Sentința civilă nr. 258/2013. Excepție nelegalitate act administrativ

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ /a1

SENTINȚA CIVILĂ NR. 258/2013

Ședința publică din data de 9 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr.617/2007- privind Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate fondului național unic de asigurări de sănătate emise de P. CNAS; a Protocolului nr.P 5282/_ /95896/_ încheiat între

1. N. de A. de S. și A. N. de A. F. ; a actului adițional nr.1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul încheiat între CNAS și ANAF, invocată de reclamanta P. M. D., în contradictoriu cu pârâții C. de A. de S. a J. C., P. C. N. de A. de S., C. N. de A. de S., A. N. de A. F. .

   La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta P. M.

2. , lipsă fiind pârâții C. de A. de S. a J. C., P. C. N. de A. de S., C. N. de A. de S., A. N. de A. F.

.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la al doilea termen de judecată, fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza a fost amânată la cererea reclamantei, în vederea studierii întâmpinărilor.

Reclamanta a depus concluzii scrise.

Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui CNAS, invocată prin întâmpinare.

Reclamanta P. M. D. solicită respingerea excepției, având în vedere că în calitate de emitent al actului contestat, președintele CNAS are calitate procesuală pasivă.

Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., invocată prin întâmpinare.

Reclamanta P. M. D. solicită respingerea excepției, având în vedere că prin cererea introductivă a solicitat instanței să constate și nelegalitatea Protocolului încheiat între CNAS și ANAF.

Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

Reclamanta P. M. D. solicită respingerea excepției, având în vedere că natura juridică a actului administrativ unilateral cu caracter normativ a actelor administrative care fac obiectul prezentei cauze nu atrage inadmisibilitatea excepției de nelegalitate în raport de sfera de aplicare a art. 4 din Legea nr.554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007.

Curtea respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a președintelui CNAS, A.N.A.F., având în vedere având în vedere că excepția este corect îndreptată împotriva emitentului actului, precum și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, ținând cont de interpretarea jurisprudențială constantă a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 în sensul admisibilității excepției în legătură cu dispozițiile Ordinului nr.617/2007, iar protocolul este un act administrativ individual.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.

Reclamanta P. M. D. solicită admiterea excepției așa cum a fost formulată și motivată în scris și precizată prin concluziile scrise, apreciind că excepția de nelegalitate poate fi analizată independent față de hotărârea Înaltei Curți de C. și Justiție la care se face referire prin întâmpinare.

De asemenea, apreciază că în cauză nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că nu există nicio hotărâre dată în interesul legii.

C U R T E A

Prin încheierea din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. _

, s-a dispus sesizarea Curții de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 35 din Ordinului nr. 617/2007 - privind Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate fondului național unic de asigurări de sănătate emise de P. CNAS; a Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_ încheiat între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F. ; a Actului adițional nr.1 (181797/_

/801320/_ ) la protocolul încheiat între CNAS și ANAF.

S-a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul nr.617/2007; a Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_ încheiat între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F. ; a Actului adițional nr.1 (181797/_ /801320/_

) la protocolul încheiat între CNAS și ANAF.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea înregistrată de către reclamanta P. M. D., în contradictoriu cu pârâții C. DE A. DE S. A J. C., P. C. N. DE A. DE S., C.

N. DE A. DE S., A. N. DE A. F. a solicitat anularea Deciziei nr. E 537/_ și admiterea contestației înregistrată sub nr. 13650/_ ; anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011 nr.375884/1 don 01 martie 2012 și a Deciziei de impunere din oficiu pentru stabilirea de accesorii datorate la FNUASS pe perioada 2006 - 2011 nr.375884/2 din_, ambele emise de către C. de A. de S. a J. C. și comunicate la data de 12 martie 2012, precum și suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

In motivele acțiunii se artă ca sumele înscrise în cele doua decizii de impunere din oficiu nu sunt datorate întrucât reclamanta nu a încheiat un contract de asigurare cu pârâta.

Reclamanta a depus la dosar, în ședință publică, la data de 05 noiembrie 2012, precizare de acțiune prin care invocă excepția de nelegalitate a Ordinului

nr.617/2007 - art. 35 - privind Normele Metodologice, privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate fondului național unic de asigurări de sănătate emise de P. CNAS, a Protocolului nr. P 5282/_

/95896/_ încheiat între C. N. de A. de S. și A. N. de A.

F. ; a Actului adițional nr.1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul încheiat între CNAS și ANAF.

In susținerea cererii reclamanta a invocat că prin Ordinul nr.617/2007 P. CNAS a elaborat și aprobat Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate FNUASS. În cuprinsul acestui ordin, spune reclamanta a fost trecut cu rea credință art.35 a cărui excepție de nelegalitate a invocat-o și pe care o supune analizei instanței.

Având în vedere că exista o legătură între excepția de nelegalitate și cererea de chemare în judecata, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost sesizată Curtea de Apel C. pentru soluționarea excepției.

Prin excepția de nelegalitate, reclamanta P. M. D. arată că prin Ordinul nr. 617/2007 P. CNAS a elaborat si aprobat Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate FNUASS.

Așa cum rezulta din formula introductiva, acest Ordin a fost emis de către

P. CNAS in virtutea si in exercitarea competentelor cu care a fost investit prin Statutul CNAS aprobat prin H.G.nr.972/2006 (respectiv art.7, art.17 alin.5 si art.18 pct.36), in aplicarea si in executarea Legii nr.95/2006, a art.211 alin. 3, art.213 alin. 3 si 4, art.216, art.256-260, art.261 alin.2 si 4 si ale art.281 alin.2 din Legea 95/2006 .

Ordinul nr.617/2007 emis de președintele CNAS fiind un act administrativ normativ, el trebuia sa respecte principiile si normele de tehnica legislativa prevăzute de art.75 -76 din Legea 24/2000 -" respectiv ordinul se emite numai in baza si in executarea legilor, a hotărârilor, ordonanțelor Guvernului, el trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care sa contravină acestora."

Raportat la normele de tehnica legislativa prevăzute de Legea nr. 24/2000, si prin raportare la textele din Legea nr.95/2006 (la care se face referire in acest act administrativ normativ) rezulta ca:

Ordinul nr. 617/2007 a fost emis de P. CNAS in conf. cu prev art. 281 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 ( menționat in preambulul Ordinului nr._ ) in exercitarea atribuțiilor ce ii revin.

Atribuțiile ce ii revin Președintelui CNAS in virtutea cărora el putea emite Ordinul 617/2007 ca act administrativ normativ, sunt cele expres prevăzute in

1. nr. 972/2006 (in vigoare la acel moment) prin care a fost aprobat statutul CNAS - si menționate ca atare in preambul acestui Ordin respectiv :

   Art.7 din Statutul CNAS-CNAS elaborează norme privind aplicarea măsurilor de executare silită si de urmărire a contribuțiilor datorate la Fond pentru persoanele fizice potrivit limitei de competență stabilite de lege";.

   Art.17 alin.5 din Statutul CNAS in exercitarea atribuțiilor ce ii revin, precum si pentru punerea in aplicare a hotărârilor Consiliului de Administrație președintele CNAS emite Ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștința persoanelor interesate.

   Ordinele cu caracter normativ se publică in Monitorul Oficial, Partea I (prevedere regăsită și in art. 281 alin.2 din Legea 95/2006).

   Art.18 pct. 36 din Statutul CNAS Atribuțiile principale ale Președintelui CNAS sunt - "aproba normele privind desfășurarea activității de executare silita a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF".

   Rezulta din economia dispozițiilor legala cu caracter imperativ la care a făcut referire mai sus, că președintele CNAS, în virtutea atribuțiilor expres prevăzute, este abilitat sa emită norme in limitele de competenta stabilite prin lege.

   • în conformitate cu prevederile art.211 alin 3 din Legea 95/2006 prin Ordin, președintele CNAS stabilește documentele justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fara plata contribuției (si care conform prev.art.212 din lege sunt: adeverința, carnet de asigurat sau card electronic de asigurat ) in conformitate cu prev. art. 261 alin.2 din Legea 95/2006 CNA.S aproba norme privind desfășurarea activității de executare silita a creanțelor datora te fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de către ANAF, sens in care in conformitate cu prev.art.18 pct.36 din Statutul: CNAS aprobat prin H.G. nr.972/2006 - președintele CNAS aproba normele privind desfășurarea activității de executare silita a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF ".

