Sentința civilă nr. 1260/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1260/2013
Ședința publică din data de 14 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții I.
I., O. R. I., N. ANA, B. M. -O.
, PRIN S. N. AL P. ȘI P.
C. D. C. M. - B. T. D. C. D. G. DE P. (D. ) împotriva pârâților
M. I. ȘI R. A. ș.a.,
având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari
.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 mai 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 7 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 14 iunie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel B. sub nr._, a cărei competență de soluționare în privința reclamanților I. I., O. R. I., N. ANA, B. M. -O. prin
S. N. Al P. Și P. C. din cadrul M. a fost declinată în favoarea Tribunalului B. -N. prin sentința civilă nr. 6892/2011, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, s-a solicitat obligarea pârâților M. I. ȘI R. A. și DIRECȚIA G. DE P., în solidar, la plata, către fiecare membru de sindicat, a drepturilor bănești cuvenite cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 și 2006, în conformitate cu prevederile art.37 alin. 2 din O.G. nr.38/_ și ale Ordinului M.A.I. nr. 132/_
, egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat și actualizate cu coeficientul de inflație, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă; obligarea pârâților, în solidar, la plata, către fiecare membru de sindicat, a drepturilor bănești cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% salariul de bază, pe perioada_ -_, în conformitate cu prevederile O.G. nr.38/_ și ale Ordinului M.A.I. nr.132/_, actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat, pe fiecare lună, până la plata efectivă.
În motivare, s-a arătat în esență că Ordonanța de Guvern nr. 38/_ republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificările si completările ulterioare, prevede, în cuprinsul art.37 alin 2: "La plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. în cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată. "
De asemenea, Ordonanța de Guvern nr.38/_ republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificările si completările ulterioare, prevede, în cuprinsul art.6: "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și
personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne."
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis ORD. UL M.A.I. nr. 132 din_ . Pentru sporul de fidelitate în anul 2005, art.5.1 din acest ordin, prevedea că" polițiștii, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel:
Pentru o vechime de 1 an, până la 2 ani, inclusiv, procentul este de 4%,
Pentru o vechime de peste 2 ani și până la 5 ani, inclusiv procentul este de 8%, Pentru o vechime de peste 5 ani și până la 10 ani, inclusiv procentul este de 10%, Pentru o vechime de peste IO ani și până la 15 ani, inclusiv procentul este de 13%, Pentru o vechime de peste 15 ani și până la 20 ani, inclusiv procentul este de 16%, Pentru o vechime de peste 20 ani, procentul este de 20%. "
În continuare, în art.5.2. se definește activitatea ce intră sub incidența prezentelor dispoziții ca fiind "perioada cât polițiștii au făcut parte din cadrele militare în activitate, au îndeplinit serviciul militar în termen sau cu termen redus» au fost elevi ai unei instituții militare de învățământ, militari angajați pe bază de contract, concentrați, mobilizați sau în prizonierat.
Prin activitate desfășurată în calitate de polițist se înțelege perioada în care aceștia au avut raporturi de serviciu în această calitate.
Public se înțelege perioada lucrată în această calitate.
Prin activitate desfășurată în calitate de personal contractual se înțelege perioada lucrată în această calitate cu contract de muncă, pe durată determinată sau ne determinată."
Potrivit acelorași norme metodologice de aplicare a art.6, "sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime. Cei care îndeplinesc condiția de vechime pe data de întâi ale lumi» beneficiază de sporul respectiv începând cu această dată."
Prin art.9 alin. 7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin 7 din Legea nr.511/2004, respectiv art.5 alin. 5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat, se arată că în anii 2004, 2005 și 2006, aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu se suspendă, intrând sub incidența acestor dispoziții și art.37 alin. 2 din O.G. nr.38/_ .
De asemenea, prin art.2 alin. 1 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului M. ui Administrației și I., se arată că în anul 2005, aplicarea dispozițiilor art.6 din O.G. nr.38/_ se suspendă.
Potrivit art.56 din Legea nr.24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
Totodată conform art.64 din același act normativ, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior, la expirarea perioadei de suspendare, actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare intrând de drept în vigoare măsura suspendării acordării primei de concedii și sporului de fidelitate, a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența (substanța) acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, abrogare care în speță nu s-a produs până la data introducerii prezentei cereri.
