Sentința civilă nr. 1863/2013. Cerere în anulare (OUG 119/2007)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1863/2013
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare cererea în anulare formulată de petenta-debitoare C. P. B. - PRIN P., împotriva Ordonanței nr. 1438/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ și în contradictoriu cu intimata-creditoare SC E. E. S. .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2013, concluziile reprezentanților părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea in anulare înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. P. B. - PRIN P.
, în contradictoriu cu pârâta S. E. E. S., a formulat cerere în anulare împotriva Ordonanței nr. 1438/_ pronunțata de către Tribunalul Bistrița-Năsăud in dosar nr._, solicitând în principal să se constate inadmisibilitatea cererii introductive de instanța prin neîndeplinirea condiției caracterului cert, lichid si exigibil al creanței deduse judecații, iar în subsidiar să se constate netemeinicia cererii privind emiterea unei ordonanțe de plată cu privire la creanța dedusă judecății și pe cale de consecința să se anuleze Ordonanța de plată nr. 1438/2013, precum si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin cererea formulată de către reclamantă se solicita achitarea debitului restant în cuantum de 140.166,43 lei în baza contractului de lucrări nr. 4847 încheiat între creditoarea SC EUROCONSTRUCT E. S. și debitoare, având ca obiect reabilitarea bazei sportive
P. B. .
In dovedirea pretențiilor formulate creditoarea a anexat cererii introductive atât Contractul de Lucrări nr. 4847/_, Anexa la contractul de lucrări nr. 4847 din data de_ încheiata la data de_, precum si facturile fiscale nr. 97/_ si 251/_ .
Prin Ordonanța nr. 1438/2013, instanța de judecată a hotărât admiterea cererii in contradictoriu cu U.A.T.C. P. B. și a dispus obligarea reclamantei la achitarea in favoarea EUROCONSTRUCT E. S.R.L. a sumei de 140.166,43 lei cu titlu de contravaloare lucrări conform facturilor fiscale nr. 97/_ si 251/_ .
Se apreciază hotărârea instanței de fond criticabila sub mai multe aspecte, fiind lipsită de temei legal, pronunțată cu aplicarea greșită a legii și fără a o justă apreciere a probelor cauzei.
Astfel, cum s-a precizat si in cuprinsul întâmpinării formulate inițial, debitoarea nu înțelege să conteste încheierea contractului de lucrări semnat de cele doua părți, precum și executarea parțială a lucrărilor la care creditoarea s-a angajat, dar prin raportare la temeiul de drept invocat (OUG 119/2007), temei de drept ce este statuat inclusiv prin hotărârea contestata, se consideră inadmisibilă cererea creditoarei, precum și netemeinică în raport de existența și cuantumul creanței solicitate.
Instanța de judecată a argumentat soluția pronunțată prin două argumente:
Prin raportare la pretinsa asumare de reclamantă, prin reprezentant legal, a obligațiilor de plata aferente contractului si ce fac obiectul facturilor fiscale nr. 97/_ si 251/_ .
Prin raportare la prezumata executare a obligațiilor contractuale de către creditoare prin ajungerea la termen a contractului.
Raportat la punctul 1 procedura prevăzută de OUG 119/2007 privind combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale este una specială, imperativă și de strictă interpretare. Prin urmare, demersul creditoarei de recuperare al creanței pe cale ordonanței de plata presupune îndeplinirea următoarelor condiții de admisibilitate:
Creanța să fie certă. Creanța pretinsă de societatea creditoare este una echivocă, aceasta având o natură litigioasă, creanța nu rezidă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fiind o creanță contestata în condițiile art.9 din OUG nr. 119/2007. Pe cale de consecință rezultă lipsa caracterului cert. Astfel fiind, in măsura in care este necesara administrarea de probe pentru a se putea stabili existenta sau cuantumul creanței, emiterea unei ordonanțe de plata nu este posibila, cel ce se pretinde creditor trebuie sa aleagă calea acțiunii de drept comun, concluzie întărita prin dispozițiile art. 9 al. 3 din ordonanța, potrivit cărora "in cazul in care contestația este întemeiata, instanța va respinge cererea creditorului .... creditorul poate introduce cerere de chemare in judecata potrivit dreptului comun " .
Creanța să fie lichida. Determinarea cuantumului obligației de plată este imperativ necesară pentru admisibilitatea unei cereri de emitere a ordonanței de plata. Astfel, deși nu contestă existența raportului de drept contractual contestă natura și cuantumul creanței deduse judecății.