     Raportat la cele de mai sus, se învederează faptul ca președintele CNAS, cu rea credința si cu exces de putere, a inclus acest art.35 in cuprinsul ordinului nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat respectiv asigurat fara plata contribuției, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUAS.

     Art.35, alin. 1: " In conformitate cu art.215 alin 3 din lege si art. 81 din Codul de procedură fiscala pentru obligațiile de plata persoanelor ce care se asigura pe baza de contract de asigurare altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF titlul de creanțe îl constituie după caz declarația prevăzuta la art.32 alin 4, decizia de impusa de organul competent al CAB, precum si hotărârile judecătorești pentru debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al CAS si pe baza primate pe baza de protocol A.N.A.F.

     1. . 2 titlul de creanță prevăzut la alin. 1 devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege.

Excesul de putere săvârșit de președintele CNAS prin acest art.35 si el consta in:

I. Încălcarea principiului general aplicabil in materia dreptului public conform căruia o autoritate publica, instituție publica nu are dreptul sa întreprindă nici o acțiune ce nu îi este in mod expres permisa, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis .

Nici o dispoziție din Legea nr. 95/2006, in vigoare la acel moment sau din Statutul CNAS menționate ca temei legal la emiterea Ordinului nr. 617/2007, nu prevede ca acestor entități li se permite in mod expres sa desfășoare activități in cadrul cărora sa li se recunoască in mod expres competente in stabilirea obligațiilor de plata către fond prin emiterea de acte administrative fiscale, ce se constituie in titluri de creanța - decizii.

O atare competenta, de a emite decizii de impunere pentru stabilirea si individualizarea contribuției de sănătate ca obligație de plata la fond, nefiind prevăzuta in mod expres in Legea nr. 95/2006 sau intr-un alt act normativ cu putere de lege, nu putea fi conferita Caselor de A. de S. printr-un act administrativ normativ așa cum s-a procedat prin art.35 din Normele aprobate prin Ordinul nr.617/2007, deoarece, tot conform principiilor si normelor de tehnica legislativa prev. de Legea nr. 24/2000, o lege poate fi modificata sau completata doar printr-un act normativ cu putere de lege, nicidecum printr-un act administrativ normativ.

Soluția găsita de președintele CNAS, care prin acest articol 35 a conferit caselor de asigurări de sănătate competente si atribuții de a stabili obligații de plata către fond si de a emite decizii de impunere ca acte administrative fiscale competente care puteau fi permise numai prin lege sau alt act normative cu putere de lege, încalcă stat principiul de drept public enunțat cât si principiile si normele de tehnica legislativa.

Excesul de putere săvârșit de P. CNAS prin adoptarea acestui articol 35 din Normele aprobate prin Ordinul nr.617/2007 trebuie raportat si la temeiul da drept care a stat la baza emiterii acestui articol (art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 cat si la prev.art.81 din codul de procedura fiscala).

Din acest punct de vedere in prevederile legale care sunt indicate ca temei juridic care au fundamentat emiterea Ordinului nr. 617/2007 privind aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fara plata contribuției precum si pentru aplicarea măsurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la FNUAS nu se regăsesc prevederi ale O.G. nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, care ar fi putut justifica emiterea art. 35.

1. Împrejurarea ca in art.35 din Normele aprobate prin Ordinul nr.617/2007 președintele CNAS face trimitere la prevederile art. 81 din Codul de procedură fiscala este încă o dovada a excesului de putere cu care a acționat P. CNAS.

   Art.81 C.pr.fiscală - in vigoare la momentul emiterii acestui articol din Norme - se referă la obligația depunerii declarațiilor fiscale la organul fiscal conform procedurii stabilite prin Ordin al ministrului finanțelor publice, si consecințele nedepunerii acestor declarații fiscale, care dau dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor si altor sume datorate la bugetul general consolidat .

   Trimiterea pe care o face P. CNAS acest articol 81 din Codul de procedura fiscala neavenita si abuziva si nu are aplicabilitate în privința contribuției de asigurări de sănătate deoarece:

   • casele de asigurări de sănătate nu sunt organe fiscale. Prin Codul de procedura fiscala, art.17 alin. 5, organele abilitate sa emită acte administrative fiscale, decizii de impunere, prin care sa stabilească si sa individualizeze obligațiile de plata ale persoanelor fizice sau juridice la bugetul consolidat al statului sau la bugetele locale, sunt doar acele organe de specialitate aflate in subordinea ANAF denumite organe fiscale.

   • declarația fiscala prevăzuta de Codul de procedura fiscala este un document fiscal emis sub autoritatea ANAF in baza căreia ia naștere un raport juridic fiscal între contribuabilul persoana juridica sau fizica care are obligația de a plăti la bugetul consolidat al statului sau la bugetele locale impozite, taxe, contribuții, definite in codul fiscal ca si creanțe fiscale declarația de plata pe care o depune asiguratul la C. de A. de S. cu care a încheiat contractul de asigurare conf. prevederilor art. 32 alin. 4 din Ordinul 617/2007 nu este declarație fiscala, pe baza ei nu ia naștere un raport juridic fiscal.

   • la momentul emiterii art. 35 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 contribuția de asigurări de sănătate nu era o creanță fiscală dintre cele expres reglementate prin codul fiscal, adică nu era o obligație fiscala de plata la bugetul consolidat al statului respectiv la bugetele locale, ci era o obligație de plata la un fond special constituit, in condițiile Legii nr. 95/2006.

   Conform prevederilor art. 21 C.pr.fiscală, creanța fiscala reprezintă acele drepturi patrimoniale care. potrivit legii rezulta din raporturile de drept material fiscal, raport care ia naștere conform art.16 -17 din Codul de procedura fiscala intre contribuabilul ca plătitor de taxe si contribuții care se constituie ca venituri la bugetul consolidat al statului sau la bugetele locale si organul fiscal.

   Până la apariția O.U.G. nr. 125/2011, Legea nr.571/2003 a reglementat in mod expres in sfera obligațiilor de plata ce reprezintă creanțe fiscale doar cele menționate in art.2 din acest act normativ si anume: impozitele, taxele, iar in sfera contribuțiilor, pana la apariția O.U.G. nr.125/2011, intrau doar contribuțiile individuale de asigurări sociale si contribuția datorata de angajatori la bugetul asigurărilor sociale (pensii) contribuția individuala de asigurări de sănătate datorata de angajatori la FNUAS (adică acele contribuții de sănătate ale salariaților pe care angajatorul trebuie sa le achite la FNUAS) contribuția pentru concedii si indemnizații de asigurări de sănătate datorate de angajator la FNUAS, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj.

   Pentru alte categorii de creanțe fiscale, care nu au fost reglementate ca atare prin Codul fiscal, respectiv prin Codul de procedura fiscala, reglementarea lor putea fi făcuta doar printr-un act normativ cu putere de lege.

   Conform prevederilor art. 85-88 din Codul de procedura fiscala, care este temeiul de drept in condițiile si in executarea căreia pot fi emise Decizii de impunere, ca acte administrative fiscale si titluri de creanța, competenta de a stabili obligațiile de plata ale contribuabililor persoane fizice si juridice si de a emite decizii care aparțin organelor fiscale.

   Raportat la cele de mai sus, trimiterea făcuta în acest art.35 din Norme, la prevederile art.81 din codul de procedura fiscală este nelegala.

2. De asemenea, trimiterea făcuta in acest art. 35 la prevederile art. 215 alin. 3 din Legea nr.95/2006, ca justificare a competentei caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere ca si acte administrative fiscale, respectiv titluri de creanța, este neavenita si abuziva in condițiile in care din textul invocat nu rezulta in mod expres o atare competenta.

Conform prevederilor art.215 din Legea nr.95/2006, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei fizice sau juridice cere angajează persoane pe baza de contract de munca ori in baza unui statut special prev. de lege precum si persoanelor fizice după caz.

A. . 2. Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate sa depună lunar la casele de asigurări alese in mod liber de asigurați, declarații nominale privind obligațiile ce le revin fata de fond si dovada plății contribuției.

Iar alin. 3 prevede ca prevederile alin. 1 și 2 se aplica si persoanelor care exercita profesii libere sau celor care sunt autorizate potrivit legii sa desfășoare activități independente.

Concluzia care se desprinde din acest articol este una clara si fara echivoc si anume: "persoanele care exercita profesii liber e sau care sunt autorizate potrivit legii sa desfășoare activități independente au obligația sa depună declarațiile privind obligațiile ce le revin față de fond la casele de asigurări alese in mod liber si de a face dovada plății contribuției.

