Decizia civilă nr. 7346/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7346/2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul I. DE P. J.
C., împotriva sentinței civile nr. 3234 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul T. S.
R. și pârâții I. G. AL P. R., M. A. I. și POLIȚIA MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de_ recurentul-pârât a formulat concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3234 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Poliția Municipiului Cluj-Napoca, I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și s-a respins cererea în baza excepției, față de acești pârâți.
S-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea Raportului de cercetare prealabilă nr.355519/_, a procedurii disciplinare și respinge în baza excepției acest capăt de cerere.
S-a admis cererea în contencios administrativ formulată de către reclamantul T. S. R. în contradictoriu cu pârâtul I. DE P. J.
C. .
S-a anulat Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. nr. 22 /_ .
Analizând cererea formulată, în baza probelor administrate, tribunalul a reținut că aceasta este parțial întemeiată.
Astfel, instanța în baza art.137 C.pr.civ. este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate in cauză.
Analizând excepțiile în ordinea legală stabilită, instanța a reținut că pârâții M.A.I., I.G.P.R. și Poliția Municipiului Cluj-Napoca sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepțiile au fost admise, dispunându-se respingerea cererii în baza excepției față de pârâții menționați.
Atâta timp cât pârâții nu au atribuții în procedura cercetării disciplinare, între pârâți și reclamant nu s-a născut nici un raport juridic cu referire la obiectul cauzei, astfel că menținerea cadrului procesual astfel cum a fost stabilit de reclamant nu este justificată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la anularea raportului de cercetarea prealabilă și a actelor premergătoare, excepție ridicată de către I.P.J. C., instanța a găsit-o pe aceasta întemeiată, având în vedere că actele menționate nu au însușirea unui act administrativ care să poată fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Actele menționate sunt acte premergătoare care stau la baza emiterii dispoziției de sancționare a reclamantului, acestea în sinea lor nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, doar dispoziția de sancționare are acest caracter, prin urmare atacarea acestora este inadmisibilă din punct de vedere al contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, instanța a reținut că atâta timp cât aceste acte sunt premergătoare dispoziției de sancționare, acestea vor fi analizate de către instanța, iar soluția asupra dispoziției atacate se va răsfrânge în mod evident și asupra actelor premergătoare, astfel încât atacarea separată a actelor premergătoare este lipsită de interes practic.
Pe fond
, cu referire la legalitatea
dispoziției de sancționare, reclamantul a precizat că temeiul juridic care a stat la baza adoptării dispoziției atacate, Ordinul MAI nr.400/2004, nu mai este în vigoare, astfel încât dispoziția este nelegală datorită inexistenței temeiului juridic reținut.
A mai precizat reclamantul că, oricum chiar dacă ar fi fost in vigoare, temeiul juridic nu poate fi opus reclamantului, deoarece acesta nu a fost publicat in Monitorul Oficial, astfel încât acest ordin nu există .
Cu referire la acest aspect, instanța a reținut însă că acest act normativ este in vigoare.
Reclamantul a depus in probațiune o adresă eliberată de către Ministerul Administrației și Internelor, Adresa nr.414303/_, adresă de răspuns către o terță persoană, însoțită de un extras din anexa adresei, potrivit căreia Ordinul MAI nr.400/_ a fost abrogat la data de_ prin Ordinul nr.560/_ .
Adresa și anexa nu sunt insă certificate și oricum nu privesc prezentul dosar, astfel încât acestea nu pot fi avute în vedere de către instanță.
Pe de altă parte, la data de_ s-a emis o adresă de revenire a M.A.I. din data de_, în sensul că a existat o eroare cu privire la mențiunea abrogării Ordinului MAI nr. 400/_, acesta fiind in continuare în vigoare.
Prin urmare, instanța a constatat că acest ordin este in continuare în vigoare și a reținut incidența acestuia in prezenta cauză.
În ceea ce privește opozabilitatea și necesitatea publicării acestui ordin în Monitorul Oficial, în sensul art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor. În baza legii s-a emis Ordinul M.A.I. nr.400/2004.
În sensul art. 27 alin. 3 din HG nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare guvernului, se prevede că nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Instanța a reținut că Ordinul M.A.I. nr.400/2004 face parte din categoria actelor menționate, astfel încât nu era obligatorie publicarea acestuia in Monitorul Oficial.
Reclamantul a depus la dosar o adresă eliberată de Ministerul Justiției, respectiv un răspuns, către Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul B., în sensul că în conformitate cu dispozițiile Legii 24/2000, actele cu caracter normativ ale miniștrilor se publică in Monitorul oficial al României, Partea I, prin grija acestora însă aceasta adresă de răspuns nu poate fi interpretată in sensul
că este obligatorie publicarea tuturor actelor normative în Monitorul Oficial, ci doar a acelora in privința cărora legea stabilește necesitatea publicării.
Prin urmare, instanța nu a reținut inexistența temeiului juridic care stă la baza dispoziției de sancționare în sensul inexistenței actului normativ, așa cum a solicitat reclamantul.
