Sentința civilă nr. 15873/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15873/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier C. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. N. AL P. SI V. P. L. și pe pârât M. A. SI I., pârât I. DE P. AL J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. cedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța după deliberare, respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor pe considerentul că există mandat din partea membrilor de sindicat pentru solicitarea drepturilor bănești din prezenta cerere și admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. și I. pe considerentul că atribuțiile privind plata drepturilor bănești care privesc membrii de sindicat, sunt în competența exclusivă a sefului unității la care sunt acestea angajați
-IPJ C., care are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Se constată că pârâtii au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. Instanța reține cauza în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
INSTANȚA
Retine că prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul S.
N. AL P. SI V. "P. L. ";, în calitate de reprezentant ai membrilor de sindicat Barlean I. A. ș.a .în contradictoriu pârâții M. A. SI I. și I. DE P. AL J. C., a solicitat obligarea pârâților să le acorde premiul anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu"; reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii lor reclamantul a arătat că membrii de sindicat au calitatea de polițiști funcționari cu statut special și că dreptul de a primi premiul anual corespunzător anului 2010 s-a născut începând cu data de_ și a continuat pe tot parcursul anului, până la data de_ .
A mai arătat reclamantul că dreptul pe care îl solicită a fost prevăzut de legislația în vigoare, respectiv de art. 25 din Legea nr. 330/2009 si fiind un drept câștigat, nu poate fi desființat în mod retroactiv.
De asemenea, a învederat că dreptul lor de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de _
, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Reclamantul a menționat că, Legea nr. 285/2010 nu este o lege interpretativă, care să explice sensul legii anterioare, respectiv a Legii nr.330/2009 pentru a accepta că efectele sale se produc de la data intrării in vigoare a legii anterioare, și nici nu îmbracă forma unei legi penale sau contravenționale noi, mai favorabile, astfel că în cauză sunt incidente excepțiile cu privire la principiul neretroactivității legii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul I. de P. al J. C., a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că potrivit prevederilor Legii nr.330/2009, plata premiului anual pentru anul 2010 urma să se efectueze începând cu data de_, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr. 285/2010, s-a dispus că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu ianuarie 2011, astfel că este evident că dreptul pretins nu s-a mai acordat în conformitate cu aceste prevederi legale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. Afacerilor Interne, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a S. ui N. al P. și V. "P. L. "; și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului întrucât nu a avut niciun fel de raporturi juridice privind dreptul invocat. Mai mult, în concret, nu există un drept actual care să poată fi valorificat, rolul esențial în procesul bugetar si în execuția bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului potrivit art. 17 alin.1 din Legea nr. 500/2002.
Din actele si lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat care în perioada indicată în acțiune au avut calitatea de polițiști funcționari cu statut special, așa cum chiar aceștia recunosc.( f 3-4)
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, se solicită obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea " al13-lea salariu";.
În drept, instanța reține că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din Legea nr. 330/2009, care avea următorul conținut :
"(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ".
La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei
legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009.
Așa cum rezultă din prevederile art.46 din Legea nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de_, cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare cu data de_, care la art.8 prevede că :
"Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";.
Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța reține că potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, "plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul". Prin urmare, sunt eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. Dimpotrivă, conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de 1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
Se constată, astfel, că dreptul membrilor de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de_, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință sunt neîntemeiate susținerile referitoare la
încălcarea principiului neretroactivității legii civile, instanța reținând că acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 este neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
Instanța constată că Legea nr.284/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr.1658/_ a C urții Constituționale, s-a constatat că "dispozițiile Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale";.
De asemenea și Legea nr. 285/_ a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658 /_ a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile Legii privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din
fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Mai mult, prin decizia nr. 1615/2011, Curtea Constituțională a arătat, cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. S-a mai reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
Mai mult, a făcut obiectul controlului de constituționalitate și art. 8 din Legea 285/2010, prin Decizia 115/_ Curtea Constituțională statuând că aceste prevederi legale sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 al. 2 - neretroactivitatea legii, art. 20 -Tratatele internaționale privind drepturile
omului, art. 41 -munca și protecția socială a muncii, art. 44- dreptul de proprietate privată.
Prin această decizie Curtea Constituțională a reținut că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.( aspect menționat și în Decizia 1615/2011), și, totodată s-a mai reținut că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și contravenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Nu se poate reține nici incidența prevederilor art. 1 din P. tocolul nr. 1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art. 1 din P. tocolul nr. 1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la "speranța legitimă";, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un "bun";, în sensul primei reguli a art. 1 din P. tocolul nr. 1 la Convenție, în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din P. tocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Mai mult, tribunalul reține că, Curtea Constituțională a arătat, în cuprinsul deciziei nr. 115/2012, că obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului, însă, asupra acestui aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata
acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
S-a mai reținut că nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, Curtea Constituțională a arătat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate private, respectiv că nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța în temeiul textelor de lege anterior menționate, urmează să respingă acțiunea reclamantului în calitate de reprezentant legal ai membrilor de sindicat menționați la f 3-4 ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. N. AL P. SI V.
"P. L. ";,, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat BARLEAN A. I., BORODI I. DINU, BULIGA P. R., CAMPAN V. CĂLIN, CIMPAN A. C. ,
CODOREAN A. GAB. L, CRISTEA VALERIU M., G. Ă IOSIF VALER, GRAUR P. GAB. L, JUDET R. NARCIS, KOVACS A., LAZAR REMUS, L. I. A., MECEA A. M., MICAN ZOLTAN MIHĂILĂ S. L., M. D. UT, MOSUTAN
I. A., M. C. F., M. P. S., M. V., NEMES C. I., ONOFREI A., ONOFREI O., OROC SORIN GAB. L, PADURET C. I., PETRIC
R., PODINA I. UT, P. CA. C., P. S., SIGĂUAN M. CĂLIN, SIGHARTĂU
V., SUCIU A. F., TARNOVAN V., TOMAI I. CĂLIN, TOTH LADISLAU TIBERIU, TRENCA L., U. EȘAN M. A., UTIU CONSTANTIN, VAIDA L., VAIDA M. B., VAIDA SILVIU, VANCEA AURELIAN, ZANC CLAUDIU I., cu sediul în B., str. V. C. nr.19, ap.23, sector 2, CIF 16392628 în contradictoriu pârâții M. A. SI I., cu sediul în B., P-ța R. nr.1A, sector 1, CF 4267095( urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive) și I. DE P. AL J. C., cu sediul în C. -N., str. Traian nr.27, jud.C., CUI 4547109.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
nunțată în ședința publică din 29 Noiembrie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
C. T.
Red.AMB/tehn.MG 5 ex. 09.12.13
