Decizia civilă nr. 8562/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8562/2013
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. S. - PRIN P.
, împotriva sentinței civile nr. 2971 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr. 38/2012 emisă de C. de C. a Județului S. - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat Sabou C. și pentru intimată, consilier juridic M. O. Carolina.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu câte 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosarul cauzei răspunsul recurentei la rezoluția din data de_ .
De asemenea, se constată că în data de_, s-a comunicat cu intimata recursul declarat în cauză, iar aceasta a depus întâmpinare la data de_, prin fax și în data de_, prin poștă, întâmpinare care a fost comunicată cu recurenta la data de_ .
Din partea recurentei, în data de_, s-a trimis la dosar răspuns la întâmpinare prin fax.
Totodată, în data de_, s-a depus la dosar din partea intimatei delegația consilierului juridic M. O. Carolina, mandatată să reprezinte instituția în prezenta cauză.
Se reține că a fost imprimată din Ecris-ul Tribunalului S. și atașată la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 3241 pronunțată în dosarul nr._, a Tribunalului S. .
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 NCPC, constată că fundamentat pe dispozițiile art. 483 și 96 pct. 1 NCPC este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs.
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei dovezile ce atestă plata taxelor de timbru pentru recursul promovat și pentru fondul cauzei și copia sentinței civile nr. 3241 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., prin care s-a admis contestația formulată de Onicaș M. - primar al Comunei S. și s-a dispus anularea încheierii nr. 2/_ pronunțată de intimată și a procesului-verbala de constatare din_ și a deciziei nr. 38/_, constatându-se că stimulentele incluse în salariul de bază al personalului de execuție pentru anul 2011 sunt legal atribuite și copia sentinței civile nr. 2956 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., prin care s-a admis cererea personalului de execuție și s-a dispus suspendarea executării
Dispoziției nr. 74/_, până la pronunțarea instanței de fond, în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului S. și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
C., în urma deliberării, apreciază că, la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauză fiind în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantelor părților în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește motivele de casare, arată că în opinia sa instanța nu a analizat în mod temeinic probele depuse la dosar, cererea de suspendare este întemeiată pe art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care impune îndeplinirea două condiții: caz bine justificat și iminența pagubei. Pentru analizarea condiției cazului bine justificat judecătorul fondului trebuie să procedeze la pipăirea fondului, având în vedere hotărârile depuse azi în probațiune, se reține că instanța de fond s-a pronunțat și a dispus anularea parțială a deciziei Curții de
C. .
Referitor la prevenirea pagubei iminente persoanele vizate au cerut la rândul lor suspendarea deciziilor de impunere, dosare care impun cheltuieli de judecată, iar în cazul admiterii lor vor genera o pagubă pentru recurentă.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral pe fond.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2971 din_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de C. S. - reprezentată de primar Onicaș M., în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - C. de C. a Județului S. cerere privind suspendarea executării pct. II. 5 al Deciziei nr.38/_, emisă de C. de C. a Județului S. .
Pentru a pronunța această soluție instanța apreciază că nu sunt întrunite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În cererea sa, reclamanta a solicitat suspendarea pc. II 5 din Decizia nr.38/_ emisă de C. de C. a Județului S., punct privind stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plățile nelegale de drepturi salariale ca urmare a calculării eronate a fondului de stimulente cuvenit din executări silite, stimulente cuvenit din executări silite, stimulente incluse în salariul de bază și a contribuțiilor adiacente virate la bugetul general consolidat și recuperarea prejudiciului.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Astfel după cum însăși reclamanta a precizat, instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de reclamantă presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei și nu se circumscriu condiției existenței unui caz bine justificat prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, întrucât, prin executarea actului administrativ, reclamantei nu i s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat,având în vedere faptul că paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 al.1 lit. s) LCA, presupune existența, în cuprinsul actului vizat, a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Cuantumul sumei asupra căreia poartă actul administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu constituie prin el însuși un argument suficient pentru a se dispune măsura. De altfel, potrivit jurisprudenței în materie, invocarea unui prejudiciu pur financiar (de exemplu pierderea salariului) nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera că sunt îndeplinite cerințele legale pentru suspendarea executării, iar pentru a admite suspendarea executării trebuie, în principiu, ca prejudiciul să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară.
Scopul instituit de legiuitor pentru suspendarea executării actului administrativ este acela de a nu cauza reclamantului o pagubă materială iminentă, care i s-ar produce ca urmare a nesuspendării executării actului administrativ, generată de faptul că, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, această pagubă materială ar putea fi, în unele cazuri, deosebit de consistentă.
Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. .2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părții.