Cu referire la drepturile reclamantului pretinse a fi încălcate în procedura disciplinară, instanța a apreciat că este neîntemeiat și acest punct de vedere al reclamantului.
Reclamantul a arătat că nu i-a fost permisă o apărare calificată in cursul cercetării disciplinare, în sensul asistării de către un avocat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Fiind o fază preliminară, prezența unui avocat în cadrul procedurii de cercetare disciplinară nu poate fi interpretată ca fiind obligatorie.
Având în vedere că în cazul cercetării disciplinare sunt analizate probleme interne ale instituției, limitarea unui acces din exterior a terților poate fi acceptată.
Această împrejurare nu duce însă la încălcarea dreptului la apărare, atâta timp cât este permisă asistarea în apărare de către un alt polițist, conform art.52 din Ordinul M.A.I. 400/2004.
Pe de altă parte, atâta timp cât soluția adoptată in urma cercetării disciplinare poate fi cenzurată pe cale judecătorească iar in fața instanțelor este garantat dreptul la apărare, inclusiv prin asistarea sau reprezentarea de către un avocat, orice deficiență a procedurii administrative din acest punct de vedere se acoperă, în fața instanței putându-se analiza soluția din procedura disciplinară sub toate aspectele.
Cu referire la viza consilierului juridic, instanța a reținut că dispoziția atacată poartă viza Biroului Juridic, astfel încât aceasta este valabilă din punctul de vedere formal invocat.
Cu referire la necomunicarea actului administrativ, instanța a constatat că aceasta a fost depus la dosar, astfel încât reclamantul nu poate invoca o vătămare sub acest aspect. / f.66/.
De asemenea, contestația formulată a fost rezolvată, în sensul respingerii acesteia, decizia de soluționare a contestației fiind de asemenea depusă la dosar./f.62/.
În ceea ce privește temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate, instanța a reținut că sub acest aspect, cererea reclamantului este întemeiată.
În fapt, instanța a reținut că in noaptea de 18/_, reclamantul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în locația P-ța Unirii din C. -N., fiind implicat în organizarea unei acțiuni de control cu tematica pe linie de alcool.
Cu această ocazie, între reclamant și comisarul șef Pintea C. an a avut loc un incident, care a fost interpretat în faza cercetării disciplinare ca fiind o abatere disciplinară soldată cu aplicarea unei sancțiuni de mustrare scrisă reclamantului.
Reclamantul susține că sancționarea sa disciplinară a fost determinată de existența în trecut a unui alt incident între aceleași persoane, făcând referire la evenimentul din data de_, când datorită nerespectării regulilor referitoare la acordarea priorității de trecere, l-a oprit în trafic pe comisarul șef, care conducea autoturismul personal.
Investită cu analizarea abaterii disciplinare a reclamantului, instanța a reținut însă că obiectul cercetării judecătorești îl constituie în cauză doar verificarea împrejurărilor de fapt din noaptea de 18/_, împrejurări care au făcut posibilă reținerea de către pârâtul IPJ CLUJ a abaterii.
În această ordine de idei, instanța nu a analizat evenimentul la care a făcut referire reclamantul, din data de_, a reținut doar circumstanțial existența unui punct de vedere contradictoriu între părți în antecedente. În aceeași ordine de idei, instanța nu a analizat nici pretinsul comportament necorespunzător sau alte elemente de natură psihologică în ceea ce îl privește pe reclamant, aduse în discuție de către pârât, deoarece nici acestea nu fac obiectul prezentului dosar.
În concret, în ceea ce privește analizarea cererii care face obiectul prezentului dosar, instanța s-a limitat la reținerea probelor relevante referitoare strict la evenimentul din data din 18/_ .
Instanța a verificat actele care stau la baza dispoziției atacate, acte care au fost comunicate de către IPJ C. și a audiat un număr de patru martori, toate celelalte acte depuse la dosar, CD, caracterizări psihologice sau acte care privesc alte dosare disciplinare sau penale fiind nerelevante în cauză .
În urma administrării probelor din dosar, instanța a reținut că nu se confirmă in cauză existența unei abateri disciplinare a reclamantului în raport cu evenimentul petrecute in data de 18/_ .
Astfel, din Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. nr. 22 /_ și din actele dosarului de cercetare disciplinară, instanța a constatat că în sarcina reclamantului se reține o comportare necorespunzătoare, în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, în sensul art.57 lit.a teza I din Legea 360/2002 precum și în sensul art. 12 lit. a teza 1 din Ordinul MAI 400/2004. De asemenea se reține și încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de
interese și interdicții în serviciu în sensul prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. k și art.
17 din Ordinul MAI 400/2004 coroborat cu art. 57 lit. k din Legea 360/2002./f.66-68/.
Pentru aceste fapte, în baza art. 59 din Legea 360/2002 și art. 17 lit. a din Ordinul MAI 400/2004 s-a aplicat reclamantului sancțiunea mustrării scrise.
