Decizia civilă nr. 8863/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8863/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta SC A. S., împotriva sentinței civile nr. 7177 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații RA A. C. N. și C.
J. C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentă, avocat Bujiță Aurel, pentru intimata RA A. C. N., avocat P. M. și pentru intimatul C. J. C., consilier juridic S. Gaci.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei RA A. C. N.
, prin care s-a solicitat respingerea recursului din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului C. J. C., prin care s-a solicitat respingerea recursului din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul recurentei.
Reprezentantul intimatei RA A. C. N. susține că a primit întâmpinarea depusă de intimatul C. J. C. pe e-mail.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte solicitări. Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art.
1591alin. 4 C.pr.civ., raportat la art. 4 și 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și reținând că nu mai sunt de formulat alte solicitări declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției de nelegalitate, pentru motivele arătate pe larg în scris și susținute oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate, nu a motivat de ce a înlăturat unele din argumente și apărările formulate de parte, iar hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și nu cuprinde motivele cu privire la aspectele de nelegalitate invocate. Nu există motive de fapt sau de drept pentru ca autoritatea publică județeană, respectiv C. J. să adopte hotărâri prin care să stabilească chiria pentru termenul de sub construcție cu privire la acre instanța a reținut că sunt proprietatea autorității publice. Susține că, recurenta, prin cumpărare la licitație publică a activului intitulat Aerobaza C. a Aviației Utilitate
Timișoara, a succedat în drepturile fostului proprietar, respectiv a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor fără vreo obligație de plată a chiriei pentru terenul de sub construcțiile cumpărate la licitație.
Reprezentanta intimatului C. J. C. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei RA A. C. N. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform dovezii depuse la dosar, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la doar și susținute oral în fața instanței. Susține că recurenta este proprietara unei construcții aflată pe terenul C. ui J. C., recurenta a obținut prin cumpărare doar mijloacele fixe, nu și terenul. După 11 ani de procese între părții, pretinsa problemă a terenului a fost tranșată în mod irevocabil de către instanța de judecată. Recurenta a refuzat încheierea de acte juridice cu privire la terenul pe care se află construcțiile proprietatea acesteia. Se invocă motive de oportunitate și nu de eventuală nelegalitate, motive care au fost analizate de instanța de fond.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7177 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. a fost respinsă exceptia de nelegalitate a art.1 din HCJ 130/_ emisa de C. J. C., exceptie invocata de parata SC A.
S., in contradictoriu cu R.A. A. C. -N., si C. J. C. .
A fost obligată parata A. S. sa achite reclamantei R.A. A. C.
N. suma de 3100 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorar avocat.
În considerente se reține că prin art. 1 al. 1 din HCJ 130/_ se stabilește că tariful de închiriere pentru terenurile aflate în incinta A. ui Internațional C. N. este de 4 Euro/mp/lună iar la al. 2 al aceluiași articol se prevede că tariful va fi aplicat proprietarilor clădirilor aflate pe terenul proprietate publică a județului C. care nu se află într-un raport juridic cu proprietarul terenului și care nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare.
Referitor la dreptul de proprietate al pârâtei asupra platformei betonate instanța a cosntatat că pârâta nu a fost niciodată și nu este proprietara platformei betonate, în suprafață de 8344,83 mp, înscrisă in CF nr.2892 Someșeni, nr.top. 742/3.
Astfel, parata a dobandit prin cumparare doar mijloace fixe, nu si teren, aspect care rezulta din Factura fiscala nr. 8. /_ și din Anexa 1 privind lista acestor mijloace fixe, de la fosta proprietara acestor mijloace fixe, AVIAȚIA UTILITARA SA Timișoara.
În aceste documente, care sunt de fapt actele translative de proprietate pentru bunurile ce au trecut în patrimoniul paratei, nu sunt specificate și
"calea de rulare avioane și platforma de parcare avioane" motiv pentru care susținerile reclamantei pe acest aspect nu au fundament.
Din cuprinsul CF instanța a cosntatat că terenul situat în C. -N., str. T. V. nr. 151, în suprafața totala de 36.068 m.p, având număr topografic 742/3, înscris în Cartea funciara nr. 2. C. -N. (provenita din conversia de pe hartie a C.F. nr. 2892 Someșeni), sub A1, este proprietatea publica a Judetului C., in administrarea C. ui J. C. iar pârâta A.
este proprietara doar a construcțiilor înscrise în aceeași Carte funciara, sub A1.1, A1.2 și A1.3 .
