Sentința civilă nr. 16920/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 16920/2013
Ședința publică de la 23 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier Sidor O.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe petent SC A. S. și pe intimat RA A. C. N., intimat C. J. C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că mersule dezbaterilor și poziția procesuală a părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 decembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C. s-a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._, reclamanta R.A. A. C. -N. în contradictoriu cu pârâta SC A. S., a solicitat obligarea pârâtei să respecte dispozițiile HCJ nr.130/_, în sensul achitării de către pârâtă a tarifului de închiriere în cuantum de 4 euro/mp/lună, aferent suprafeței de teren de 946,14 mp din incinta reclamantei, ocupată de pârâtă fără titlu, începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta deține în proprietate clădiri aflate pe terenul proprietatea publică a Județului C., car nu se află într-un raport juridic cu proprietarul terenului și care nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile HCJ nr.130/_ .
Prin sentința civilă nr.722/_ pronunțată în dosar nr._ a Tribunalului C. s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului C. și s-a trimis cauza pentru competentă soluționare Judecătoriei C. -N. .
Prin înscrisul denumit note de ședință, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a art.1 din HCJ nr.130/_, solicitând suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate iar pentru soluționarea acestei excepții, s-a solicitat introducerea în cauză a C. ui J. C. .
Prin încheierea ședinței publice din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a dispus sesizarea Tribunalului C. - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă si asigurări sociale cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.1 din Hotărârea nr.130/_ a C. ui J. C. .
In motivarea excepției de nelegalitate pârâta a invocat prevederile Hotararii C. ui J. C. nr. 130/_ .
La art. 1 alin. 1 din Hotararea C. ui J. C. nr. 130/_ se prevede ca "Se stabileste tariful de inchiriere pentru terenurile aflate in incinta A. ui International Clui-N., in cuantum de 4 euro/mp./luna.", iar la alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca "Tariful va fi aplicat proprietarilor cladirilor aflate pe terenul proprietate publica a iudetului Clui, care nu se afla intr-un raport juridica cu proprietarul terenului si care nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare."
Reclamanta sustine ca aceasta hotarare este aplicabila paratei, motiv pentru care la pet. nr. 2 din cererea de chemare in judecata s-a solicitat ca instanța sa oblige parata sa respecte dispozitiile Hotararii C. ui J. C. nr. 130/_ in sensul achitarii de catre parata a tarifului de inchiriere in cuantum de 4 Euro/mp./luna, aferent suprafetei de teren de 946,14 mp.
In conditiile in care reclamanta sustine ca aceasta hotarare de consiliu cuprinde dispozitii obligatorii pentru parata, am ridicat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 1 din hotarare, chiar daca apreciem ca hotararea sus-mentionata nu este aplicabila paratei.
Cata vreme reclamanta a depus hotararea la dosar si si-a intemeiat actiunea doar pe prevederile acestei hotarari, nu se poate ignora riscul ca instanta de judecata sa considere aplicabile paratei prevederile Hotararii C. ui J. C. nr. 130/_
, astfel ca justificam un interes nascut, legitim si actual in ridicarea exceptiei de nelegalitate a acestei hotarari.
Prin sentința civilă nr. 7177/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția de nelegalitate a art.1 din HCJ 130/_ emisă de C. J. C., excepție invocată de pârâta SC A. S. în contradictoriu cu RA A. C. -N. și C. J. C. . Pârâta SC A. S. a fost obligată să achite reclamantei suma de 3100 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.8863/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de SC A. împotriva sentinței civile nr. 7177/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că instanța de fond avea obligația de a analiza toate argumentele reclamantei invocate in sustinerea excepției de nelegalitate a HCJ C. nr. 130/_ ..
S-a mai reținut că în raport de această omisiune a instanței de fond, instanța de recurs se găsește în situația de a nu putea verifica toate considerentele la care s-a raportat prima instanță, motiv pentru care, s-a admis recursul formulat de petenta SC A. S., s-a dispus casarea sentinței atacate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, care, în rejudecare, va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești,
în raport de specificul și complexitatea litigiului, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ *.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei, petenta SC A. S. a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a art.1 din HCJ nr.130/_ emisă de C. J.
C., privind aprobarea tarifului de închiriere a terenurilor aflate în administrarea
A. Internațional C. -N. .
Analizând excepția de nelegalitate invocată tribunalul reține următoarele:
La data de 20 aprilie 2011 C. J. C. a adoptat Hotărârea nr 130 prin care a dispus stabilirea tarifului de închiriere pentru terenurile aflate în incinta A. ui Internațional C. N. la suma de 4 Euro/mp/lună precum si aplicarea acestui tarif proprietarilor clădirilor aflate pe terenul proprietate publică a județului C. care nu se află într-un raport juridic cu proprietarul terenului și care nu deservesc prin activitatea proprie specificul serviciilor aeroportuare.
In privinta argumentului vizand nemotivarea actului administrativ in litigiu instanta reține că acesta este deplin valid pentru cele ce succed:
Principiul motivării, consacrat de art 41 alin 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt și de drept care determină adoptarea deciziei respective. Motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cetățenilor cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie.
Puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită într-un stat de drept ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție sau de lege constituie exces de putere, conform prevederilor art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, instanța reține că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
A accepta teza potrivit căreia autoritatea publică emitentă a actului nu trebuie să-și motiveze decizia echivalează cu golirea de conținuta esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice juridice individuale.