Rezulta ca obligația depunerii acestor declarații privind obligațiile de plata la fond se face de către asigurat la casa de asigurări pe care si-a ales-o in mod liber si tot la aceasta casa asiguratul trebuie sa facă si dovada plății contribuției.

In acest sens, prin Legea nr.95/2006 s-au prevăzut in mod expres obligațiile asiguraților .

Conform prevederilor art.211 din Legea nr.95/2006, sunt asigurați potrivit prezentei legi, toți cetățenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetățenii străini si apatrizii care au solicitat si obținut prelungirea dreptului de ședere temporara in tara sau au domiciliul in tara si dovedesc plata contribuției.

Același text mai prevede ca in aceasta calitate asiguratul va încheia un contract de asigurare cu una din casele de asigurări de sănătate pe care si-o alege asiguratul in mod liber si la care își va depune declarația privind obligațiile de plata la fond, dovedind plata contribuției.

Rezulta ca intre asigurat care își alege in mod liber casa de asigurări de sănătate si casa cu care încheie contractul de asigurare ia naștere un raport juridic care este de natura contractuala, in virtutea acestui raport asiguratul are niște obligații de a face.

Nicidecum natura juridica a raportului care se naște intre asigurat si casa aleasa nu este de drept material fiscal, deoarece raportul juridic de drept material fiscal se naște intre contribuabil ca plătitor de taxe; impozite si contribuții la bugetul consolidat al statului sau la bugetele locale si organul fiscal aflat in subordinea ANAF.

Asiguratul are la dispoziție alegerea casei de asigurări de sănătate si obligația încheierii contractului de asigurare cu casa aleasa, iar prin acest demers pe care îl face asiguratul, in virtutea legii, își stabilește calitatea de asigurat la una dintre casele de asigurări prevăzute de lege, iar casa de asigurări aleasa de asigurat îl înscrie pe asigurat in baza sa de date ca asigurat al acelei case, baza de date pe care o deține, pentru a se ține evidenta centralizata a asiguraților.

Asiguratul are obligația, in conformitate cu prevederile art. 32 alin. 4 din Ordinul nr.617/2007 (adică persoanele fizice asigurate pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se face de către ANAF), de a-si declara obligațiile către fond pe baza Declarației model prev, in Anexa 5 la Ordin, declarație care se depune la casa de asigurări de sănătate cu care persoana fizica a încheiat contractul de asigurare. In acest sens a se vedea si prev.art.259 alin.4 din Legea nr.95/2006, republicata.

Asiguratul are obligația conform dispozițiilor art. 257 din lege de a plăti contribuția de asigurări de sănătate în condițiile expres prevăzute în acest text.

Asiguratul are obligația de a face dovada plății contribuției.

Potrivit prevederilor art. 259 alin. 1 pct. 7 din Legea nr.95/2006, republicata, "persoanele care au obligația de a se asigura si nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada";.

Potrivit art. 259 alin. 1 pct. 8 din Legea republicata, "Pentru situațiile prevăzute la alin. (7) termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează de la data primei solicitări a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor in vederea dobândirii calității de asigurat,";.

Dovada plății contribuției este obligația asiguratului astfel ca, raportat la prevederile art. 259 alin. 1 pct. 8, asiguratul trebuie sa dovedească plata contribuției:

1. la momentul la care solicită acordarea serviciilor medicale.

In acest sens, asiguratul care și-a ales casa de asigurări de sănătate fiind astfel luat in evidentele acesteia pe baza contractului de asigurare, solicita in cond. art. 212 din Legea nr. 95/2006, eliberarea documentelor care ii atesta calitatea de asigurat, sens in care el trebuie sa dovedească ca a achitat contribuția, iar casa îi va elibera aceste documente.

Daca nu a achitat contribuția de asigurări de sănătate pentru a beneficia de serviciile medicale, el va trebui sa achite contribuția de asigurări de sănătate si accesoriile in condițiile art.259 alin. 1 pct. 7 din lege.

Asiguratul care nu si-a ales casa de asigurări de sănătate, nu a încheiat contractul de asigurare si nici nu a depus declarația de plata, nefiind astfel in evidentele nici unei case de asigurări de sănătate pentru a beneficia de servicii medicale el trebuie, in conformitate cu prevederile art.211 din Legea nr.95/2006, sa își aleagă casa de asigurări de sănătate la care sa isi stabilească calitatea de asigurat, sa încheie contractul de asigurare, sa depună declarația de plata la fond si sa achite contribuția de asigurări de sănătate si accesoriile in conf. cu prev.art.259 alin.1 pat. 7 si 8 din lege.

Raportat la prev. art. 259 alin. 1 pct.8 din Legea nr.95/2006, asiguratul trebuie sa dovedească plata contribuției de asigurări de sănătate :

2 . la notificarea caselor de asigurări de sănătate în aceasta situație, C. de

A. de S. care îl are in evidenta pe asiguratul care si-a stabilit aceasta calitate in baza contractului de asigurare încheiat, precum si a declarației de plata a contribuției, îl va notifica pe asigurat sa se prezinte la casa de asigurări de sănătate unde a fost luat in evidenta pentru a face dovada plății contribuției, situație in care daca asiguratul se prezintă si face o astfel de dovada, casa de asigurări ii va elibera, in conformitate cu prevederile art.212 din Legea nr.95/2006, documentele care ii confirma aceasta calitate, iar daca nu face o astfel de dovada, asiguratul este obligat in virtutea prev. art. 259 alin. l pct.7 sa achite contribuția de asigurări de sănătate si accesoriile.

3. la solicitarea persoanelor în vederea obținerii calității de asigurat.

Aceasta înseamnă ca orice persoana care in virtutea legii este obligata sa se asigure si nu s-a asigurat, la momentul la care dorește sa obțină calitatea de asigurat va trebui sa achite contribuția de a asigurări de sănătate si accesoriile in cond. prev. de art.259 alin.1.pct 7 si 8 din lege.

In concluzie, din cele expuse nu rezulta in mod expres din nici una din prevederile art. 259 a Legii nr. 95/2006, republicata, la care s-a făcut trimitere, ca in situația in care asiguratul nu dovedește plata contribuției de asigurări de sănătate: fie atunci când solicita serviciile medicale, fie atunci când este notificat de C. de A. de S., fie atunci când solicita dobândirea calității de asigurat

- casa de asigurări de sănătate are competenta de a emite decizii de impunere, ca acte administrative fiscale si titluri de creanța, respectiv decizii de impunere pe baza informațiilor primite pe baza de Protocol încheiat cu ANAF prin care sa stabilească si sa individualizeze contribuția de asigurări de sănătate ca obligație de plata la fond si accesoriile datorate.

De asemenea, in nici un text din Legea nr.95/2006 nu se prevede ca, in situația nedepunerii declarațiilor, casele de asigurări de sănătate au competența de a stabili in mod unilateral obligațiile de plata la fond prin emitere de decizii de impunere in condițiile Codului de procedura fiscala.

In aceste condicii, soluția găsita de P. CNAS in art.35 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 617/2007, prin care P. CNAS a conferit caselor

de asigurări de sănătate competente de a emite Decizii de impunere, respectiv decizii de impune re pe baza informațiilor primite pe baza de Protocol încheiat cu ANAF - lui încalcă in mod flagrant legea si principiile la care s-a făcut referire mai sus, actul administrativ normativ trebuind sa. se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea cărora se emit si nu pot conține soluții care sa contravină acestora.

Excesul de putere săvârșit de P. CNAS prin adoptarea acestui art.35 din Ordinul nr.617/2007 de aprobare a Normelor contravin si prev.art.266, 267 alin.l si 2, art.270 si art.271 lit. a din Legea 96/2006 a prev. art.216 si a prev. art. 261 din Legea nr.95/2006 încâlcindu-se ace las principiu de drept public enunțat la punctul I cat si principiile și normele de tehnica legislative prev. de art.75-78 din Legea nr.24/2000.

Conform prev. art. 266 din Legea nr. 95/2006 CNAS este instituție publica cu personalitate juridica care administrează sistemul de asigurări sociale de sănătate având ca obiect de activitate asigurarea funcționarii unitare a sistemului de asigurări de sănătate.

De asemenea, conf. prevederilor art.270 din lege, CNAS prin președintele CNAS si casele de asigurări de sănătate gestionează Fondul Național de A. de

1. .