Problema proprietății pârâtei asupra terenului din prezentul litiqiu a fost în mod irevocabil tranșată de catre instantele de judecata, în următoarea modalitate :
prin Sentința civila nr. 243 din 17 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Cluj - Sectia civila, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondata cererea paratei, privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 36.068 m.p. înscris în C.F. nr. 2892 Someseni A+1 nr.top.742/3 si a rectificarii cartii funciare prin radierea dreptului de proprietate al paratului Judetul C. si a dreptului de administrare al C. ui J. C. asupra terenului cu nr.top. 742/3 din C.F. nr. 2892 Someseni;
prin Decizia civila nr. 333/ A /19 noiembrie 2010, pronuntata de Curtea de Apel C. -Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratei împotriva sentintei fondului;
prin Decizia nr. 744 / 8 februarie 2012, pronuntata de Î. Curte de C. si Justitie -Sectia I civila, s-a respins ca nefondat recursul declarat de paratei împotriva deciziei din apel;
4). prin Decizia nr. 901 / 21 februarie 2013, pronuntata de Î. Curte de C. si Justitie -Sectia I civila în dosarul nr._, s-a respins contestatia în anulare promovata de parata împotriva Decizia nr.744/8 februarie 2012, pronuntata de I. Curte de C. si Justitie - Sectia I civila .
Prin toate aceste hotarari s-a statuat in mod irevocabil ca parata nu a dobandit niciodata bunurile imobile de natura cailor de rulare si a platformei betonate asupra carora pretinde ca ar fi dobandit acest drept, precum si faptul ca terenul de 36.086 m.p. nu s-a transmis în proprietatea paratei niciodata, întrucat nu a fost în proprietatea vânzatoarei bunurilor mobile, Aviatia Utilitara Timisoara.
Prin urmare, rezulta ca parata nu a avut niciodata calitatea de proprietară a acestui supraedificat, si ca apararea acesteia conform careia ar fi dobandit un drept de proprietate asupra bunurilor cu situatia juridica clarificata, care ar fi exclus existenta unui contract de închiriere, este greșită.
Mai mult, parata a refuzat încheierea de acte juridice cu privire la terenul pe care sunt edificate constructiile proprietatea acesteia, așa cum rezulta din raspunsul formulat de aceasta la adresele reclamantei, nr. 5614/_ și nr. 5838/_, inregistrat sub nr. 6156/_ .
Referitor la lipsa motivării în drept a Hotararii atacate instanța a reținut că acest motiv nu poate fi primit deoarece aceasta motivare se regaseste în cuprinsul hotararii: art. 91 alin.1 lit.d), alin.3 lit.c) din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213 /1998, art.44-45, art.94-98, art. 115 lin.1 lit.c) din Legea nr. 215/2001 .
Referitor la fondul hotararii instanța a reținut următoarele:
Analizând conținutul hotărârii, instanța a cosntatat că a fost adoptata de către C. J. C. pentru a reglementa situația existenței unor construcții sau clădiri, aflate pe terenul proprietatea publica a Judetului C.
, aflat în incinta A. ui Internațional C. -N., si care nu se află într-un raport juridic cu proprietarul terenului si nici nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare.
Reglementarea inexistentei raportului juridic este evident că se poate face, în caz de refuz al proprietarului cladirii, printr-un act normativ sub forma unei hotarari adoptate de consiliul judetean, în condițiile în care nu există vreun text de lege care să interzică aceasta.
De asemenea, hotărârea a fost adoptata în exercitarea atribuțiilor legale stabilite în sarcina emitentului.
Astfel, art.2 din Legea nr. 213/1998 instituie obligatia autoritatii administrativ teritoriale de a exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public. De asemenea, ele exercita dreptul de proprietate privata asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul privat al acestora, conform art.5 alin.2 .
Pe de alta parte, în temeiul art. 91 alin. 1 lit. c) si d), C. J. C. a adoptat hotararea în exercitarea atributiilor legale privind gestionarea patrimoniului judetului si a serviciilor publice din subordine. Apoi, a fost stabilit si tariful datorat de catre proprietarii de cladiri, în exercitarea atributiilor de administrare a bunurilor proprietatea Judetului C. .