De altfel, și în jurisprudența comunitară se reține că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită Curților Comunitare competența să efectueze revizuirea actului (cauza C367/1995). Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare
insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea de către C a controlului jurisdicțional (cauza C.509/1993).
In cauza de față motivarea actului administrativ constă exclusiv in indicarea dispozițiilor art 91 alin 1 lit d și alin 3 lit. c din Legea nr 215/2001 a administrației publice locale, respectiv ale Legii privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia nr 213/1998 modificată și completată .
Instanța remarcă, de asemenea, că deși autoritatea emitentă face vorbire despre indeplinirea prevederilor cuprinse in art.44-45 și art.94-98 din Legea nr 215/2001 in realitate documentația care a stat la baza emiterii HCJ nr 130/2011 nu cuprinde raportul serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului, cu toate că nu suntem in prezenta cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) și (4).Această mențiune a apărut necesară in contextul in care instanța acceptă că motivarea actului administrativ se poate face valabil prin trimitere la actele premergătoare care au pregătit și fundamentează emiterea actului administrativ.
In aceste conditii instanța constată că modalitatea aleasă de pârâtul emitent al actului administrativ pentru prezentarea argumentelor care au fundamentat decizia sa nu răspunde exigențelor unei motivări corespunzătoare, lipsa motivării fiind, in sine un motiv de nelegalitate a actului supus analizei.
Suplimentar, instanța constată că HCJ nr 130/2011 a fost emisă cu depășirea atribuțiilor conferite de lege autorității emitente.
Astfel, pornind chiar de la prevederile legale invocate in cuprinsul hotărârii instanta reține că potrivit prevederilor art 91 alin1 lit. c și alin. 3 lit c din Legea nr 215/2001 modificată
C. județean îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:(…)
c) atribuții privind gestionarea patrimoniului județului; (…)
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), consiliul județean:
c) stabilește impozite și taxe județene, în condițiile legii;(…)";.
In conformitate cu prevederile art.256 alin. 1 din Codul fiscal :";Orice persoană care are in proprietate teren in situat in Românioa datorează pentru acesta un impozit annual"; iar potrivit alineatului 3 al aceluiași articol:";Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrative-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare sau folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, in condiții similare impozitlui pe teren";.
Coroborând prevederile art.91 alin.1 lit.c, alin 3, li.c din Legea nr 215/2001 cu cele ale art.256 din Codul fiscal, respectiv pct 73 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr 571/2003 rezultă că in exercitarea atribuțiilor privind gestionarea patrimoniului județului C. J. stabilește impozite și taxe in sarcina proprietarilor, concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz.
Niciuna dintre ipotezele avute in vedere de textele legale mai sus citate nu se verifică in cauza de față, tariful de inchiriere stabilit prin Hotărârea Consilliului J.
C. nr 130/2011 aplicat proprietarilor clădirilor aflate pe terenul proprietate publică a U.A.T. Județul C. neputând fi asimilat unui impozit sau taxă pentru teren.
Pe de altă parte, prin noțiunile folosite și finalitatea urmărită, HCJ C. nr 130/2011 stabilește in sarcina unui particular un tarif de inchiriere, aceste elemente fiind de natură a trimite analiza in sfera actelor administrative de gestiune .
Aceasta intrucat trebuie făcută distincția între actul administrativ de autoritate și actul administrativ de gestiune, acestea deosebindu-se atât prin calitatea în care intervine administrația publică (ca autoritate sau ca persoană juridică), precum și prin temeiul de drept (legea sau contractul în executarea cărora administrația publica îndeplinește diversele sale acte). Actul administrativ de autoritate determina nașterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic, precum și recunoașterea ori suspendarea unui drept al particularilor (persoane fizice sau juridice), pe când cel de gestiune cuprinde drepturi si obligații pentru ambele părți care participa la încheierea acestui act. Daca în cazul primului, executarea este asigurată de puterea publică, garanția executării actelor administrative de gestiune o constituie clauza penală și despăgubirile pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare. În plus, actele administrative de gestiune nu pot fi revocate decât în condițiile prevăzute la încheiere pentru reziliere și nu pot fi modificate decât prin acordul părților care l-au încheiat.
Instanța remarcă faptul că stabilirea in mod unilateral a tarifului de despăgubire sub cuvânt că acesta poate fi asimilat unei taxe pentru teren, in condițiile in care, din poziția sa privilegiată de autoritate a statului C. J. avea la dispoziție toate pârghiile legale pentru clarificarea raportului juridic cu proprietarul construcțiilor, se poate traduce intr-un exces de putere, hotărârea emisă in astfel de circumstanțe fiind deplin nelegală.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, in temeiul art 4 din Legea nr 554/2004 instanta va admite excepția de nelegalitate a art.1 din Hotărârea C. ui
J. C. nr. 130/_ invocată de petenta SC A. S. în contradictoriu cu intimații RA A. C. -N. și C. J. C. si pe cale de consecință va constat nelegalitatea art.1 din Hotărârea C. ui J. C. nr. 130/_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate a art.1 din Hotărârea C. ui J. C. nr. 130/_ invocată de petenta SC A. S., cu sediul ales în Dej, str. I. P. Reteganu nr.11, jud.C. în contradictoriu cu intimații RA A. C. -N., cu sediul în C. -N., str. T. V. nr. 149, jud.C. și C. J. C., cu sediul în C.
-N., C. D. nr.106, jud.C. .
Constată nelegalitatea art.1 din Hotărârea C. ui J. C. nr. 130/_ . Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. -F. B. O. SIDOR
Red.MFB/tehn.MG 5 ex. 22.01.14
