Decizia civilă nr. 8450/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8450/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. C. | -N. | , |
împotriva sentinței civile nr. 958/_, pronunțată în dosarul nr. _ | al |
Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta B. S., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se preziontă pentru reclamantă, avocat Bota M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 958 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă excepția de nelegalitate invocata de petenta B. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art.7 pct.15 din HCL C. -N. nr. 191/2009. Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.7 pct.15 din HCL nr.191/2009, următoarele
:
Ținând seama de regula "tempus regit actum"; instanța a analizat legalitatea Hotărârii nr. 191/2009 a Consiliului Local C. -N. prin raportare la actele normative cu forța superioara în vigoare la data emiterii acesteia.
Analizând hotărârea Consiliului Local C. -N. sub aspect formal, instanța a reținut ca aceasta hotărâre au fost emisa urmare a luării în dezbatere a proiectului inițiat de primarul municipiului C. -N. privind buna gospodărire a municipiului
C. -N., în vederea aplicării prevederilor OG nr. 21/2002, având în vedere raportul de specialitate nr 58647/482/_ al Direcției P. comunitara. Hotărârea Consulului Local mai sus menționata a fost semnata de președintele de ședința și contrasemnata de secretarul municipiului C. -N.
Așadar, sub aspect formal HCL nr. 61/1999 și HCL nr. 66/2010 întrunește elementele de legalitate prevăzute de art. 44-48 din Legea nr. 215/2001 precum și ale art. 18 din OG nr. 21/2002.
Asupra conformității hotărârii Consiliului Local C. -N. cu dispozițiile legale cu forța superioara, în vigoare la data emiterii acesteia, instanța a constatat ca la adoptarea HCL nr. 191/2009 au fost eludate prevederile art. 3 din OG nr. 2/2001 modificata .
Astfel, din conținutul HCL C. -N. nr. 191/2009 rezulta ca prin aceasta se incriminează faptele care constituie contravenții raportat la normele privind gospodărirea localităților, protecția mediului și depozitarea deșeurilor.
În preambulul hotărârii se face trimitere la OG nr. 2/2001, OG nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobata prin Legea nr. 265/2006, OG nr.21/2002 privind gospodărirea localităților rurale și urbane, aprobata prin Legea nr.515/2002, OUG nr.243/2000 privind protecția atmosferei, HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor aprobata prin Legea nr. 426/2001, Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților.
Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001, autoritățile administrației locale au dreptul de a stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În domeniile de activitate în care au atribuții, autoritățile publice locale au atât dreptul de a stabili ce fapte constituie contravenții, cat și dreptul de a stabili sancțiunile aplicabile acestora.
Potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001: "actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea".
Prin urmare, actul normativ cu forța juridica inferioara OG nr. 2/2001 poate sa stabilească:
faptele ce constituie contravenții, cu descrierea corespunzătoare;
sancțiunea aplicabila fiecărei contravenții în parte;
persoanele abilitate sa constate contravenții, denumite în mod generic agenți constatatori.
Pe de alta parte, prin OG nr. 21/2002 au fost stabilite obligațiile și răspunderile care revin autorităților administrației publice locale, instituțiilor publice, agenților economici și cetățenilor pentru buna gospodărire a localităților, pentru instaurarea unui climat de ordine și curățenie pe teritoriul acestora iar potrivit art. 18 alin 1 din acest act normativ: "Detalierea obligațiilor și responsabilităților concrete care revin instituțiilor publice, agenților economici, celorlalte persoane juridice, precum și cetățenilor, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, se face prin hotărâri ale consiliului local, la propunerea primarului.";
Pentru a răspunde dezideratului de legalitate este necesar ca norma de incriminare sa fie accesibila și previzibila. În cauza de fata instanța a constatat ca norma contravenționala nu a fost enunțata cu suficienta claritate astfel încât orice persoana sa fie în măsura sa înțelege ce acțiuni sau inacțiuni sunt interzise pentru a-si putea regla comportamentul în sensul cerut de actul normativ. Astfel, potrivit prevederilor art. 7 pct. 15 din HCL nr. 191/2009 constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 500 la 2500 lei "neluarea masurilor de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate"; exprimarea eliptica nefiind în măsura sa răspundă exigentelor art. 3 alin 1 din OG nr. 2/2001republicata.Modalitatea de descriere a faptei contravenționale face imposibila identificarea celor patru elemente ale contravenției: obiectul, subiectul, latura obiectiva și latura subiectiva, prin urmare instanța a admis excepția de nelegalitate și sa constate nelegalitatea dispozițiilor art.7 pct.15 din HCL C. -N. nr. 191/2009.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. C. -N. ,
solicitând modificarea hotărârii în temeiul art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă cu consecința respingerii excepției invocate.
