Sentința civilă nr. 1634/2013. Cerere în anulare (OUG 119/2007)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1634/2013
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea cererii în anulare formulate de petenta-debitoare C. M. împotriva Ordonanței nr. 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata creditoare SC A. SA B. .
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de _
, când s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată :
T R I B U N A L U L
Prin Ordonanța nr. 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. _
, s-a admis cererea de ordonanță de plată formulată de creditoarea SC A. SA B. împotriva debitoarei C. M., așa cum a fost precizată, debitoarea fiind obligată să plătească creditoarei suma de 742.955,68 lei, din care 655.383,74 lei reprezintă c/val. facturi și 87.417,21 lei penalități, în termen de 20 de zile de la data comunicării, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 155 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, creditoarea SC AICI B. SA se prevalează în susținerea cererii de emitere a ordonanței de plată de încheierea, în calitate de executant, a contractului de lucrări nr. 1037 din_ cu reprezentantul Primăriei comunei M., în calitate de autoritate contractantă, având ca obiect executarea lucrărilor constând în sistem de canalizare și stație de epurare în localitatea M. .
Titlul IX din Noul Cod de procedură civilă reglementează procedura ordonanței de plată, înlocuind atât procedura somației de plată conținută în OG nr. 5/2001, cât și procedura ordonanței de plată prevăzută de OUG nr. 119/2007.
Conform prevederilor art. 1015, "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1014 alin. 1, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță";.
În cauză, natura contractului încheiat între părți se circumscrie prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care prevede, în cuprinsul art. 286, că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante";.
Așadar, coroborând dispozițiile legale sus citate, instanța a concluzionat în sensul că aparține Tribunalului B. -Năsăud, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată ce face obiectul prezentei cauze.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta debitoare C.
M. și a cărei analiză se realizează cu prioritate conform prevederilor art. 248 C.pr.civ., instanța urmează să o respingă ca nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 rep., unitățile administrativ teritoriale au personalitate juridică, patrimoniu propriu și sunt reprezentate în justiție de primar, astfel încât, în acele ipoteze în care acțiunea în contencios administrativ cuprinde cereri privind plata unor sume de bani decurgând din acte juridice încheiate
de una dintre autoritățile publice constituite în cadrul acestora (în speță contractul de lucrări și actele adiționale încheiate de primarul comunei în numele Primăriei Comunei M., ca autoritate contractantă), se impune, în privința acestor cereri cu caracter patrimonial, chemarea în judecată a respectivelor unități administrativ teritoriale, prin primar.
Examinând actele dosarului, respectiv conținutul celor trei facturilor fiscale nr. 12361/_
, 12384/_ și 12434/_ depuse la dosar (f. 20 - 22 dosar), emise în executarea contractului de lucrări sus menționat și a actelor adiționale la acesta (f. 4 - 19), a căror valoare însumează 868.279,47 lei, tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute pentru pronunțarea unei ordonanțe de plată de art. 1013 C.pr.civ., creanța indicată în cerere reprezentând o obligație de plată a unei sume de bani asumată prin înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă în înțelesul art. 662 C.proc.civ., apărările formulate de pârâta debitoare fiind înlăturate pentru următoarele considerente:
Astfel, susținerea debitoarei potrivit cu care creditoarea nu ar fi executat corespunzător lucrările, făcând trimitere la deficiențele constatate în teren la data de_ și menționate în adresa depusă la dosar la fila 47, nu pot fi primite câtă vreme această pretinsă constatare s-a realizat în afara cadrului și condițiilor stabilite prin contractul încheiat de părți, procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor (conform art. 17 din contract) fiind întocmit și asumat prin semnătură de debitoare la o dată anterioară, respectiv la data de_ (f.28, 29 dosar), acesta atestând în mod neechivoc conformitatea executării obligațiilor de către executant cu clauzele contractuale.
Mai mult decât atât, executarea lucrărilor a căror valoare este menționată în cele trei facturi fiscale în discuție a fost o consecință directă a solicitării de continuare a lucrărilor formulată de debitoare în cuprinsul adresei nr. 1968/_ (f. 27 dosar), iar faptul necontestării sumei datorate creditoarei rezultă și din împrejurarea că, pe parcursul derulării prezentului litigiu, debitoarea a și achitat o parte a sumei reclamate (212.896 lei - la data de_ ), motiv pentru care creditoarea și- a și restrâns pretențiile conform precizării depuse la dosar pentru termenul din_ (f. 67).