Potrivit dispozițiilor art.41 alin. 2 din Constituția României "salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice", iar conform art.53 din Constituție, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Natura juridică a cauzei este, prin urmare, aceea a unui conflict de drepturi, determinat de neacordarea unor drepturi salariate suplimentare prevăzute de lege ( art.248 alin. 3 Codul Muncii).
Art. 18 din Codul muncii prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Mai mult decât atât, sporul de fidelitate a fost acordat începând cu_, iar prin Legea nr.486 din 27 decembrie 2006 privind bugetul de stat, nu s-a mai prevăzut suspendarea primelor de concediu pentru anul 2007.
În concluzie, prin prisma dispozițiilor constituționale citate în precedent, prevederile legale de suspendare a dreptului la prima de concediu anuală si a sporului de fidelitate, apar ca fiind contradictorii, cu atât mai mult cu cât normele constituționale prevăd doar posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților și nicidecum suspendarea acestora.
Se precizează că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al României, în Dosarul nr.30/2007, prin Decizia nr.XII/_ (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.733 din_ ), a dispus: "în aplicarea dispozițiilor art.37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003, aprobată prin Legea nr.353/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește:
Prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legată, menționată. Obligatorie, potrivit art.329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 41 și 53 din Constituția României, O.G. nr.38/2003,
O.G. nr.8/2004, Legea nr.360/2002, art.91 indice 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, art.56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Pârâtul M. I. și R. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și a lipsită de interes.
În motivare, referitor la capătul 1 al acțiunii deduse judecății s-a arătat că prin Decizia de îndrumare nr. XII din_ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a statuat că pentru perioada 2004-2006, pe lângă indemnizația de concediu, polițiștilor li se cuvine prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, drept instituit de dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare
Având în vedere că, potrivit art. 329 alin.3 din C.pr.civ. această decizie este obligatorie pentru instanțe, urmează doar ca reclamanții să facă dovada că pentru perioada cu privire la care se solicită acordarea drepturilor în discuție au avut raporturi de muncă cu pârâții în contradictoriu cu care au formulat acțiunea și că aveau calitatea de polițiști.
Pe de altă parte,se învederează că în Monitorul Oficial nr.877 din_ a fost publicată
O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Având în vedere faptul că prin acest act normativ se reglementează modul de plată a primelor de concediu restante către funcționarii publici, inclusiv către cei cu statut special, fără a se condiționa plata de existența unei hotărâri judecătorești, se consideră că promovarea prezentei acțiuni este lipsită de interes, nefiind justificată stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unei obligații de plată care este cuprinsă într-un act normativ.
Față de aspectele învederate, se solicită respingerea capătului 1 de cerere ca lipsit de interes. Referitor la capătul 2 al acțiunii deduse judecății cererea este neîntemeiată și vădit nelegală, deoarece în conformitate cu prevederile art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de
fidelitate de până la 20% din salariul de bază...".
În art. 64 alin.l din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor
prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată";, în al. 2 menționându-se expres că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare";.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului MIRA, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea disp. art. 6 din OG nr. 38/2003. Prin urmare, pentru perioada_ -_ disp. art. 6 din OG nr. 38/2003 nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
În aceste condiții, în bugetul MIRA în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din OG nr. 38/2003 se prevede că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual";.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale invocate exercițiului dreptului prev. de art. 6 din OG nr. 38/2003 a fost suspendat în anul 2005, se apreciază că pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare în perioada de referință era suspendată.
De asemenea pârâta M. I. și R. A. a formulat cerere de chemare în garanție M. Economiei și F., arătând în esență că în bugetul aprobat M. ui I. și
R. A. în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că " acordarea drepturilor bănești Reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Având în vedere că potrivit dispozițiilor H.G. nr. 386/2007, bugetul de stat este gestionat de
M. Economiei și F., în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie să vireze M. ui I. și R. A. sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pârâta Direcția G. de P. din M. Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, în motivare acesteia arătând că în soluționarea cauzei înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel B. (după casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia nr. 648/_ înalta Curte de Casație și Justiție) instanța menționată, analizând excepția necompetenței materiale a precizat că una din îndrumările
I.C.C.J. odată cu soluționarea recursului declarat de D. . împotriva sentinței civile nr. 1634/2009 a
C.A.B., a fost aceea de a stabili în mod clar cadrul procesual subiectiv al cauzei, antamând și chestiunea legitimării procesuale pasive a D. . și impunând ca reclamanții să facă dovada că au avut raporturi de serviciu sau de muncă cu recurenta D. . în perioada pentru care s-a solicitat plata sporului de fidelitate.