În motivarea recursului consideră sentința civilă mai sus menționată, ca nelegală pentru următoarele considerente:
Arată că prin art. 7 din Hotărârea Consiliului Local nr. 191/2009, se stabilește că "faptele săvârșite cu încălcarea normelor privind protejarea domeniului public sau privat al statului și al amenajărilor acestuia, de către persoane fizice și
juridice, constituie contravenții " si sunt enumerate situațiile concrete care intra sub incidența acestei prevederi precum și faptul că se sancționează cu amenda contravenționala.
Potrivit pct.15 "neluarea măsurilor de conservare și reparare a imobileleor și împrejmuirilor deteriorate, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei".
Astfel dorim sa învederam Onoratei Instanțe următoarele: Actul administrativ adoptat a fost întemeiat pe următoarele acte normative:
Ordonanța de Urgenta nr. 195/2002 privind protecția mediului aprobata prin Legea nr. 265/2006 cu modificările și completările ulterioare;
Ordonanța nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților rurale și urbane, aprobată prin Legea nr. 515/2002 cu modificările și completările ulterioare;
OUG nr. 243/2000 privind protecția atmosferei modificările și completările ulterioare;
HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor aprobată prin Legea nr.
426/2001;
Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizarea localităților, modificările și completările ulterioare;
OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002 cu modificările și completările ulterioare.
În sensul Legii nr. 554/2004, actul administrativ are semnificația unui act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de autoritatea publica in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Elementul central al regimului juridic al actelor administrative este legalitatea, înțeleasa ca fiind conformitatea acestora cu actele normative si administrative cu forța superioara in temeiul cărora au fost emise.
Astfel consideră că instanța de contencios administrativ investita cu soluționarea excepției de nelegalitate era abilitata, așadar, sa verifice doar concordanta acestuia cu actele normative cu forța juridica superioara în temeiul si în executarea căruia a fost emis.
Din aceasta perspectiva, apare total neîntemeiata admiterea excepției de nelegalitate de către instanța de fond, act emis în temeiul si cu respectarea prevederilor legale invocate în preambulul acesteia.
Cu privire la faptul că " textul art. 7 pct.15 din HCL 191/2009 nu răspunde exigentelor art.3 alin.l din OG2/2001 rep., exprimarea textului fiind eliptica" și modalitatea de descriere a faptei contravenționale face imposibila identificarea celor patru elemente ale contravenției: obiectul, subiectul, latura obiectiva și latura subiectivă, arată următoarele:
Art.3 alin.l prevede" Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amenda se vor stabili limita minima și maxima a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor".
Astfel consideră că instanța de fond a realizat o interpretare eronata a prevederilor acestui articol din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, articol care obliga agentul constatator al unei contravenții sa descrie în procesul-verbal pe care îl întocmește faptele ce constituie contravenții, precum si sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea.
Urmare a constatării persoanele de către agentul constatator a faptei contravenționale în cuprinsul procesului verbal, acesta va descrie fapta în detaliu astfel încât să poată fi identificata ca și contravenție, fiind posibila totodată și
identificarea elementelor constitutive ale contravenției.
Scopul legii contravenționale constă în apărarea drepturilor și libertăților legitime ale persoanei, apărarea proprietății, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluționarea cauzelor contravenționale, precum și în prevenirea săvârșirii de noi contravenții.
În consecință, pentru motivele mai sus-expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii cu consecința respingerii excepției de nelegalitate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 august 2013, reclamanta
B. S. V.
, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimat împotriva sentinței civile nr. 958/_ a Tribunalului C., cu consecința menținerii întru totul a sentinței din fond.