În ceea ce privește susținerea conform căreia plata de catre parata a impozitului pe teren catre Primaria Municipiului C. -N. este o dovadă a faptului că este proprietara terenului, acest fapt nu are relevanta în cauza întrucat nu îi confera paratei niciun drept de proprietate sau de folosinta asupra acestui teren.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul, în temeiul art. 4 din Legea 554/2004 a respins exceptia de nelegalitate a art.1 din HCJ 130/_ emisa de C. J. C., exceptie invocata de parata SC A. S. .
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat parata A. S., ca parte procesuală căzută în pretenții, sa achite reclamantei R.A. A. C. N. suma de 3100 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorar avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. A. S.R.L
, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 din Hotărârea nr. l30/_ privind aprobarea tarifului de închiriere a terenurilor aflate in administrarea Regiei Autonome A. International C.
-N., hotărâre emisa de C. J. C., cu sediul in C. -N., C. D. nr. 106, CP 4., județul C., cu obligarea intimatului C. J. C. si a intimatei Regiei Autonome A. International C. -N., la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
În motivarea recursului se arată că prin acțiunea formulata de reclamanta Regia Autonoma A. International C. -N. s-a solicitat obligarea paratei sa plătească reclamantei cu titlu de chirie sumele indicate in notele de ședința depuse pentru termenul de_, respectiv 232.200,72 lei.
In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanta a invocat prevederile Hotărârii C. ui J. C. nr. 130/_ .
La art. 1 alin. 1 din Hotărârea C. ui J. C. nr. 130/_ se prevede că "Se stabilește tariful de închiriere pentru terenurile aflate in incinta A. ui International C. -N., in cuantum de 4 euro/mp./luna.", iar la art. 2 al aceluiași articol se prevede că "Tariful va fi aplicat proprietarilor clădirilor aflate pe terenul proprietate publica a județului C., care nu se afla intr-un raport juridica cu proprietarul terenului si care nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare".
Reclamanta a susținut că aceasta hotărâre este aplicabila paratei, motiv pentru care la pct. nr. 2 din cererea de chemare in judecata s-a solicitat pa instanța sa oblige parata sa respecte dispozițiile Hotărârii C. ui J. C. nr. "130/_ in sensul achitării de către parata a tarifului de
închiriere in cuantum de 4 Euro/mp./luna, aferent suprafeței de teren de 946,14 mp.
In condițiile in care reclamanta a susținut că aceasta hotărâre de Consiliu cuprinde dispoziții obligatorii pentru parata, a ridicat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 1 din hotărâre, chiar daca a apreciat ca hotărârea sus-mentionata nu este aplicabila paratei.
Excepția de nelegalitate a fost transmisa spre soluționare Tribunalului
C. - sectia mixta, de contencios administrativ si fiscal, de conflicte de munca si asigurări sociale-unde a fost înregistrata in dosarul nr._ .
Judecarea excepției de nelegalitate s-a făcut in contradictoriu cu C.
C. si cu Regia Autonoma A. International C. -N. . La data de_ s-a respins excepția de nelegalitate ridicata de S.C. A. S.R.L., insa hotărârea nu a fost comunicata de instanța acestei societăți.
Cu toate acestea, in data de_ a primit prin fax o notificare din partea Cabinetului Individual av. M. P., prin care R.A. A. C. N. a somat pe recurentă sa plătească suma de 3.100 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Ca anexa la notificare s-a comunicat si o copie a sentinței civile nr. 7177/2013, astfel ca data la care a luat cunoștința de conținutul acestei hotărâri este_ orele 14:48, asa cum rezulta de pe cele doua acte. Prin urmare, recursul este declarat si motivat in termenul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Apreciază ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 si 5 din Codul de procedura civila din anul 1865 pentru admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, precum si dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 si art. 312 din Codul de procedura civila din anul 1865 pentru admiterea recursului si modificarea sentinței civile atacate in sensul admiterii excepției de nelegalitate.
In cauza sunt aplicabile si dispozițiile art. 3041 din același Cod de procedura, întrucât hotărârea nu poate fi atacata cu apel.
Instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate, nu a motivat de ce inlatura unele din argumentele si apărările formulate de recurentă, astfel ca cu privire la aceste aspecte sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 3 si 5 raportat la art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila din anul 1865.
