 31 decembrie, iar acest drept este reglementat de art. 25 din Legea nr.330/2009.
În acest context, reclamantul susține că instanța de fond a interpretat în mod eronat textele Legii nr. 330/2009, susținând că prin decizia nr._ 11
Curtea Constituțională a constatat că sporurile, premiile și alte stimulante acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție.
Invocând dispozițiile art. 15 alin 2. din Constituție coroborate cu art. 1 Cod civil, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă, reclamantul susține până la intrarea în vigoare a Legii nr. 285/_ privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009.
2
În opinia reclamantului, instanța de fond a omis să facă distincție între momentul nașterii dreptului, care a început să curgă la 1 ianuarie 2010 și s-a epuizat la terminarea acestuia, și un alt moment, cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit, de la 1 ianuarie 2011, pentru ca acesta să nu rămână golit de substanță, de conținut. Mai mult decât atât, premiul anual reprezentând suma de bani egală cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, îmbracă forma unui drept patrimonial recunoscut, pentru o situație trecută, respectiv anul 2010, prin urmare Legea nr. 285/2010, ale cărei dispoziții sunt în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011, nu poate duce la
înlăturarea existenței dreptului pentru trecut, întrucât ar contraveni atât prevederilor art. 53 din Constituție, reglementărilor date prin art. 1 din P. tocolul nr.1 adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și I. T.
AL P. DE F. S. M. au depus întâmpinări
prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate (f.6-7, 12-13).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Actul normativ în baza căruia reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata premiului anual pentru anul 2010, respectiv Legea nr. 330/2009 a fost abrogat prin Legea nr. 248/2010, iar în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 unde se prevede că: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi";.
Textul legal incident în speță nu ridică probleme referitoare la aplicabilitatea lui în timp. Faptul că se referă la o perioadă de timp anterioară (2010) nepermițând concluzia că acesta ar retroactiva.
Conținutul art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu permite realizarea distincției, susținută de către reclamanți, referitoare la necesitatea efectuării unei distincții între momentul nașterii dreptului, respectiv începând cu 1 ianuarie 2010 și cel al concretizării dreptului prin acordarea echivalentului bănesc cuvenit de la 1 ianuarie 2011.
Practic textul incident arată ce anume se va întâmpla cu un anumit drept, neachitat conform dipozițiilor legale în baza căruia a fost, inițial, instituit.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat de reclamantul S. N. AL P. ȘI V. "P. L. " B. și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul S. N. AL P. ȘI
V. "P. L. " B. împotriva sentinței civile nr. 1.167 din 25 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
3
P. nunțată în ședința publică din 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, F. T. |
G. , pt.D. C. în c.odihnă, semnează Prim grefier, M. LENA T. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: S.O. .
4