Relativ la aprecierea debitoarei cu privire la pretinsa neexigibilitate a creanței, tribunalul apreciază că în cauză aspectul inexistenței fondurilor necesare nu prezintă relevanță pentru a se aprecia asumarea de către debitoare, în mod valabil, a obligațiilor contractuale ce decurg din contractul de achiziție publică de care se prevalează creditoarea, aceasta în condițiile în care principiul forței obligatorii a contractelor se impune a fi conjugat în cauză cu principiul responsabilității care, alături de celelalte principii enumerate de art. 2 alin. 2 din OG nr. 34/2006, stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică.
Totodată, nu se poate imputa, în maniera realizată de debitoare în cadrul întâmpinării formulate în cauză, faptul că, în acord cu prevederile art. 19.2 din contract, nu s-a procedat la sistarea executării lucrărilor, această posibilitate reprezentând un beneficiu, un drept al creditoarei, și nicidecum o obligație.
Prin urmare, în temeiul art. 1021 C.pr.civ., cererea va fi admisă, în sensul că se va ordona debitoarei să plătească creditoarei, conform cererii precizate, suma de 742.955 lei, din care 655.383,74 reprezintă c/v lucrări executate și neachitate conform facturilor mai sus menționate, iar 87.417,21 lei reprezintă penalități de întârziere datorate și calculate potrivit art. 13.2 din contract (0,1% pe zi de întârziere), în termen de 20 de zile de la comunicare.
În temeiul art. 451 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală apărții care a căzut în pretenții, debitoarea va fi obligată să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în sumă de 155 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri, petenta-debitoare, C. M., prin primar, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC AICI SA B.
, a formulat cerere în anulare
, solicitând anularea în tot a ordonanței atacate, iar în subsidiar anularea în parte a ordonanței atacate cu privire la obligarea la plata sumei de 87.417,21 lei, cu titlu de penalități de întârziere. Cu cheltuieli de judecată în instanța de fond și de control .
În motivare s-a arătat că prin ordonanța de plată contestată a fost admisă cererea reclamantei precizată și a fost obligată să-i achite suma de 742.955.68 lei în termen de 20 de zile de la data comunicării, din care 655.383,74 lei reprezentând contravaloare lucrări prestate și 87.417,21 lei penalități.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a executat lucrările convenite în baza contractului de executare lucrări nr. 1037/_ cu Primăria M. ,
privind executarea lucrărilor constând în realizare sistem de canalizare și stație de epurare în comuna M., astfel că sumele solicitate reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în înțelesul dispozițiilor art. 662 Cod Procedură Civilă.
Se consideră hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică, deoarece lecturând cu atenție hotărârea atacată se observă că instanța de fond a înlăturat nejustificat și cu o motivare neconvingătoare apărările, fără o analiză aprofundată a contractului 1037/_ a cărui executare (plată) era finanțată de la bugetul de stat și în mod condiționat, funcție de sumele alocate anual din bugetul de stat, făcând totodată abstracție de actele adiționale la contract referitoare tocmai la modul de plată a lucrărilor executate.
Potrivit dispozițiilor contractului de lucrări nr. 1037/_ executarea lucrărilor este finanțată de la bugetul de stat și nu din fondurile primăriei, astfel că plata lucrărilor executate se face potrivit sumelor alocate din bugetul de stat anual, după cum s-a și prevăzut în dispozițiile art.
5.1. (alin.2), art. 17.2(2) și art. 19.2 din contract, respectiv în actele adiționale la contract.
Urmare a faptului că finanțarea lucrărilor se făcea de la bugetul de stat, debitoarea a și încheiat cu creditoarea actul adițional nr. 2/_, prin care s-a convenit ca termenul de executare și finalizare a lucrărilor să se prelungească până la_, în funcție de sumele alocate prin buget și actul adiționai nr. 3/_, prin care sub pct. 1 s-a convenit că "Termenul de execuție și finalizare a lucrărilor se prelungește în funcție de sumele alocate prin buget."
Având în vedere clauzele contractuale mai sus amintite și cele convenite prin actele adiționale precizate se consideră că plata sumelor de bani era sub condiția suspensivă alocării lor de la bugetul de stat, astfel că ele deveneau exigibile doar în momentul în care ele erau virate în contul comunei de la buget și nu anterior acestei date.
