Sentința civilă nr. 10/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.10/2013
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. G. în contradictoriu cu pârâta A. de P. și I. pentru A., având ca obiect - suspendarea Deciziei nr.1281 din_ emisă de A. de P. și I. pentru A. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului Ș. G., mandatara Ș. Doris-A., cu procură autentificată la notar, lipsă fiind pârâta A. de P. și I. pentru A., având ca obiect - suspendarea Deciziei nr.1281 din_ emisă de A. de P. și I. pentru A. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța aflată la filele 51 din dosar și timbru judiciar de 3 lei.
Pârâta A. de P. și I. pentru A., a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă și documentația care a stat la baza emiterii actului atacat.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantului Ș. G. care învederează instanței că a studiat întâmpinarea.
Nefiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul reclamantului Ș. G., mandatara Ș. Doris-A. solicită suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a Deciziei nr.1281 din_ emisă de D. ul general al A. de P. și I. pentru A., prin care s-a dispus detașarea temporară a reclamantului pe o perioadă de trei luni, începând cu data de_ la A.P.I.A.- C. județean Ilfov.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, respectiv prezenta cerere de suspendare este formulată după sesizarea autorităților publice în condițiile art. 7 din același text normativ și în speța de față există și cazul bine justificat raportat la împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Reclamantul ocupă funcția de director executiv al A.P.I.A.- C. județean
C. din anul 2006 și până în anul 2012 nu au fost identificate probleme de management.
În urma schimbării puterii executive la nivel central, la instituția la care își desfășoară activitatea reclamantul au fost efectuate mai multe controale în urma cărora s-a dispus detașarea temporară a reclamantului la A.P.I.A.- C. județean Ilfov.
Consideră că aceste controale au avut ca scop final și nelegal înlăturarea funcționarilor publici care "nu îndeplinesc"; condițiile de "apartenență politică";, prin exercitare de presiuni asupra acestora.
În ceea ce privește aparența de nelegalitate a actului administrativ aflat în discuție, apreciază că caracterul nelegal al deciziei decurge din nemotivarea efectivă a actului administrativ individual, fiind încălcate dispozițiile art. 24 pargraful 1 și art. 31 pargraful 2 din Constituție și art. 3 și 89 din Legea nr.188/1999.
Prin actul administrativ s-a dispus detașarea reclamantului de la A.P.I.A.-
C. județean C. la A.P.I.A.- C. județean Ilfov, realizându-se astfel o modificare unilaterală a raportului de muncă și fără ca angajatorul să prezinte vreun motiv pentru care a dispus o asemenea măsură care ar fi trebuit să fie în
interesul autorității în care reclamantul urma să-și desfășoare activitatea. Decizia nu cuprinde nicio explicitare a motivelor care ar putea să demonstreze necesitatea și oportunitatea măsurii luate, prin care să justifice derogarea de la principiul stabilității funcției publice prevăzute de art. 3 din Legea nr.188/1999, motivarea fiind aridă și generică.
Potrivit art. 89 alin. 1 din Legea nr.188/1999 detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, condiție care nu a fost îndeplinită în prezența speță.
Invocă practica judiciară, respectiv Decizia nr.2679 din 11 mai 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție prin care s-a dispus anularea actelor administrative de detașare ca urmare a inexistenței sau insuficientei motivări a unui asemenea act de detașare, arătându-se totodată că vacanța funcției nu este suficientă pentru efectuarea detașării.
În susținerea caracterului nelegal al deciziei din perspectiva nerespectării procedurii de emitere a deciziei de detașare arată că potrivit prevederilor art. 89 alin. 3 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul de a refuza detașarea în anumite circumstanțe speciale, respectiv motive de sănătate, motive personale sau familiale. În acest sens reclamanatul solicită să se aibă în vedere că reclamantul s-a aflat în concediu medical până la data de de_, dată după care s-a prezentat la A.P.I.A.- C. județean C. .