Pentru a reține aceste fapte, pârâtul a stabilit că, în noaptea de 18/19 septembrie 2010 cu ocazia desfășurării acțiunii de control pe linie de alcool din P-ța Unirii din municipiul C. -N., acțiune coordonată de comisarul-șef Pintea-
C. an D., reclamantul a folosit un ton ridicat în discuțiile purtate cu superiorul său, a dat dovadă de lipsă a stăpânirii de sine și a refuzat să întocmească un raport scris și să părăsească dispozitivul.
Martorii audiați în fața instanței de judecată nu au confirmat însă în întregime cele reținute de către pârât.
Instanța a încuviințat audierea unui număr de patru martori, din care martorii Măhălean V., Suciu/R. /M. D. și Mureșan M. D. au participat la acțiunea de control din data de 18/_, iar martorul Dordai N.
A. a participat la evenimentul din data de_ adus în discuție de reclamant, alături și de martora Suciu/R. /M. D. care a participat la ambele evenimente. Cu excepția martorului Mureșan M. D., ceilalți martori au fost audiați și în faza cercetării disciplinare.
În plus, instanța a mai verificat, din dosarul de cercetare disciplinară, declarația unui alt participant la fața locului, D. i I. M., martor care nu a mai fost audiat în instanță, datorită faptului că IPJ C. a cerut înlocuirea acestuia, martorul fiind condamnat între timp pentru săvârșirea unei fapte penale, onestitatea sa putând fi pusă la îndoială. Instanța a mai verificat și rapoartele depuse de către comisarul-șef Pintea C. an D. și de către reclamant, însă aceste părți fiind implicate direct în evenimentul pretins a fi o abatere disciplinară, instanța a dat prioritate celor declarate de către persoanele care nu au fost implicate ci doar au asistat la eveniment.
În ceea ce privește teza probatorie, instanța a urmărit verificarea stării reale de fapt cu privire la tonul folosit de către reclamant în discuția cu superiorul său precum și verificarea refuzului de a întocmi un raport scris și de a părăsi acțiunea în desfășurare.
Din declarațiile martorilor Dordai N. A., Suciu/R. /M. D., instanța a reținut că în data de_, între reclamant și superiorul său, comisarul șef Pintea C. an a avut loc un incident în care părțile au adoptat puncte de vedere contrare, neconciliate, fără însă a fi necesară în cauză analizarea acestui eveniment, așa după cum s-a menționat anterior, existența evenimentului putând fi reținută doar pentru circumstanțiere.
Conform declarațiilor martorilor Măhălean V., Suciu/R. /M. D. și Mureșan M. D., în seara zilei de_, în P-ța Unirii din municipiul C. -N.
, s-a desfășurat o acțiune de control, cu tematică pe linie de alcool de către Serviciul Rutier C., operațiunea fiind condusă de către comisarul-șef Pintea C. an, adjunctul IPJ C. . Polițiștii opreau autoturismele care treceau prin zonă în vederea identificării conducătorilor auto care au consumat alcool.
Având în vedere traficul intens, în jurul orelor 23.30-24.00 s-a solicitat șefului de schimb trimiterea unor echipaje suplimentare.
După ce s-a făcut această solicitare, în zonă au fost dirijate mai multe echipaje de poliție.
Reclamantul împreună cu colega sa de echipaj, martora Suciu/R. / M. erau de serviciu în noaptea respectivă și au primit apel prin stație să se deplaseze în P-ța Unirii unde ar fi trebuit să participe la acțiunea de control, sens în care s- au și prezentat la fața locului.
La un moment dat, și-a făcut apariția în locația respectivă comisarul șef Pintea C. an, pentru a verifica modalitatea de desfășurarea a acțiunii.
Cu această ocazie, între reclamant și comisarul șef a avut loc o discuție în contradictoriu, discuție care nu poate fi apreciată ca având însemnătatea necesară unei abateri disciplinare. Din cele relatate de către martori, nu se poate reține folosirea unui ton inadecvat sau existența unui comportament neprincipial și nici existența unui refuz al reclamantului de a se conforma dispozițiilor primite de la superiorul său, astfel cum s-a reținut pe parcursul cercetării prealabile și prin dispoziția atacată.
Discuțiile care au avut loc în concret, nu au putut fi reproduse de către martori în forma în care acestea au fost reținute în procedura disciplinară, fie pentru că martorii erau departe de locul în care se purta discuția, fie pentru că au ales să se îndepărteze atunci când au constatat posibilitatea apariției unui conflict.
A reieșit cu certitudine că superiorul reclamantului l-a întrebat pe reclamant dacă îl cunoaște, reclamantul i-a răspuns că da, îl cunoaște, apoi reclamantul a fost întrebat în continuare, ce este cu atitudinea sa, iar reclamantul a întrebat la rândul său, despre ce atitudine este vorba, moment în care comisarul-șef i-a cerut reclamantului să nu îi mai răspundă la o întrebare cu o altă întrebare. Ulterior reclamantul și-a întrebat superiorul dacă are ceva personal cu el.