Prin urmare, termenul de plată este de 28 de zile de la data virării banilor din bugetul de stat către Primărie cu destinația respectivă, sau acest termen este împlinit dacă Primăria ar fi fost decăzută din beneficiul termenului de plată potrivit disp. art. 662 alin.(4). Potrivit disp. art. 1417 NCC, debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvență sau, după caz, de insolvență declarată în condițiile legii, precum și atunci când, cu intenție sau dintr-o culpă gravă, diminuează prin fapta sa garanțiile constituite în favoarea creditorului sau nu constituie garanțiile promise ceea ce nu este cazul.
Și potrivit alin.(5) a art. 662 din NCPC, creanțele cu termen sau cele condiționale nu pot fi puse în executare decât după împlinirea termenului (cu excepția debitorului decăzut din beneficiul termenului) sau realizarea condiției, împrejurări inexistente în speță.
Tocmai pentru ca această condiționare a plății să-și producă efectele s-a convenit cu reclamanta ca în cazul neachitării facturilor emise ea să poată sista lucrările până la achitarea lucrărilor executate.
In acest sens, potrivit dispozițiilor art. 19.2 din contract, s-au convenit următoarele: "Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 14 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci executantul are dreptul de a sista executarea lucrărilor sau de a diminua ritmul execuției și de a beneficia de reactualizarea sumei de plată la nivelul corespunzător zilei de efectuare a plății. Imediat ce achizitorul își onorează restanța, executantul va relua lucrările în cel mai scurt timp posibil."
Prin urmare, reclamanții știau că pentru anul 2012 nu erau alocați bani pentru toate lucrările executate, astfel încât trebuia și avea obligația de a nu continua executarea lucrărilor decât în măsura sumelor alocate.
Este adevărat că acesta era un drept al creditoarei, cum spune instanța de fond, care o punea la adăpost de neplata solicitată, ori dacă reclamanta nu și-a exercitat acest drept, a făcut-o pe propriul risc, pe care nu îl poate transfera altcuiva, ea fiind conștientă la data executării lucrărilor că va fi plătită doar odată cu alocarea sumelor de la bugetul de stat, acceptând această situație.
Este adevărat că principiul forței obligatorii a contractului se impune a fi conjugat cu principiul responsabilității, dar aceasta în limita capabilității fiecărui contractant și în spiritul celor convenite. Astfel că este inadmisibil a pune în sarcina unui contractant obligații ce nu și le-a asumat și ce nu pot fi executate din moment ce ea și le-a asumat condiționat de alocarea de la bugetul de stat a sumelor respective fapt despre care reclamanta știa și a contractat în aceste condiții. Apare incorect a pune lipsa de performanță a guvernului pe seama unei comune care în spiritul racordării
la comunitățile secolului XXI s-a angajat să efectueze o lucrare de interes comunitar sub condiția furnizării fondurilor de la bugetul centralizat al statului.
Prin obligarea comunei la plata sumelor solicitate practic se ajunge la desființarea comunei respective din împrejurări mai presus de voința sa. A se vedea în acest sens și adresa Primăriei M. nr. 2169/_ .
Mai susține instanța de fond că pârâta nu a contestat suma datorată creditoarei, fapt rezultat
"și din împrejurarea că, pe parcursul derulării prezentului litigiu, debitoarea a și achitat o parte a sumei reclamate (212.896 lei - la data de_ )11 .Este adevărat că nu a contestat suma datorată pentru că este de bună credință, însă a contestat exigibilitatea ei.
Faptul achitării sumei de 212.896 lei pe parcursul litigiului se datorează împrejurării că acești bani i-au fost alocați în această perioadă de la bugetul de stat cu această destinație și vine să confirme încă o dată modul de achitare a acestor stime și buna credință.
Se precizează că odată cu rectificarea bugetului de stat prin OG nr. 17/_, privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2013 potrivit disp. art. 64 lit."g" a fost alocată suma de 1.000.000.000 lei pentru județe în scopul achitării plăților restante, sens în care a făcut demersurile necesare obținerii acestor sume potrivit actelor anexate.
Pe de altă parte trebuia avute în vedere și dispozițiile O.G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, care prevăd suspendarea executării pentru o perioadă de 6 luni de zile și a evalua consecințele unor penalități ce ar curge de la rămânerea definitivă a ordonanței, respectiv ajungerea la niște sume fabuloase ce nu ar mai putea fi niciodată exercitate.