   Acest Fond se constituie, conf.prev.art.209 din lege, din contribuția de asigurări de sănătate suportata de asigurați, din subvenții de la bugetul de stat; precum si din alte surse - donații, sponsorizări etc.

   Gestionarea acestui fond se face in condițiile prezentei legi de președintele CNAS împreuna cu casele de asigurări de sănătate.

   Casele de asigurări de sănătate prin art. 267 sunt definite ca si instituții publice cu personalitate juridica in subordinea CNAS si cărora, atât prin art. 267 alin. 2, cât și prin art. 271 lit. a din Legea nr. 95/2006, li s-a stabilit ca atribuție expresa colectarea contribuției la fond pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF cu respectarea prevederilor prezentei legi.

   Raportat la textele de mai sus si la atribuțiile expres prevăzute de Legea nr. 95/2006 in sarcina acestor entități, rezulta ca celor 2 instituții nu li s-a permis in mod expres sa desfășoare activități (fie in cadrul gestionarii fondului, fie in cadrul colectării contribuției la fond) si nu li s-au recunoscut competente si prerogative de administrare a contribuției de asigurări de sănătate in condițiile si cu aplicarea codului de procedura fiscala, nu li s-a permis sa emită decizii de impunere prin care sa stabilească si sa individualizeze contribuția ca si obligație de plata la fond.

   Dimpotrivă, se menționează ca atât gestionarea fondului! cat si colectarea contribuției la fond se f ace in condițiile prezentei legi adică a Legii nr. 95/2006.

   In aceste condiții competenta conferita de P. CNAS in acest art.35 din Ordinul de aprobare a Normelor, prin care a recunoscut si a acordat prerogative caselor de asigurări de sănătate de a emite astfel de acte administrative fiscale decizii de impunere, contravine si încalcă acest principiu de drept public precum si prevederile Legii nr. 24/2000 art.75-761 întrucât prin Ordin, ca act administrativ normativ nu poate fi modificat sau completat un act normativ cu putere de lege

   1. Președinte CNAS nu putea conferi competente si prerogative caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere, respectiv decizii de impunere pe baza informațiilor primite pe baza de Protocol cu ANAF, nici raportat la prev. art. 216, respectiv art. 261 din Legea nr.95/2006.

      Conf. prevederilor art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen a contribuției datorate la fond de către persoanele fizice altele decât cele

      pentru care colectarea se face de ANAF- CNAS prin casele de asigurări de sănătate sau prin persoane specializate se procedează la aplicarea masurilor de executare sili ta pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului si a majorărilor de întârziere in condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul: de procedura fiscală republicat cu modificările si completările ulterioare.

      Persoanele vizate de acest articole sunt cele prevăzute la art. 215 alin.3 din lege, adică persoanele care realizează venituri din profesii libere si activități autorizate.

      In cazul acestora, si raportat la art. 261 alin 2 din Legea 95/2006, CNAS aproba norme privind desfășurarea activității de executare silita a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAE".

      Deci, normele care pot fi elaborate de CNAS vizează doar activitatea de executare silita, respectiv aplicarea măsurilor de executare silită, nicidecum CNAS ca instituție publica, respectiv președintele CNAS, ca si conducător de instituție public:a, nu poate emite ordine ca acte administrative normative prin care sa confere competente caselor de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere ca acte administrative fiscale deoarece, pe de o parte, prin Legea nr. 95/2006, așa cum s-a arătat la punctul A, casele de asigurări de sănătate, chiar daca au atribuții de colectare a acestor contribuții la fond, nu au competente recunoscute in mod expres prin lege ca in activitatea de colectare sa emită decizii de impunere ca acte administrative fiscale, iar pe de alta parte, atribuțiile expres prevăzute in sarcina Președintelui CNAS, raportat la prevederile art.17 alin.5 si art.18 pct.36 din Statutul CNAS aprobat prin H.G. nr. 972/2006, sunt strict prevăzute la a emite norme privind executarea silita a creanțelor datorate la fond de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de ANAF.

   2. In opinia reclamantei, președintele CNAS raportat la prevederile art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006 ar fi putut elabora NORME privind stabilirea obligației de plata a contribuției de asigurări de sănătate in condițiile si cu respectarea codului de procedura fiscala doar in ceea ce privește inspecția fiscala.

Art.261 alin.4 prevede expres ca persoanele prevăzute la art. 257 si art.258 din Legea nr. 95/2006 (deci asigurații obligați sa plătească contribuția sa facă dovada plății) au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări de sănătate după caz documentele justificative si actele de evidenta necesare in vederea stabilirii obligațiilor fata de fond.

Rezulta din interpretarea acestui text ca președintele CNAS ar fi putut să stabilească prin Ordinul nr. 617/2007 si sa dea atribuții doar de stabilire a obligațiilor de plata la fond, și numai ca urmare a inspecției fiscale in condițiile si cu respectarea procedurii prevăzute de Codul de procedura fiscala.

In acest sens, conf. prevederilor art.92 si urm. din O.G. nr. 92/2003 (codul de procedura fiscala in vigoare la acel moment), inspecția fiscala, ca procedura instituita in acest act normativ cu putere de lege, are drept scop verificarea bazelor de impunere, a corectitudinii și exactității îndeplinirii obligației de către diferențelor de plată către contribuabili, stabilirea obligațiilor de sau a diferențelor de plata precum si a accesoriilor.

Numai urmare a controlului, cu respectarea etapelor si procedurii impuse de textele din codul de procedură fiscala cu privire la inspecția fiscală, casele de asigurări de sănătate, puteau stabili obligației de plată la fond, toate celelalte prevederi ale Legii nr. 95/2006 se referă doar la măsuri de executare silita, la atribuțiile Caselor de A. de sănătate in aplicarea masurilor de executare silita.

1. Excesul de putere săvârșit de P. CNAS prin acest art.35 in Normele aprobate prin Ordinul nr.617/2007 vizează competentele si prerogativele conferite CAS de a emite decizii de impunere pe baza informațiilor primite pe baza de protocol de la ANAF .

   S-au încălcat aceleași principii la care s-a făcut referire, acest art.35 contravenind și eludând în mod flagrant însăși prevederile art.315 din Legea nr. 95/2006.

   Art.315 din Legea nr.95/2006 prevede cat se poate de clar ca "datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise in mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile si instituțiile publice pe baza de protocol".

   Prin urmare, informațiile primite pe baza de protocol sunt date necesare pentru stabilirea calității de asigurat si, nicidecum, aceste informații nu pot fi folosite pentru emiterea deciziilor de impunere așa cum in mod abuziv si nelegal a stabilit P. CNAS prin art.35 din Ordinul nr. 617/2007 de aprobare a Normelor, astfel ca soluția găsita de președintele CNAS este nu numai nevenita, dar si nelegală, raportat la prevederile legii.

   Stabilirea calității de asigurat este expres reglementata de lege, așa cum s-a arătat la punctul II lit. c, legea conferind asiguratului alegerea casei de asigurări la care își stabilește calitatea de asigurat prin încheierea contractului de asigurare, prin depunerea la casa aleasa a declarației privind obligațiile de plata la fond, iar casa de asigurări aleasa, pe baza acestor documente, îl trece pe asigurat in evidenta sa ca asigurat al acesteia, eliberându-i asiguratului documentele care ii atesta calitatea de asigurat.

   Nicăieri in cuprinsul Legii nr.95/2006 nu se prevede expres ca in situația in care asiguratul nu si-a manifestat opțiunea alegerii unei case de asigurări de sănătate, nu a încheiat contractul de asigurare si nu a depus declarația de plata a obligației de plata la fond oricare din casele de asigurări de sănătate (din cele 3 prevăzute de lege) au dreptul, prerogativa sau atributul de a stabili unilateral calitatea de asigurat pe baza informațiilor primite pe. baza de protocol.

   De asemenea, niciunde in cuprinsul textului art. 315 din legea nr.95/2006 nu se prevede ca autoritățile publice, instituțiile publice sau alte instituții intre care încheie astfel de protocoale i vor furniza date având ca obiect veniturile realizate de persoanele asigurate.

   Prin legea nr. 95/2006 exista stabilita obligația clara si expres prevăzuta in sarcina asiguraților de a declara către casele de asigurări alese veniturile obținute (pe baza declarației pe care asiguratul o depune la casa aleasa) si dreptul corelativ al caselor in caz de nerespectare a acestei obligației de către asigurat de a aplica sancțiuni contravenționale ori a proceda la verificări in vederea identificării acestor venituri.