Pe de altă parte, studiind dos. nr._ și nr._ înregistrate pe rolul Tribunalului S., în care funcționari publici ai aparatului de specialitate al
P. ului Comunei S. au solicitat suspendarea provizorie a dispozițiilor nr. 71/_ și nr. 72/_, instanța constată că Decizia nr.38/_ emisă de
C. de C. a Județului S. a fost pusă în executare de reclamantă anterior promovării cererii de suspendare a executării acesteia. De precizat mai este, contrar susținerilor reclamantei, potrivit cărora sumele care ar trebui imputate sunt mari, fiind vorba de sume care reprezintă jumătate din salariul lunar al unui angajat, că în baza dispozițiilor de imputare amintite, recuperarea sumelor acordate cu titlu de stimulente va avea loc prin reținere de rate lunare pe timp de 3 ani începând cu data de_ (116 lei lunar), ceea ce exclude ideea de rețineri în cuantum de până la jumătate din salariul lunar al unui angajat (vol. V, f. 1465-1466).
În consecință, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei privind suspendarea executării Deciziei nr.38/_ emisă de C. de C. a Județului
S. .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. S. prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că prin sentința civila nr. 2971/2013 a Tribunalului S. instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 38/_ emise de C. de C. a Județului S., in ceea ce privește măsura stabilita la pct II 5, respectiv:«- stabilirea intinderii prejudiciului reprezentând plățile neîegale de drepturi salariale ca urmare a calculării eronate a fondului de stimulente cuvenit din executări silite, stimulente incluse in salariul de baza si a contribuțiilor adiacente virate la bugetul general consolidat; - recuperarea prejudiciului. » pana la soluționarea de către instanța de fond a contestației impotriva actului administrativ menționat, care formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului S. .
Instanța de fond a respins cererea apreciind nu exista un caz justificat in sensul art. 14 alin 1 din Legea 544/2004, intrucat nu poate proceda la o analiza sumara a fondului cauzei, fiind necesara cercetarea in profunzime a fondului.
Prin sentința civila nr. 3241/2013 a Tribunalului S., pronunțata in dosar nr._ instanța de fond a admis contestația impotriva deciziei nr. 38/_ emise de C. de C. a Județului S. si a constatat ca stimulentele
incluse in salariul de baza al opersonaluluide execuție pentru anul 2011 sunt legal atribuite .
Întrucât exista o hotărâre judecătoreasca pronunțata asupra fondului cauzei prin care se constata ca argumentele pe fondul cauzei sunt pertinente, apreciază ca sunt in prezenta unui caz bine justificat, in sensul prevăzut de legiuitor prin art 14 alin 1 din Legea 544/2004.
Curtea de Conturi a României -C. de C. a Județului S. a desfășurat un audit financiar asupra conturilor anuale de execuție pe anul 2011 la unitatea administrativ teritoriala, C. S. . In urma verificărilor efectiuate s-a Întocmit procesul-verbaî de constatare din_ si decizia nr. 38/_ .
In urma auditului s-a constatat ca in anul 2011 personalul de execuție a beneficiat de includerea in salariul de baza a unor stimulente, in cuantum total de 45.483 conform anexei nr. 6/2 la pvc).
Împotriva procesului-verbal de constatare din data de_ si a deciziei nr. 38/_ emise de C. de C. a Județului S. am formulat contestație in condițiile art. 204 din Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de C., care a fost respinsa prin Încheierea nr. 2/7 ianuarie 2013 .
Împotriva acestei incheieri a formulat contestație care formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului S., cu termen de judecata la data de 8 noiembrie 2013, fiind declinat de la C. de A. C., ca urmare a intrării in vigoare a noului cod de procedura civila.
Contestația formulata nu este suspensiva de executare, dar instanța de judecata poate dispune suspendarea executării actului administrativ in condițiile art. 14 din Legea 544/2004 privind contenciosul administrativ, in procedura de urgenta, in situația in care prin executarea actului atacat s-ar produce o paguba iminenta.
Întrucât împotriva Comunei S. salariații au promovat acțiuni pentru anularea deciziilor de imputare si cereri de suspendare a executării silite impotriva lor, care formează obiectul dosarelor :_ ;_ ;_ ; _
;_ ;_ ;_ ;_ ;_ ;_ ;_, apreciază ca se
impune suspendarea executării actului de control al Curții de C. pentru a
preveni pagubele produse in situația in care s-ar admite acțiunile salariaților si C.
S., ca parata căzuta in pretenții, ar fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.
C. de conturi a R. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat
.
În motivare se arată că în fapt, o echipă de auditori piliblici externii ai Curții de C. - C. de C. S., a desfăsurat în perioada 02 octombrie 2012 - 31 misiunea de audit cu tema ,Auditul financiari asupra conturilor de execuție bugetara pe anul, 201V la unitatea administrativ - teritoriala S. din județul S.
