Sentința civilă nr. 15877/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15877/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. M. R. și pe pârât M. C. N. DP
L., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Reclamantul M. M. R., a invocat excepția de nelegalitate a
H.C.L. 26/2010 a Consiliului Local C. -N., solicitând instanței să constate nelegalitatea art.3 si a art. 13 din HCL 26/2010 emisa de Consiliul Local C. -N. cu consecința anularii acestora.
În motivare arată reclamantul că a formulat plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție seria 21112 din data de_, întocmit de către Nonica V. din cadrul M. ui C. N. - DP Comunitara, comunicat subsemnatului prin posta la data de_, solicitând anularea acestuia ca nelegal si netemeinic.
Dosarul a fost înregistrat cu nr._ pe rolul Judecătoriei C. N.
, iar la termenul din data de_ Judecătoria Cluj-Napoca a dispus sesizarea Tribunalului C. cu soluționarea excepției de nelegalitate de către Tribunalul Cluj.
Având în vedere prevederile art. 2, alin.2 din OG 2/2001 "prin hotărâri ale autorităților publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi sau hotărâri ale Guvernului " solicită instanței să constate NULITATEA DE DREPT a actului normativ local mai sus menționat, în speța art. 3 si 13 din HCL 26/2010, acestea stabilind contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la art.2 alin. 2-4 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Susține acest punct de vedere întrucât circulația pe drumurile publice este reglementată prin OUG 195/2002 rep și Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, orice dispoziție contrară acestuia emisă de o autoritate publică locală sau județeană fiind nulă de drept.
De altfel, parcarea autovehiculelor este reglementata de aceste acte normative la art.63-65 din OUG 195/2002 și respectiv art.141-146 din RAOUG 195/2002, prevederile HCL atacat suprapunându-se cu acestea.
Astfel, in art. 3 din HCL 26/2010 se menționează "parcarea autovehiculului in locurile de parcare aprobate si semnalizate este regulamentara daca conducătorul auto respecta prevederea art. 179 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.195/2002.
Consideră că aceste aspecte menționate mai sus, duc la nulitatea de drept a HCL sus menționat, fiind în vădită neconcordanță, cu prevederile OUG 195/2002 și respectiv RAOUG 195/2002.
In ceea ce privește art.13 din HCL 26/2010, solicită instanței să constate că prin Decizia Civila nr. 8533/2012 a Curții de Apel C., pronunțata in dosarul_, a fost constatata nelegalitatea art. 13 din HCL a mun. C. -N. nr. 26/2010.
Totodată, art. 17 din aceeași Ordonanța arata ca lipsa semnăturii agentului constatator, alături de lipsa altor mențiuni expres prevăzute de lege, atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea constatandu-se din oficiu.
Din aceste aspecte, prevăzute de un act normativ cu rang superior fata de HCL, rezulta ca in materia contravențiilor actul de constatare a contravenției este încheiat si semnat de agentul constatator.
Ca regula generala, in completare, art.21 alin.l din OG 2/2001, arata ca in cazul in care in actul normativ care reglementează si sancționează contravenția nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare a contravenției, aplica si sancțiunea iar conform alin.2, daca, potrivit actului normativ de stabilire si sancționare a contravenție agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sancțiunea, procesul verbal de constatare se trimite de îndata persoanei sau organului competente sa aplice sancțiunea. In acest caz sancțiunea se aplica prin rezoluție scrisa pe procesul verbal.
Din conținutul art.13 din HCL 26/2010 rezulta ca ca intr-o prima etapa agentul constatator intocmeste un proces verbal de constatare apoi in baza acestuia, un serviciu abilitat incheie procesul-verbal de constatare a contravenției si aplica sancțiunea contravenționala.
Din conținutul acestui text se poate desprinde concluzia ca la baza întocmirii procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției stau trei operațiuni prealabile: - un act de constatare întocmit de un agent constatator, apoi un proces verbal de constatare a contravenție încheiat de un serviciu abilitat si aplicarea sancțiunii care se face de același serviciu abilitat.
Aceste aspecte vin in contradicție cu normele prevăzute de actul normativ cu rang superior, si anume ca la baza emiterii unui proces verbal de contravenție stau doar doua operațiuni un act de constatare a contravenție întocmit de agentul constatator competent care, daca legea nu prevede altfel, aplica si sancțiunea contravenționala.
Pe de alta parte, prevederile art.l3 alin. 1 din HCL sun in contradicție cu prevăd art.13 alin.3 din același HCL.
Având in vedere ca in materie contravenționala, starea de fapt in baza căreia se stabilește ca o persoana a săvârșit o contravenție nu poate fi constatata de către o persoana iar actul de constatare, care formal si juridic produce acest efect, sa fie încheiat de o alta persoana, fie el si agent constatator, căci s-ar încalcă regula prescrisa de lege, respectiv aceea ca
actul de constatare trebuie sa fie încheiat de agentul constatator care a perceput cu propriile sale simțuri săvârșirea faptei contravenționale.
Abaterea de la lege reglementata de HCL 26/2010 nu poate fi considerata derogatorie, nu poate fi validata din punct de vedere legal deoarece autoritatea care a adoptat regulamentul in materie contravenționala nu are competenta decât de a norma in condițiile strict prevăzute de lege.