   Rezulta ca rolul acestor informații transmise pe baza de Protocol este acela de a se identifica prin confruntare și raportare la informațiile deținute în baza de date de date a caselor de asigurări de sănătate (si unde sunt luați in evidenta asigurații care au încheiat contract de asigurare si si-au depus declarația de plata la fond) a persoanelor care si-au stabilit calitatea de asigurat cu obligația de plata a contribuției, a celor care au aceasta calitate fara plata contribuției ori a celor care beneficiază de aceasta calitate cu plata contribuției din alte surse si, nicidecum pentru emiterea de decizii de impunere.

2. Nelegalitatea protocolului nr. P5282/_ /95896 din_ încheiat intre C. N. de A. de S. si A. N. de A. F. si act adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocol încheiat intre CNAS și ANAF.

In art. 35 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind Stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respective asigurat fara plata contribuției precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la FNUAS se face trimitere la Protocolul încheiat cu ANAF.

Aceasta trimitere făcuta in actul administrativ normativ, si anume, ca informațiile furnizate pe baza Protocolului încheiat cu ANAF stau la baza emiterii deciziilor de impunere, fiind date in aplicarea acestui act administrativ normativ, poate fi cenzurată de instanța de judecata sub aspect; de nelegalitate in condițiile art.4 din Legea 554/2004 republicata raportat la caracterul actului - de act administrativ normativ și de faptul că legea nu reglementează o altă procedură de contestare a acestuia.

Protocolul menționat în acest act administrativ a fost încheiat in virtutea relațiilor de colaborare dintre ANAF si CNAS care se desfășoară in baza art.4 din

1. nr.495/2007 privind organizarea si funcționarea ANAF și potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 95/2006.

   Conform dispozițiilor art. 4 din Protocol intrarea in vigoare a prezentului Protocol ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate va furniza in format electronic baza de date inițiala cu privire la :

   1. veniturile persoanelor care fac parte din categoriile prevăzute la art.1 al.

1 din prezentul Protocol (persoane care realizează venit din profesii libere, iar trimestrial actualizarea acestei baze de date, CNAS pe mediu compatibil cu prelucrarea autonoma conform anexei 1 la prezentul Protocol".

Acest text a fost modificat prin art. I din Actul Adițional nr.1 la Protocol, în sensul că prin aceste modificări se prevede furnizarea către CNAS la nivel central a bazei de date in format electronic cu privire la veniturile persoanelor are fac parte din categoriile persoanelor care realizează profesii libere începând cu anul 2004, în noua structura conform Anexei 1 la prezentul act adițional.

Prevederile acestui protocol prin care A.N.A.F. a furnizat CNAS baza de date inițială cu privire la veniturile realizate de persoanele care obțin venituri din profesii libere sau din activități independente, persoane care si-au declarat aceste venituri la organul fiscal in calitate de contribuabil, este abuziv, încalcă principiul de drept public enunțat, conform căruia "o autoritate publica nu are dreptul sa întreprindă nicio acțiune ce nu ii este in mod expres permisa nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. "

Veniturile pe care le declară o persoană ca și contribuabil la organul fiscal aflat în subordinea A.N.A.F. conform C.pr.fiscală, sunt declarate pentru ca organul fiscal în virtutea competențelor prevăzute de C.pr.fiscală, să stabilească contribuabilului prin decizie de impunere, obligația de plată la bugetul consolidat al statului.

Nici unul din textele de lege care au fundamentat încheierea acestui protocol nu permite ANAF - ca autoritate publică să furnizeze pe bază de protocol altor instituții, cum este în cazul CNAS, date având ca obiect veniturile realizate de persoanele care obțin venituri din profesii libere.

Veniturile realizate și declarate de aceste persoane la organul fiscal în calitate de contribuabil și care dau naștere unui raport juridic fiscal între persoane organul fiscal și contribuabili pot fi folosite doar de organul fiscal în vederea realizării atribuțiilor sale prevăzute de C.pr.fiscală.

In art.4, la punctele 1 -73 din H.G.nr.495/2007 care a stat la baza încheierii acestui protocol, nu exista nici o prevedere expresa care sa ii permită ANAF-ul ui sa comunice altor instituții, inclusiv CNAS-ului, veniturile realizate de persoanele ( in cazul in speța de persoanele fizice care realizează venituri din

profesii libere) care se regăsesc in baza de date ale ANAF-ului ca plătitoare de impozite, taxe si contribuții.

In condițiile legii, si conform prevederilor art.5 alin. 2 din H.G. nr. 495/2007, doar ANAF-ul are dreptul sa solicite de la celelalte autorități ale administrației publice, instituții publice, operatori economici sau instituții de credit si de la alte persoane, in condițiile legii, datele si informațiile necesare in vederea realizării atribuțiilor cu păstrarea confidențialității acestora.

Acest drept recunoscut prin lege numai ANAF-ului este cat se poate de logic deoarece doar ANAF este singura autoritate prin care statul aplica legile in materie de fiscalitate, astfel ca numai ANAF-ul, in condițiile legii si pentru realizarea atribuțiilor prevăzute de C.pr.fiscală, poate solicita informații in legătură cu veniturile realizate de persoane fizice sau juridice ca si contribuabili.

Nicăieri in cuprinsul Legii 95/2006, cu referire si la acest art. 315 din lege si raportat la. același principiu aplicabil in materia dreptului public, nu se prevederilor expres ca CNAS ca instituție publica, poate solicita de la alte instituții sau autorități publice pe baza de protocol, in speța de la ANAF informații vizând veniturile realizate de contribuabili ca asigurați, deoarece, pe de o parte, prin Legea nr.95/2006 s-a stabilit clar și expres ca asiguratul are obligația de a declara veniturile și de a depune declarația de plată la fond la casa de asigurări aleasă.

Tot Legea 95/2006 prevede că în situația în care asiguratul nu depune declarația de plată la fond la casa aleasă, fapta respectivă constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor art. 35 din Legea nr. 95/2006. de asemenea, nedepunerea declarației la casa de asigurări aleasă permite caselor de asigurări de sănătate să procedeze la efectuarea controlului în vederea identificării acestor venituri.

Pe de alta parte, nicăieri în Legea nr.95/2006 sau in alt act normativ cu putere de nu s-a prevăzut in mod expres ca in situația in care asiguratul nu isi declara veniturile și nu depune declarația la casa de asigurări aleasa, veniturile realizate de asigurat comunicate de acesta organului fiscal pot fi furnizate de către organul fiscal caselor, pe baza de protocolului, deoarece aceste entități nu au atribuții expres prevăzute de lege de a emite decizii de impunere în privința contribuției de asigurări de sănătate, iar dispozițiile art. 315 din Legea 95/2006 sunt cat se poate clare în sensul că informațiile furnizate pe bază de protocol sunt date necesare pentru stabilirea calității de asigurat.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. N. DE A. DE S. a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, pentru următoarele motive:

Pentru apărarea intereselor noastre pârâta invocă:

1. Excepția necompetenței materiale a instanței, cu motivarea că, dispozițiile art. 3 pct. 1 din C. proc. civ. stipulează că: procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor publice centrale sunt de competența Curții de Apel, ca instanță de fond.

   Având în vedere faptul că prin prezenta acțiune, reclamanta contestă acte administrative emise de autorități publice centrale, respectiv de către CNAS, se apreciază faptul că în această cauză competența materială revine Curții de Apel

   C. - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

   Pe cale de consecință, pârâta solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și să declinați cauza spre competentă soluționare Curții de Apel C., Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

   În fapt, reclamanta solicită să se constate nelegalitatea dispozițiilor Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea

   calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, respectiv a dispozițiilor prevăzute la art. 35 din acest act normativ, motivat de faptul: ". .. că actul administrativ mai sus menționat încalcă dispozițiile art. 75-

   76 din Legea nr. 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar prin raportare la art. 35 din aceste norme rezultă că textul art. 35 nu a fost adoptat in baza acestora, fiind pe cale de consecință ne legal", și a Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_ încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul menționat.

   Astfel, pârâta invocă:

   1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui CNAS - Dr. Doru Bădescu în cauza dedusă judecății.

   Apreciem că reclamanta în mod greșit a formulat acțiune în contradictoriu cu președintele CNAS în calitate de emitent al actului administrativ, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia în cauza dedusă judecății.