În motivare arată că soluția pronunțată prin Sentința Civilă nr. 958/_ a Tribunalului C. este motivată după cum urmează:
"Pentru a răspunde dezideratului de legalitate este necesar ca norma de încriminare să fie accesibila și previzibila. în cauza de față instanță constată că
norma contravențională nu a fost enunțată cu suficientă claritate astfel încât orice persoană să fie în măsură să înțeleagă ce acțiuni sau inacțiuni sunt interzise pentru a-și putea regia comportamentul în sensul cerut de actul normativ. Astfel potrivit prevederilor art. 7 pct. 15 din HCL nr. 191/2009 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 la 2500 lei "neluarea măsurilor de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate" exprimarea eliptică nefiind în măsura să răspundă exigentelor art. 3 alin 1 din 06 nr. 2/2001 republicata. Modalitatea de descriere a faptei contravenționale face imposibila identificarea celor patru elemente ale contravenției: obiectul, subiectul, latura obiectivă și latura subiectiva, prin urmare instanță urmează să admită excepția de nelegalitate și să constate nelegalitatea dispozițiilor art.l pct. 15 din HCL C. -N. nr. 191/2009."
Această motivare este criticată de către intimat prin recursul formulat, sens în care face următoarele afirmații:
"Art. 3 alin. 1 prevede "Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor."
Astfel consideră că instanță de fond a realizat o interpretare eronată a prevederilor acestui articol din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, articol care obliga agentul constatator al unei contravenții să descrie în procesul verbal pe care îl întocmește faptele ce constituie contravenții, precum și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea."
Practic, deși recursul formulat se întinde pe 4 pagini, aceasta este singura critică adusă Sentinței a cărei recurare se solicită.
Drept urmare, raportat la motivarea instanței de fond, la situația de fapt și de drept a prezentului dosar, și la motivul de recurs invocat, vă solicităm să constatați ca acesta este nefondat.
Art. 3 alin, 1 din OG 2/2001 stabilește foarte clar faptul că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice.
Prin urmare în speță HCL 191/2009 trebuia să cuprindă aceste mențiuni, astfel ca susținerile intimatului sunt evident în neconcordanță cu prevederile legale.
În măsura în care prevederile art. 3 alin. 1 din OG 2/2001 s-ar interpreta astfel cum o face intimatul, atunci prevederile art. 16 alin. 1 din același act normativ ar fi lipsite de eficiență, având în vedere că acest articol prevede expres faptul că procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite și indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția.
Așadar, "articol care obliga agentul constatator al unei contravenții să descrie în procesul verbal pe care îl întocmește faptele ce constituie contravenții, precum și sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea" este art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 și nu art. 3 alin. 1 din același act normativ.
Aceasta este interpretarea logică, întrucât este evident că obligația de a descrie faptele ce constituie contravenții si sancțiunile pentru aceste fapte îi revine emitentului respectivului act normativ, în vreme ce agentul constatator are obligația de a descrie fapta efectiv săvârșită pentru a se putea verifica în caz de contestare a procesului verbal dacă fapta efectiv săvârșita se încadrează sau nu pe textul de lege sancționator.
Practic, art. 3 alin. 1 din OG 2/2001 nu face altceva decât să sublinieze importanța legalității contravenției și să stipuleze expres obligația subînțeleasă a legiuitorului de a defini contravențiile și de a le stabili câte o sancțiune, întrucât contravenția, asemenea unei infracțiuni, trebuie să întrunească următoarele elemente:
> obiect juridic, valoarea socială protejată;
> obiect material, materializarea obiectului juridic;
> subiect activ, contravenientul;
> subiect pasiv, persoana care suferă consecințele contravenției;
> latura obiectivă, comportamentul ilicit împreună cu urmărea produsă de acesta;
> latura subiectivă, reprezentarea psihică a persoanei cu privire la fapta sa ilicită;
Dată fiind obligativitatea întrunirii tuturor acestor elemente, din formularea, "faptele săvârșite cu încălcarea normelor privind protejarea domeniului public sau privat al statului și al amenajărilor acestuia, de către persoane fizice și juridice, constituie contravenții și se sancționează cu amendă_ neluarea măsurilor de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate cu amendă de la 500 de lei la 2.500 lei", nu rezultă care sunt faptele contrare normelor legale, care este termenul limită de luare a acestor măsuri, și care este persoana fizică/juridică răspunzătoare de neluarea respectivelor măsuri.
Practic, astfel cum a reținut și instanță de fond, modalitatea de descriere a faptei contravenționale face imposibilă identificarea celor patru elemente ale contravenției: obiectul, subiectul, latura obiectivă si latura subiectivă.