De la începutul lunii decembrie reclamantul figura la A.P.I.A.- C. județean Ilfov, iar pârăta aflând că reclamantul se află în continuare la A.P.I.A.-
C. județean C. a trmis o inspecție în umra căreia s-a încheiat o notă de constatare.
În ceea ce privește paguna iminentă pe care această decizie le produce la nivel personal, arată că detașarea reclamantului la A.P.I.A.- C. județean Ilfov va produce pagube de natură patrimonială extrem de importante, respectiv i-ar
afecta grav starea de sănătate, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar, și ar avea efecte negative și asupra familiei reclamantului, acesta fiind singurul întreținător.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că în cazul detașării reclamantului la A.P.I.A.- C. județean Ilfov ar avea consecință negative și asupra activității profesionale a acestuia, fiind împiedicat să-și îndeplinească funcția în parametrii normali stabiliți prin fișa postului.
Consideră că măsura suspendării actului administrativ se impune, pentru evitarea producerii unei pagube iminente în afectarea serioasă a sănătății, a vieții de familie și a activității profesionale reclamantului.
În concluzie, solicită în temeiul art. 109 din Legea nr.188/1999 și a art. 14 din Legea nr.554/2004, solicită suspendarea Deciziei nr.128/_ până la pronunțarea soluției pe fond privind legalitatea actului administrativ.
C U R T E A
Prin cererea de suspendare înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul Ș.
a solicitat, în contradictoriu cu A. de P. și I. pentru A., suspendarea până la pronunțarea instanței de fond a Deciziei nr. 1281 din_ emisă de D. ul general al A. de P. și I. pentru A., prin care s- a dispus detașarea temporară a reclamantului pe o perioadă de trei luni, începând cu data de_ la APIA - C. județean Ilfov; cheltuieli de judecată.
În susținerea acestei solicitări, învederează următoarele:
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În speță, sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 14 din Legea 554/2004, astfel cum reiese din argumentele prezentate:
Prezenta cerere de suspendare este formulată după sesizarea autorității publice în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la această condiție, reclamantului a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 1281 din_, plângere înregistrată Ia autoritatea publică sub nr. de înregistrare 38536/_ la autoritatea emitentă.
Existența cazului bine justificat - condiție necesară pentru dispunerea suspendării.
Conform art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, prin existența unui caz bine justificat se înțelege toate acele "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Rezultă că, se poate constata existența unui caz bine justificat, în condițiile în care, actul administrativa cărui suspendare se cere, prezintă o serioasă aparența de nelegalitate
În speță, îndeplinirea acestei condiții este certă, având în vedere următoarele argumente:
Scurtă prezentare a contextului în care a fost emis actul administrativ. Reclamantul deține funcția de director executiv al A.P.I.A. C. județean C. din anul 2006. În urma evaluărilor finale anuale, reclamantul a primit de fiecare dată calificativul "foarte bine" pentru activitatea derulată în cadrul instituției publice pe care o conduc.
În urma schimbării puterii executive la nivel central, instituția publică Ia care își desfășoară activitatea a fost vizată de o serie de controale inopinante
dispuse de autorități centrale (A.P.I.A sau M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale), ordonate și realizate mai degrabă cu scop șicanator.
În acest sens, până la acel moment, toate controalele efectuate Ia nivelul instituției (atât de către autorități naționale cât și de către autorități de la nivel european) nu au identificat nicio neregularitate la nivelul funcționării instituției pe care o conduce reclamantul.
Măsura dispunerii unor controale a vizat nu doar A.P.I.A. - C. județean
ci și alte centre județene, conduse de funcționari care nu aveau "apartenența politică" adecvată. Se conturează astfel un mod de operare din partea instituțiilor centrale, având ca scop final și nelegal acela de a înlătura funcționarii publici care "nu îndeplinesc" condițiile de apartenență politică", prin exercitare de presiuni asupra acestora.
În acest context, Ia data de_ a fost emisă Decizia nr. 1281 din_, prin care se dispune detașarea temporară a reclamantului pe o perioadă de trei luni la A.P.I.A.- C. județean Ilfov.
II Referitor la aparența de nelegalitate a actului administrativ aflat în discuție. În ceea ce privește această condiție de fond, apreciază reclamantul că îndeplinirea ei este în mod cert conturată prin următoarele:
Caracterul nelegal al deciziei decurge din nemotivarea efectivă a actului administrativ individual aflat în discuție. Încălcarea art. 24 par. 1 și 31 par. 2 din Constituție și a art. 3 și 89 din Legea nr. 188/1999.