   P. CNAS este reprezentantul legal al instituției emitente al actului administrativa cărui nelegalitate se invocă și are atribuțiile stabilite în mod expres prevăzute la art. 261 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

   Potrivit art. 280 din actul normativ mai sus invocat, președintele CNAS este

   ordonator principal de credite pentru administrarea și gestionarea fondului și reprezintă CNAS în relațiile cu terții și pe asigurați în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemul ui asigurărilor sociale de sănătate și Îi sunt aplicabile prevederile legii responsabilității ministeriale.

   Pe cale de consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și persoana care este titulară a drepturilor și obligațiilor În raportul juridic dedus judecății.

   Calitatea procesuală pasivă și implicit, calitatea de emitent al actului administrativ contestat în acest dosar o are C. N. de A. de S. în conformitate cu art. 266 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia CNAS este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care are ca principal obiect de activitate asigurarea funcționării unitare și coordonate a sistemului de asigurări sociale de sănătate din România.

   Totodată potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau

   normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii ( ... ).

   Față de aceste considerente, solicita sa se constate că în cauza dedusă judecății calitatea de emitent al actului normativ contestat o are CNAS și pe cale de consecință solicită admiterea excepției invocate, astfel cum a fost formulată.

   De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada existenței identității între persoana pârâtului - persoană fizică și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale pasive. Având în vedere că pentru a putea exercita acțiunea în justiție, calitatea cerută pentru acest fapt trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută și să aparțină subiectului activ al dreptului, deoarece acțiunea are ca obiect protecția dreptului, prin similitudine de raționament și calitatea procesuală

   pasivă trebuie să aparțină subiectului pasiv al dreptului, condiție imperativă care nu a fost îndeplinită în prezenta cauză.

   În altă ordine de prezentare, în conformitate cu art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 17 alin. (5) din Statutul CNAS aprobat prin HG nr. 972/2006, cu modificările și completările ulterioare, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin președintelui C. N. de A. de S., acesta emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor interesate. Ordinele cu caracter normativ, emise în aplicarea legii, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

   În conformitate cu Decizia Primului Ministru nr. 294/_ începând cu data intrării in vigoare a deciziei, dl. președinte Doru Bădescu a fost numit in funcția de membru al Consiliului de administrație și de președinte al C. N. de A. de S., respectiv, începând cu data de 25 mai 2012.

2. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv nelegalitatea dispozițiilor Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, respectiv nelegalitatea:

   Art. 35, potrivit căruia în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art.

   81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată fală de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, raportat la "dispozițiile art. 75-76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora" Ordinul se emite numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, el trebuie să limitele strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină acestora, rezultă cel textul art.

   35 nu a fost adoptat în baza acestora, fiind pe cale de consecință nelegal se solicită respingerea acestor motive ca neîntemeiate, față de următoarele considerente:

   Potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări in domeniul financiar, aprobată prin Legea nr.609/2003, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea si soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, sunt În competenta M. ui Finanțelor P. e și a unităților sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.

   Începând cu aceeași dată, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din O. G. nr. 86/2003, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemul de asigurări sociale de sănătate, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina CNAS prin casele de asigurări de sănătate.

   Colectarea creanțelor fiscale, este reglementată de prevederile Titlului VIII- Colectarea creanțelor fiscale, al Codului de procedură fiscală, care prin

   prevederile art. 110 alin. (2) arată că acestea se realizează în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.

   Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Aceste titluri pot fi: decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii, etc.

   Articolul 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective:

   protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.

   în conformitate cu art. 209 alin. (2) și (3) din actul normativ mai sus invocat, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.

   Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului

   1. , prin C. A. lor de S. a Apărării, Ordinii P. e, Siguranței N. și Autorității Judecătorești și prin C. A. lor de S. a M. ui Transporturilor, Construcțiilor și Turismului până la reorganizarea acesteia.

      În conformitate cu art. 215 și 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

      De asemenea, persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin fată de fond și dovada plătii contribuțiilor.

      În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, art. 216 din Legea nr. 95/2006 face trimitere directă la dispozițiile

      O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la stabilirea măsurilor ce se impun pentru ca CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice

      ori juridice specializate să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF.

      Conform dispozițiilor art. 141 alin. (1) C.pr.fiscală, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.

      Potrivit art. 261 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, CNAS aprob" norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF.

      Astfel, Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 a fost emis de C. N. de A. de S. (CNAS) pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul dispozițiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) și (4), art. 216, art. 256-260, art. 261 alin. (2) și (4) și ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma În domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) și ale art. 18 pct. 36 din Statutul C. N. de A. de S., aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 972/2006.

      În acest context, se poate observa că, CNAS a respectat prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție, Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare la elaborarea normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație, prin Hotărârea Consiliului de administrație nr. 21/2006 (anexată la prezenta Întâmpinare, având în vedere dispozițiile art. 77 și nu art. 75-76 invocate de reclamantă din Legea nr. 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

      Art. 77 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, prevede că" Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) ", astfel cum În mod temeinic și legal CNAS a emis Ordinului Președintelui nr. 617/200, respectiva dispozițiilor art. 35, raportat la dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.

      În contextul celor menționate, dispozițiile art. 35 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2006, cu modificările și completările ulterioare, supuse analizei din punct de vedere al legalității, nu trebuie interpretate individual, ci trebuie avute în vedere și competențele atribuite CNAS și caselor de asigurări de sănătate în aplicarea măsurilor de executare silită, competențe ce se încadrează în dispozițiile cuprinse în OG nr. 92/2003 și care raportat la dispozițiile legale în baza cărora au fost emise, respectiv cele ale Legii nr. 95/2006 și Legii nr. 24/2000 nu pot fi considerate că adaugă la lege sau că nu se respectă legea.

      În subsidiar, se învederează instanței de judecată că pe rolul Curții de Apel

   2. , Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a at1at dosarul nr._ având ca obiect excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu instituția noastră a art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

   Prin Sentința civilă nr. 269/_ pronunțată de Curtea de Apel C., Secția contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a dispus admiterea sesizării din oficiu a Tribunalului Maramureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal privind excepția de ne legalitate a dispozițiilor art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 35 din actul normativ mai sus menționat.

   Împotriva sentinței civile mai sus menționate, CNAS și CAS Maramureș au formulat recurs, soluționat în mod irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal, prin pronunțarea Deciziei nr. 3878/_, în dosarul nr._ .

   Prin Decizia I. mai sus menționată, instanța de recurs a admis recursurile declarate în această cauză de către CNAS și C. de A. de S. Maramureș, a modificat sentința atacată, În sensul că a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată.

   Astfel, prin Decizia nr. 3878 din 27 septembrie 2010 pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr._ a statuat, în esență că :

   Raportat la prevederile art. 216 din Legea nr. 95/2006 potrivit cu care în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sens ului și spiritului legii în aplicarea cărora au fost adoptate.

3. Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, respectiv nelegalitatea dispozițiilor Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_

Încheiat Între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul menționat, respectiv nelegalitatea:

- Protocolului privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C. N. de A. de S. .

Obiectul acestui Protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la: persoanele care fac parte din următoarele categorii: persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură care sunt impozitate conform Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările

și completările ulterioare, de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora. plata contribuții lor datorate de angajator și angajat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.

Aceste date vor fi transmise de către ANAF către CNAS, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acesteia, respectiv În vederea stabilirii calității de asigurat a persoanelor.

Astfel, ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, furnizează în suport electronic baza de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuțiilor la FNUASS de către angajatori, iar lunar actualizarea acestei baze de date.

Față de aceste considerente, pârâta solicită instanței să observe faptul că în cauza de față nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, în sensul unei substituiri în obligațiile ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, de către CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate.

Astfel, pentru obligațiile de plată față de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, baza de impunere pentru stabilirea contribuțiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură se stabilește de ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate fiind ulterior transmisă CNAS, potrivit Protocolului încheiat între CNAS și ANAF mai sus menționat.

Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 din acest act normativ, nu există nicio derogare de la dispoziția legală potrivit căreia toți cetățenii români cu domiciliul in țară precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România au obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate, conform art. 211 alin. (1 ).

Astfel, art. 257 alin. (2) din actul normativ mai sus menționat stabilește obligativitatea achitării contribuției persoanei asigurate calculată asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente, veniturilor din agricultură și silvicultură ce se supun impozitului pe venit, indemnizațiilor de șomaj și veniturilor din pensii.