A mai reieșit cu certitudine că reclamantului i-a fost cerută de către superiorul său, redactarea unui raport, fără ca în concret să se poată stabili despre ce raport este vorba și la ce eveniment se referă, reclamantul întrebând despre ce raport este vorba și arătând că a mai făcut unul cu ocazia evenimentelor trecute. Reclamantului nu i s-a răspuns la întrebare și i s-a cerut să părăsească acțiunea în desfășurare. Inițial reclamantul a refuzat să plece, menționând că se găsește în locația respectivă pentru că a primit o dispoziție în acest sens, însă ulterior, după ce comisarul-șef i-a adus la cunoștință că
operațiunea era coordonată personal de către acesta, reclamantul a părăsit P-ța Unirii, trântind ușa de la autoturismul pe care îl conducea.
Alte aspecte, în plus față de cele menționate, nu au mai putut fi reținute neavând suport probator.
Nici declarația celeilalte persoane audiate în cursul cercetării disciplinare
D. i I. -M. nu poate aduce nimic în plus față de cele reținute, deoarece, pe de-o parte, acesta nu se afla în apropiere, pe de altă parte nu a luat la cunoștință direct despre evenimente ci comisarul-șef i-ar fi spus că este inadmisibil ca un agent " să vorbească așa"; cu un șef de inspectorat.
Cu privire la cele reținute din probele administrate, instanța a remarcat că dialogul din noaptea de 18/_ purtat între reclamant și superiorul său comisarul-șef Pintea C. an D. nu a avut legătură cu activitatea desfășurată în acea seară, controlul pe linie de alcool, iar inițiativa discuției a avut-o superiorul reclamantului.
A mai remarcat instanța că superiorul a adus în discuție un eveniment anterior, iar față de acest eveniment, instanța a reținut posibilitatea ca părțile să aibă un anumit grad de subiectivitate, iar percepțiile asupra evenimentului care face obiectul prezentului dosar să fie exagerate.
S-a concretizat, în urma analizării declarațiilor de martori, că a avut loc un dialog între reclamant și superiorul său ierarhic, fără ca acesta să poată fi dovedit ca fiind un comportament nepotrivit al reclamantului.
Pe de-o parte martorii au afirmat că, la primele replici, au crezut că este vorba de o glumă, iar pe de altă parte au afirmat că tonul folosit de reclamant nu a fost agresiv, ci defensiv, acesta nu a provocat discuții ci doar a răspuns la întrebări. Doar martorul Mureșan M. D. a afirmat că reclamantul nu ar fi folosit un ton adecvat, însă tot acesta a declarat că s-a îndepărtat din zonă când a constatat posibilitatea unei polemici, așa încât nu a putut relata alte amănunte în afară de cele deja reținute. Martorii Măhălean V., Suciu/R. /M. D. au precizat în mod expres că tonul adoptat în discuție de către reclamant a fost unul normal, fără a deveni agresiv.
Cu privire la refuzul reclamantului de a întocmi un raport scris, instanța a constatat, din declarațiile martorilor, că reclamantul a fost în eroare cu privire la natura raportului solicitat. Atâta timp cât s-a făcut referire la incidentul anterior și ulterior i s-a cerut depunerea unui raport, fără a se preciza despre ce eveniment este vorba, reclamantul a replicat că a mai făcut un raport. În legătură cu evenimentul din noaptea de 18/_ reclamantul a depus raportul solicitat, în data de_ ,acesta regăsindu-se și la dosar, /f.91/, astfel încât nu se poate reține refuzul reclamantului sub acest aspect.
Referitor la refuzul de a părăsi acțiunea, nu se poate reține nici existența acestui refuz. Echipajul reclamantului, fiind chemat prin stație la fața locului, nu avea de unde să cunoască cine anume conducea operațiunea, astfel că la solicitarea de a părăsi dispozitivul, a replicat că nu poate părăsi postul deoarece a primit dispoziție să participe la acțiunea de control. Reclamantul a părăsit însă locația după ce i s-a adus la cunoștință că operațiunea era coordonată de comisarul-șef. Faptul că reclamantul a părăsit locația unde se desfășura controlul, nemulțumit, trântind ușa, doar această faptă, în contextul expus, nu permite reținerea unei abateri disciplinare.
Prin urmare, în baza art. 5, 80 din Legea 188/1999 și art.78 din Legea 360/2002, atâta timp cât în cauză nu s-a putut dovedi că faptele petrecute în noaptea de 18/_ au însemnătatea necesară reținerii unei abateri disciplinare, instanța a apreciat că nu se poate reține existența abaterii, iar in aceste condiții nu se poate reține ca fiind justificată aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Pentru motivele arătate, instanța a admis cererea formulată și a anulat Dispoziția Șefului I. DE P. J. C. nr. 22/_, atacată, respingând cererea sub celelalte aspecte.
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. DE P.
