Decizia civilă nr. 9170/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9170/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M.
G.: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât P. | M. | |
S. | M., împotriva sentinței civile în dosarul nr._ al T. | ui |
Maramureș, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. L. I., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) Dispoziția nr. 171/2012 emisă de P. M. S. M. și cerere de suspendare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 7626 din 4 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, formulată de către reclamant T. L. I. , cu domiciliul în S. M., str. O. G., nr. 7, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. M. , cu sediul în S. M.
, str. B. V., nr. 14, județul Maramureș.
S-a anulat dispoziția nr. 171/2012 emisă de pârâtul P. M. S.
M. .
S-a respins cererea de suspendare a dispoziției atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea, înregistrată sub numărul mai sus indicat la data de_, reclamantul T. L.
a solicitat anularea Dispoziției nr. 171/2012 și suspendarea executării Dispoziției nr. 171/2012 emisă de P. mun. S. M. .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență, că dispoziția atacată este nelegală raportat la dispozițiile Legii nr.330/2009, la Decizia Curții Constituționale a României nr. 1415/2009 care a statuat că prin aplicarea Legii nr.330/2009 niciunui salariat nu trebuie să îi scadă veniturile salariale, la jurisprudența CEDO care a consacrat principiul securității raporturilor juridice, ceea ce presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat.
Pârâtul, legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Analizând actele și lucrările dosarului T. a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 171 din_ emisă de pârât s-a dispus ca începând cu data de_ dl. T. L., având funcția publică de consilier, nivel de studii S, grad profesional superior, gradația corespunzătoare tranșei de vechime 5, clasa de salarizare 53 și coeficientul de ierarhizare 3,61, în cadrul Aparatului de specialitate al P. ui municipiului S. M., va avea un salariu de bază de 1317 lei, spor specific de 0 lei, spor pentru condiții de muncă vătămătoare pentru timpul efectiv lucrat de 85 lei, total drepturi bănești 1402 lei.
În motivarea actului administrativ atacat s-a arătat că prin emiterea acestuia s-a pus în executare dispoziția nr. 163/2012 a P. ui M. S.
M. privind măsurile impuse prin Decizia nr. 43/2011 din dosarul nr.47/2011 a Camerei de Conturi Maramureș, încheiată în urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție bugetară pe anul 2010, efectuată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul S. M. .
Prin Decizia nr. 43/2011 s-a constatat de către Curtea de Conturi plata nelegală a sumei de 4. lei, reprezentând indemnizație de dispozitiv, acordată necuvenit salariaților Unității Administrativ Teritoriale Municipale auditate, la care se adaugă contribuția unității la bugetele corespunzătoare în sumă de 1. lei.
Curtea de Conturi Maramureș a avut în vedere adresa nr. 97116/_ a
M. ui Muncii Familiei și Protecției Sociale referitor la indemnizația de dispozitiv prin care se precizează "că acesta este un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, deci nu și pentru personalul din consilii județene, primării și servicii publice din subordinea acestora. Având în vedere prevederile art. 10 din OUG 1/2010 M. Muncii Familiei și Protecției Sociale menționează că
"…aceste drepturi nu mai pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și că extinderea domeniului de aplicare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, la unitățile administrativ-teritoriale nu este legală.";
instanța de fond a apreciat că, acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată parțial arătând că,
Reclamantului i s-a recunoscut dreptul la "indemnizația de dispozitiv prin sentința civilă nr. 22/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Prin urmare, reclamanta are un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Acest "bun"; nu a fost revocat întrucât Legea nr. 330/2009 a recunoscut sporurile stabilite prin hotărâri judecătorești, principiul fiind consacrat de art. 3 lit. c.
Art. 10 din O.U.G. nr. 1/2010 nu este aplicabil întrucât privește numai actele administrative nelegale, nu și hotărârile judecătorești care se bucură de putere de lucru judecat.
Singura limitare era aceea care rezulta din art. 23 din Legea nr. 330/2009, anume ca suma sporurilor și îndemnizațiilor individuale să nu depășească 30 % din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.
În speță, nu rezultă o depășire a plafonului maxim prevăzut de lege, pârâtul nefăcând nici o dovadă în acest sens.
T. a respins cererea de suspendare a actului administrativ atacat întrucât nu s-a făcut dovada, în condițiile art.14-15 din Legea nr.554/2004, a pagubei iminente.
În raport de aceste considerente, T. a admis în parte acțiunea conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul pârât MUNICIPIUL S. -M.
solicitând admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, actul în baza căreia a fost emisă dispoziția nr. 171/2012 a fost Decizia nr. 43/2011 din dosarul nr. 47/2011 al Curții de Conturi Maramureș. Acest act a fost atacat de către Municipiul S. -M. în contencios administrativ, cauza fiind înregistrată sub dosar nr._, acțiunea fiind admisă de către Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 4548/29 iunie 2012.
Curtea de Conturi Maramureș a înaintat recurs iar Curtea de Apel C. a modificat sentința nr. 4548/29 iunie 2012 în sensul respingerii acesteia.