În context, se subliniază că persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligația legală (stabilită începând cu anul1998 prin Legea nr. 145/1997 din anul 2003 prin O.U.G. nr. 150/2002 și ulterior, din 2006, prin Legea nr. 95/2006) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate.

Totodată, potrivit actelor normative care stau la baza organizării sistemului de asigurări sociale de sănătate, toate persoanele care au obligația ele a se asigura, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.

Față de toate aceste aspecte sunt invocate și prevederile art. 257 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora termenul de prescripție al plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani.

Consecință a celor menționate toți cetățenii români care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada

achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, iar în cazul în care înregistrează restanțe în cadrul acestei perioade sunt obligați la plata acestor restanțe.

În concluzie, ținând cont și de regula de drept potrivit căreia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în apărarea sa, persoanele care au obligația de a se asigura în sistemul de asigurări sociale de sănătate, trebuie să facă dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în caz contrar fiind obligați la plata contribuției conform art. 259, alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 95/2006, inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii sau a majorărilor de întârziere.

Potrivit art. 79 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completări le ulterioare, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede că datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice si alte instituții, pe bază de protocol.

Față de aceste considerente, se arată că în cauză nu este vorba despre încălcarea dispozițiilor art. 315 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare cum eronat susține reclamantul ci de respectarea și aplicarea acestor dispoziții de către CNAS și ANAF pentru stabilirea calității de asigurat a persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente, obligate să achite contribuția calculată asupra veniturilor care se supun impozitului pe venit, pentru a putea dobândi calitatea de asigurat și pentru respectarea și aplicarea prevederilor art. 211 alin. (l), art. 213, art. 215 alin. (1), art. 315 si art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95 /2006, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel dispozițiile legale cuprinse în Protocolul nr. P/5282/_

/95896/_, încheiat între CNAS și ANAF, precum și a actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul menționat in baza art. 315 din Legea nr. 9512006 trimite în mod explicit la datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat care vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, respectiv ANAF pe bază de protocol, atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C. N. de A. de S. .

Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în Protocolul nr. P 5282/_

/95896/_ încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul menționat și posibilitatea transmiterii de către ANAF către organul competent CNAS, prin intermediul structurilor de profil subordonate, respectiv furnizarea în suport electronic a bazei de date cu privire la veniturile persoanelor care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură și plata contribuții lor la FNUASS de către angajatori, iar lunar actualizarea acestei baze de date, nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către - organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C.

N. de A. de S., prin casele de asigurări de sănătate.

Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile Ordinului Președintelui CNAS nr.

617/2006, respectiv ale art. 35 și ale Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_ încheiat între CNAS și ANAF, precum și ale Actului adițional nr. 1 (181797/_

/801320/_ ) la protocolul menționat nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.

O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care, gestionarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, care se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări, cât și ANAF ceea ce demonstrează că aceste instituții CNAS și ANAF se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite de către casele de asigurări de sănătate, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.

Astfel, pentru obligațiile de plată fată de fond altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, baza de împlinire pentru stabilirea contribuțiilor datorate de persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură se stabilește de ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate fiind ulterior transmisă CNAS, prin Protocolul încheiat între CNAS și ANAF nr. P 5282/_ /95896/_, respectiv Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ).

Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a J. C. a solicitat respingerea excepțiilor formulate de către aceasta, ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele motive:

In prezenta cauza raportul juridic se stabilește intre reclamanta si C. N. de A. de S., care este emitenta Ordinul 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Pe cale de consecința, legitimarea procesuala pasiva nu aparține C. de A. de S. C. ci C.N.A.S., aceasta fiind titulara obligației in raportul juridic dedus judecății.

Existenta unui raport de subordonare a caselor de asigurări de sănătate județene fata de C. N. de A. de S. nu presupune si preluarea de către aceasta a drepturilor si obligațiilor acesteia.

Pe fondul excepției de nelegalitate a art.35 din Ordinul nr.617/2007 intimata considera nejustificata susținerea reclamantei, potrivit căreia art.35 al Ordinului nr.617/2007 este nelegal.

In conformitate cu prevederile art.27 alin.( 1) al Ordonanței nr. 86 din 28 august 2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobata prin Legea 609 din 22 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția pentru asigurări sociale de sănătate precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, a fost data in competenta M. ui Finanțelor P. e și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar.

De la aceeași data, potrivit prevederilor art.38 alin.( 1) al ordonanței, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajat, asigurate pe baza de declarație sau contract de asigurare la sistemele de asigurări sociale, activitatea de colectare a contribuțiilor a rămas în sarcina CNAS prin casele de asigurări de sănătate.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a C.pr.fisc., titlul de creanța este actul prin care, potrivit legii se stabilește si se individualizează obligația de plata privind creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.

Colectarea se poate înfăptui numai prin stabilirea obligației de plata, or stabilirea obligațiilor la fond, așa cum s-a mai arătat poate fi realizata prin emiterea unui act care constituie titlu de creanța, iar acest act este decizia de impunere. Având in vedere dispozițiile legale mai sus arătate, respectiv prevederile Protocolului încheiat intre CNAS si ANAF cu nr. P5282/_

/95896/_ privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc, consideram perfect legale prevederile art.35 al ordinului 617/2007, prin care CNAS aproba de fapt norme privind desfășurarea activității de colectare a creanțelor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, executarea silita fiind potrivit prevederilor C.pr.fiscala una din modalitățile de stingere a creanțelor fiscale.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.261 alin.( 4) al Legii nr.95/2006 in cazul neachitării in termen a contribuțiilor datorate Fondului Național Unic de A. de S., aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate si a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.

Mai mult, referindu-se la atribuțiile C. N. de A. de S., dispozițiile art. 216 din Legea nr. 95/2006 fac trimitere in mod expres la dispozițiile cuprinse in Codul de procedura fiscala, intimata invocând și dispozițiile art. 208 alin. 3 și 215 alin. 1 și 3 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Titlul de creanța potrivit art. 35 alin. 1 si 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 îl constituie deciziile emise de CAS C. in baza veniturilor declarate la Administrația finanțelor P. e C. .

Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate precizează foarte clar și fără a lăsa loc la interpretare, în art.6 alin. 1, sensul sintagmei "venituri realizate de persoanele care desfășoară activități independente". Astfel, "veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică. " Conform art.6 alin.3, "constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat ( ... )".

Pentru că debitul nu a fost achitat la timp, potrivit celor enunțate mai sus, au fost calculate majorări de întârziere, acestea calculându-se în continuare până la achitarea integrala a debitului. "

Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorata a fost calculata corect, iar neachitarea ei a dus la calculul de accesorii pana la data achitării integrale potrivit art. 365 alin.2 din Legea nr. 95/2006.

II In ceea ce privește nelegalitatea Protocolului nr. P 5282/_

/95896/_, încheiat intre C. N. de A. de S. si A. N. de

1. F. si Actul Adițional nr. l la Protocol, consideram ca in speța nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.4 din Legea nr.554/2004 pentru sesizarea instantei de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate.

   Excepția reglementată de art.4 din Legea nr.544/2004 vizează legalitatea unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare și nu acte prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative.

   Legiuitorul a prevăzut in mod expres faptul ca numai actul administrativ unilateral cu caracter individual poate face obiectul controlului de legalitate in condițiile art. de mai sus, ori Protocolul încheiat intre CNAS si ANAF este un act încheiat intre doua autorități publice si nicidecum nu este un act unilateral cu caracter individual cum greșit a apreciat reclamanta.

   Este lesne de observat ca Protocolul in discuție produce efecte obligatorii atât față de CNAS cat si fata de ANAF, așa cum de altfel stipulează si art.9 din cuprinsul Protocolului.

   Mai mult, actul administrativ este definit prin Legea nr.554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

   Prin urmare, obiect al excepției formulata in condițiile art.4 din actul normativ de mai sus poate fi numai actul administrativ unilateral cu caracter individual.

   Protocolul reprezintă un act intern al celor doua instituții si are ca obiect furnizarea permanenta de informații, cu precizarea ca simpla furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite categorii ce realizează venituri impozabile nu este capabila sa dea naștere, sa modifica sau sa stingă raporturi juridice.

