Decizia civilă nr. 742/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 742/R

Ședința publică din 28 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.

J. ecător S. O.

J. ecător V. I.

G. ier A. H.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-petentă SC T.

T. S., cu sediul în B., str. 22 D., nr. 184, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2385 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARĂ S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

T.

Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2385 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus la data de_ s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulată de către petenta SC "T. T. "; S. în contradictoriu cu intimata Garda Financiară S. și menținerea procesului verbal de constatare a contravențiilor seria H nr. 0281964 încheiat de intimată la data de_ .

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că procesul- verbal este întocmit cu respectarea cerințelor legale, iar sub aspectul temeiniciei petenta nu a probat contrariul celor menționate în actul constatator. Astfel s-a reținut, din înscrisurile depuse la dosar că petenta a deținut permisul de exploatare nr. 10672/_ cu termen de valabilitate de un an,

până la_ .

S-a arătat că în baza contractului de prestări servicii nr.35/_, prestatoarea SC ,,Explomin’’ S. dislocă, la data de_, prin lucrări de forare și împușcare, o cantitate de 10.977 tone de piatră, în acest sens încheindu-se procesul-verbal de recepție nr. 9/_ .

Până la expirarea permisului de exploatare petenta nu a valorificat nimic din cantitatea exploatată, în evidența financiar-contabilă a societății înregistrarea producției făcându-se pe măsura valorificării acesteia, cu toate că permisul de exploatare expirase.

În perioada iulie 2009-septembrie 2011 au fost valorificate 8400 tone de piatră concasată, pentru care petenta calculează o redevență minieră în valoare de 29.090 lei, achitând 13.529 lei și rămânând o diferență de 15.561 lei. Raportat la dispozițiile din OG 2/2001, intimata confiscă contravaloarea pietrei concasate valorificată în ultimele 6 luni, respectiv 2940 de tone cu o

valoare de 109.368 lei.

Prin latura obiectivă a contravenției se înțelege fapta manifestată sub formă de acțiune sau inacțiune, împreună cu urmările pe care le produce, latura obiectivă apărând în conținutul fiecărei contravenții prin descrierea trăsăturilor ce o caracterizează și care diferențiază o contravenție de alta.

Latura obiectivă a contravenției reglementată de dispozițiile art. 1 lit. e) din OG nr. 12/1990, se realizează printr-o acțiune de efectuare a unor acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită.

Actele materiale ale contravenției reținute în sarcina petentei, respectiv comercializarea, valorificarea, la diferite intervale de timp, efectuate în baza acelei rezoluții, nu sunt contestate de către părți, de altfel acestea rezultă fără echivoc din probatoriul administrat în cauză, sigurul diferend existând pe tărâmul provenienței acestor mărfuri, respectiv dacă aceasta este licită sau nu.

Pentru aceasta, instanța va avea în vedere prevederile din partea finală a art. 1 din Legea 12/1990, care arată că, prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Raportat la situația de fapt reținută, agenții constatatori, în mod corect, au reținut nelegala proveniență a pietrei confiscate.

Astfel, potrivit pct. 3 din Anexa nr.1 privind Instrucțiunile tehnice ale Ordinului 211/2007 al Președintelui ANRM, pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare și de calcul al valorii producției și redevenței miniere datorate de către titularii actelor de dare în administrare sau de concesiune, aprobate prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 74/2004, în vigoare la data expirării valabilității permisului de exploatare al petentei, respectiv la data de_ ( ordin care a fost abrogat în mod expres prin art.2 al Ordinului ANRM 198/2009, publicat în M.O. la data de_ ) se interzice existenta stocurilor la sfârșitul perioadei de valabilitate a licenței sau a permisului de exploatare. În cazuri cu totul excepționale, când acest lucru nu este posibil, se admit stocuri care să nu depășească maximum 10% din cantitatea de produse miniere comercializate în ultimele 6 luni ale perioadei de valabilitate. Aceste norme imperative și prohibitive interzic cu desăvârșire existența stocurilor la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de exploatare, astfel că nu se poate reține că petenta a avut o proveniență licită a pietrei concasate. De altfel, atât din expertiza contabilă cât și din notele explicative date de către administratorul și contabilul petentei, reiese că înregistrarea producției de piatră concasată era evidențiată în contabilitatea petentei numai în măsura valorificării ei, progresiv.

Mai mult, nu au fost indicate și dovedite cazuri cu totul excepționale care să justifice constituirea unor stocuri de marfă, aceste stocuri neputând

fi oricum făcute de către petentă, deoarece nu a comercializat nimic anterior expirării valabilității permisului de exploatare.

Pentru toate acestea, instanța constată că petenta nu a dovedit o proveniență legală a pietrei concasate pe care a comercializat-o, după expirarea permisului de exploatare, stocul pe care aceasta afirmă că l-a avut fiind făcut cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile . Fiind interzisă existența unui stoc de marfă, nu se poate reține că proveniența este una legală, ci una ilegală.

În cauză nu a fost adusă nicio dovadă care să răstoarne prezumția relativă de adevăr, de care se bucură procesul-verbal contestat, și să arate o altă situație de fapt decât cea reținută în acesta, fapta săvârșită de petentă circumscriindu-se în norma incriminatoare a articolului sus-menționat.

