Sentința civilă nr. 113/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 113/2013
Ședința publică din data de 06 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
GREFIER D. C.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ formulată de reclamantul
P. R. N. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C. și intimatul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ excepție invocată în recurs la ÎCCJ dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul prin avocat Alexandru Coroian, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ reclamantul a depus la dosarul cauzei note de ședință, în trei exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Fiind pusă în discuție excepția netimbrării demersului, invocată de către intimatul Guvernul României, reprezentantul reclamantului relevă că acțiunea nu poate fi anulată ca netimbrată atât timp cât reclamantul nu a fost citat cu această mențiune. Mai mult, raportat la prevederile Legii nr. 146/1997 excepția de nelegalitate nu este supusă obligației de achitare a vreunei taxe judiciare.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, invocată în cuprinsul întâmpinării depusă de către Guvernul României, reținând faptul că excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare care se poate invoca pe parcursul procesului și care nu intră în categoria acțiunilor pentru care legea prevede obligația de achitare a taxei judiciare, respectiv a celor prevăzute de art. din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată în întâmpinare, reprezentantul reclamantului solicită a fi respinsă dat fiind faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea invocării excepției de nelegalitate odată cu sesizarea Curții de Apel C. și pe de altă parte, practica
instanței supreme este susținută și de soluția dată de secția de contencios administrativ în sensul că și un act administrativ cu caracter normativ poate fac obiectul excepției de nelegalitate.
Curtea, reținând poziția procesuală exprimată de către reprezentantul reclamantului, urmează a analiza excepția inadmisibilității demersului prin hotărârea ce o va pronunța.
În ce privește fondul cauzei apărătorul reclamantului solicită admiterea excepției de nelegalitate a punctului 3 al. 1 din Normele de aplicare a Titlului VI
Cod Fiscal, pentru motivele evocate în scris, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că în considerarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 a fost sesizată în vederea soluționării excepției de nelegalitate a pct.3 alin.1 din Normele de aplicare a titlului VI C.fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 în forma în vigoare la_ invocate de reclamantul P. R. N. în contradictoriu cu D.
G. a F. P. C., Guvernul României
În justificarea excepției prin demersul său reclamantul după ce redă conținutul art.127 alin.2 C.fiscal și pct.3 din norme arată că din analiza normelor rezultă urmatoarele: caracterul de continuitate al veniturilor este prevăzut de Codul fiscal exclusiv în legătură cu exploatarea bunurilor corporale sau necorporale; caracterul de continuitate al veniturilor este prevăzut de Norme în legătură cu vânzarea locuințelor proprietate personală care nu sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale.
vânzarea locuințelor proprietate personală poate reprezenta o exploatare de bunuri în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate;
vânzarea locuințelor proprietate personală, pentru a obține venituri cu caracter de continuitate, este o activitate economică în sensul art. 127, al. 2, teza I Cod fiscal;
În oricare dintre aceste două accepțiuni, textul Normelor derogă de la textul art. 127 Cod fiscal deoarece: - exploatarea bunurilor nu se poate realiza prin vânzarea lor;
vânzarea locuințelor proprietate personală, pentru a obține venituri cu caracter de continuitate, nu este prevăzută în enumerarea limitativă de la art. 127, al. 2, teza I Cod fiscal;
Având în vedere distincția dintre "vânzare" și "exploatare" precum și faptul că legiuitorul a prevăzut scopul special "obținerea de venituri cu caracter
"continuitate" exclusiv cu privire la operațiunile de exploatare, prin pct. 3, al. 1 din Normele de aplicare a Titlului VI Cod Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 se adaugă la textul art. 127, al. 2 Cod fiscal.
