Încheierea civilă nr. 485/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 485/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. C. A., în contradictoriu cu pârâții C. DE E. A P. CU H. DIN C. C. J. M. și C. S. DE E. A P.
A. CU H., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) încadrare în grad de handicap.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 201 NCPC.
În data de_, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantei prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea Direcției Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M., prin care se învederează instanței că, C. pentru Protecția Copilului M. se constituie și funcționează ca organ de specialitate în subordinea C. J.
M. .
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131
N.C.P.C. în raport de dispozițiile art. VI din Legea nr.2/2013 precum și art. 902din Legea nr. 448/2006, invocă excepția necompetenței materiale a instanței, iar cu privire la excepția invocată reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios formulată de reclamanta M. C. A., în contradictoriu cu pârâții C. DE E. A P. CU H. DIN C. C.
J. M. și C. S. DE E. A P. A. CU H., a solicitat să se dispună anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.77921 din data de_ . prin care, subsemnata, a fost încadrată în grad de handicap mediu, deficiență funcțională medie, cu valabilitate permanentă din_ și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou certificat conform cu respectarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/_ al M.M.F.E.S. și nr.1992/_ al M.S.P. publicat în Monitorul Oficial 885/_ ; în temeiul dispozițiilor art 451 Cod procedură civilă solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu.
În motivare se arată că, în anul 2004, reclamanta, a fost încadrată, în baza Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 6463/_, în grad III de handicap, cod handicap 3 - auditiv, cu termen nerevizuibil, cu deficiență medie funcțională. diagnostic clinic - hipoacuzie neurosenzorială bilaterală de percepție H90.3 -document buletin de analize medicale nr.1588/_, - audiogramă nr.1402/_, medic specialist O.R.L. R. loan. diagnostic funcțional - hipoacuzie tip percepție bilaterală accentuată, surditate neurosenzorială și nr.1273/_ - Policlinica Intersevisan, Conf. Dr. Pop TeoflI doctor în și în H.G. nr. 1175/_ privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
Astfel în punctul II. 1 Ut. a) se prevede că termenul de " handicap înseamnă pierderea sau limitarea șanselor unei persoane de a lua parte la viața comunității la un nivel echivalent cu ceilalți membri." Regulile Standard privind Egalizarea Șanselor P. cu H. nu fac distincție între șansele și protecția acordată persoanelor cu handicap în raport de data dobândirii handicapului. Carta Socială Europeană a C. Europei în art. 15 garantează drepturile persoanelor handicapate indiferent de vârstă, de natura și originea handicapului lor, a dreptului la autonomie, la integrare socială și la participare în viața comunității. România s-a obligat să acorde șanse egale persoanelor cu handicap așa cum această noțiune este definită în Legea nr. 448/2006 și în H.G. nr.1175/2005.
Nu se poate face o discriminare între persoanele care se află în aceeași situație, care suferă de aceleași afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, cărora le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene în raport de data când a apărut această situație defavorabilă și de durata de când au aceste afecțiuni. Interpretarea contrară a dispozițiilor legale și a reglementărilor internaționale ar însemna că anumite persoane lipsite de abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene datorită afecțiunii fizice, mentale sau senzoriale să beneficieze de protecție, iar altele în aceleași situații să nu beneficieze, ceea ce este un tratament inegal în fața legii.
În atare condiții, arată, că așa, cum rezultă din buletinul de analize medicale nr.130/_ - Audiograma, se menționează de către medicul specialist
O.R.L Dr.R. Ion, faptul că surditatea reclamantei este congenitală. Așadar, este fără putință de tăgadă, că pierderea auzului în cazul subsemnatei este prezentă încă de la naștere (pierderea congenitală a auzului), independent de data când aceasta a fost pentru prima oară diagnosticată.
Din actele medicale pe care reclamanta înțelege să le depună în probațiune, rezultă că diagnosticul este acela de hipoacuzie de percepție bilaterală gravă, surditate neurosenzorială cu o pierdere a auzului mult peste 70 decibeli încă din anul 2004. Mai mult decât atât, în situația reclamantei nu poate fi reținută doar hipoacuzia accentuată, aceasta fiind asociată cu tulburări de limbaj.