C.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 3234/_ în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Consideră această sentință ca fiind netemeinică și dată cu greșita aplicare a legii din următoarele motive:
Pentru existența unei abateri disciplinare este necesar ca fapta săvârșită de către un polițist să se răsfrângă negativ asupra relațiilor ce se stabilesc între polițiști, care trebuie să se desfășoare într-o ordine și disciplină fermă, prin respectarea de către toți polițiștii a legilor în vigoare, a regulamentelor și a ordinelor și dispozițiilor interioare.
Obiectul abaterii disciplinare, respectiv valoarea socială lezată prin săvârșirea ei îl constituie relațiile dintre polițiști, ordinea interioară în instituție și disciplina în activitatea desfășurată de fiecare polițist.
In acest caz, faptele agentului principal de poliție T. S. -R. au adus atingere relațiilor dintre polițiști, ordinii interioare și disciplinei.
Latura obiectivă a abaterii disciplinare o reprezintă fapta ilicită care produce un rezultat dăunător ordinii interioare în instituție și a normelor de comportare.
În acest caz este vorba de mai multe acțiuni ale agentului principal de poliție T. S. -R., respectiv:
a purtat un dialog, In contradictoriu, cu domnul comisar șef de poliție Pintea C. an-D., adjunct al șefului inspectoratului;
a refuzat să întocmească raportul cerut de către domnul comisar șef de poliție Pintea C. an-D. ;
a refuzat să părăsească locul unde se desfășura acțiunea la solicitările repetate ale domnului comisar șef;
a plecat trântind portiera autospecialei de poliție și a pornit în trombă Faptele agentului principal de poliție T. S. -R. au avut ca și rezultat:
Abaterea disciplinară are un subiect calificat și anume un polițist, în acest caz agentul principal de poliție T. S. -R. .
Din însuși faptul că subiectul abaterii disciplinare are calitatea de polițist, se prezumă că are și discernământ. Dacă s-ar constata că este iresponsabil, acesta și-ar pierde calitatea de polițist și în acest caz ar fi exclusă și răspunderea disciplinară.
Latura subiectivă se referă la atitudinea făptuitorului față de fapta săvârșită și urmările sale. Abaterile disciplinare pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă. Intenția este de două feluri:
directă, când polițistul prevede și voiește rezultatul faptei sale;
indirectă, când polițistul prevede efectul dăunător, fară a-1 urmări, dar acceptă producere lui. Culpa este de asemenea de două feluri:
ușurința, când polițistul prevede efectul acțiunii sale, dar speră fară temei să-l poată evita;
neglijența, când polițistul nu prevede efectul acțiunii sale, deși putea sau trebuia să-l prevadă.
În cadrul răspunderii disciplinare a polițiștilor, gradul de vinovăție, constituie unul din criteriile folosite pentru dozarea sancțiunii și pentru individualizarea ei.
Consideră că agentul principal de poliție T. S. -R. a apreciat cu ușurință relațiile ierarhice, de subordonare pe care le are față de domnul comisar
șef de poliție Pintea C. an-D., tocmai de aceea i-a fost aplicată cea mai ușoară sancțiune disciplinară -"MUSTRARE SCRISĂ".
Cu privire la modul în care instanța de fond a interpretat probele si a analizat faptele, consideră că aceasta a greșit deoarece:
Instanța a stabilit că actele depuse la dosar de către instituția pârâtă, CD, caracterizări psihologice sau acte care privesc alte dosare disciplinare sau penale sunt nerelevante în cauză.
înregistrarea radar, de pe CD-ul aflat la dosar, dovedește că agentul principal de poliție T. S. -R., martora R. (SUCIU) M. D. și martorul DORDAI N. nu au fost sinceri când au relatat ce s-a întâmplat în data de_, în jurul orelor 12.50, respectiv că un autoturism marca BMW ( ulterior aflând că era condus de către adjunctul inspectorului șef, dl. comisar șef Pintea C. an ) ar fi trecut cu viteză excesivă peste trecerea de pietoni, fără a acorda prioritate unui pieton.
De pe înregistrarea efectuată cu aparatul radar care era instalat pe autospeciala de poliție în care se afla și reclamantul, se poate constata că autoturismul marca BMW se deplasa cu viteza legală, iar pietonul apare în imagine la 3 secunde după ce autovehiculul a depășit trecerea de pietoni, iar conform art. 6 din OUG 195/2002 acordarea de prioritate este definită ca fiind acordarea acesteia celor care au prioritate de trecere astfel incat sa nu fie nevoiți sa se oprească din drumul lor, sa isi schimbe direcția de deplasare sau viteza ceea ce nu a fost cazul.
Nici măcar duba alba, care tracta o betoniera și care se deplasa pe banda 1 de mers nu a oprit pentru a acorda prioritate de trecere pietonului, în imagini se vede foarte clar ca aceasta mașina nu oprește deloc pentru acordarea de prioritate ci doar încetinește.
