Sentința civilă nr. 490/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 490/2013
Ședința publică din data de 11 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC L. D. ȘI P. SA, împotriva pârâtelor C. DE C. - C. DE C. B. -N. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Cauza s-a judecat la fond la data de 4 aprilie 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată că:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ la C. de Apel C., reclamanta SC L. D. ȘI P. SA B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. DE C. - CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA NĂSĂUD și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, anularea încheierii nr.VI 262 din_ a Curții de C. a R. și a punctului nr.II.1 din Decizia 41/2011 din_ Curții de
C. a R. - C. de C. B. -N. .
În motivarea cererii a arătat că în urma controlului efectuat de către C. de C. - C. de
C. B. -N. privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat, s-a încheiat procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr.1732/_ (Anexa 1) in care s- au consemnat abaterile de la legalitate si regularitate.
In baza acestuia s-a emis decizia nr.41/2011(Anexa 2) in care la punctul nr.2 din constatări si anume referitor la respectarea clauzelor contractuale privind termenele de plata a facturilor emise către clienți se specifica faptul ca au fost încălcate prevederile din contractele încheiate cu clienții privitoare la datorarea de dobânzi (penalități) pentru neplata în termen a valorii lucrărilor executate sau a serviciilor prestate coroborate cu prevederile art. 3 si 4 din OUG 119/2007 privind masurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plata rezultate din contracte comerciale si ale art.43 din Codul comercial, precum si prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, a contabilității republicata.
Textele de lege se refera la modul de calculare a dobânzilor și penalităților și nu la obligativitatea calculării și solicitării lor.
Mai mult specifica faptul ca societatea a încercat rezolvarea pe cale amiabila a oricărei neînțelegeri sau dispute ivite în cadrul sau în legătura cu îndeplinirea contractelor așa cum este specificat și în acestea la capitolul Soluționarea litigiilor. Subliniază de asemenea faptul ca majoritatea contractelor pe care societatea le derulează sunt încheiate cu Primarii, respectiv Consiliile locale, acestea fiind autorități publice locale. Mai mult aceste contacte au fost încheiate prin Programul privind modernizarea și /sau asfaltarea drumurilor de interes județean și de interes local, alimentare cu apa, canalizarea și epurarea apelor uzate la sate, precum și în unitățile administrative - teritoriale cu resurse turistice, aprobat prin HG nr.577 din 25 septembrie 1997 republicata, lucrările ce s-au desfășurat fiind executate din fonduri alocate de la bugetul de stat. Ori bine este cunoscut faptul ca acești bani alocați de la bugetul de stat lucrărilor au sosit cu întârziere sau nu au sosit în totalitate așa cum reiese și din adresele înaintate de către consiliile locale Consiliului județean pe care le anexează.
Stabilirea și calcularea penalităților, dobânzilor de întârziere sunt clauze contractuale stabilite de către parți rămânând la latitudinea lor solicitarea sau nesolicitarea acestora în baza principiului libertății contractuale.Art.969 din Codul civil prevede:" Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante .
Ele se pot revoca prin consimțământul mutual al parților ... ".
In baza acestor considerente și a celor arătate anterior nu a solicitat calcularea dobânzilor și penalităților și consideră ca nu poate fi obligată la calcularea acestora nici prin Decizia nr.41/2011 a Curtii de C. - C. de C. B. -N. .
Mai mult în data de_ a formulat în termen legal contestație (Anexa nr.3) la aceasta decizie, contestație la care a primit a răspuns abia în data de_ (Anexa.4). Prin încheierea nr.VI
.262 din_, Comisia respinge contestația nejustificat și nemotivat.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nelegală a cererii.
Prin sentința civilă nr. 494/2011 pronunțată de C. de Apel C.
în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L. D. ȘI P. SA B. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI având ca obiect anularea încheierii nr. VI 262/_ a Curții de C. a R. și a punctului nr. II 1 din Decizia nr. 41/2011 DIN_ a Curții de C. a R. .
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC L. D. și P. SA B.
, solicitând admiterea recursului și reținând cauza spre judecare să se dispună anularea încheierii nr.VI 262 din_ a Curții de C. a R. și a Deciziei 41/2011 din_ Curții de
C. a R. - C. de C. B. -N. .
Prin decizia nr. 4426/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
a fost admis recursul formulat de SC L. D. și P. SA B. împotriva sentinței nr.494 din_ a Curții de Apel C. -Secția contencios administrativ și fiscal. A fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului B. -N.
, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea încheierii nr.VI 262 din_ a Curții de C. a R. și a punctului nr.II.l din Decizia nr.41/2011 din_ emisă de Curtea de Conturi a României - C. de
C. B. -N. .
Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din Codul de procedură civilă, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.
Înalta Curte a reținut că prevederile art.140 alin.l teza finală din Constituția R. prevăd expres faptul că litigiile rezultate din activitatea Curții de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Dispozițiile pct.228 și pct.229 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și modificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea nr. 130/4 noiembrie 2010 publicat în M.O. la data de 13 decembrie 2010, prevăd: Competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul unității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ. Cauzele aflate pe rolul instanțelor la data publicării prezentului Regulament în Monitorul Oficial al R., Partea I, vor continua să se judece potrivit regulamentului aplicabil în momentul sesizării instanței.
Înalta Curte a constatat că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei.
"Regulamentul" a fost adoptat în vederea organizării executării Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., în conformitate cu prevederile art.l 1 alin.2 și art.33 alin.l din lege.
Înalta Curte a constatat că prevederile pct.228, 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010 nu pot înfrânge dispozițiile Legii nr.554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ și la care însuși Regulamentul face trimitere.