Textul Normelor realizează un mixaj între "vânzare" și "exploatare" și între cele două teze ale art. 127, al. 2 Cod fiscal cu consecinta creării unei activităti economice impozabile noi: vânzarea de locuințe proprietate personală în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Din punct de vedere semantic, "a exploata" înseamnă "a folosi dar un bun nu poate fi folosit prin vânzare. De exemplu, în sensul impozitului pe venit legea fiscală definește "exploatarea bunurilor" referindu-se la "cedarea folosinte;" si nu la "cedarea dreptului de proprietate" (art. 85 Cod fiscal și pct. 183 din Normele de aplicare);
Referirea la "orice tip de tranzacții, indiferent de forma lor juridică" în contextul practicii CEJ invocate de mine În cuprinsul acțiunii introductive are în vedere tranzacțiile din cazurile respective - închirieri, concesiuni sau împrumuturi - operațiuni care nu presupun înstrăinarea dreptului de proprietate.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare D. G. a F. P.
a invocat inadmisibilitatea fundamentat pe aceea că potrivit art.4 din Legea
contenciosului excepția de nelegalitate se referă la actul administrativ unilateral, iar în cauză excepția vizează un act administrativ .
Referitor la excepție se arată că normele criticate nu adaugă și au fost adoptate în aplicarea dispozițiilor arr.127 alin.2 C.fiscal.
Prin întâmpinarea depusă Guvernul României a invocat excepția anulării în considerarea
netimbrării, excepția inadmisibilității fundamentat pe aceea că actul în discuție are un caracter normativ astfel că nu sunt aplicabile prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește excepția se arată că în speță nu pot fi reținute elemente de vădită nelegalitate sau împrejurări de natură a crea o îndoială. Potrivit prevederilor o persoană care realizează în cursul unui an calendaristic operațiuni imobiliare cu caracter de continuitate constând în vânzarea de imobile altele decât cele utilizate în scopuri personale, devine persoană impozabilă indiferent dacă operațiunea este sau nu scutită de TVA. Deci persoanele fizice care efectuează tranzacții imobiliare constând în vânzarea de bunuri imobile devin persoane impozabile din perspectiva TVA așa cum de altfel prevede și art.152 C.fiscal. Definițiile existente în Codul fiscal art.126 alin.9, art.127 alin.1 și 2 sunt suficiente pentru stabilirea regimului TVA aplicabil tranzacțiilor efectuate de persoane fizice nefiind necesară utilizarea complementar a unor definiții din Codul comercial și nici amendarea acestuia din urmă pentru a fi posibilă taxarea operațiunilor imobiliare efectuate de persoane fizice în calitate de persoană impozabilă. Trebuie avut în vedere că operațiunile impozabile din perspectiva TVA nu sunt doar cele ce constituie fapte de comerț. Sfera de aplicabilitate a taxei, astfel cum reiese din prevederile fiscale în materie, este mult mai largă, astfel că operațiuni care nu sunt considerate din punct de vedere al Codului comercial ca fiind fapte de comerț sunt operațiuni impozabile din punct de vedere al TVA. Exemplul activitățile de interes general prev. la art.141 C.fiscal.
Noțiunea de operațiune impozabilă nu trebuie confundată cu noțiunea
"taxabilă"; din punct de vedere al TVA întrucât așa cum rezultă din prevederile art.126 alin.9 C. fiscal, operațiunile impozabile pot fi între altele:operațiuni taxabile, pentru care ser aplică cotele de TVA prevăzute la Titlul VI operațiuni scutite de TVA cu drept de deducere, operațiuni scutite fără drept de deducere.
Prev. art.127 alin.2 reprezintă transpunerea în legislația națională a disp. art.9 alin.1 a doua propoziție din Directiva nr.2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, articol care conferă un domeniu foarte larg de aplicare a TVA, domeniu care cuprinde toate etapele de producție, distribuție și furnizare de servicii.
De asemenea Potrivit Hiotărârii Curții în cauza 186/89 (W.M.van Tiem v Staatssecretaris van Financien) pct.18 în conformitate cu principiul neutralității sistemului TVA termenul de exploatare se referă la toate operațiunile, oricare ar fi forma juridică a acestora, efectuate în scopul obținerii de venituri, având ăun caracter de continuitate.
Analizand cele aratate se retine ca susținerile pârâtilor privind inadmisibilitatea nu pot fi reținute. În acest sens se reține că într-adevăr art.4 din Legea nr.554/2004 face trimitere în privința verificării legalității la datele administrative cu caracter individual și aceasta ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepției de nelegalitate cu privire la un atare act.