Consideră că actele depuse la dosar, caracterizări psihologice, acte care privesc alte dosare disciplinare sau penale sunt relevante deoarece:
Demonstreză că martorii DORDAI N. și MĂHĂLEAN V., care au declarat că dl. T. S. R. are un comportament corect, nu sunt sinceri, iar afirmația reclamantului că, în cei zece ani de activitate în "sistem", a avut "un comportament exemplar", din păcate este departe de a fi adevărată și pentru a întări cele susținute arată următoarele:
Soția reclamantului a depus în lunile ianuarie și iulie 2010 mai multe plângeri, în care reclama faptul că a fost amenințată și agresată fizic de către acesta, în urma acestora, la data de_, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus începerea urmăririi penale împotriva dl. T. S. R. .
Soția sa a apelat de mai multe ori la numărul de urgență 112 reclamând că a fost agresată de către reclamant și solicitând ajutor, astfel că la domiciliul acestora s-au deplasat echipaje de poliție pentru a aplana conflictele.
Dl. Szucs Janos Zoltan a depus o plângere la sediul IPJ C., în care arăta faptul că, în data de_, a fost oprit în trafic de către reclamant, care era în timpul serviciului și a fost agresat fizic și verbal de către acesta, fapt confirmat de către martorul C. C. .
In data de_, fiind chemat la Biroul Control Intern pentru a redacta un raport cu privire la motivele pentru care nu a adus la cunoștința conducerii IPJ C. faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus
începerea urmăririi penale împotriva sa, dl. T. S. R. a avut un comportament total necorespunzător, fiind agitat, adresându-se sfidător și necuviincios ofițerilor de poliție din cadrul Biroul Control Intern, drept pentru care s-a încheiat un procesul verbal în acest sens.
Conform art 14 din OMAI 400/2004, sancțiunea a fost aplicată luându-se în considerare, în principal, următoarele elemente:
caracterul și gravitatea faptei comise;
activitatea desfășurată anterior (respectiv faptul că în anul 2011 a fost sancționat cu "mustrare scrisă", prin Dispoziția Șefului IPJ C. nr. 11/_ și în conformitate cu prevederile art. 70 alin. (1) lit. a), acesta nu au fost radiată deoarece reclamantul a mai săvârșit abateri în termenul de 6 luni de la aplicarea sancțiuni);
împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită (în timpul executării unei misiuni, în prezența altor polițiști, toți mai mici în grad și funcție dl. comisar șef Pintea C. an D. și în prezența altor cetățeni);
cauzele și consecințele acesteia (enumerate la pagina 8 din prezentul recurs);
gradul de vinovăție;
preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise;
conduita polițistului în perioada cercetării disciplinare.
În urma analizei tuturor acestor elemente, agentul principal de poliție T.
S. -R. a fost sancționat cu cea mai ușoară sancțiune dintre cele prevăzute de art. 58 din Legea nr. 360/2002 și art. 17 din O.M.A.I. nr. 400/2004, respectiv
"mustrare scrisă".
Mustrarea scrisă este sancțiunea disciplinară care consta în reproșul oficial adresat, în scris, polițistului vinovat și care are drept scop atragerea atenției persoanei asupra faptei sale, astfel încât aceasta, pe viitor, să evite a mai săvârși vreo abatere disciplinară, în caz contrar urmând a i se aplica o sancțiune mai severă.
Cu privire la discuția purtată de către di comisar șef Pintea C. an cu agentul principal de poliție T. S. -R. și a tonului folosit de acesta din urmă Instanța, în urma analizării declarațiilor de martori, ajunge la concluzia că între dl. comisar șef Pintea C. an și agentul principal de poliție T. S. -R. a avut loc o discuție în contradictoriu, dar apreciază că această discuție nu poate fi apreciată ca având însemnătatea necesară unei abateri disciplinare.
Cu privire la refuzul agentului principal de poliție T. S. -R. de a întocmi raportul solicitat de către di comisar șef Pintea C. an
Instanța, din declarațiile martorilor, constată că reclamantul a fost în eroare cu privire la natura raportului solicitat și că acesta a întocmit totuși raportul în data de_ .
Din actele aflate la dosarul cauzei se poate constata că atât reclamantul cât și celelalte persoane care au fost audiate și au întocmit rapoarte, susțin faptul că, la dispoziția dl. comisar șef Pintea C. an de a face un raport, agentul principal de poliție T. S. -R. a răspuns că nu face niciun raport.
Chiar dacă agentul principal de poliție T. S. -R. nu a înțeles cu privire la ce anume i se solicită să facă raport, acesta nu avea dreptul să refuze să execute o dispoziție a adjunctului șefului inspectoratului, eventual ar fi trebuit să solicite lămuriri cu privire la ce aspecte trebuie să întocmească raportul.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul este obligat să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională, iar conform alin. (2) polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își executa atribuțiile de serviciu.
În acest caz, ordinul dl. comisar șef Pintea C. an a fost legal, de altfel agentul principal de poliție T. S. -R. nu a reclamat faptul că acest ordin ar fi nelegal, nici șefilor, pe cale ierarhică și nici instanței de judecată.
Cu privire ia refuzul agentului principal de poliție T. S. -R. de a executa ordinul dl. comisar șef Pintea C. an, care i-a solicitat să părăsească locul executării acțiunii
Instanța a ajuns la concluzia că nu se poate reține nici existența acestui refuz, apreciind că reclamantul nu avea de unde să cunoască cine anume conducea acțiunea la care a fost chemat să participe.