Ca răspuns, reprezentantul reclamanților, în cel de-al treilea ciclu procesual desfășurat în fața instanței de fond, a înțeles să modifice cadrul procesual al cererii introductive, chemând în judecată, în numele unei părți dintre reclamanți nu pe DGP ci instituțiile prefecților din 35 de județe în subordinea cărora se găsesc serviciile publice comunitare în cadrul cărora au activat unii dintre reclamanți în cursul anului 2005.
In acest sens, se arată faptul că, chiar potrivit dispozitivului sentinței civile nr. 6892 din_ a Curții de Apel B., a fost stabilit cadrul procesual, instanța, admițând excepția necompetenței materiale, declină competența de soluționare a cererii principale și precizate formulate de reclamanții Stefanache Dan Constantin și alții, în contradictoriu cu pârâții I. P. B. N. și Ministerul Administrației și Internelor, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de MAI, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului B. N. .
In drept s-au invocat dispozițiile art. 115 și următoarele Cod proc. civ., art. 161 Cod proc. civ., art. 137 C.p.c, cele ale O.G. nr. 83/2001.
Direcția G. a F. P. B. -N., în numele chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, argumentând în sensul că rolul M.F.P. este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget si a proiectelor bugetelor locale, insa cu respectarea procedurii reglementata prin dispozițiile Legii 500/2002, art.14 si art.33-34.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Obligarea M. ui F. P. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate echivalează practic cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume, cu titlu de drepturi bănești, unor persoane care nu sunt angajații acestuia, încălcându-se prevederile art.14 din Lg.500/2002 care prevăd: "Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prev. la art.1,al.2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".
Este real că M. F. coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, pregătirea proiectelor bugetare anuale, a legilor de rectificare bugetară, de aprobare a contului general de execuție bugetară, dar cu toate acestea nu poate fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi bănești pentru salariații unui alt minister, care are calitatea de ordonator principal de credite și care își va cuprinde în bugetul propriu sau în proiectul de rectificare bugetară sumele necesare efectuării plății către reclamanți.
In sensul celor mai sus arătate se menționează și Decizia nr. 10/_ pronunțată în dosarul nr. 12/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care a admis recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție stabilind că: "in aplicarea dispozițiilor art.60 din Codul de Procedura civila raportat la art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, si art. 1-4 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii,cu modificările si completările ulterioare, cererea de chemare in garanție a M. ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, in învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."
Cererea de chemare în judecată a fost ulterior formulării ei precizată și completată ( f. 27, 29), în sensul că, pe de o parte, s-a restrâns obiectul acesteia, nemaifiind susținută cererea de acordare a primelor de concediu de odihnă, iar pe de altă parte, cadrul procesual a fost extins, fiind chemată în judecată, în calitate de pârâtă, și I. P. județului B. -N. , instituție în cadrul căreia au fost încadrați reclamanții și s-au desfășurat raporturile de serviciu în perioada de referință.
Pârâta I. P. județului B. -N., legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză, comunicând însă la dosar data începerii raporturilor de serviciu pentru fiecare reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special conform Legii 360/2002, fiind încadrați începând cu data de_, în temeiul prevederilor art. 15 ind. 1 din OG nr. 83/2011, în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a P. lor, aflat în subordinea pârâtei I. P. județului B. -N. .
Examinând prioritar, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția G. de P. , instanța constată că aceasta este fondată în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa de relații depusă la fila 63 dosar, reclamanții nu au raporturi de serviciu cu această instituție, fiind încadrați, așa cum s-a reținut mai sus, în subordinea Instituției P. județului B. -N., astfel încât, urmează a fi respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE P. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei
, tribunalul reține că potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii de către reclamanți (_ )
"pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Conform art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004, în anul 2005 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.