Întrucât, cu privire la aceste aspecte recurenta face referire și la pct. II din motivele de recurs, și arată existenta motivelor pentru admiterea recursului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii si nu cuprinde motivele cu privire la toate aspectele de nelegalitate invocate de recurentă, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila din anul 1865.
In pagina nr.5 din sentința instanța retine ca S.C.MA.
S.R.L. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra caii de rulare avioane si a platformei betonate si nici asupra terenului si ca acest aspect a fost in mod irevocabil tranșat prin hotărârile judecătorești menționate la punctele nr. 1, 2, 3 si 4 din pagina nr.5 a sentinței.
Raportat la aspectul reținut de instanța este cel puțin discutabila legalitatea H.C.J. nr.130/_ fiindcă nu exista niciun temei pentru stabilirea chiriei pentru bunuri care, in opinia instanței, sunt proprietatea C. ui J. C. dar in administrarea R.A. A. C. N. .
Nu exista motive de fapt ori de drept pentru ca autoritatea publica județeană, respectiv C. ui J. C. sa adopte hotărâri prin care sa
stabilească chirie pentru terenul de sub construcțiile cu privire la care instanța a reținut ca sunt proprietatea acestei autorități publice.
Referitor la aceasta problema, releva următoarele aspecte:
-S.C. AV1ATRANS S.R.L. nu a susținut ca a cumpărat la licitație si terenul in suprafața de 36068 mp. ori suprafața de 8344,83 mp. teren ci ca aceasta suprafața a fost dobândita, in temeiul Legii nr. 15/1990, de către S.C. AVIAȚIA UTILITARA TIMIȘOARA SA;
- S.C. A. S.R.L a susținut constant ca a cumpărat la licitație activul intitulat AEROBAZA C. a AVIAȚIEI UTILITARE TIMIȘOARA, susținere care este conforma cu mențiunile cuprinse in procesul verbal de licitație nr, 699/_ ;
-cererea de chemare in judecata înregistrata in dosarul nr._ al Judecătoriei C. N. nu se refera la terenul in suprafața de 8344,83 mp. ci ia suprafața de 946,14 mp. pe care sunt amplasate hangarul si doua magazii;
-construcțiile cumpărate la licitație de către S.C. A. S.R.L au fost edificate de Statul Roman înainte de anul 1989, fiind destinate realizării activității de aviație utilitara;
-reucrenta, prin cumpărare la licitație publica a activului intitulat AEROBAZA C. a AVIAȚIEI UTILITARE TIMIȘOARA, a succedat in drepturile fostului proprietar, respectiv a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor fara vreo obligație de plata a chiriei pentru terenul de sub aceste construcții;
-in condițiile in care construcțiile au fost realizate de Statul Roman, s-a asigurat un drept de superficie asupra terenului de sub construcții, precum si asupra celui necesar utilizării construcțiilor potrivit destinației acestora, context in care este nelegala hotărârea prin care s-a stabilit obligația de plata a chiriei pentru terenul de sub construcțiile cumpărate la licitație.
In sentința civila nr. 7177/2013 nu exista referiri la motivele de nelegalitate cuprinse la pct. nr. I, II si III din excepția de nelegalitate.
In pag. 2 din notele de ședința, prin care a invocat excepția de nelegalitate, a relevat ca Hotărârea nr. 130/_, emisa de C. J.
C., este nelegala, deoarece: "I. Hotărârea încalcă prevederile art. 15 din Legea nr. 243/1998 in măsura in care stabilește chirie in absenta unui contract de închiriere si fără respectarea procedurii legale de închiriere.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 213/1998 "Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitație publică, în condițiile legii.
Hotărârea nr. 130/_ încalcă si dispozițiile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 ("Vânzarea, concesionarea si închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii") in măsura in care stabilește chirie in sarcina unor persoane fizice sau juridice cu care nu s-a încheiat contract de închiriere in condițiile prevăzute de lege.
Hotărârea nr. 130/_ încalcă si dispozițiile art. 1411 din vechiul cod civil in vigoare la data adoptării hotărârii, in situația in care stabilește obligația de plata a chiriei în absenta unui contract de închiriere. Potrivit art. 1411 din vechiul Cod civil "Locatiunea lucrurilor, este un contract prin care una din părțile contractante se îndatorește a asigura celeilalte folosința unui lucru pentru un timp determinat, drept un preț
determinat."
Intre parti nu a existat si nici nu exista vreun contract de închiriere in baza căruia sa se determine cuantumul chiriei.
