Decizia civilă nr. 7991/2013. Contencios. Litigiu achiziții publice
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7991/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de contestatoarea SC
D. C. SRL împotriva deciziei civile nr. 7947 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimații R. A. A D. J. C. RA, C. N., C. R. DE P. PENTRU D. R. ȘI P. 6 N. V. S. M., având ca obiect litigiu privind achizițiile publice - decizia nr. 1881/C_ -1527-1534/_ emisă de CNSC.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimata R. A. A
D. J. C. RA, avocat Mihai Teaha. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru .
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei R. A. A D. J.
C. RA, prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei C. N., prin care s-a solicitat respingerea contestației.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 NCPC, constată că raportat la art. 21 din Constituția României, art. 283 din
O.U.G. nr. 34/2006 și 505 NCPC este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta contestație în anulare și constatând că, nu mai sunt de formulat alte solicitări, prezenta cauză fiind în stare de judecată, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului intimatei R. A. A D. J.
C. RA, avocat Mihai Teaha cu privire la contestație în anulare.
Reprezentantul intimatei R. A. A D. J. C. RA, avocat Mihai Teaha susține că, prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, nefondată și netemeinică pentru motivele dezvoltate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, solicită cheltuieli de judecată justificate prin înscrisurile pe care le depune la dosar.
C U R T E A
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 30 iulie 2013, contestatoarea SC D. C. SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu
intimații C. NĂPRADE, RADJ C. RA și C. R. DE P. PENTRU D.
R. ȘI P. 6 N. V. S. M., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei civile nr.7947 din data de 02 iulie 2013 a Curții de Apel C. .
În motivarea contestației se arată că hotărârea atacată este netemeinică si nelegala, dezlegarea data recursului fiind rezultatul unei erori materiale. Susține că prin hotărârea atacata a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale active a recurentei. Pentru a se pronunța în acest sens s-a reținut de către instanță faptul ca recurenta a dobândit calitatea de parte în litigiu prin promovarea unei cereri de intervenție în fata CNSC, respectiv prin susținerea poziției autorității contractante - C. N., județul Sălaj. Pornind de la acest aspect se aprecieaza de către instanța a cărei hotărâre solicita a fi anulata, ca dispozițiile art. 67 din Noul cod de procedura civila se refera la calea de atac impotriva unei hotărâri judecătorești, ori plângerea impotriva unei deciziei CNSC nu este echivalenta cu o cale de atac impotriva unei hotărâri judecătorești, fiind îndreptățit ofertantul câștigător in procedura de achiziție sa introducă plângere impotriva CNSC care ii afectează interesele din procedura de atribuire la instanța de judecata chiar daca nu a urmat calea de atac a contestației ci a sprijinit doar poziția autorității contractante.
Arată că potrivit dispozițiilor OUG nr. 34/2006 procedura de soluționare a plângerii este cea a recursului, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 483 din Codul de procedura civila nou. Recursul este o cale de atac (extraordinara) ce poate fi exercitat împotriva unei hotărâri judecătorești sau al unui act al unei autorități/organism cu activitate jurisdicționala (ex. CNSC) în condițiile prevăzute de Codul de procedura civila. In speța de fata fiind vorba despre o procedura speciala, reglementata de OUG 34/2006, poate dobândi calitatea de parte într-un litigiu supus soluționării CNSC, pe lângă contestator si autoritatea contractanta a cărui act este atacat si intervenientul accesoriu. Practica CNSC si a Curților de Apel este unanima în a aprecia că, pe de o parte un intervenient nu va putea invoca si justifica un interes propriu (chiar daca decizia CNSC poate afecta acest interes) în intenția sa de a interveni în proces deoarece in cadrul contestației se ataca un act al unei autorități contractante, singura poziție procesuala pe care o poate dobândi un astfel de intervenient fiind cea de intervenient accesoriu, in susținerea poziției autorității contractante. De asemenea este unanim acceptat faptul ca un ofertant care nu a avut nici o calitate in cadrul procedurii de soluționare a contestației in fata CNSC nu poate dobândi calitatea de recurent.
In acest context legislativ si văzând dispozițiile art. 67 cod proc. civ. solicită a se constata ca pe de o parte potrivit alin. (2) «Intervenientul accesoriu poate să săvârșească numai actele de procedura care nu contravin interesului pârtii in favoarea căreia a intervenit», iar pe de alta parte, potrivit alin (4) «Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socotește neavenita daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond. »
Având in vedere poziția exprimata de autoritatea contractanta prin întâmpinarea depusa la dosar, prin care solicita in mod expres respingerea plângerii formulata de petenta R. A. a D. J. C. RA, precum si faptul ca insasi autoritatea contractanta nu a înțeles să promoveze plângere împotriva deciziei CNSC, apreciază că în cauza sunt aplicabile prevederile art. 67 cod procedura civila nou.
Fata de cele de mai sus apreciază ca hotărârea atacata este rezultatul unei erori materiale prin respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei (petentei) raportat la dispozițiile art. 67 cod proc. civ. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se admită contestația, cu consecința anulării hotărârii atacate si rejudecând cauza sa se admită excepția lipsei calității procesuale active a recurentei si respingerea recursului (plângerea) ca neavenit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 27 august 2013, C. N., în calitate de intimat-autoritate contractantă, prin Primarul Comunei N., Fodor V., solicită respingerea acțiunii acesteia ca netemeinică și nefondată.