În aplicarea acestor dispoziții, a fost emis ORD. UL M.A.I. nr. 132 din_, care în art. art.5.1 prevedea că "polițiștii, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: pentru o vechime de 1 an, până la 2 ani, inclusiv, procentul este de 4%; pentru o vechime de peste 2 ani și până la 5 ani, inclusiv procentul este de 8%; pentru o vechime de peste 5 ani și până la 10 ani, inclusiv procentul este de 10%; pentru o vechime de peste 10 ani și până la 15 ani, inclusiv procentul este de 13%; pentru o vechime de peste 15 ani și până la 20 ani, inclusiv procentul este de 16%; pentru o vechime de peste 20 ani, procentul este de 20%";.
Potrivit art.6 din același ordin, "sporul se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a îndeplinit condiția de vechime. Cei care îndeplinesc condiția de vechime pe data de întâi ale lumi» beneficiază de sporul respectiv începând cu această dată."
Tribunalul constată că prin reglementarea art. 2 din OUG nr. 118/2004 nu s-a urmărit înlăturarea definitivă a dreptului la sporul de fidelitate reglementat de OG nr. 38/2003, ci suspendarea acordării acestuia pentru o perioadă determinată.
Așadar, în privința textului legal mai sus enunțat, se impune ca singură interpretare fundamentată pe argumente logice, aceea că prevederile art. 2 din OUG nr. 118/2004 nu pot avea altă semnificație decât că, neabrogând prevederile legale ce recunoșteau dreptul pretins de reclamanți, a înlăturat obligația de plată a dreptului pentru o perioadă limitată (anul 2005), cu consecința firească ca, după expirarea acestei perioade, plata aferentă perioadei menționate să poată fi efectuată, desigur, în interiorul termenului de prescripție.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
D. conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nicidecum înlăturat pentru perioada de referință.
Așadar, pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu reprezinte un drept iluzoriu, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata acestuia.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata sporului de fidelitate.
De altfel, conform prevederilor art.66 din Legea 24/2000 rep. privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, suspendarea unui act normativ are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Prin urmare, având în vedere prevederilor art. 6 din OG nr. 38/2003, în forma în vigoare la momentul investirii instanței cu cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul urmează să oblige pârâții M. I. ȘI R. A. și I. P. J. B.
-N., în solidar, să plătească fiecărui membru al S. UI N. AL P. ȘI P. C.
D. C. M.A.I. în numele cărora s-a exercitat prezenta acțiune - I. I., O. R. I., N. ANA și B. M. -O. - sporul de fidelitate aferent perioadei_ -_, calculat conform art. 5.1- 5.5 din OMAI nr. 132/2004, actualizat cu coeficientul de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă, în vederea recuperării integrale a prejudiciului patrimonial suferit prin neplata acestuia în perioada de referință.
În privința cererii de chemare în garanție
formulată de pârâtul M. I. ȘI R. A. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, tribunalul urmează să o respingă, ca nefondată, având în vedere și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție menționate în Decizia nr. 10/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul în care între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială, cum este și
sporul de fidelitate din speța de față, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, pe de altă parte, există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia, conform procedurii reglementate de legea nr. 500/2002.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului, astfel încât atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DIRECȚIA G. DE P.
,
cu sediul în B., strada N. I., nr. 29, sector 1 și, în consecință, respinge acțiunea reclamantul S. N. AL P. ȘI P. C. D. C. M.A.I., în numele și pentru membrii de sindicat I. I., O. R. I., N. ANA și B. M. -O., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată și ulterior precizată și restrânsă de către reclamantul S. N. AL P. ȘI P. C. D. C. M.A.I., cu sediul în B., str. S. I., nr. 202A,
sector 6, în numele și pentru membrii de sindicat I. I., O. R. I., N. ANA și B. M.
-O.
împotriva pârâților M. I. ȘI R. A.
, cu sediul în B., P. R. nr.1A, sector 1 și I. P. J. B. -N.
, cu sediul în B., P. P. R., nr.1, jud. B.
-N. și, în consecință, obligă pârâții, în solidar, să plătească fiecărui membru al S. UI N. AL P. ȘI P. C. D. C. M.A.I. în numele cărora s-a exercitat prezenta acțiune - I. I., O. R. I., N. ANA și B. M. -O. - sporul de fidelitate aferent perioadei_ -_, calculat conform art. 5.1- 5.5 din OMAI nr. 132/2004, actualizat cu coeficientul de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Respinge, ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. I. ȘI R. A. împotriva chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