Creanța să fie exigibilă. Si din acesta perspectivă, în raport de caracterul subsidiar al acestei condiții față de prima, consideră că acțiunea creditoarei este inadmisibilă. Lipsa exigibilității creanței este determinată de greșita determinare a cuantumului și scadenței obligațiilor contractual convenite în raport de prevederile contractual asumate.
Transpunând condițiile legal statuate în starea de fapt existenta creanței, în suma pretinsă de reclamanta de 140.166,43 lei, nu este constatată printr-un înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod prevăzut, de lege, nu este certă și, ca atare, nu are caracter exigibil.
Referirea instanței la adresa nr. 880/2012 și la minuta din data de 24.06.20.11 nu sunt de natură să schime caracterul contestat (respectiv neînsușit al creanței), deoarece nici unul din cele două înscrisuri nu relevă natura, cuantumul, dar mai cu seamă asumarea obligației de plată. Potrivit reglementărilor în materie recunoașterea datoriei trebuie să fie voluntară, neîndoielnică, pură și simplă, precum și neafectată de vreo condiție sau rezervă din partea autorului ei, pentru ca ea să fie de natură să producă efectul imputabilității creanței. Ori în Adresa nr. 880/2012 se stipulează: "pentru a va putea achita suma solicitată (deci nu datorata/asumata) de dvs. Prin ordonanța nr. 7/2006, trebuia sa primim sume de la Guvernul României ( obligație sub condiție), lucru ce nu s-a întâmplat
Remarca instanței privitoare la faptul neformulării de obiecțiuni cu ocazia primirii facturii este demontată prin chiar mențiunea ce o precede, respectiv "neacceptarea prin semnătura si ștampila a facturilor fiscale" . Se apreciază că, nefiind semnate si stampilate precum si neînregistrate în evidențele contabile ale autorității publice este, inutilă formularea de obiecțiuni, creanța dedusă judecății fiind inopozabilă în raport de obligațiile contractual asumate.
Din toate actele semnate de părți reiese faptul că obligația de plată este condiționată de două aspecte: executarea lucrărilor certificată prin proces-verbal de recepție a lucrărilor și alocarea bugetară potrivit OUG 7/2006.
Simplul fapt că EUROCONSTRUCT E. S. a întocmit o factura fiscală nu înseamnă că aceasta a fost acceptată la plată. Pe facturile depuse la dosar se poate, observa cu ușurință că aceasta nu conține semnătura sau ștampila aplicată de către debitoare. Acest fapt se datorează în principal aspectului ca lucrările de construcție, obiect a contractului, nu sunt finalizate, iar cele parțiale nu sunt recepționate in conformitatea cu prevederile contractuale coroborat cu Regulamentul de recepție a lucrărilor prevăzut prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea in construcții, cu modificările ulterioare.
Practica instanțelor de judecată, în ceea ce privește înscrisul constatator al creanței care nu poarta semnătura și stampila debitorului, este în sensul respingerii cererii de emitere a ordonanței de plata, considerându-se că înscrisurile care nu poarta semnătura și ștampila debitorului, nu reprezintă înscrisuri acceptate la plată, în sensul prezentat mai sus.
Art. 19.1 din Contractul de lucrări prevede că " Achizitorul are obligația de a efectua plata către executant in termenul convenit de la emiterea facturii de către acesta". Astfel, cuantumul si exigibilitatea sumelor de bani, reprezentând preț, aflate în sarcina achizitorului trebuie să fie convenite de părți. Deoarece în contract nu se prevede o procedură de convenire asupra naturii,
cuantumului și scadenței plăților aceasta urmează a fi efectuată, potrivit procedurii supletive legale, respectiv prin emiterea facturilor de către executant și asumarea, prin semnătura și stampila, de către autoritatea achizitoare.
Aspectul ce determină de plano respingerea acțiunii ca netemeinică din prisma lipsei caracterului exigibil al creanței este condiția suspensivă a exigibilității obligațiilor de plată instituită de părți prin art. 19 din contract si Anexa la contract potrivit căreia suma de 116.016,12 lei( deci nici măcar de 140.166,43 lei) la care se adaugă TVA a fost prins în bugetul local in baza OUG 7/2006, urmând ca diferența (cuantum nedeterminat) să fie plătită atunci când se accesează fondurile de la Guvernul României.
Privitor la creanța cuprinsă în Contractul de lucrări obiect al pricinii se menționează că obligațiile de plată a prețului contractual sunt stipulate în mod expres ca fiind afectate, de condiție suspensivă de exigibilitate a obligației de plată, condiția consensual hotărâtă fiind încasarea de către beneficiar a alocărilor primite de la bugetul de stat. In" cuprinsul art. 19 al. 1 se prevede in mod expres faptul că plata lucrărilor efectuate se va face în termenul convenit de la emiterea facturii iar potrivit convenției din anexa la contract plată este condiționată ca exigibilitate de alocarea bugetara prin OUG nr. 7/2006.