Cu privire la nelegalitatea obligării la plata de penalități de întârziere având în vedere disp. art. 13.1 din contract
Așa cum s-a arătat prin hotărârea contestată am fost obligați și la plata sumei de 87.417, 21 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Este adevărat că sumele de plată dacă ar fi fost exigibile erau purtătoare de penalități potrivit art. 13 din contract, privitor la "Sancțiuni pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor", numai că în cazul acelorași particularități alo acestui contract particularitățile ce trebuiesc luate în considerare și nu trecute sub tăcere, aceste penalități se datorează doar în condițiile convenite de părți.
Ori, potrivit disp. art. 13.1, aceste penalități se datorează doar "în cazul în care, din vina exclusivă, executantul nu reușește să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract, atunci achizitorul este îndreptățit de a deduce din prețul contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din prețul contractului de 0,1% pe zi, până la maxim 10% din valoarea contractului, fără T.V.A." și potrivit disp. art. 13.2 "In cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu cote procentuală de plata neefectuată de 0,1% pe zi ."
Prin urmare, părțile au convenit că se datorează penalități doar în caz de neîndeplinire culpabilă a obligațiilor și această neîndeplinire a obligațiilor să fie din vina exclusivă a acelei părți.
Ori, în cazul nostru nu se poate vorbi de nici o culpă a pârâtei din cauza căreia să nu se fi făcut plățile și cu atât mai puțin din vina exclusivă a pârâtei. Am fi putut discuta de o asemenea culpă în cazul în care sumele în discuție ar fi fost virate de la buget în contul comunei și aceasta ar fi achitat alte obligații bănești decât cele față de reclamantă.
Dar, așa ceva nu era posibil pe de o parte pentru că o asemenea faptă constituia infracțiune, iar pe de altă parte aceste sume de bani nu au fost încă alocate din bugetul de stat, din care s-a convenit să se facă plățile și pe măsura virării lor în contul pârâtei.
Pârâta SC AICI B. SA a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare formulată și menținerea dispozițiilor ordonanței 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud la data de_ în dosarul nr._ .
În motivare s-a arătat că existenta raportului juridic dintre părți materializat în contractul de lucrări nr. 1037/_, existența facturilor nr. 12361/_, nr. 12384/_, nr. 12434/_, scadența acestor facturi prevăzută la art. 19.1 din contract: «in termen de 28 de zile de la emiterea facturii », prevederile art. 13.2 din contract conform căruia achizitorul datorează penalități, «o cota procentuală de 0,1 % pe zi din plata neefectuată », necontestarea sumei datorate ci, mai mult, efectuarea plații parțiale a sumei de 212.896 lei pe parcursul derulării litigiului, efectuarea procedurii prealabile prevăzută la art. 1014 Cod procedură civilă, conform somației expediate,
procedura civila - creanța certă, lichidă și exigibilă constatând totodată ca pretențiile noastre sunt întemeiate."
Instanța de fond s-a pronunțat in mod corect in sensul ca "inexistenta fondurilor nu prezintă relevanta pentru a se aprecia asumarea de către debitoare, in mod valabil, a obligațiilor contractuale _, acestea in condițiile in care principiul forței obligatorii a contractelor se impune a fi conjugat in cauza cu principiul responsabilității, alături de celelalte principii enumerate de art.2 alin 2 din OG 34/2006 _".
Mai mult, nu ne poate fi imputata executarea pe "propriul risc" al lucrărilor, așa cum susține
C. M., pentru că, așa cum a reținut instanța: "executarea lucrărilor a căror valoare este menționată în cele 3 facturi în discuție a fost o consecință directă a solicitării de continuare a lucrărilor formulată de către debitoare în cuprinsul adresei nr. 1968/_ (fila 27 dosar), iar faptul necontestării sumei datorate rezultă și din împrejurarea că, pe parcursul derulării prezentului litigiu, debitoarea a si achitat o parte a sumei reclamate ".
Instanța de fond a obligat debitoarea la plata penalităților, având în vedere art. 13.2 din contract conform căruia achizitorul datorează penalități, «o cota procentuală de 0,1% pe zi din plata neefectuată». Art. 13.2 nu specifică în mod expres condiția de existență unei culpe a achizitorului, însă chiar și în caz contrar, se poate imputa fără dubii o astfel de culpă a acesteia, având în vedere faptul că «executarea lucrărilor a căror valoare este menționată în cele 3 facturi în discuție a fost o consecință directă a solicitării de continuare a lucrărilor formulată de către debitoare în cuprinsul adresei nr. 1968/_ ".