, identificat prin cod de înregistrare fiscalii 4291620, cu sediul în comuna în urma căreia au fost constatate abateri ie la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 3931/31 octombrie 2012 la entitatea auditată, abateri care au determinat producerea unii prejudiciu important bugetului unității administrativ -teritoriale auditate
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia Curții de C. -
C. de C. S. nr. 38/16 noiemebire 2012, prin care s-au dispus în sarcina conducerii entității auditate, mai mullte măsuri pentru remedierea deficientelor si abaterilor constatate.
La data de 04 decembrie 2012, reclamanta 4 contestat pe cale administrativa numai o parte dintre masurile stabilite in decizia anterior menționata, respectiv abaterile de la legalitate si regularitate consemnate la punctul 6 al procesului-verbal de constatare, indicat anterior, si, respectiv, la punctul II din dispozitivul Deciziei nr. 38/16 noiembrie 2012, punct de la care au fost dispuse masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia, în sarcina conducătorului entității verificate.
Recurentul î-si întemeiază cererea de suspendare a executării în condițiile art. 14 din Legea nr.554/2004 considerând că în speța de față este vorba atât despre cazul bine justificat cât și despre o pagubă iminentă.
O primă precizare care se impune a fi făcuta este aceea că Legea nr. 262/2007 a indicat în mod expres că suspendarea executării unui act administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, în condițiile art. 15 alin.
1 din Legea nr.554/2004 pentru motivele prevăzute la art.14 din acest act normativ.
În acest caz sunt incidente toate considerațiile teoretice referitoare cazul bine justificat și paguba iminentă.
Pentru a asigura unitate regimului juridic al suspendării executării actelor administrativa unilaterale, art.15 alin. 2 din Legea 554/2004, face trimitere la disp. art.14 alin.2-7, care se aplică în mod corespunzător.
Astfel, art. 14 din Legea contenciosului administrativ modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește, suspendarea executării unui act administrativ", prevede la alin. 1 că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond*.
In doctrină se apreciază că instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la pretinsa nelegalitatea actului administrativ.
Cât privește noțiunea de pagubă iminentă, se reține că în art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ n|r. 554/2004 cu modificările și
completările ulterioare» s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă
gravă a funcționarii unei autorități publice după caz a unui serviciu public.
În speță nu se poate vorbii de o pagubă, și cu atât mai puțin iminenta, care ar putea să o afecteze pe reclamantă întrucât, Decizia nr. 38/16 noiembrie 2012 a Curții de C. - C. de C. S. se referă la recuperarea unor sume de bani plătite nelegal de entitatea verificată.
Textul de înfățișeze instanței și alte împrejurări legate de sunt de natură să creeze o îndoială serioasă administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de "«« caz bine just ficat".
Legea prevede că suspendarea se poate cere în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Acestea sunt așa cum s-a conturat în doctrină, dar și îi practică, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Așadar, sunt aspecte care scot în evidență caracterul ilegal al actului și abuzul autorității: modul în care s-a făcut adunarea organului colegial, modul în care s-a votat, etc.
Actul administrativ, după num se cunoaște, se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de prezumția de veridicitate .
De aici, rezultă principiul executării din oficiu (executio ex officio), întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu.
De altfel, atunci când hotărâște suspendarea executării unui act administrativ, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere și oportunitatea suspendării executării acestuia pentru a evita să fie menținută o lungă perioadă de timp incertitudinea referitoare la obligațiile stabilite în sarcina reclamantului de instituție, autoritatea de audit supremă a țării, nefiind astfel în înțelesul aplicării și respectării legii din domeniul financiar.
Dacă instanța va proceda la suspendarea actului de control al Curții de C. prin care se constată conform competentelor actuale faptul că s-au produs încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor eventuale prejudicii produse prin aceste nereguli, înseamnă că vor da girul abuzului în administrație, încălcării legilor ce Reglementează cheltuirea banului public și batjocoririi stat de drept care este particular.
Aceasta este cu atât mai grav cu cât conform cu legea ei organică nr.94/1992, C. de C. nu mai poate ea însăși să stabilească prejudicii și să procedeze la recuperarea lor.
Dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.
Se solicită a se avea în vedere și triplul rol al controlului exercitat de C. de C., conform competențelor și atribuțiilor ce-i revin prin lege, anume: rol sancționator, rol preventiv și rol educativ.
Misiunea de audit efectuată de C. de C. S. nu a generat situația de fapt și circumstanțele în care reclamantul să fie îndreptățit, pentru a evita excesul de putere din partea autorității supreme de control financiar a R., să solicite instanței de judecată să suspende executarea actului administrativ, caret ar fi fost emis în condiții de nelegalitate evidentă și care să fie de natură a-i crea pagube serioase, ce ar putea să aibă consecințe patrimoniale grave, care altfel nu ar putea fi îndreptate.