Prin urmare, atâta timp descrierea din actul de incriminare nu este suficient de bine determinată, nu se va putea determina dacă fapta efectiv comisă se înscrie în descrierea existenta în norma sau nu, motiv pentru care neconcordanța prevederilor art. 7 pct. 15 din HCL 191/2009 cu dispozițiile actului normativ cu
forță juridică superioară - OG 2/2001 - este evidentă.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea ca nefondat recursul declarat de intimat împotriva Sentinței Civile nr. 958/2013 a Tribunalului C., cu
consecința menținerii întru totul a acesteia, cu obligarea intimatului recurent la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Excepția de nelegalitate din speță vizează dispoziția normativă conținută de art. 7 pct. 15 din HCL C. -N. nr. 191/2009.
Astfel, conform acestei norme, faptele săvârșite cu încălcarea normelor privind protejarea domeniului public sau privat al statului și al amenajărilor acestuia, de către persoane fizice sau juridice, constituie contravenții și se sancționează cu amendă, după cum urmează:… pct. 15: neluarea măsurilor de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate, cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei.
Pentru a statua că acest text normativ contravine art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că norma analizată cu corespunde cerințelor de accesibilitate și previzibilitate, că norma nu a fost enunțată cu suficientă claritate astfel încât orice persoană să fie în măsură să înțeleagă ce acțiuni sau inacțiuni sunt interzise pentru a-și putea regla comportamentul în sensul cerut de actul normativ.
Se mai reține că modalitatea de descriere a faptei contravenționale face imposibilă identificarea celor patru elemente ale contravenției: obiectul, subiectul, latura obiectivă și latura subiectivă.
În primul rând Curtea nu reține că instanța de fond ar fi constata nelegalitatea pe temeiul lipsei justificării punerii în aplicare a unor acte normative de ordin superior. În acest context afirmația recurentei că actul atacat este legal căci are menționat în formula introductivă cerințele prevăzute de art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 este fără relevanță câtă vreme acest lucru nu s-a contestat și nici nu a fost analizat de instanța de fond or sancționat de aceasta.
În ceea ce privește carențele de normare efectivă, Curtea are în vedere că potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amenda se vor stabili limita minima și maxima a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.
Această normă este opozabilă și autorităților administrației publice locale dotate de lege cu competența de a norma în câmpul contravențional.
Sub aspectul cerinței accesibilității actului normativ trebuie menționat că această chestiune nu a fost antamată de instanța de fond în substanță ci doar menționată colateral.
Este important de reținut că sub aspectul calității unei legii în sensul larg, atributele de accesibilitate și previzibilitate trebuie reținute ca și cerințe primare, aspect care se degajează pregnant și din jurisprudența CEDO (în special cauza Sunday Times contra Regatului Unit și Aurel R. contra României).
Sub aspectul cerinței accesibilității legea trebuie să fie posibil a fi aducă la cunoștința celor interesați prin diferite mijloace. În cazul hotărârilor consiliului local, conform legii acestea se publică în monitorul oficial al județului și se transmit publicului larg prin afișare la loc vizibil și se publică pe pagini de internet a autorității emitente. Din această perspectivă, nu sunt date împrejurări ori aspecte care să contrazică prezumtiv îndeplinirea acestei exigențe.
Așa fiind, câtă vreme asupra acestui element nu se impun a se face alte sublinieri, examinarea hotărârii atacate se va face sub cel de al doilea element respectiv cel al previzibilității actului normativ.
Previzibilitatea legii are în vedere cerința ca actul normativ ori dispozițiile acestuia să fie redactate cu suficientă claritate astfel încât persoana care intră sub
incidența normei, chiar apelând la consultanță de specialitate, să poată să-și regleze și adapteze conduita astfel încât să nu contravină normelor stipulate.
Din această perspectivă și cu utilizarea elementelor contravenției trecute în revistă și de dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001, Curtea reține că textul analizat nu este deficitar redactat.
Dincolo de o anumită formulare generică specificul contravenției impune analiza în concret a trăsăturilor ei caracteristice pentru determinarea acestei fapte socialmente periculoase.
De aceea, în activitatea de prevenire, constatare și sancționare a contravențiilor, o importanță deosebită o are necesitatea analizării fiecărei fapte în parte, în sensul de a vedea dacă sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale unei anumite contravenții, respectiv trăsăturile specifice privind obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.
Sub aspectul obiectului contravenției se are în vede relația - bunul, interesul, valoarea socială căreia fapta îi aduce atingerea sau o pune în pericol.