Ca și considerație prealabilă, arătă că obligația emitentului actului administrativ de a motiva orice act cu caracter individual decurge în primul rând din prevederile constituționale cuprinse în art. 24 par 1 și 31 par.2. Doar prin constatarea unei asemenea obligații în sarcina emitentului se asigură premisa esențială pentru exercitarea unui control de legalitate și oportunitate efectiv asupra actului administrativ individual contestat.
Obligația de motivare a actului administrativ individual devine mult mai pregnantă, în contextul în care, dispozițiile cuprinse de acesta, au ca obiect modificarea unilaterală a raportului de serviciu al funcționarului public (în speță, prin detașare).
Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 188/1999 lit. f, unul dintre principiile care stă la baza exercitării funcției publice este stabilitatea în exercitarea funcției publice. Ca atare, orice derogare de la această regulă, având statutul de excepție, trebuie temeinic motivată.
Cum detașarea, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, se înscrie în categoria excepțiilor de la principiul legal al stabilității funcției publice, măsura se impune a fi riguros motivată de către cel care o dispune.
În acest sens sunt și prevederile art. 87 și art. 89 alin. 1 din Legea nr.
188/1999:
Art. 87: mobilitatea în cadrul corpului funcționarilor publici se realizează prin modificarea raportului de serviciu, fie pentru eficientizarea activității instituțiilor sau autorităților publice, fie în interesul funcționarului.
Art. 89: detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice În care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni:
Rezultă că, în acest context al unui act administrativ de detașare, angajatorul care dispune această măsură trebuie să prezinte punctual toate motivele pentru care modificarea raportului de muncă în acest sens se impune, ea fiind în interesul autorității în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul detașat.
Obligația legală a emitentului privind motivarea actului administrativ având ca obiect modificarea raportului de serviciu este flagrant desconsiderată în decizia aici contestată.
Analiza actului administrativa cărui suspendare o solicită, relevă că acesta nu cuprinde absolut niciun motiv concret (particular), în fundamentarea deciziei de detașare a reclamantului la A.P.I.A. - C. județean Ilfov.
În afara unor referiri mai mult decât generice la acte normative (legi sau acte administrative cu caracter normativ, în integralitatea lor, fără a preciza punctual articolele aplicabile din acestea), decizia nu cuprinde absolut nicio explicitare a motivelor care ar putea să demonstreze necesitatea și oportunitatea măsurii luate, prin care să se justifice derogarea de la principiul stabilității funcției publice prevăzută de art. 3 din Legea nr. 188/1999.
Sunt deci imposibil de decelat motivele pentru care o asemenea măsură ar fi fost în interesul autorității la care s-a detașat.
Carența este cu atât mai evidentă, cu cât măsura era generatoare de costuri semnificative pentru instituția la care s-a detașat: "pe timpul detașării în altă localitate autoritatea sau instituția publică beneficiară este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus și întors, cel puțin o dată pe lună, al cazării și al indemnizației de detașare"- art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999.
Ca atare, devine și mai evident că, emitentul actului administrativ, avea obligația de a puncta în motivarea actului toate acele considerente care, contrabalansând sarcinile pecuniare generate prin detașare, ar fi demonstrat, în final, că detașarea este în mod efectiv în interesul acestei autorități.
Nu în ultimul rând, trebuie arătat că, în sensul unei motivări temeinice a deciziei de modificare unilaterală a raportului de serviciu al funcționarului, este și jurisprudența (constantă din acest punct de vedere) a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Arată că în spețe extrem de apropiate ca și stare de fapt, instanța a dispus anularea actelor administrative de detașare, urmare a inexistenței sau insuficientei motivări a unui asemenea act.
Inclusiv în materia delegării, care presupune o marjă de apreciere a angajatorului mai generoasă (având în vedere că, activitatea se prestează în interesul acestuia), Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nelegalitatea actului administrativ nemotivat prin care s-a dispus modificarea prin delegare a raportului de serviciu al funcționarului.
Caracterul nelegal al deciziei din perspectiva nerespectării procedurii de emitere a deciziei de detașare.
Cu privire la acest al doilea motiv de nelegalitate, se arată că, chiar dacă procedura de emitere a deciziei de detașare nu este în mod explicit reglementată, ea poate fi cert dedusă din interpretarea sistematică a normelor legale incidente.
În primul rând, potrivit prevederilor art. 89 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul de a refuza detașarea în anumite circumstanțe specia le (motive de sănătate, motive personale sau familiale, etc).