În drept s-au invocat disp. art. 1013,1023 al (3) Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că
cererea în anulare este întemeiată, deoarece creanța constatată prin ordonanța de plată nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1.013 Cod procedură civilă sub aspectul exigibilității acesteia, pentru considerentele ce vor fi relevate:
Potrivit dispozițiilor contractului de lucrări încheiat între părți nr. 1037/_ și a actelor adiționale la acesta, executarea lucrărilor este finanțată de la bugetul de stat și nu din bugetul debitoarei, astfel că plata lucrărilor executate se face potrivit sumelor alocate din bugetul de stat anual (art. 5.1. (alin.2) din contract, respectiv aliniatul 2 din actul adițional nr.2/2010 la contract).
Ca o consecință a faptului că finanțarea lucrărilor se făcea de la bugetul de stat, debitoarea a încheiat cu creditoarea actul adițional nr. 2/_, prin care s-a convenit ca termenul de executare și finalizare a lucrărilor să se prelungească până la_, în funcție de sumele alocate prin buget, precum și actul adițional nr. 3/_, prin care la pct. 1 s-a convenit că "Termenul de execuție și finalizare a lucrărilor se prelungește în funcție de sumele alocate prin buget."
Din prisma acestor prevederi contractuale sunt corecte susținerile debitoarei în sensul că plata sumelor de bani este sub condiția suspensivă alocării lor de la bugetul de stat, astfel că exigibilitatea acestora este condiționată de momentul în care ele sunt virate în contul comunei de la bugetul de stat.
Referitor la reținerile primei instanțe potrivit cărora pârâta nu a contestat suma datorată creditoarei, fapt rezultat "și din împrejurarea că, pe parcursul derulării prezentului litigiu, debitoarea a și achitat o parte a sumei reclamate (212.896 lei - la data de_ )11, este real că aceasta nu a contestat suma datorată, însă a contestat exigibilitatea ei.
Așa cum susține și debitoarea, achitarea sumei de 212.896 lei pe parcursul litigiului se datorează împrejurării că acești bani i-au fost alocați în această perioadă de la bugetul de stat cu această destinație.
În situația neachitării facturilor emise, creditoarea avea posibilitatea conferită de contract, care se constituie în legea părților, să sisteze lucrările până la achitarea celor deja executate. In acest sens, sunt dispozițiilor art. 19.2 din contract potrivit cărora: "Dacă achizitorul nu onorează facturile în termen de 14 zile de la expirarea perioadei convenite, atunci executantul are dreptul de a sista executarea lucrărilor sau de a diminua ritmul execuției și de a beneficia de reactualizarea sumei de plată la nivelul corespunzător zilei de efectuare a plății. Imediat ce achizitorul își onorează restanța, executantul va relua lucrările în cel mai scurt timp posibil."
Sunt reale constatările instanței în sensul că acesta era un drept al creditoarei, care o punea la adăpost de neplata solicitată, însă, dacă creditoarea nu și-a exercitat acest drept, a făcut-o pe
propriul risc, prevederile contractuale fiind în sensul că plata lucrărilor se va face doar odată cu alocarea sumelor de la bugetul de stat.
Astfel cum a reținut și instanța, principiul forței obligatorii a contractului se impune a fi conjugat cu principiul responsabilității, însă aceasta în limita legii părților, respectiv a clauzelor contractuale asumate.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus reținute și apreciind că sumele solicitate nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în înțelesul dispozițiilor art. 662 Cod procedură civilă, tribunalul va admite cererea în anulare formulată de debitoare, urmând să anuleze Ordonanța nr. 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
În temeiul art. 451 Cod proc. civilă, instanța va obliga creditoarea să plătească debitoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 2100 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru- 100 lei și onorariu avocațial- 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de debitoarea C. M., prin primar, cu sediul în M.
, nr. 282, jud. B. -Năsăud, împotriva Ordonanței nr. 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu creditoarea SC A. SA B. , cu sediul în B., str. Z., nr. 1, jud. B. -Năsăud, și în consecință:
- Anulează Ordonanța nr. 1257/2013 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă creditoarea să plătească debitoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 2100 lei. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. L. T. L. D. E. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