Dar în raportul său din data de_ (pag. 32 din dosarul de cercetare prealabilă), agentul principal de poliție T. S. -R. arată că au fost trimiși de către inspectorul de poliție Gavriș P., în Piața Unirii, pentru a desfășura "o acțiune pe linie de alcool ordonată de către comisarul șef Pintea C. an, adjunctul I.P.J. C. ", prin urmare acesta știa cine conduce acțiunea.
Chiar dacă ar fi real că agentul principal de poliție T. S. -R. nu știa cine conduce acțiunea, acesta era obligat să execute ordinele date de către comisarul șef Pintea C. an, deoarece acesta era cel mai mare în grad și funcție, pe cale de consecință toți polițiștii care participau la această acțiune i se subordonau.
Cu privire la faptul că agentul principal de poliție T. S. -R. a trântit ușa autospecialei de poliție și a pornit în trombă, cu scârțâit de roți
Din actele aflate la dosarul cauzei se poate constata că atât reclamantul cât și celelalte persoane care au fost audiate și au întocmit rapoarte, susțin faptul că, la plecare, agentul principal de poliție T. S. -R. a trântit ușa autospecialei de poliție și a pornit în trombă.
Chiar și aceste gesturi sunt contrare spiritului de disciplină care trebuie să guverneze activitatea polițiștilor, deoarece este inadmisibil ca un polițist, chiar nemulțumit de ordinele primite de la șefii ierarhici, să pună în pericol integritatea bunurilor aparținând instituției și cu atât mai mult cu cât au fost niște gesturi de sfidare la adresa domnului comisar șef Pintea C. an-D. .
Sancțiunile pe care le-a primit reclamantul nu i-au fost aplicate pentru că în data de_ l-au oprit în trafic pe domnul comisar șef Pintea C. an, adjunctul șefului I. ui de P. J. C. și nu i-au fost aplicate de către domnul comisar șef Pintea C. an.
Pe de altă parte, dacă reclamantul se considera persecutat de către comisarul șef Pintea C. an, avea posibilitatea să înainteze un raport către șeful inspectoratului sau să solicite să fie primit de către acesta pentru ai raporta
"abuzurile" la care este supus, iar dacă nu avea încredere în șeful inspectoratului putea să facă aceleași demersuri pe lângă inspectorul general al P. R., dar reclamantul nu a efectuat nici un demers.
Se mai arată că cercetarea disciplinară prealabilă a durat aproximativ 7 luni și i-a fost aplicată cea mai ușoară sancțiune disciplinară, ceea ce constituie încă o dovadă că dl. comisar șef Pintea C. an nu a dorit să se "răzbune" pe reclamant.
Legalitatea răspunderii presupune însă respectarea unor reguli procedurale și a principiului prezumției de nevinovăție.
Dreptul la apărare este un principiu procedural ce trebuie aplicat în materie contravențională datorită caracterului punitiv al sancțiunii. în Ordonanța nr. 2/2001 nu există dispoziții exprese privind modalitatea de constatare a contravențiilor sau garanții procedurale ale particularilor în timpul unei investigații privind respectarea legalității astfel încât vor fi considerate aplicabile dispoziții constituționale și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care sunt respectate în cursul urmăririi sau cercetării penale. Respectând dispozițiile art. 6 paragraful (3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar fi necesar ca înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, autorului faptei ilicite să i se aducă la cunoștință încălcarea dispozițiilor legale și să i se dea posibilitatea de a se apăra, inclusiv prin administrarea de probe în apărarea sa.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, seria A nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (_, seria A nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor
Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles în sensul Convenției europeană a drepturilor omului prin "acuzație". în opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la "existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale".
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, art. 304 ind. 1 din C.prov.civ., Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si funcționarea P. R., H.G. nr. 991 din 25 august 2005 pentru aprobarea Codului de etica si deontologie al polițistului și Ordinului MAI nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor.
Pârâtul I. G. al P. R. (I.G.P.R.) a formulat întâmpinare
solicitând să se admită recursul I.P.J. C. .
Reclamantul intimat T. S. R. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului declarat de I. de P. J. C. și menținerea sentinței civile nr.3234/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății și reținută ca atare de către instanța de fond vizează incidentul din noaptea de 18/19 septembrie 2010 petrecut între reclamant și comisarul șef de poliție Pintea C. an D. când, în timpul unei acțiuni specifice cu tematică pe linie de alcool, între cei doi a avut loc o discuție urmată de sancționarea disciplinară a reclamantului cu mustrare scrisă în baza dispoziției șefului I. ui de P. J. C. nr. 22/2011 reținându-se săvârșirea de către cel dintâi a abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a teza I din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și de art. 12 lit. a teza I din Ordinul MAI nr. 400/2004 respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu, precum și a celei prevăzute de art. 57 lit. k din Legea nr. 360/2002 și art. 12 lit. k din Ordinul MAI nr. 400/2004, respectiv încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri stabilite prin lege.