Pentru a da eficiență acestei dispoziții, rezultă că, anterior emiterii deciziei de detașare (prin care se constituie obligația angajatului-funcționar public de a se deplasa la autoritatea publică în interesul căreia s-a dispus detașarea), instituția publică - angajator avea obligația de a solicita poziția funcționarului public privitor la detașare.
Scopul acestei obligații prealabile este tocmai acela de a evita eventuale litigii în contencios administrativ cu privire la actul administrativ de detașare atunci când, ulterior emiterii actului de detașare, funcționarul invocă refuzul cu
privire la detașare întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute la art. 89 alin. 3 din Legea 188/1999.
O interpretare diferită a prevederilor legale, în sensul în care refuzul de a efectua detașarea trebuie exprimat doar ulterior emiterii deciziei de detașare, ar produce consecințe nefirești, anulând practic dreptul angajatului de a refuza detașarea (decizia fiind executorie, ea nu va putea să-și înceteze efectele prin simplul refuz, ci doar în prezența unei manifestări de voință contrare din partea emitentului).
În această ultimă interpretare, s-ar permite instituției publice angajator să emită un act administrativ fără a cunoaște dacă sunt sau nu întrunite toate condițiile legale pentru emiterea și eficacitatea sa. Or, nu ar avea sens ca legea să fi acceptat posibilitatea angajatorului de a emite un act (executoriu de la momentul emiterii), care apoi, în funcție de poziția angajatului funcționar, să se impună sau nu a fi revocat ori anulat.
Existența unei asemenea proceduri este constată implicit și în practica judiciară a instanței supreme - Decizia nr. 1135 din 2 martie 2012.
Prealabil deciziei contestate, nu s-a solicitat nicio poziție din partea reclamantului cu privire la o eventuală detașare, sărindu-se nelegala etapa finală a emiterii deciziei de detașare.
Solicitarea prealabilă a poziției angajatului era cu atât mai necesară în speță cu cât, reclamantul din cauza unor afecțiuni medicale grave, s-a aflat în această perioadă în concediu medical, astfel cum rezultă din documentele medicale transmise în mod legal angajatorului.
Aceste împrejurări conturau un grad mare de probabilitate (concretizat, în prezent, prin adresa transmisă autorității publice de către reclamantul si anexată prezentei cereri, prin care, în temeiul art. 89 alin. 3 lit. c., refuz detașarea - înregistrată sub nr. 38535/_ la autoritatea publică) ca reclamantul se afla în imposibilitatea de a efectua detașarea, în baza stării de sănătate care o făcea contraindicată.
Devenea astfel nu doar evidentă dar și extrem de utilă solicitarea prealabilă a unei poziții cu privire la detașare, putându-se evita astfel emiterea unui act administrativ care încalcă flagrant dreptul prealabil al reclamantului de a refuza detașarea în baza art. 89 alin. 3 lit. c.
Prin nerespectarea acestui drept, reclamantului este pus în prezent în poziția de a contracara prin instrumente legale efectele unui act administrativ care a fost emis în condiții vădite de nelegalitate.
Ca atare, aparența de nelegalitate a actului administrativ rezultă și din această perspectivă, fiind de necontestat că, în speță, nu a fost respectată procedura legală de emitere. Condiția prealabilă a solicitării poziției funcționarului este esențială pentru emiterea legală a actului administrativ, ea fiind menită să instituie o garanție pentru apărarea dreptului funcționarului (care trebuie să fie efectiv și nu iluzoriu) de a refuza detașarea în condițiile art. 89 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Caracterul nelegal al deciziei decurge din cauza ilicită a actului administrativ. Actul a fost emis în urma deturnării de putere (exces de putere) din partea organului administrativ.
Lipsa oricărei motivări a deciziei a cărei suspendare o solicit prin prezenta cerere (pct. 1) nu este doar un motiv per se de nelegalitate ci și un serios indiciu al cauzei reale care a stat la baza emiterii Decizie nr. 1281 din_, respectiv cea de intimidare și presare a reclamantului în vederea renunțării la funcția publică si, in niciun caz, cea de realizare a unui interes public.