Pârâtul M. C. -N., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de nelegalitate a art. 3, respectiv, art. 13 din HCL nr. 26/ 2010 invocată de M. M. R. în dosarul nr._ / Judecătoria Cluj-Napoca având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 21112/_: pe cale de excepție ca inadmisibilă, pe fond, ca neîntemeiată.
Examinând actele dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 21112/_ s-a reținut în sarcina reclamantului săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 10 lit. A din HCL nr. 26/ 2010.
Astfel, la momentul controlului, autovehiculul cu număr de înmatriculare_, proprietatea petentului, staționa pe domeniul public/ privat al mun. C. -N., respectiv, în Piața Ștefan cel Mare nr. 5 din mun.
C. -N., amenajat ca loc de parcare cu plată, fără tichet sau abonament de parcare valabil.
La data de_ petentul a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. o plângere contravențională împotriva procesului verbal mai sus menționat iar la termenul din data de_, petentul a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 și art. 13 din HCL nr. 26/2010, în fața instanței de fond investită cu judecarea plângerii contravenționale, care, a suspendat cauza înaintând dosarul Tribunalului C. pentru a soluționa excepția de nelegalitate.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate
instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de_, argumentele regăsindu-se în încheierea de ședință de la acea dată.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază că argumentele invocate nu sunt în măsură să dovedească nelegalitatea art. 3 din H.C.L. nr. 26/ 2010.
Astfel, potrivit art. 2 alin 2 din O.G. 2/2001- "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene, se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului".
Conform art. 65 din OUG nr. 195 /2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice "cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisa se stabilesc prin regulament în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență ".
Conform art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195 /2002, drumul public reprezintă - "orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile".
Prin urmare, spre deosebire de OUG nr. 195 /2002, HCL nr. 26/ 2010 reglementează modul de administrare a parcărilor publice cu plată orară
aflate pe domeniul public al Mun. C. -N.
, semnalizate prin marcaje rutiere și indicatoare P cuplată, însoțite de adiționalul cu tariful orar, orarul de funcționare și modul de achitare a taxei, aflate în administrarea Serviciului Public de Interes Local pentru Administrarea Parcărilor. Zonele de parcare cu plată sunt amenajate pe platforme, în afara căilor de rulare, delimitate de marginea carosabilului, situate parțial sau integral pe trotuar, acolo unde, prin aceasta nu se stânjenește traficul pietonal.
Așa fiind, rezultă că OUG 195/ 2002 și HCL nr. 26/ 2010 nu vizează același domeniu de reglementare, neexistând o suprapunere a situațiilor vizate de cele două acte normative. Dispozițiile HCL nr. 26/ 2010 nu incriminează încălcarea regulilor de circulație rutieră pe drumurile publice, ci sunt menite să contribuie la asigurarea unei bune administrări a parcărilor cu plată amenajate pe domeniului public al municipiului C. -N.
, aflate în administrarea Primăriei. Art. 3 din hotărârea de Consiliu Local stabilește un set de reguli aplicabile conducătorilor auto care doresc să-și parcheze autovehiculele în parcările publice cu plată amenajate de Primărie și care nu se suprapun prevederilor OUG 195/ 2002 referitoare la oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public, așa cum greșit apreciază reclamantul.
În concluzie, criticile formulate de reclamant cu privire la prevederile art. 3 din acest act normativ sunt neîntemeiate.
În privința art. 13 din HCL 26/2010 reținem că este real că Decizia Civilă nr. 8533/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ ( prin care s-a admis excepția de nelegalitate a art. 13 din HCL nr. 26/ 2010 într-o altă cauză), produce efecte juridice doar față de părțile din acel dosar și față de instanța judecătorească în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, fără a afecta alte persoane, însă instanța apreciază că argumentele invocate de instanța de recurs în acea cauză au putere de lucru judecat în sensul existenței efectului pozitiv al lucrului judecat, respectiv o altă instanță nu poate aduce în prezent argumente care să contravină acelor considerente, în sensul de a considera art. 13 din HCL 26/2010 ca fiind legal și necontravenind Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior .
Pe de altă parte, însăși pârâta recunoaște că art. 13 din Anexa la HCL nr. 26/ 2010 - Regulamentul de administrare a parcărilor publice cu plată orară aprobate de către Comisia Municipală de S. atizare a Circulației din Mun. C. -N. - a fost modificat și completat prin HCL nr. 79/_ iar la momentul adoptării acestei hotărâri de consiliu local au fost avute în vedere motivele de nelegalitate constatate de Curtea de Apel C. prin Decizia Civilă nr. 8533/_ .
Chiar dacă în prezent art. 13 din HCL 26/2010 are forma modificată prin HCL 79/2013, instanța reține că la momentul încheierii procesului verbal contestat -_, art.13 avea forma prevăzută de HCL 26/2010, motiv pentru care va fi considerată întemeiată excepția de nelegalitate a art. 13 din H.C.L. nr. 26/2010 emisă de Consiliul Local al M. ui C. -N., invocată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția de nelegalitate formulată de reclamantul M.
R., dom. în C. T., str. M. S. nr. 39, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al M. ui C. -N., cu sediul în C. -N., str. Moților nr. 1-3,jud.C. invocată în dosarul nr._ și
în consecință:
Constată nelegalitatea art. 13 din H.C.L. nr. 26/2010 emisă de Consiliul Local al M. ui C. -N. .
Respinge excepția de nelegalitate a art. 3 din H.C.L. nr. 26/2010 emisă de Consiliul Local al M. ui C. -N. .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
C. T.
Red.A.M.B.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