Totodată, pentru a veni în întâmpinarea rolului activ pe care instanța îl poate exercita în cuprinsul legii, reclamanta înțelege a depune în probațiune acte medicale emise de mai mulți medici specialiști O.R.L. pe aceeași afecțiune handicapantă din diverse perioade, inclusiv cele parafate de medici experți în evaluarea capacității de muncă.
Deasemenea, arată că potrivit Ordinului 2299/_ privind aprobarea Regulamentului de organizarea și funcționarea a Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap - conform art.28, aceasta " ...coordonează metodologic și monitorizează activitatea de evaluare și încadrare în grad de handicap... ", neavând competențe medicale de specialitate, ci numai de respectare și aplicare a unor reglementări legale naționale și internaționale la care România este parte. Motiv pentru care nu se justifică neluarea în
considerare a actului medical de specialitate unde se face referire la grav, severă, accentuată și congenitală, mențiunea comisiei fiind în continuare de mediu, fapt nereal, evidențiat atât de actele medicale emise de medici specialiști, tratatele medicale de specialitate referitoare la hipoacuzia neurosenzorială, inclusiv de preluarea codificării medicale conform Clasificării Internaționale, la care România este parte, confirmată, legiferată și însușită prin acte legislative interne, unde la codificarea H90 hipoacuzie neurosenzorială se include surditatea congenitală și exclude surdo - mutitate NEC (H91.3), surditate N0S(H91.9), pierderea auzului datorită zgomotului (H83.3), N0S(H91.9), prin ototoxicitate (H91.0), subită (idiopatică)(H91.2).
Având în vedere toate susținerile de mai sus, aprecieză că actele administrative în legătură cu încadrarea în grad de handicap "mediu", nu respectă în fapt și în drept criteriile medico-psihosociale stabilite expres prin Ordinul nr._, precum și a celorlalte reglementări legislative naționale și internaționale din domeniu. Toate acestea îndreptățesc a se face aprecierea că pârâtele fac o interpretare restrictivă, selectivă și greșită a obligațiilor ce converg din calitatea cu care au fost investite, de protecție, promovare și respectare a drepturilor persoanelor cu handicap, deoarece potrivit sentinței civile nr.87/2013 s-a făcut dovada dobândirii handicapului, conform motivării instanței și cerințelor pârâtelor.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131
N.C.P.C. în raport de dispozițiile art. VI din Legea nr.2/2013 precum și art. 902din Legea nr. 448/2006, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Obiectul cererii fiind cel evidențiat, reclamantul este obligat să determine, prin cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil instanța fiind obligată să respecte aceste limite ale investirii sale, iar reclamantul a invocat incidența prevederilor art. 4,8,10,11,18 din Legea nr.554/2004.
Instanța este obligată doar să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii, iar judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, puncte de vedere, etc., exceptate controlului judecătoresc în această procedură.
Subsecvent determinării naturii juridice a actului atacat se determină instanța competentă în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Interpretarea textului legal relevă că stabilirea competenței materiale se realizează în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice, autorități centrale sau locale, respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, pragul stabilit fiind de 1.000.000 RON.
Existând două modalități distincte de determinarea a competenței, în funcție de obiectul acțiunii administrative, în raport de limitele investirii astfel cum au fost acestea determinate de către reclamantă rezultă că în prezenta cauză determinarea instanței competente se realizează după cele statuate de art. VI din Legea nr.2/2013 precum și art. 902din Legea nr. 448/2006 potrivit cărora deciziile emise de comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului potrivit Legii nr.554/2004.
Raportat la cele evidențiate mai sus în baza textelor legale indicate anterior a fost determinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului de la domiciliul reclamantei potrivit prevederilor art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004
astfel că va dispune potrivit prevederilor art.132 din NCPC declinarea competenței în favoarea instanței stabilite ca fiind competentă, Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și în consecință:
Declină în favoarea Tribunalului M., jurisdicția de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta M. C. A. domiciliată în B. M., B-dul R. Bl.82, ap.14, jud. M. CNP 2. în contradictoriu cu pârâții C. DE E. A P. CU H. DIN C. C. J. M. cu sediul în localitatea B. mare str. B. nr.1, jud. M. și C. S. DE E. A P. A. CU
H., cu sediul în B. C. V. nr.194 sector 1, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) încadrare în grad de handicap.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_