Având în vedere modul de soluționare al acțiunii împotriva actului care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 171/2012 în prezent aceasta își găsește aplicabilitatea așa cum a fost formulată.
Intimatul reclamant T. L. I. deși a fost în mod legal citat nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
În perioada 29 august 2011 - 21 octombrie 2011 la U.A.T.M. S. -M. din județul Maramureș s-a desfășurat misiunea de audit financiar asupra conturilor de execuție bugetară pentru anul 2011 de către reprezentanții Curții de Conturi - Camera de Conturi Maramureș, cu prilejul căreia s-au constatat nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, în administrarea patrimoniului acestei unități administrativ - teritoriale, constând în acordarea sporului de dispozitiv angajaților acesteia atât funcționari publici, cât și personal contractual, ce au fost consemnate detaliat în procesul-verbal de constatare înregistrat sub nr. 15.159/21 octombrie 2011 la entitatea verificată.
Contestația formulată de către recurentul Municipiul S. M.
împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia civilă nr. 4228/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. .
Prin Dispoziția nr.171 din_ emisă de pârâtul P. municipiului S.
-M. s-a dispus ca începând cu data de_ dl. T. L., având funcția publică de consilier, nivel de studii S, grad profesional superior, gradația corespunzătoare tranșei de vechime 5, clasa de salarizare 53 și coeficientul de ierarhizare 3,61, în cadrul Aparatului de specialitate al P. ui municipiului S.
M., va avea un salariu de bază de 1317 lei, spor specific de 0 lei, spor pentru condiții de muncă vătămătoare pentru timpul efectiv lucrat de 85 lei, total drepturi bănești 1402 lei.
Reclamantul a considerat această dispoziție a fi nelegală și netemeinică, contestând cuprinsul acesteia privind salarizarea stabilită, criticând motivarea actului administrativ atacat,în care s-a specificat că, prin emiterea acestuia s-a pus în executare dispoziția nr.163/2012 a P. ui M. S. M. privind
măsurile impuse prin Decizia nr.43/2011 din dosarul nr.47/2011 a Camerei de Conturi Maramureș, încheiată în urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție bugetară pe anul 2010, efectuată la Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul S. M. .
Curtea de Apel, reține că prin Decizia nr. 43/2011 s-a constatat de către Curtea de Conturi plata nelegală a sumei de 4. lei, reprezentând indemnizație de dispozitiv, acordată necuvenit salariaților Unității Administrativ Teritoriale Municipale auditate, la care se adaugă contribuția unității la bugetele corespunzătoare în sumă de 1. lei, constatare ce a avut în vedere adresa nr. 97116/_ a M. ui Muncii Familiei și Protecției Sociale referitor la
indemnizația de dispozitiv prin care se precizează "că acesta este un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii cadru nr.330/2009 era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, deci nu și pentru personalul din consilii județene, primării și servicii publice din subordinea acestora.
Având în vedere prevederile art. 10 din OUG 1/2010 M. Muncii Familiei și Protecției Sociale a menționat că "…aceste drepturi nu mai pot fi acordate începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și că extinderea domeniului de aplicare a prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, la unitățile administrativ-teritoriale nu este legală.";
Prin sentința civilă nr. 7626 din 4 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu privind funcționarii publici, formulată de către reclamant T. L. I. , cu domiciliul în S. M., str. O. G., nr. 7, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul P. M. S. M. , cu sediul în S. M.
, str. B. V., nr. 14, județul Maramureș.
S-a anulat dispoziția nr. 171/2012 emisă de pârâtul P. M. S.
M. .
S-a respins cererea de suspendare a dispoziției atacate.
Ceea ce a reținut instanța de fond, pentru a ajunge la concluzia nelegalității dispoziției de imputare, îl reprezintă faptul că reclamanta a avut dreptul la plata indemnizației de dispozitiv, plătită în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că o hotărâre judecătorească își produce efectele doar atâta timp cât actele normative avute în vedere la pronunțarea acesteia nu suferă modificări.
Or, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 22/0_ de către Tribunalul Maramureș, prin care s-a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la plata sporului de dispozitiv, a fost adoptată o nouă lege de salarizare, respectiv Legea nr. 330/2009. Indemnizația de dispozitiv nu ar mai fi trebuit fi acordată angajaților proprii ai recurentei, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a O.U.O. nr. 11/2010.
În mod nelegal instanța de fond a reținut că plățile privind îndemnizația de dispozitiv au fost efectuate legal, în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr.22/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
Totodată, instanța de fond în mod greșit a înlăturat din cauză efectele Deciziei nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual, care își desfășoară activitatea în cadrul M. ui Administrației și Internelor și în
instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își
desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor, care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer dau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.
Personalul entității verificate a beneficiat de indemnizatia de dispozitiv în cotă de 25%, inclus în salariul de bază, ce a condus la efectuarea în mod nelegal de plăți din fondurile publice, începând cu anul 2010.