Instanța constată, așadar, că fapta există, este săvârșită de petentă cu vinovăție întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care aceasta a fost sancționată.

Cu privire la individualizarea sancțiunii principale, instanța constată că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 de lei, maximul prev. de art.2 alin.1 lit.f din Legea 12/1990.

Instanța consideră că o reindividualizare a acestei sancțiuni nu este justificată, raportat la numărul destul de mare al actelor de comerț făcute, a cantității foarte mari de piatră concasată valorificată (8400 de tone ), precum și la perioada îndelungată a efectuării acestora, respectiv iulie 2009- septembrie 2011.

În ceea ce privește sancțiunea complementară, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art. 4 alin. 2 din Legea 12/1990 care arată că veniturile obținute ilicit de persoanele juridice din activitățile prevăzute la art. 1, precum și încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror proveniență nu este dovedită se confiscă și se fac venit la bugetul administrației publice centrale.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs petenta SC T.

  1. S., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal atacat.

    Recurenta-petentă critică modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale de către instanță arătând că prevederile menționate de aceasta (Ordinul ANRM 198/2009) nu sunt aplicabile în cauză.

    S-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de concluziile la care a ajuns parchetul cu privire la faptele reținute în sarcina administratorului societății petente, cu privire la care s-a confirmat prin rezoluția din_ propunerea de neîncepere a urmăririi penale vizând infracțiunea de evaziune fiscală și executare activități miniere fără permis sau licență.

    Prin întâmpinarea la recurs intimata Garda Financiară - Comisariatul General București prin Garda Financiară Secția J. ețeană S. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

    S-a arătat că în mod corect, prima instanță a reținut că petent se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, aceea de a efectua

    acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii, prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 republicată.

    Recurenta a comercializat în intervalul de timp iulie-septembrie 2011, cantitatea de 2940 tone de piatră concasată, care nu era evidențiată în documentele contabile, prin urmare marfă a cărei proveniență nu este dovedită.

    S-a arătat că societatea recurentă a procedat la înregistrarea producției doar pe măsura valorificării ei. S-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile Ordinului ANRM 74/2007, întrucât Ordinul ANRM 198/2009 încheiat de recurentă a apărut după expirarea valabilității permisului de exploatare.

    Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

    Prin procesul-verbal seria H nr. 0281964 încheiat la data de_ recurenta petentă a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de

    20.000 lei, reținându-se în sarcina acesteia că a efectuat acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită în condițiile legii, faptă prevăzută de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 lit. f. Totodată s-a dispus confiscarea sumei de 109.368 lei reprezentând contravaloarea cantității de 2940 tone piatră concasată comercializată ilicit.

    Instanța a reținut că petenta a deținut permisul de exploatare nr. 10672/_ cu valabilitate de un an, și că până la expirarea permisului de exploatarea aceasta nu a valorificat cantitatea exploatată, înregistrarea producției făcându-se în evidența financiar-contabilă a societății pe măsura valorificării contrar dispozițiilor legale (Ordin ANRM 74/2007, Legea contabilității 82/2001).

    Din probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut că în perioada iulie 2009 - septembrie 2011 petenta-recurentă a valorificat 8400 tone de piatră concasată, pentru care a calculat o redevență minieră de 29.090, achitând 13.929 lei. Intimata a confiscat contravaloarea pietrei concasate valorificată în ultimele 6 luni de recurentă, respectiv 2940 tone cu o valoare de

    109.368 lei.

    În mod absolut judicios pe baza unei analize pertinente a vastului material probator administrat în cauză prima instanță a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, nefiind adusă vreo probă ori să dovedească o altă stare de fapt decât cea menționată în actul constatator.

    Recurenta-petentă nu a dovedit proveniența legală a pietrei concasate comercializate după expirarea permisului său de exploatare, stocul pe care l-a deținut fiind făcut cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în cauză.

    Faptul că administratorului societății recurente nu i-a fost angajată răspunderea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală și executare de acte miniere fără permis sau licență nu este de natură să influențeze datele problemei, obiectele pricinilor neinfluențându-se în vreun fel.

    1. apreciază că judecătoria a considerat în mod pertinent și că nu se justifică reindividualizarea sancțiunii aplicate de intimată, neexistând motive care să justifice reindividualizarea nici de către instanța de recurs.

      Reținând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, tribunalul o menține, în consecință va respinge recursul, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, conform dispozitivului.

      PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

      Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC T. T. S., cu sediul în B., str. 22 D., nr. 184, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2385 din_ pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus, jud. M. .

      IREVOCABILĂ.

      Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

      Președinte,

      J. ecător,

      J. ecător,

      C. O.

      S.

      O.

      V.

      I.

      concediu de odihnă concediu de odihnă

      semnează vicepreședintele instanței semnează vicepreședintele instanței

      G. ier,

      1. H.

Red. O.S,/_

Tehnored. E.A.I.C./_

J. ECĂTOR LA FOND V. F. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 742/2013. Anulare proces verbal de contravenție