Instanța in mod eronat si tendențios apreciază clauza indicata ca termen " incert" de plata atâta vreme cât este neechivoc faptul că obligația de plată este supusă condiției de înregistrare a alocării bugetare. Atâta vreme cât alocarea nu a fost încasată de către reclamantă obligația de plata si deci creanța nu este scadentă.
Pe de altă parte este eronat raționamentul instanței potrivit căruia echivalează termenul contractului cu încetarea efectelor contractului si de aici cu faptul că obligațiile contractuale nu pot subzista " in lipsa unei clauze contractuale exprese" ( pag 4 ultim paragraf). In completare instanța in mod corect apreciază că " obligația de plata a prețului devine exigibila, intr-adevăr in momentul alocării banilor de la buget" însă consideră că " momentul exigibilității îl poate reprezenta cel mai târziu data încetării efectelor contractului".
De acord însă data încetării efectelor contractului nu este cea prevăzuta in art. 6.1 ( durata contractului) ci cea la care sunt finalizate si recepționate raporturile juridice (lucrările) sinalagmatice dintre părți. In acest sens este expres prev. in art. 19.6 din contract ca " contractul nu va fi considerat terminal până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de către comisia de recepție, care confirma că lucrările au fost executate conform contractului".
Așadar, reclamanta, prin emiterea facturilor, a încălcat prevederile contractului și anexei la contract ținând cont de faptul că sumele de plata nu au putut fi achitate motivat de faptul că nu au putut fi accesate fondurile de la Guvern. Achitarea prețului contractual din alte capitole bugetare decât cel vizând plățile aferente OUG nr. 11/2006 constituie elementele constitutive ale infracțiunii de deturnare de fonduri publice astfel cum este reglementată de art. 302 Cod penal.
Din actele dosarului, aspect necontestat de către pretinsa creditoare, reiese, că lucrările nu sunt finalizate. Potrivit art. 19 alin. 4 lucrările efectuate trebuie să fie dovedite printr-o situație de lucrări provizorii acceptata de către achizitor, ori la dosar nu există, aferent facturilor indicate, depuse situații de lucrări acceptate la plata. Art. 51 alin. 3 din Legea 273/2006 statuează că: "Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe baza de documente justificative,_ care sa confirme prestarea servicii/or" . Documentul justificativ trebuie sa cuprindă datele cantitative si valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, alături de celelalte elemente prevăzute la pct. 2 din Normele Metodologice aprobate prin Ord. nr. 3512/2008, obligații legale neîndeplinite de către reclamantă.
Date fiind cele anterior prezentate, caracterul vădit contencios al pricinii si necesitatea administrării unui probatoriu inadmisibil in prezenta procedura (expertiza judiciara contabila, expertiza tehnica in construcții si verificare de scripte) se consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de emitere a unei Ordonanțe de plată prevăzute de OUG nr. 119/2007 astfel, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, condiții imperativ prevăzute de art. 2 din OUG nr. 119/2007 impunându-se admiterea prezentei cereri în anulare si anularea Ordonanței nr. 1438/2013 ca nelegală și netemeinică.
In drept, s-au invocat disp. art. 115, 116, 274 Cod procedura civila, OUG 119/2007.
SC Euroconstruct E. S. a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare, pentru următoarele motive:
În mod temeinic și legal instanța de judecată a apreciat că susținerile debitoarei privind neacceptarea facturilor nu pot fi apreciate ca justificate, în împrejurările în care, din corespondenta purtată între părți și actele încheiate ulterior executării lucrărilor, rezultă în mod neechivoc faptul că reclamanta debitoare recunoaște debitul, singurul motiv invocat pentru neplată fiind reprezentat de lipsa fondurilor.
Ori, în mod just instanța de judecată a apreciat că acest motiv nu poate fi apreciat cu fiind unul temeinic, care să justifice neexecutarea obligației de plată.
În împrejurările în care reclamanta debitoare recunoaște debitul restant și se obligă să-1 plătească (chiar în lipsa unui termen clar precizat), este evident că a acceptat facturile, prin care au fost facturate lucrările, care au fost recepționate. Astfel, nu se pune problema unei excepții de neexecutare a contractului pentru justificarea neexecutării obligației de plată a prețului.