Cu privire la caracterul nelegal al deciziei (sau, în acest context al aparenței de nelegalitate) din motivele aici analizate (adoptarea actului cu exces sau prin deturnare de putere), arătă că actul administrativ emis se înscrie în modul de operare al conducătorilor instituțiilor publice centrale, pus în aplicare cu scopul
eliberării din funcție a personalului de conducere de la nivel local, în vederea înlocuirii cu persoane de aceeași "culoare politică".
În acest sens, potrivit informațiilor avute la dispoziție, doar la nivelul A. de P. și I. pentru A. au fost emise deja patru decizii de detașare a directorilor executivi ale centrelor locale, fără sau cu o apartenență politică diferită de cea de la nivelul central, urmând ca acest fenomen să continue în viitorul apropiat. Modul de operare nu este specific doar acestei autorități publice, el întâlnindu-se în cazul mal multor autorități centrale, astfel cum o arată articolele de presă anexate prezentei cereri.
Existența unui asemenea "iureș" de acte administrative prin care se dispune detașarea funcționarilor nu poate fi desigur calificat ca o simplă "întâmplare", el conturând fără urmă de îndoială scopul real al tuturor actelor administrative prin care s-a dispus detașarea.
În niciuna dintre aceste ipoteze nu se poate credibil argumenta că scopul a fost acela de eficientizare a activității instituției la care s-a detașat, în condițiile în care detașarea s-a dispus la instituții publice cu sediul în localități cât mai îndepărtate de locul în care funcționarul detașat își are domiciliul iar, deciziile de detașare, nu cuprind absolut niciun motiv care sa justifice măsura.
În speță, existența unui asemenea interes poate fi serios pusă în discuție și dacă avem în vedere succesiunea cronologică a evenimentelor care au precedat decizia de detașare.
În acest sens, în aceeași zi (_ ), reclamantului i-a fost aprobată cererea de concediu de odihnă formulată anterior. În mod evident, la momentul acestei aprobări, situația de la C. județean Ilfov era identică cu situația care apoi a impus detașarea intempestiva a reclamantului.
Or, este cel puțin curios că, la aceeași dată, autoritatea publică a revenit asupra acestei decizii, apreciind că se impune rechemarea din concediu și detașarea reclamantului. În acest sens, i s-a comunicat în aceeași zi cererea de rechemare din concediu (înregistrată în_ ) precum și decizia de detașare (începând cu data de_ ). Apariția subită a interesului autorității publice către care s-a detașat este deci cel puțin suspectă, ea relevând destul de clar faptul că, actul administrativ, nu a avut deloc în vedere interesul public, el fiind consecința unor "calcule politice".
Mai mult, raportat la imaginarul interes public vizat prin aceste decizii, arătăm că existența unui asemenea scop este infirmată chiar de realitate, cât timp asemenea măsuri pot aduce sau au adus deja serioase prejudicii în
funcționarea structurilor locale de la care s-a detașat, acestea fiind lipsite de organul central de coordonare și supraveghere.
În considerarea acestor argumente, devine clar că scopul real al actului administrativ de detașare este exclusiv acela de presare și intimidare a funcționarului public, pentru a-l determina să renunțe la funcția publică.
Se conturează și din această perspectivă pregnanta aparență de nelegalitate a actului administrativa cărui suspendare o solicita prin prezenta cerere.
Suspendarea actului administrativ se impune pentru prevenirea unei iminente.
Cu privire la pagubele semnificative pe care punerea în executare a actului administrativ le va genera, trebuie analizate atât pagubele iminente provocate de decizia de detașare reclamantului cât și instituției pe care reclamantul o conduce.
În ceea ce privește pagube le iminente pe care această decizie le produce la nivel personal, arăt că detașarea subsemnatului la A.P.IA - C. județean Ilfov va produce pagube de natură nepatrimonială extrem de importante.
Pe de-o parte, o asemenea detașare îi poate afecta grav starea de sănătate. Astfel cum rezultă din scrisorile medicale eliberate la externare și din documentul
medical anexat intitulat Medicina muncii - Fișă de aptitudine, afecțiunile de care sufăr fac contraindicate: evitarea deplasărilor și a trepidațiilor, evitarea expunerii îndelungate la anumite poziții vicioase, etc. Pe cale de consecință, deplasarea periodică pe distanțe mari cu mijloace de transport (tren, mașină) poate agrava semnificativ starea de sănătate a reclamantului, putându-se ajunge la afecțiuni medicale ireversibile.