Ceea ce s-a contestat în prezenta cauză este caracterul de abatere disciplinară a faptelor incriminate, respectiv lipsa comportamentului inadecvat al reclamantului în relația cu superiorul său.
Deși pârâtul I.P.J. C. a dezvoltat amplu în motivele de recurs principiul subordonării ierarhice accentuând ideea de disciplină, ordine interioară și autoritate de conducere, Curtea constată că nu s-au contestat în prezenta speță aceste aspecte, reclamantul netăgăduind subordonarea sa ierarhică față de d-nul Pintea C. an și nepunând sub semnul îndoielii imperativul unei discipline ferme în munca pe care o desfășoară.
Dincolo de circumstanțele particulare ale speței care fac trimitere în mod constant la un incident anterior petrecut între aceleași persoane, Curtea apreciază că se impune a se sublinia, o dată în plus, întărind astfel considerentele avute în vedere de instanța de fond, faptul că nici cele întâmplate în_, la care face referire reclamantul și nici elementele de natură psiho- comportamentală invocate de către pârât nu pot fi avute în vedere în soluționarea cauzei ele nefăcând obiectul prezentei judecăți.
Ceea ce s-a impus a se lămuri în prezentul dosar este dacă cele întâmplate în noaptea de 18/19 septembrie 2010 respectiv atitudinea reclamantului în relația cu superiorul său întrunesc sau nu elementele constitutive ale unei abateri disciplinare.
Probațiunea amplu administrată în cauză a condus la concluzia împărtășită de Curte potrivit căreia nu ne aflăm în prezența unei insubordonări sau a unui comportament necorespunzător din partea reclamantului, astfel încât sancționarea acestuia cu mustrare scrisă apare ca neîntemeiată.
Instanța de fond a realizat o coroborare judicioasă a probelor, inclusiv a declarațiilor testimoniale, concluzionând în sensul că dialogul din noaptea de 18/19 septembrie 2010 purtat între reclamant și superiorul său nu are conotațiile unei insubordonări și însemnătatea necesară reținerii unei abateri disciplinare.
Patru sunt elementele care au circumstanțiat atitudinea reclamantului și care au condus la sancționarea disciplinară a acestuia apreciindu-se de către pârât faptul că ar exista elementele de fapt și de drept ale unei abateri disciplinare: existența unui dialog în contradictoriu, refuzul de a întocmi un raport, refuzul de a părăsi locul unde se desfășura acțiunea și trântirea portierei autospecialei de poliție la momentul părăsirii locului incidentului.
Fiecare dintre aceste rețineri au fost analizate de către instanța de fond ajungându-se la soluția anulării dispoziției șefului I.P.J. C. . Este vorba, fără îndoială, de o reapreciere a evenimentului și a consecințelor acestuia prin raportare la probațiunea administrată în cauză și recurgându-se și la o reașezare a elementelor esențiale dar și circumstanțiale ale faptelor. Audierea martorilor - colegi de serviciu cu reclamantul și participanți mijlociți la eveniment a făcut posibilă stabilirea stării de fapt respectiv reconstituirea incidentului dedus judecății dintr-o perspectivă obiectivă și detașată, golită de emoțiile și subiectivismul inerente analizării "la cald"; a unei astfel de situații.
În ceea ce privește existența unui dialog în contradictoriu martorii audiați au declarat că superiorul ierarhic al reclamantului a avut inițiativa discuției, că la început au crezut că este vorba de o glumă și că tonul folosit de reclamant a fost defensiv, acesta răspunzând doar la întrebări.
De asemenea, nu s-a demonstrat intenția reclamantului de a declina obligația de întocmire a unui raport scris acesta fiind în eroare cu privire la cele solicitate, fapt confirmat de altfel și de împrejurarea că raportul în discuție a fost predat o zi mai târziu, respectiv în 20 septembrie 2010.
Nu se poate reține nici refuzul de părăsire a acțiunii în condițiile în care reclamantul nu a participat inițial la prelucrarea informațiilor legate de operațiunea ce urma a se desfășura, fiind informat doar prin intermediul dispeceratului în legătură cu necesitatea suplimentării echipajelor de poliție și fiind direcționat către dispozitiv.
Așa cum a constatat și tribunalul, faptul că reclamantul a părăsit locația unde se desfășura controlul trântind portiera mașinii, nu poate fi reținut ca abatere disciplinară, neputându-se stabili pe de o parte, raportat la o scală de intensități, nivelul la care reclamantul a trântit ușa mașinii, iar pe de altă parte neputându-se face la modul neechivoc și lipsit de orice dubiu vreo legătură între modalitatea în care reclamantul s-a urcat în mașină și comportamentul în relația sa cu conducătorul ierarhic.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul I. DE P. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3234 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I. DE P. J. C. împotriva sentinței civile nr. 3234 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. T. | Judecător, D. M. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. plecată în C.O. semnează prim grefier M. lena T. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: M. T.