Singurul motiv invocat de reclamanta debitoare în cadrul corespondenței contractuale constă în faptul că nu a primit de la Guvern fondurile necesare, nicidecum în neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a lucrărilor de către subscrisa, astfel că, din înscrisurile depuse la dosar de subscrisa rezultă că nu există probleme litigioase între părți sub acest aspect. în consecință, necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea construcții având ca obiectiv stabilirea stadiului executării lucrărilor și calitatea acestora afirmată de reclamantă în motivarea cererii în anulare nu este justificată de împrejurările cauzei, de modul în care a avut loc executarea contractului. Necesitatea administrării unui vast probatoriu este afirmată doar pe considerente juridice nesusținute de realitate, pentru a imprima cauzei un caracter litigios, pentru a demonstra în mod artificial, fără susținere pe plan probator, că debitul este incert. Dar, aceste susțineri sunt contrazise chiar de înscrisurile existente la dosarul cauzei, înscrisuri prin care reclamanta recunoaște debitul.
Prin adresa nr.880 din_ reclamanta arată: "Dacă vom primi bani de la Guvern vă vom onora datoria" Este evident că nu se pune problema unei creanțe incerte, nerecunoscute de reclamantă, ci de un cu totul alt motiv pentru justificarea neexecutării obligației.
Se mai arată că absolut toate motivele formulate în motivarea cererii în anulare constituie simple speculații juridice asupra actelor depuse la dosar, lipsite de suport pe plan probator.
Singura problemă care se impune a fi analizată, care nu rezultă cu forța evidenței din actele încheiate între părți, este reprezentată de exigibilitatea creanței.
Din acest punct de vedere, instanța de judecată în mod temeinic și legal a reținut că între părți s-a încheiat contratul de lucrări nr.4847 din_ în cadrul contractului părțile au prevăzut în mod expre și neechivoc durata contractului: 4 luni începând de la data de_ (pct.6). Prin urmare, este evident că obligațiile ambelor părți urmau a fi executate în această perioadă, pe durata de valabilitate a contractului și nu după epuizarea efectelor sale, astfel că ne aflăm în prezența unei create exigibile.
În concluzie, se solicită a se constata că sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 119/2007 pentru emiterea ordonanței de plată, motiv pentru care se solicită respingerea cererii în anulare și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obligația de plată a lucrărilor constând in reabilitarea de către creditoare a bazei sportive P.
B. a fost asumata de debitoare, conform contractului de lucrări nr. 4847/_ și a anexei la acesta, sub condiția executării lucrărilor, certificată prin proces-verbal de recepție, și a alocării bugetare a sumelor.
Astfel, potrivit art. 19 al. 1 din contract, plata lucrărilor efectuate se va face în termenul convenit de la emiterea facturii, iar potrivit convenției din anexa la contract vizând precizarea surselor de finanțare, diferența de bani față de suma cuprinsă în bugetul local urma să fie plătită atunci când se accesează fondurile de la Guvernul României, conform OUG nr. 7/2006.
Conform art. 19 alin. 4 din contract, lucrările executate trebuie să fie dovedite printr-o situație de lucrări provizorii acceptata de către achizitor.
Debitoarea contesta finalizarea lucrărilor, precum si recepția celor executate in conformitate cu prevederile contractuale.
Tribunalul constată că la dosarul de fond nu există anexat, aferent facturilor depuse, situații de lucrări acceptate la plată.
Adresa nr. 880/2012 și minuta din data de 24.06.20.11, la care face referire prima instanță, nu conferă creanței caracterul cert, lichid și exigibil, deoarece prin aceste două înscrisuri, se
precizează că suma solicitată de creditoare urmează să fie achitată după ce aceasta va fi alocată de guvern.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, prevăzute de OUG nr. 119/2007, deoarece creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de art. 2 din OUG nr. 119/2007, urmând sa admită cererea in anulare si sa anuleze Ordonanța de plată nr. 1438/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud
- Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
Va obliga intimata creditoare să plătească petentei-debitoare cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 19,80 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, onorariul avocațial nefiind justificat cu chitanța care să facă dovada plății acestuia de către reclamantă..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulă de petenta-debitoare C. P. -B., prin P., cu sediul în P. B., str. P., nr. 512, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata SC E.
S.
, cu sediul în B., b-dul M. V., nr.4, bl. M17, camera 601-616, sector 3 și în consecință:
- anulează Ordonanța de plată nr. 1438/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
Obligă intimata creditoare să plătească petentei-debitoare cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 19,80 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE,
GREFIER,
B. L. T.
M.
D.
- CIC
- semnează grefier șef secție
L. C.
Red/dact: BLT/HVA _