Intimata R. A. a D. J. C. RA, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12 august 2013 solicită respingerea contestației în anulare formulată de către SC D. C. SRL, ca netemeinica și nefondată, precum și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar
.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.7947 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-au respins excepțiile formulate în cauză și s-a admis plângerea formulată de petenta R. A. a D. J. C. RA împotriva deciziei nr. 1881/C_ -1527-1534 din_, pronunțată de Consiliu Național de Soluționare a Contestațiilor, pe care o modifică în parte, în sensul că s-a respins contestația formulată de contestatoarea SC D. C. SRL P. și au fost menținute restul dispozițiilor deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor; s-a respins petitul din plângere având ca obiect obligarea autorității contractante la continuarea procedurii de atribuire. S-a luat act că petenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Asupra excepției invocate de intimata SC D. C. SRL, Curtea a reținut că petenta R. A. a D. J. C. a fost declarată ofertantă câștigătoare în cadrul procedurii de atribuire, astfel nu avea interesul de a formula contestație împotriva actului autorității contractante ci doar de a susține poziția acesteia în fața CNSC. Pe de altă parte, prevederile art.67 C.pr.civ., se referă la calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești ori plângerea împotriva deciziei CNSC nu este echivalentă cu o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, fiind îndreptățit ofertantul câștigător în procedura de achiziție să introducă plângere împotriva CNSC care îi afectează interesele din procedura de atribuire la instanța de judecată chiar dacă nu a urmat calea de atac a contestației ci a sprijinit doar poziția autorității contractante.
Pe fondul plângerii, Curtea a reținut că prin partea din decizia CNSC 1881/C_ -1527-1534/_ s-a admis contestația formulată de SC D. C. SRL și s-a dispus anularea raportului procedurii și actelor subsecvente prin raportare la oferta SC D. C. SRL și reevaluarea acestei oferte. Consiliul a apreciat că SC D. C. SRL a trimis prin fax răspunsul său la clarificări prin fax la orele 8,57 într-un nr.de 3 pagini dintre care o pagină adresă de înaintare și
2 pagini negre retransmițând adresa la ora 9,38 adresă care trebuia luată în considerare de autoritatea contractantă deoarece aceasta trebuia să țină seama de deficiențele de ordin tehnic apărute și să ia în considerare faptul că începerea transmiterii de către ofertantă a avut loc înainte de data și ora limită cu toate că sfârșitul transmiterii datelor a intervenit la ora 9 și 38 minute. Astfel, s-a considerat că măsura autorității contractante era excesivă în contradicție cu nevoia de clarificare a ofertei, nefiind adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit.
Potrivit art. 503 pct.2 CPC, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Este cunoscut, însă, faptul că dispozițiile legale enunțate anterior vizează doar erorile materiale care înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite; prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare
sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță se constată că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus nu este întrunită. Astfel, contestatoarea susține în principal că eroarea materială a instanței de recurs constă în soluționarea cauzei aplicând greșit normele procedurale care vizează dispozițiile art.67 CPC referitoare la judecarea cererii de intervenție accesorie.
Din cuprinsul deciziei contestate, Curtea reține că instanța de recurs a făcut o analiză pertinentă a îndeplinirii condițiilor art.67 alin.4 CPC prin raportare la principiul disponibilității părților și a dispozițiilor speciale cuprinse în OUG nr.34/2006 privitoare la procedura privind achizițiile publice.
Se poate observa, însă, că acest motiv nu poate deschide calea unei contestații în anulare fundamentată pe prevederile art.503 pct.2 C.pr.civ. întrucât nu se invocă existența unei erori materiale, în înțelesul legii, ci, o greșeală de judecată care nu poate fi analizată pe calea contestației în anulare.
Adoptarea acestei soluții corespunde și jurisprudenței constante consacrată de Curtea Europeana a Drepturilor omului. Astfel, se poate observa că instanța de contencios european al drepturilor omului, în cauza Mitrea împotriva României ( hotărârea din 29 iulie 2008), a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental"; care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația si instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului este un caz tipic în care nu se justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. CEDO a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri, și a securității raporturilor juridice, că este incident un caz tipic în care instanțele au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului. Or, in absenta unor circumstanțe excepționale - situații numite de CEDO "defecte fundamentale"; ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich împotriva Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko împotriva Rusiei) - acest lucru nu justifica desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedura.
Nu poate fi deci socotită ca o eroare materială maniera în care instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art.67 C.pr.civ. ci aceasta se circumscrie manierei în care instanța a realizat dreptul sub aspectul interpretării și aplicării normei juridice. Or, o atare dezlegare nu mai poate fi repusă în discuție în faza contestației în anulare speciale având ca temei juridic art. 503 pct.2 C.pr.civ.
Nu în ultimul rând trebuie remarcat faptul că, potrivit art. 503 C.pr.civ., contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac de retractare strict circumstanțiată la motivele expres și limitativ prevăzute de norma legală, iar eventualele căi de aplicare extensivă a motivelor de admisibilitate expres si limitativ prevăzute de lege nu pot fi în niciun fel validate, având în vedere și considerentele hotărârii CEDO amintite anterior.
Și este așa întrucât ipoteza contrară ar pune problema încălcării principiului securității juridice și a încălcării prezumției absolute a lucrului judecat. De altfel, unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să
nu mai poată fi contestate (CEDO cauza Brumărescu c. Romaniei, § 61). Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă (a se vedea, mutatis mutandis, Gjonbocari și alții c. Albaniei § 66).
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 508 C.pr.civ. va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea SC D. C. SRL împotriva deciziei civile nr.7947 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., ca inadmisibilă.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei R. A. a D. J. C. suma de 4960 lei cheltuieli de judecată în contestația în anulare.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. ION A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
6 ex. - _