Analizând recursul formulat C. reține următoarele
:
Reclamanta C. S. prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._, reprezentată de primar, a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - C. de C. a Județului S., suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării Deciziei nr.38/_ emisă de pârâtă, în ceea ce privește măsura stabilită la pc. II 5, respectiv "stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plățile nelegale de drepturi salariale ca urmare a calculării eronate a fondului de stimulente cuvenit din executări silite, stimulente cuvenit din executări silite, stimulente incluse în salariul de bază și a contribuțiilor adiacente virate la bugetul general consolidat;recuperarea prejudiciului";.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a impus, la pct II.5, stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plățile nelegale de drepturi salariale ca urmare a calculării eronate a fondului de stimulente cuvenit din executări silite, stimulente incluse în salariul de bază și a contribuțiilor adiacente virate la bugetul general consolidat și recuperarea prejudiciului. Fiind vorba de drepturi salariale, aceasta presupune emiterea deciziilor de imputare și recuperarea salariilor de la angajații Primăriei. Sumele care ar trebui imputate sunt mari, fiind vorba de sume care reprezintă jumătate din salariul lunar al unui angajat, calculate începând cu luna noiembrie 2010 până în prezent. O astfel de obligație este foarte împovărătoare pentru majoritatea angajaților Primăriei, ale căror salarii oricum sunt mici, astfel încât s-ar afla în situația de a nu-și putea susține familiile, cheltuielile de întreținere sau ratele bancare pe care majoritatea le are. Instanța de contencios administrativ poate suspenda actul atacat în condițiile art. 14 alin 1 din Legea 544/2005, urmând a analiza daca există un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste argumente au fost aduse în susținerea ideii îndeplinirii condiției impuse de textul de lege, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente .
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, s-a precizat că în practica judiciară s-a statuat că această condiție este întrunită atunci când există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, care constituie fundamentul caracterului executoriu al actelor administrative .În practica judiciară s-a statuat că judecătorul are posibilitatea de a face o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în această procedură nu poate fi prejudecat fondul dreptului. În opinia reclamantei, în speță sunt întrunite condițiile suspendării, existând un caz bine justificat pentru argumentele expuse în contestația formulată împotriva actului emis de C. de
C., atașată cererii.
Cu ocazia susținerii cererii, reprezentanta reclamantei a precizat că nu s-a contestat de către C. de C. fondul de stimulente, singurul aspect invocat de către pârâtă a fost acela că titlurile executorii nu au fost comunicate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Nicăieri în raportul de control, nu se spune că angajații nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de muncă, se vorbește, în schimb, de un viciu de procedură. Esențial în cauză este dacă s-a început sau nu executarea silită. Codul de procedură fiscală permite comunicarea actelor administrative în orice formă care asigură comunicarea către debitor, precum și dovada că acestea au fost comunicate. Reclamanta a făcut dovada că respectivele acte administrative au fost comunicate. Nu s-a făcut comunicarea cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pentru a se face economie la bugetul local al comunei, s-a procedat la comunicarea titlurilor executorii prin intermediul angajaților primăriei. C. de conturi nu spune că nu s-a făcut executarea silită a creanțelor, doar invocă un viciu de procedură.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis .
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art. 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";.
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. ș, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, ceea ce prima instanță a și realizat în cauză procedând la analiza punctuală a fiecăreia din condițiile enunțate anterior.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată .
Instanța de fond a apreciat în mod judicios că nu se poate reține ca unică justificare cuantumul sumei asupra căreia poartă actul administrativ întrucât în mod constant s-a reținut că invocarea unui prejudiciu pur financiar nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru aplicarea dispozițiilor aplicate.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridica care determina încetarea temporara a efectelor juridice, ca urmare a existentei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.
Prima instanță a reținut în mod corect prin raportare la cele evidențiate anterior că doar apărările invocate în cuprinsul cererii introductive nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate de care se bucură actul atacat și a apreciat că nici din această perspectivă nu devin incidente dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Aserțiunile referitoare la soluționarea fondului cauzei formulate de recurentă nu pot fi primite întrucât condițiile instituite de legiuitor necesar a fi îndeplinite pentru a deveni incidente disp. art.14 rămân aceleași iar verificarea legalității sentinței recurate se raportează la acestea.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale invocate astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. și în consecință în baza art.312 C.pr.civ. C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. S. cu sediul în C. S., sat S., str. P., nr.135, jud. S. împotriva sentinței civile nr.2971 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