În aceste condiții, s-ar afecta și dreptul reclamantului de a intra în contact direct cu familia, pentru aceasta fiind nevoit să realizeze deplasări (pe distanțe de aproximativ 500 de km) ferm contraindicate de medici. Astfel, s-ar afla în imposibilitatea de a se deplasa la domiciliu în weekend-uri sau atunci când, anumite motive familiale, impun prezența sa.
Totodată, reclamantul este principalul întreținător al familiei sale, astfel că o lipsă îndelungată de la domiciliu l-ar afecta în mod direct nu doar pe sine ci și pe soția sa, rămânând în responsabilitatea exclusivă a acesteia gestionarea tuturor problemelor gospodărești care ar putea interveni în toată această perioadă.
Din perspectivă exercitării funcției pe care o deține, arată că reclamantul va fi împiedicat să-și exercit eficient funcția publică. Având în vedere că este mutat de la o instituție publică la o altă instituție publică, în mod cert activitatea sa profesională va fi afectată, fiind astfel împiedicat să îndeplineasca funcția în parametrii normali stabiliți prin fișa postului.
Toate acestea demonstrează că, măsura suspendării actului administrativ se impune, pentru evitarea producerii unei pagube iminente constând în afectarea serioasă a sănătății, a vieții de familie și a activității profesionale a reclamantului.
Detașarea reclamantului nu va provoca doar pagube iminente de natură personală, ea generând și consecințe negative semnificative la nivelul A.P.I.A. -C. județean C. și, implicit, la nivelul fermierilor aflați în circumscripția acestei instituții.
Din acest punct de vedere, trebuie arătat că măsura detașării ar împiedica funcționarea în parametrii optimi a instituției pe care o conduc.
În acest sens, arăt că activitatea de coordonare, control și supraveghere la nivelul A.P.LA.- C. județean C., care cuprinde 121 de angajați, cade în primul rând în sarcina reclamantului. Rezultă că activitatea instituției publice ar fi serios afectată de absența sa de la locul de muncă.
Această absență s-ar resimți în această perioadă cu mult mai puternic, fiind vorba despre o perioadă de maximă importanță în activitatea A.P.I.A.- C. județean C. .
În acest sens, începând cu data de 1 decembrie 2012, la nivelul instituției sunt demarate procedurile pentru efectuarea plăților finale către cei peste 37.000 de fermieri care au depus cereri în acest sens la A.P.I.A - C. județean C. .
Pentru efectuarea în parametrii normali și fără întârzieri nejustificate a acestor plăți este esențială o activitate corespunzătoare de control și coordonare din partea reclamantului. În caz contrar, se poate ajunge la afectarea esențială a funcționalității instituției, cu consecința întârzierii nejustificate a efectuării plăților către fermieri. Acest ultim fapt, ar putea conduce si la afectarea activității acestora din urmă.
Pe cale de consecință, apreciază că, inclusiv aceste ultime argumente, demonstrează că, suspendarea Deciziei nr. 1281/_, se impune pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Ca argument final, arătă că, inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a apreciat că, existența unor asemenea împrejurări, este suficientă
pentru a justifica măsura suspendării deciziei de detașare până la pronunțarea soluției pe fond.
Spre exemplu, în Decizia nr. 118 din 14 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția de suspendare a actului administrativ pronunțată în cauză, apreciind că, se justifică suspendarea pentru prevenirea unei pagube considerată evidentă, pagubă ce ar fi vizat afectarea funcționării "în parametrii optimi a Gărzii Financiare Sibiu", cât și cariera profesională a reclamantului, care, fiind mutat de la o secție la alta, ar fi fost în imposibilitatea îndeplinirii parametrilor stabiliți prin fișa postului.
Soluția constantă a practicii judiciare este aceea de a dispune suspendarea actului administrativ în asemenea situații - sunt indicate cauze în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată pârâta A. de P. și I. pentru A. (f. 78) a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În considerentele întâmpinării s-au învederat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 89 alin. (1) și (2) din Legea nr.188/ 1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Decizia nr.1281 /_ . începând cu data de_ . domnul Ș.
G., având funcția publică teritorială de director executiv în cadrul C. ui J. APIA C. gradul II, clasa 105, se detașează pe o perioadă de 3 luni, la C. J. APIA Ilfov în funcția publică teritorială vacantă de director executiv gradul II clasa 105, cu menținerea drepturilor salariale.