Instanța de fond a reținut că în temeiul unei hotărâri judecătorești, rămase definitive și executării, "sentința civilă nr. 22/0_ pronunțată de Tribunalul Maramureș in dosar nr._, au fost obligați la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv începând cu luna noiembrie anului 2004 inclusiv și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva contractului de muncă, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data efectuări plății, au fost obligați pârâții să ordone serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici și personalului contractual a "indemnizației de dispozitiv" retroactiv, începând cu luna noiembrie a anului 2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiva contractului de muncă" reglementată de Legea nr. 138/1999 în cuantum de 25% din salariul de bază, potrivit Ordinului M. ui Administrației și Internelor nr. 436/_, începând cu_, actualizate cu rata inflației la data plății".
Curtea apreciază că, efectele hotărârii judecătorești declarative de drepturi sunt limitate în timp până la o eventuală modificare a dispozițiilor legale în temeiul și în aplicarea cărora a fost pronunțată.
Efectele sentinței civile prin care pârâtul a fost obligat să achite îndemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru proprii angajați, se produc doar pentru perioada în care legislația aferentă salarizării personalului bugetar nu se modifică.
Curtea consideră că, a admite că o hotărâre judecătorească poate produce efecte și după abrogarea actelor normative în temeiul și în aplicarea cărora a fost dată, ar echivala cu stabilirea de către instanță prin hotărâri judecătorești a unei alte modalități de salarizare decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, ceea ce reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Este de reținut că, începând cu anul 2010, salarizarea personalului din
instituțiile publice s-a efectuat în baza Legii-cadru nr. 330/2009, lege ce instituie un nou sistem de salarizare, cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise anterior, care nu-și mai regăsesc temei în noua legislație, nu se mai aplică, și în consecință nici acordarea sporului de dispozitiv începând cu anul 2010 nu mai are temei legal.
Or, chiar și în ipoteza în care hotărârea judecătorească, de care se prevalează partea a stabilit obligația angajatorului de a acorda indemnizația de dispozitiv, și pentru viitor, efectele acesteia sunt limitate în timp până la o eventuală modificare legală ori convențională a raporturilor de muncă/de serviciu, iar o asemenea modificare legală a avut loc prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, care oferă criterii diferite de calcul al salariilor față de momentul pronunțării respectivei hotărâri judecătorești.
În aceste condiții, legiuitorul a uzat de facultatea ce i-a fost recunoscută prin art. 157 alin. (2) din Codul Muncii, potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetele locale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Față de această situație, Curtea apreciază că, hotărârea judecătorească prin care s-a acordat indemnizația de dispozitiv nu poate produce efecte pentru viitor, și după anul 2010. Pentru viitor, în contextul în care a operat o modificare legală a raporturilor de muncă/de serviciu, pe care instanța judecătorească nu a avut-o în vedere la data pronunțării, hotărârea nu poate fi invocată cu succes .
Ca urmare, dispozițiile art.3 lit. c din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care stabilesc că sistemul de salarizare reglementat prin această lege are la bază principiul luării în considerare a sporuri lor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, trebuie coroborate cu dispozițiile art.1 alin (2) din Legea nr. 330/2009, care prevăd că începând cu data intrării în vigoare, (ianuarie 2010), drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.(1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
În acest sens Legea nr.330/2009, în capitolul distinct referitor la modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare legii, anul 2010, respectiv cap.lV, art.30 alin. (1), precizează că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Astfel, în salariile de bază stabilite în temeiul Legii nr.330/2009, se introduc doar sporurile care până la publicarea acestei legi, au fost stabilite și acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului sau sunt prevăzute în notele din anexele la prezenta lege.
În consecință, din aceste reglementări legale reiese expres voința legiuitorului de a avea în vedere la reîncadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizării doar a sporurilor acordate prin legi sau hotărâri ale guvernului (alin.1) precum și sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate expres prevăzute în cap.III și în anexele la lege, însă printre acestea pentru personalul din administrația public locală nu sunt prevăzute sporurile solicitate prin acțiunea de față.
În considerarea dispozițiilor legale invocate anterior, rezultă că indemnizația de dispozitiv a fost acordată, în speță, până la data de_ doar în baza sentinței civile nr.22/_, ulterior neregăsindu-se printre sporurile prevăzute în actele normative aplicabile salarizării personalului din autoritățile publice locale începând cu anul 2010.
Pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este fondat, actul atacat fiind legal și temeinic, emis în executarea unei decizii a Curții de Conturi a cărei legalitate a fost, de asemenea, validată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, Decizia nr.4228/2013 a Curții de Apel C., care a menținut în conținutul actului de control efectuat de Curtea de Conturi, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va admite recursul declarat de MUNICIPIUL S. -M. prin Primar împotriva sentinței civile nr.7626 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea de contencios administrativ formulată de T. L. I. .
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de Municipiul S. -M. prin Primar împotriva sentinței civile nr.7626 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea de contencios administrativ formulată de T. L. I. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. L. R. V. G. A. A. M.
fiind în CO, semnează Președintele Curții de Apel
V. M.
G.
M. V. -G.
Red. V.G./M.N.
2 ex./ Jud.fond.-