Obiectul juridic al acesteia este reprezentat, de relațiile sociale ocrotite prin norme de drept cu caracter administrativ.
În speță, rezultă foarte clar că obiectul contravenției este legat de relațiile sociale de protejare a domeniului public sau privat al statului și al amenajărilor acestuia așa cum reiese din partea introductivă a art. 7 din HCL C. -N. .
Prin latura obiectivă a contravenției se înțelege fapta propriu - zisă, adică un complex de elemente obiective și anume: acțiunea sau inacțiunea, respectiv de a face ceva care este oprit de lege sau a nu face ceva ceea ce este cerut imperativ printr-o normă legală, apoi intră în analiză urmarea socialmente periculoasă, respectiv rezultatul produs sau pe care l-ar produce fapta în mod obiectiv precum și modul ori mijloacele folosite la comiterea faptei, timpul și locul unde se săvârșește fapta.
În speță, sub aspectul laturii obiective se reține că norma arată clar că este vorba de spre o inacțiune a subiectului de drept, respectiv fapta de a nu lua măsurile de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate. Altfel spus, prin actele normative menționate în formula introductivă a actului normativ analizat sunt enumerate o serie de acte normative de rang superior care impun o conduită în sensul obligativității subiectelor de drept vizate de a întreprinde măsuri de conservare și reparare a imobilelor și împrejmuirilor deteriorate.
Semnificativ în acest sens sunt obligațiile impuse de OG nr. 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale. Așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. 1 această ordonanța stabilește obligațiile și răspunderile care revin autorităților administrației publice locale, instituțiilor publice, agenților economici și cetățenilor pentru buna gospodărire a localităților, pentru instaurarea unui climat de ordine și curățenie pe teritoriul acestora.
Cât privește analiza în concret a acestei element aceasta întrece examinarea de față, competența aparținând instanței de contencios contravențional.
Subiectul contravenției este persoana care a conceput și săvârșit în mod direct, fapta. Pentru ca o persoană să poată fi subiect al unei contravenții trebuie să îndeplinească următoarele condiții: vârstă, adică să aibă împliniți 14 ani; responsabilitate, adică să aibă capacitatea de a înțelege, de a judeca caracterul faptei și de a prevedea urmările acesteia, precum și capacitatea de a voi, de a se conduce și a fi stăpân pe faptele sale; libertate de hotărâre și acțiune, adică posibilitatea de a hotărî liber, după voința sa, neconstrâns din afară și posibilitatea de a acționa potrivit voinței proprii.
În cazul unor anumite contravenții, se cere ca subiectul (autorul) să aibă anumite calități.
În conținutul normei analizate, rezultă că subiectul activ al contravenției poate fi orice persoană fizică sau juridică.
Concretizarea și identificarea subiectului se face în concret de agentul constatator prin actul de constatare și sancționare a contravenției, deci o atare analiză în concret revine instanței de contencios contravențional.
Prin latura subiectivă a contravenției se înțelege o anumită atitudine psihică a contravenientului față de faptă și urmările ei.
Atitudinea psihică este formată din stări afective, cum sunt: motivele sau mobilurile care determină comiterea faptei; stări intelective, cum este atitudinea cunoștinței față de faptă, adică vinovăția; stări volitive, cum este voința de a săvârși fapta și scopul. Aceste stări psihice determină hotărârea de comitere și însoțesc fapta contravențională și urmărirea ei.
Ca element al laturii subiective, prin voința de a săvârși contravenția se înțelege că făptuitorul din inițiativa sa proprie și neconstrâns de nimeni a trecut la comiterea ei.
Acest element este prezumat în conținutul contravenției, căci numai faptele ilicite contravenționale sunt supuse sancțiunii amenzii.
Pe cale de consecință, din analiza textului normativ nu rezultă că acesta ar fi fost redactat deficitar cel puțin din perspectiva unei analize generale cu trimitere la actele normative în baza căruia a fost elaborat.
Analiza efectelor concrete și aplicative ale textului, excede analiza excepției de nelegalitate așa cum s-a mai relevat în precedent.
Din această perspectivă, Curtea reține că este dat ca fondat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma efectelor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.cvi. recursul va fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 7, pct. 5 HCL C. -N. nr. 191/2009, invocată de petenta B. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 958 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7, pct. 5 HCL C. -N. nr. 191/2009, invocată de petenta B. S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. D. R. -R. D. L. U.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. M. -F. B.