Referindu-se la competența instanțelor de contencios administrativ, art.10 alin.l din Legea nr.554/2004 prevede: litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Văzând faptul că dispozițiile pct.228 și pct.229 sunt contrare celor prevăzute de art.10 alin.l din Legea nr.554/2004, precum și faptul că Regulamentul reprezentând un act administrativ normativ emis în executarea Legii nr.94/1992, având o forță juridică inferioară legii, înalta Curte a admis excepția invocată din oficiu.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul B. -N. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.41 din_ a Curții de C. a R. - C. de conturi B. -N. s-au dispus în sarcina reclamantei mai multe măsuri, fiind contestata numai cea de la pct.1 privind calcularea și înregistrarea în contabilitate a creanțelor reprezentând dobânzi (penalități) pentru neplata în termen a facturilor emise către clienți, precum și efectuarea demersurilor prevăzute de lege în vederea încasării acestora.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă prin încheierea nr.VI.262 din 2o iunie 2011, contestata in prezentul dosar.
Criticile reclamantei vizând aplicarea gresita a legii de catre parata, sustinand ca, în baza principiului libertății contractuale, reclamanta nu poate fi obligată la calcularea dobanzilor si penalitatilor de intarziere prin decizia Curții de conturi, fiind vorba de clauze contractuale stabilite de parti, astfel ca rămâne la latitudinea părților solicitarea sau nesolicitarea acestora, sunt nefondate, deoarece, conform art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 "în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate";.
In urma auditului efectuat la reclamanta SC D. ȘI P. SA B. s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, respectiv a fost constatată o pagubă adusă patrimoniului SC D. ȘI P. SA B. prin necalcularea și nepretinderea de dobânzi (penalități) pentru plata cu întârziere a facturilor emise către clienții societății comerciale verificate. Prin auditul efectuat la reclamantă în urma verificării soldului contului 411 "clienți"; la 31 dec.2009, reprezentând valoarea lucrărilor executate și a serviciilor prestate și facturate clienților, care nu au fost încasate până la sfârșitul anului, s-a constatat o creștere de circa 3 ori a acestora față de începutul anului respectiv de 2.768.875,23 lei la 8.487.034,98 lei. Totodată, a rezultat că, din valoarea creanțelor neîncasate de la clienți 80,25% dintre acestea, respectiv 6.810.712,57 lei, aparțin unor instituții publice ale administrației locale- Consiliul Județean B. -N. (acționar unic al SC D. ȘI P. SA B. ) cu 46,71% din valoarea creanțelor, adică 3.964.580,73 lei și primării cu 33,54% din valoarea creanțelor, adică 2.846.131,84 lei. În urma auditului efectuat a rezultat că majoritatea creanțelor neîncasate la sfârșitul anului 2009 au fost încasate în cursul anului 2010, pentru cele neîncasate luându-se măsuri de recuperare. Din valoarea facturilor neîncasate de la Consiliul județean B. -N. la 31.dec.2009 a rezultat suma de 1.178.370,77 lei.
Analiza auditului a avut în vedere și verificarea modului în care au fost calculate și pretinse dobânzi si penalități de întârziere la plata facturilor de către beneficiarii reclamantei si a relevat că acestea au fost calculate și pretinse numai în situația în care au fost înregistrate acțiuni în instanță, pentru ceilalți clienți nefiind calculate și pretinse. În timpul auditului au fost calculate penalități de întârziere în valoare de 705.380,18 lei.
Tribunalul constata că au fost încălcate prevederile contractuale vizand datorarea dobânzilor și a penalităților de întârziere pentru neplata în termen a valorii lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, cu mentiunea ca, potrivit art.3 și 4 din OG nr.119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale, reclamantei îi revenea obligația de calculare și percepere a acestor accesorii, chiar dacă majoritatea beneficiarilor sunt
instituții bugetare, acestea nefiind scutite de plata penalităților de întârziere pentru nerespectarea clauzelor contractuale.
Conform calculelor rezultate din anexa nr.3.1 a procesului-verbal de constatare, valoarea accesoriilor necalculate până la data finalizării auditului a fost de 980.090,30 lei, iar cauza ce a determinat necalcularea acestora a fost ignorarea prevederilor legale în materie.
Conduita culpabilă a reclamantei rezulta din însăși faptul că pe timpul controlului a calculat dobânzi și penalități de întârziere pentru facturile în sold la începutul anului 2009 care nu au fost achitate în termenul legal de către Consiliul județean B., în sumă de 566.338,55 lei (anexa nr.3.2.A a procesului-verbal de constatare), cât și pentru alți clienți în sumă de 776.088,56 lei (anexa nr.3.3.A a procesului-verbal de constatare) din care suma de 331.881,90 lei se află pe rolul instanțelor, suma de 1.072,91 lei era în curs de executare de către un executor judecătoresc, iar suma de 10382 lei a fost încasată efectiv. Suma de 413.751,75 lei a fost calculată ca urmare a controlului.
Consecința necalculării, nefacturării și neînregistrării acestor accesorii conform prevederilor legale în materie și a celor convenite prin contractele comerciale a dus la diminuarea veniturilor societății cu suma estimată de 991.263,59 lei .
Avand in vedere considerentele de fapt si de drept mai sus relevate, tribunalul apreciaza ca cererea reclamantei este neîntemeiată, astfel ca, în temeiul prevederilor art. 18 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC L. D. ȘI P. SA, cu sediul în B., str. C. V., nr. 17A, jud. B. -N., împotriva pârâtelor C. DE C. - C. DE C. B. -N. , cu sediul în B., str. G. Ș., nr. 22, jud. B. -N. și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B., str. Lev T., nr. 22-24.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
B. L. | T. | M. D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