Detașarea reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, în scopul eficientizării activității instituției, fiind reglementată de dispozițiile art. 87, alin. (2), lit. b) și de art. 89 din actul normativ mai sus invocat.
Intimata apreciază că Decizia nr. 1281/_ privind detașarea la A.P.I.A.
- C.J. Ilfov în funcția de director executiv a fost emisă în scopul eficientizării activității unui centru județean aflat în subordinea APIA, respectiv CJ Ilfov, care, la data dispunerii acestei măsuri avea funcția de director executiv vacantă, aceasta nefiind ocupată în condițiile legii până la acea dată.
Precizează că actul administrativ individual de detașare este motivat prin însăși prevederea legală stabilită de legiuitor la art. 87, alin. (1), lit. a), iar aprecierea conducerii APIA privind necesitatea și oportunitatea acestei detașări este cuprinsă în Nota nr. 5909/2012 și în Referatul nr. 5908/2012, aprobate de către conducerea APIA, care stau la baza emiterii actului administrativ.
In ceea ce privește aprecierea reclamantului că nu a fost respectat principiul privind "stabilitatea în exercitarea funcției publice" prevăzut de art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999.
Intimata menționează faptul că funcția publică pe care a fost detașat este de aceeași natură, respectiv director executiv al unui centru județean din subordinea APIA a cărei fișă de post cuprinde atribuții identice funcției exercitate în cadrul CJ C. .
Așadar, stabilitatea este situația funcționarului care nu poate fi transferat, pedepsit sau înlocuit decât în condițiile prevăzute de lege și deși funcționarul este legat de gradul funcției sale, el poate fi însă mutat, independent de orice idee de pedeapsă, în condițiile legii.
Mai arată că în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale suspendării actului administrativ, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența unei pagube. Astfel, nu se face referire la vreo probă din care să rezulte pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, nu rezultă că prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o pagubă iminentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea retine următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Cele două condiții sunt cumulative, adică trebuie să fie ambele întrunite pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ. Fiind cumulative, ele nu au o ordine de prioritate stabilită între ele în cadrul demersului analitic în vederea pronunțării hotărârii cu privire la suspendare, instanța putând începe cu oricare dintre acestea; constatarea neîndeplinire uneia dintre condiții dispensează de analiza celeilalte și este suficientă prin ea însăși pentru respingerea cererii.
Condițiile sunt explicitate de Legea nr. 554/2004 astfel: paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art. 2 alin. 1 lit. ș)); cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. t)). Bineînțeles, particularul vizat de actul administrativ unilateral nu poate invoca în cererea sa de suspendare perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, deoarece își depășește interesul procesual și limitele calității sale; temeiurile ar putea fi invocate fie de autoritatea însăși care urmărește anularea propriului act intrat în circuitul civil, fie, bunăoară, de Ministerul Public, când apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes legitim public, Prefectul, A. Națională a Funcționarilor P. i sau alt subiect de drept public.
În lumina celor prezentate, Curtea remarcă că reclamantul nu a justificat nici un prejudiciu material pe care l-a suferi prin executarea actului administrativ (prejudiciul trebuie să fie urmarea directă a executării actului, nu o consecință eventuală, indirectă, viitoare), limitându-se să alege fie pagube de natură nepatrimonială, personală, care exced textului legal, fie consecințe negative semnificative la nivelul A.P.I.A. - C. județean C. și, implicit, la nivelul fermierilor aflați în circumscripția acestei instituții, care nu vizează persoana sa și actul administrativ care îl vizează și a cărui suspendare o solicită prin prezenta cerere.
În plus, așa cum corect a arătat și pârâta prin întâmpinare, nu s-a demonstrat de către reclamant în nici un fel vreuna dintre alegațiile sale subsumate pretenției de pagubă iminentă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul Ș. G., cu domiciliul în C.
-N., str. M. nr. 19, județul C., în contradictoriu cu pârâta A. de P. și I. pentru A., cu sediul în B., sector 2, B-dul C. nr. 17, având ca obiect suspendarea Deciziei nr.1281 din_ emisă de directorul general al
A. de P. și I. pentru A. .
Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. RUS M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 4 ex./_