Intre reclamanta si parata ori intre C. J. si parata nu a existat vreun acord de voința, verbal sau scris, cu privire la încheierea unui
contract de închiriere pentru terenul de sub construcțiile proprietatea paratei ori pentru terenul necesar utilizării construcțiilor potrivit destinației acestora."
Din examinarea considerentelor sentinței civile nr._, filele nr.4-6, se constata ca instanța de fond nu a făcut nicio referire la motivele, de nelegalitate cuprinse la pct. I, II si III.
In aceste condiții, se impune anularea hotărârii instanței de fond, fiindcă a fost adoptata cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedura civila din anul 1865.
III. Instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor legale, cu referire la:
Nerespectarea dispozițiilor art. 261 alin.l pct. 5 din Codul de procedura civila din anul 1865, cu privire Ia care a făcut referire la pct. II.2. din prezentul recurs.
Instanța nu s-a pronunțat decât in parte cu privire la aspectul invocat la pct. IV din notele de ședința prin care a invocat excepția de nelegalitate.
La pct. nr. IV din notele de ședința prin care a ridicat excepția de nelegalitate, a relevat ca: "IV. Hotărârea a cărei nelegalitate a fost invocata nu cuprinde motivarea in drept, care sa confere C. ui J. posibilitatea de a stabili chirie in absenta contractului de închiriere. Motivarea in drept a hotărârii se refera la alte aspecte. Cu titlu de exemplu arată că in preambulul hotărârii au fost invocate prevederile art. 91 alin. 3 litera c), conform cărora " (3) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) fit, b), consiliul județean:c) stabilește impozite și taxe județene, în condițiile legii";.
După cum se poate observa, chiria nu poate fi incadarata la impozite ori taxe județene, având un alt regim juridic determinat de existenta unui contract de închiriere.
Este adevărat că la art. 1 alin. 2 al Hotărârii nr. 130 din_ exista referire la proprietarii clădirilor care nu se afla in raport juridic cu proprietarul terenului, insa acest aspect nu face decât sa evidențieze in plus nelegalitatea hotărârii.
Suma pretinsa de reclamanta nu s-ar încadra nici daca ar fi calificata ca impozit, fiindcă potrivit art. 257 litera a) din Codul fiscal "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: a) terenul aferent unei clădiri pentru suprafața de teren care este acoperita de o clădire."
In pag. nr. 5 din sentința civila nr. 7177/2013 instanța reține ca "Referitor la lipsa motivării in drept a Hotărârii atacate reținem ca acest motiv nu poate fi primit deoarece aceasta motivare se regăsește in cuprinsul hotărârii, art. 91 alin. 1 lit. d), alin. 3 Ut. c) din Legea nr. 215/2001, Legea nr. 213/1998, art. 44-45, art. 94-98. art. 115 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 215/2001."
Recurenta nu a afirmat ca hotărârea nr. 130 din_ nu ar fi motivata in drept ci ca hotărârea nu cuprinde motivarea in drept, care sa confere C. ui J. posibilitatea de a stabili chirie in absentă contractului de închiriere.
A relevat ca dispozițiile art. 91 alin. 3 lit. d) din Legea nr. 215/1991 prevăd dreptul Consulului J. de a stabili impozite si taxe județene, insa chiria nu se încadrează la impozite si taxe in sensul definit in Codul fiscal.
De asemenea, a precizat ca potrivit art. 257 lit. a) din Codul fiscal nu se datorează impozit pe terenul aferent clădirilor, respectiv pentru suprafața de teren care este acoperita de clădiri.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte.
Este adevărat ca in Hotărârea nr. 130/2011 sunt invocate prevederile art. 44 si 45, precum si cele cuprinse la art. 94-98 din Legea nr. 215/2001, insa aceste prevederi se refera la aspectele procedurale ale adoptării hotărârilor, fără sa cuprindă dispoziții care sa confere C. ui J. dreptul de a stabili chirie in absenta unui contract de închiriere si fără respectarea cerinței licitației.
Criticile de nelegalitate au fost punctuale, fără sa existe referiri la incalcarea normelor de procedura privitoare la adoptarea lor, norme cuprinse la art. 44, 45, 94-98 din Legea nr. 215/2001.
Menționarea in cuprinsul Hotărârii nr.| 130/211 a Legii nr. 213/1998, fără indicarea vreunui articol, nu echivalează cu motivarea in drept cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurentă.