Cu toate acestea însă este de observat că în accepțiunea art.2 alin.1 lit.c din același act normativ, actul administrativ este dat actul cu caracter individual cât și actul cu caracter normativ. Ori în acest context examinarea excepției de nelegalitate trebuie să se circumscrie definiției date de art.2 alin.1 lit.c fără a se face distincția și aceasta cu atât mai mult cu cât în virtutea principiului de drept
conform căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării.
Prin urmare chiar și pornind de la principiul arătat se apreciază că actele administrative în extenso-individual normativ pot fi supuse controlului din perspectiv art.4 din Legea nr.544/2004.
De altfel în sensul menționat s-a pronunțat constant și Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când a soluționat în fond excepțiile de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative cu caracter normativ prin deciziile nr.3373 din_ ; nr.,3544 din_ ; nr.3722 din_ (publicate în jurisprudența secției pe anul 2007 - semestrul II).
Neîntemeiate sunt însă și susținerile reclamantului cu privire la excepția de nelegalitate a ordinului. Astfel se reține că actul normativ în contextul căruia se invocă nelegalitatea -forma in vigoare la_ - respectiv Legea 571/2003 prin art. 127 alin 1 si 2 prevedea ca este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc activități economice de natura celor prev. la alin.2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
În explicitarea celor prevăzute prin HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii pct.3 s-a prevăzut că obținerea veniturilor de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art.127 alin.2 C.fiscal.
Din cele enunțate se observă că nu se adaugă, nu se derogă de la dispozițiile Codului fiscal ci se face o explicitare a activităților cu caracter de continuitate, ce anume persoană poate fi considerată persoană impozabilă și ce venit are caracter de continuitate.
O atare abordare pare a fi în acord cu Jurisprudența CJUE în materie. Curtea în cauzele conexate C180 -i C181 a statuat în sensul că livrarea unui teren destinat construcției trebuie considerată supusă taxei pe valoarea adăugată în temeiul legislației naționale a unui stat membru în cazul în care statul respectiv face uz de posibilitatea prevăzută de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată astfel cum a fost modificată prin directiva 2006/138/CE independent de caracterul permanent al operațiunii sau de aspectul dacă persoana care a efectuat livrarea exercită activitate de producător comerciant sau de prestator de servicii in măsură în care acesta operațiune nu constituie o simplă exercitare a dreptului.
Dacă persoana în vederea realizării vânzării terenului ia măsuri active de comercializare a terenului prin utilizarea unor mijloace similare celor adoptate de un producător de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul articolului 9 alin.1 al doilea paragraf din directiva 2006/112/CE astfel cum a fost modificată prin directiva 2006/138/CE acesta persoană trebuie considerată ca exercită o activitate economică în sensul articolului menționat și în consecință trebuie considerată persoana impozabilă în scopuri de taxa pe valoare adăugată.
Prin urmare în condițiile în care se utilizeaza mijloace similare celor adoptate de comercianți - prin tranzacții continue de vânzare s.a. se exercită activitate economică și ca atare activitatea este supusă taxei.
Se susține că exploatarea nu se poate realiza prin vânzare iar aceasta din urmă nu era prevăzută de art.127 alin.2 Teza I. Susținerea nu poate fi primită de vreme ce activitatea evidențiată în Codul fiscal nu se rezumă la activitatea de exploatare ci și la alte activități inclusiv "asimilate"; iar operațiunea este dată în funcție de anumite criterii pentru a fi calificată impozabilă sau nu astfel că lipsa enumerării și explicitarea apoi prin norme a activităților, operațiunilor nu poate fi considerată derogare.
Prin urmare nefiind o derogare ci o explicitare și reținând că nu sunt motive de nelegalitate în baza art.4 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge excepția de nelegalitate invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Respinge excepția de nelegalitate a pct. 3 alin. 1 din Normele de aplicare a Titllui VI C.fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004 formulate de reclamantul P.
R. N. cu domiciliul în A. str.L. nr.89, jud. C. în contradictoriu cu D.
G. A F. P. C., cu sediul în C. -N. P. A. I. nr.19, jud. C., GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B. P. V. nr.1, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
F. T. D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./2_