   Având in vedere faptul ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligațiile legale si nu a depus declarațiile prevăzute de art.215 alin. 3 din Legea nr.95/2006 si nici cele prevăzute de OG nr.92/2003, stabilirea obligațiilor către FNUASS s-a efectuat in printr-o decizie de impunere din oficiu emisa in temeiul art. 83 alin.4 din O.G. nr. 92/2003, art. 215 alin.3 si 216 din Legea nr. 95/2006 si art. 35 din

   Ordinul 617/2007, pe baza veniturilor realizate din activitatea independenta, venituri care au fost comunicate de organele fiscale teritoriale, potrivit protocolului intervenit cu A. N. de A. F. in temeiul Legii nr. 95/2006.

   De asemenea potrivit dispozițiilor art.209 alin.2 din Legea nr.95/2006, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportata de asigurați, de persoanele fizice si juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum si din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. si al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii, iar alin.3 arata faptul ca

   «gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S.

   , denumită în continuare CNAS, prin casele de asigurări sociale de sănătate județene ... »

   Potrivit prevederilor art. 267 din aceeași lege:

   1. Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridica, cu bugete proprii, in subordinea CNAS.

   2. Casele de asigurări colectează contribuțiile persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF si gestionează bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor prezentei legi, asigurând funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local si pot derula si dezvolta si activități pentru valorizarea fondurilor gestionate.

Prin urmare in scopul îndeplinirii atribuțiilor legale, C. N. de A. de S. a încheiat cu A. N. de A. F. Protocolul înregistrat sub nr. P.5282/_ /95896/_, având ca obiect furnizarea de către ANAF a datelor referitoare la: persoanele care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende dobânzi si din cedarea folosinței bunurilor, din agricultura si silvicultura care sunt supuse impozitului pe venit, precum si plata contribuțiilor datorate de angajator si angajat la FNUASS, pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.

Aceste date sunt transmise către CNAS in scopul îndeplinirii atribuțiilor legale ale acesteia, adică in vederea stabilirii calității de asigurat a acestor persoane. Pentru aceasta ANAF prin structurile de profil subordonate furnizează lunar in suport electronic către CNAS baza de impunere in vederea stabilirii contribuțiilor la FNUASS a persoanelor care realizează venituri din activități independente.

Concluzionând, Protocolului intre CNAS si ANAF s-a realizat in temeiul colaborării dintre autoritățile publice potrivit prevederile art. 61 alin.1 din OUG 92/2003, republicata, conform cărora autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.

Totodată in preambulul Protocolului se arata ca relațiile de colaborare intre

1. N. de A. F. si C. N. de A. de S. se desfășoară in baza prevederilor art. A din HG nr.495/2007 si potrivit dispozițiilor art.315 din Legea nr.95/2006, care arata ca :

   Datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise in mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice si alte instituții, pe baza de protocol.

   Prin urmare art. 315 din Legea nr.95/2006 prevede posibilitatea din partea autorităților, a instituțiilor publice de a furniza date având ca obiect veniturile UG realizate de persoanele asigurate.

   Mai mult un alt principiu după care funcționează asigurările sociale sunt solidaritate si subsidiaritate in constituirea si utilizarea fondurilor. Or din punctul de vedere al asigurărilor sociale de sănătate, acest lucru se transpune in susținerea sistemului de asigurări, prin plata contribuției la FNUASS, de către cei care realizează venituri raportat la veniturile realizate.

   Prin urmare stabilirea obligațiilor fiscale implica posesia datelor necesare in ceea ce privește cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate pentru a putea emite prealabil executării silite titlul de creanța.

   In susținerea celor de mai sus se invoca Decizia nr.3878 din 27 septembrie 2010 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, in Dosarul_, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ ( art.35 al Ordinului nr. 617/2007).

   Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

   Excepția are ca obiect eventuala nelegalitate a dispozițiilor art. 35 ale Ordinului Președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru

   aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări, și a Protocolului nr. P 5282/_ /95896/_ încheiat între CNAS și ANAF, precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la protocolul menționat.

   Potrivit art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.

   617/2007:

   "În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

   Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege";.

   În conformitate cu art. 216 din Legea nr. 95/2006 în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.

   Există, așadar, o trimitere expresă, realizată de art. 216 din Legea nr. 95/2006, la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când se menționează atribuțiile C. N. de A. de S. in materie de executare. Faptul că art. 35 al Normelor metodologice stipulează și posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii sus-arătat care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art.141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care este în speță C. N. de A. de S.

   .

   Prin urmare, prevederile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr.617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr.95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în OG nr.92/2003. Interpretarea este firească în condițiile în care gestionarea fondului național unic de asigurări speciale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu.

   Din această perspectivă, nu se poate reține nici încălcarea art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000, din moment ce s-a stabilit deja emiterea ordinului în limitele și în aplicarea legii.

   Totodată, art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, având ca și obiective: protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident și asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), având la bază unele principii, dintre care și cel al solidarității și al subsidiarității în colectarea și utilizarea fondului și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.

   Potrivit art. 209 alin. (2) și. (3) din din Legea nr. 95/2006, constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului C. N. de A. de S. și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.

   Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin C. N. de A. de S., prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului

2. , prin C. A. lor de S. a Apărării, Ordinii P. e, Siguranței N. și Autorității Judecătorești și prin C. A. lor de S. a M. ui Transporturilor, Construcțiilor și Turismului până la reorganizarea acesteia.

În conformitate cu art. 215 și 216 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, precum și persoanele care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.

În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializare, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Prin dispozițiile art. 35 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 nu se realizează o substituire a CNAS, prin casele de asigurări de sănătate sau persoane fizice ori juridice specializate, în obligația de stabilire a taxelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat care revine în competența Agenției N. de A. F. . Art. 141 C. pr. fisc. prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S. conform dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 95/2006.

Persoanele care realizează venituri din activități independente au avut și au obligația legală (stabilită începând cu anul 1998 prin Legea nr. 145/1997, din anul 2003 prin OUG nr. 150/2002, și ulterior, din 2006, prin Legea nr. 95/2006) de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată asupra veniturilor realizate. Persoanele care au obligația de a se asigura, trebuie să facă

dovada achitării contribuției pentru întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, respectiv pe ultimii 5 ani, în acest sens art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 stabilind că termenul de prescripție al plății contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale.

În conformitate cu art. 79 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.

În consecință, nu se poate reține emiterea actului atacat cu exces de putere, cu atât mai mult cu cât normele juridice cu forță juridică superioară în organizarea cărora se edictează norme de aplicare nu sunt numai cele strict menționate în norme, ci ele pot fi identificate și desprinse din ansamblul prevederilor legale, Curtea examinând în precedent cele care constituie un fundament legal suficient pentru articolul atacat din norme.

Este atacat pe calea excepție de nelegalitate și Protocolul nr. P 5282/_

/95896/_ încheiat între CNAS și ANAF, precum și Actul adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la acest protocol.

Sub acest aspect, Curtea reține că art. 315 din Legea nr. 95/2006 prevede că datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții, pe bază de protocol.

Nici acest act nu este emis cu exces de putere, având în vedere că a fost elaborat în executarea unui text legale, care nu îl restrânge cu nimic în modul concret de implementare și nu există un principiu de drept public care să

interzică autorității măsuri concrete și operațiuni administrative de implementare a legii, dacă acestea nu sunt detaliate de actul normativ a cărui organizare o realizează, cum greșit pretinde reclamanta. De asemenea, s-a arătat pe larg în cuprinsul considerentelor că în înțelesul Legii nr. nr. 95/2006 asigurat este cel care are obligația legală de a se asigura, nu doar cel care are încheiat un contract de asigurare.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă excepția.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția de nelegalitate formulată de către reclamanta P. M. D.

, cu domiciliu în C. -N., B-dul C. B. nr. 163, ap. 4, județul C., împotriva pârâților P. C. N. DE A. DE S., cu sediul în B.

, sector 3, C. C. nr. 248 bl._ A N. DE A. DE S., cu sediul

în B., C. C. nr. 248, bl. S19 și A.		N.	DE A.	F.	, cu
sediul în B., sector 5, str. A. nr. 17.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _	.

PREȘEDINTE GREFIER

S. L. R. M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sentința civilă nr. 16482/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Sentința civilă nr. 1279/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Sentința civilă nr. 167/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Sentința civilă nr. 2480/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Sentința civilă nr. 469/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Sentința civilă nr. 130/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Decizia civilă nr. 3600/2013. Excepție nelegalitate act administrativ Decizia civilă nr. 8863/2013. Excepție nelegalitate act administrativ