In pag. 6 din sentința civila nr. 7177/2013, instanța de fond a făcut referire la art. 91 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 215/2001, precum si la prevederile art. 2 si art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, insa nu cu privire la aspectele invocate de recurentă.
Instanța de fond a făcut o greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 si a Legii nr. 213/1998, reținând dreptul C. ui J. de a adopta hotărâri pentru stabilirea chiriei in absenta unor contracte de închirieri.
In legile sus-mentionate nu exista astfel de dispoziții, astfel ca, sub acest aspect si hotărârea instanței este nelegala.
11.3. La soluționarea pricinii, instanța de fond nu a avut in vedere situația particulara privitoare la construcțiile cumpărate la licitație publica de către recurentă,construcții care au fost edificate de Statul Roman înainte de anul 1989.
Dreptul de a folosi terenul de sub construcții fără plata vreunei taxe, a fost stabilit încă de la data edificării acestor construcții, context; in care nu se poate impune ca, după zeci de ani de la realizarea construcțiilor, proprietarul acestor construcții sa fie obligat sa plătească chirie.
La dobândirea construcțiilor nu exista: vreo chirie ori alt tip de taxa pentru folosirea terenului de sub construcții, iar consimțământul la cumpărarea activului "Aerobaza C. " a fost dat in raport de situația juridica existenta la data cumpărării bunurilor.
Se observa ca o autoritate a statului (fostul FPS) a vândut recurentei Aerobaza C. si a încasat prețul pentru aceste bunuri, iar o alta autoritatea statului, cu atributiva nivel județean, emite noi pretenții de la recurentă. Aceasta situație evidențiază faptul ca Hotărârea nr. 130/2011 a fost adoptata cu încălcarea principiilor referitoare la siguranța raporturilor juridice civile, la obligația de previzibilitate a actelor adoptate de autoritățile
publice.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 din codul de procedură civilă "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
Art. 304 alin.1 Cod de procedură civilă prevede ca și motiv de recurs faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel cum se reține în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în hotărârea Albina împotriva României, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, include, printre altele, și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei].
Totodată, astfel cum s-a arătat în hotărârea Boldea împotriva României, articolul 6 alin. 1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând însă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, astfel că problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de a motiva ce decurge din articolul 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței. De asemenea, noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției.
Nu în ultimul rând, se reține în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, că obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" [hotărârea Hirvisaari împotriva Finlandei].
Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță se observă că, deși aceasta și-a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, această motivare nu îndeplinește exigențele legale, întrucât o mare parte din argumentele
importante în susținerea acțiunii formulate nu au fost deloc analizate în considerentele sentinței civile nr. 7177 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. .
Astfel, se constată că sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate, respectiv cele cuprinse la pct. I, II și III din cuprinsul excepției de nelegalitate formulate de reclamant vizând, într-o prezentare sintetică, încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 213/1998, nesocotirea dispozițiilor art.
123 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 și, totodată, încălcarea art. 1411 din Codul civil în vigoare la data adoptării hotărârii nr. 130/_, asupra cărora nu se poate identifica, în cuprinsul sentinței atacate, nicio referire cu privire la înlăturarea acestor motive de nelegalitate.
Ori, obiectul litigiului cu care a fost învestită instanța de fond a constituit soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii C. ui J. C. nr. 130/_, astfel că motivele de nelegalitate invocate la pct. I, II și III din cuprinsul cererii cu care a fost învestită instanța constituie probleme esențiale ale cauzei, care necesită o analiză separată, neconstituind doar simple argumente care, grupate, să poată fi analizate de instanță în mod sumar.
Curtea constată că instanța de fond avea obligația de a arăta care sunt motivele pentru care nu a reținut drept aplicabile sau relevante dispozițiile legale mai sus arătate, în raport cu care susține partea care a invocat excepția de nelegalitate că HCJ C. nr. 130/_ este nelagală.
Ori, în raport de această omisiune a instanței de fond, instanța de recurs se găsește în situația de a nu putea verifica toate considerentele la care s-a raportat prima instanță și modul în care a făcut aplicarea textelor legale incidente, motiv pentru care, conform art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul formulat de reclamantul SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 7177 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C., va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, care, în rejudecare, va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de SC A. S. împotriva sentinței civile nr. 7177 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M.B.
