Sentința civilă nr. 167/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ NR.167/2013
Ședința publică din data de 04 martie 2013 Instanța constituită din: JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.11; pct.
15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa 1 la Ordinul Ministrului A. și I. nr._ _, formulată de reclamantul M. C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. J. C.
, I. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Excepția este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-au înregistrat la dosar întâmpinare din partea M. ui Afacerilor Interne, prin care s-a solicitat respingerea excepției de nelegalitate și judecarea cauzei în lipsă și documentația care a stat la baza emiterii actului în raport de care s-a invocat excepția de nelegalitate.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar un înscris din partea I.G.P.R. din cadrul M.A.I., prin care învederează că nu deține actele solicitate de instanță, ele fiind deținute de M. ui Afacerilor Interne.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art.10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
După deliberare, Curtea apreciază că la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată în dosarul cu numărul_ al Tribunalului C.
, reclamantul M. C. a formulat următoarele excepții de nelegalitate:
excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.11 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/214 din_ ;
excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/214 din_ .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care a intrat în vigoare la data de_, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 (Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la data de_ conform art. 46 din lege), a stabilit la art. 1 că de la data intrării sale în vigoare, toate pensiile inclusiv pensiile de stat ale polițiștilor devin și se vor numi "pensii"; în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Din expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 rezultă că scopul adoptării sale l-a reprezentat eliminarea tuturor legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii sociale.
Ca urmare a eliminării acestor pensii speciale și înlocuirii lor cu pensiile de drept comun prevăzute de Legea nr. 19/2000, pensiile speciale de serviciu, de invaliditate și de urmaș prevăzute de art. 10 din Legea nr. 179/2010 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor au fost înlocuite cu pensiile de drept comun pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parțială, de invaliditate și de urmaș, prevăzute de art. 40 din Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat Legea nr. 19/2000 și care a intrat în vigoare în data de_ a preluat în întregime în art. 51 pensiile stabilite anterior de Legea nr. 19/2000 la art. 40 și nu a instituit alte tipuri de pensii, cum este pensia de serviciu a polițiștilor.
Legea nr. 263/2010 prevede la art. 171 că la data intrării sale în vigoare pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul acestei legi.
Prin urmare, ca efect al dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensia de serviciu a polițiștilor, ca pensie specială, a fost eliminată definitiv atât ca denumire, cât și ca drept social, Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 263/2010 stabilind că în sensul legii generale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale toate pensiile speciale se vor numi simplu "pensii".
De vreme ce pensia de serviciu a polițiștilor nu mai există, "pensia de serviciu" la care face referire art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 nu poate fi considerată decât ""pensie"" în înțelesul legii generale (Legea nr. 263/2010) în materie de pensii și asigurări sociale în vigoare la data adoptării art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010, ca efect al Legii nr. 119/2010, care nu a fost abrogată și ca efect al dispozițiilor art. 171 din Legea nr. 263/2010.
Însă, așa cum a arătat, în înțelesul Legii nr. 263/2010 prin pensie se înțelege și pensie de invaliditate, potrivit art. 51 din lege, astfel încât persoanele ce beneficiază de pensia de invaliditate nu pot fi excluse de la beneficiul acordat de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 în lipsa unor dispoziții contrare ale unui act normativ de același nivel sau de nivel superior.
Pentru aceste motive, consideră că Ordinul M.A.I. nr. S/214 din 0_ a definit o noțiune și un drept social care nu mai există prin adăugare la legile mai sus amintite, iar prin instituirea excluderii pensiei de invaliditate din noțiunea de "pensie", astfel cum trebuie interpretată "pensia de serviciu"prevăzută de art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010,
Ordinul M.A.I. nr. S/214 din 0_ a modificat prevederile art. 20 alin. (2) din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 prin adăugarea acestei excluderi și prevederile art. 51 din Legea nr. 263/2010 prin adăugarea unei noi pensii, respectiv pensia de serviciu a polițiștilor.
Ordinul M.A.I. nr. S/214 din 0_ a fost adoptat contrar voinței legiuitorului ce se desprinde din expunerea de motive la Legea nr. 119/2010, definind o pensie specială pe care legiuitorul a dorit să o elimine.
Pensia de invaliditate nu se încadrează în noțiunea de "pensie de serviciu" la care fac referire prevederile ordinului atacat.
Condiționarea aplicării art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 de încadrarea pensiei beneficiarului într-una din categoriile de pensii prevăzute de art. 51 lit. a) - c) din Legea nr. 263/2010 pârâtul I.P.J. C. constituie o adăugare la lege fără nicio justificare de fapt și de drept.
Rațiunea acordării ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 avută în vedere de legiuitor o reprezintă ajutarea financiară a polițiștilor pe perioada rămasă până la împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, cunoscându-se că celelalte pensii (anticipată și de invaliditate) sunt mai mici decât cea pentru limită de vârstă.
Acest ajutor se acordă și polițiștilor care beneficiază de pensie de invaliditate, deoarece art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 prevede că în cazul persoanelor care pot desfășura activitate peste limita de vârstă de pensionare prevăzută de lege acest ajutor se acordă pentru fiecare an întreg rămas până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal. Una din condițiile desfășurării activității peste limita de vârstă de pensionare prevăzută de lege este și aptitudinea medicală a persoanei de a continua această activitate, rezultând per a contraria că în cazul persoanelor inapte medical acest ajutor poate fi acordat doar pentru fiecare an întreg rămas până la împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.
Un alt argument pentru sensul diferit urmărit de legiuitor în ceea ce privește folosirea în art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 a termenului de ,,pensie de serviciu" îl reprezintă dispozițiile art. 21 alin. (1) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010.
De vreme ce legiuitorul a prevăzut ajutoare financiare pentru polițiștii clasați "Apt limitat", cu atât mai mult dispozițiile art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 nu pot fi interpretate în mod restrictiv, în sensul înlăturării polițiștilor clasați "Inapt medical" de la compensarea financiară avută în vedere de legiuitor în aceste cazuri speciale.
Dreptul la încasarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 nu poate justifica excluderea polițiștilor ale căror raporturi de serviciu au încetat ca urmare a încadrării lor într-un grad de invaliditate de la beneficiul ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010, deoarece acordarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin.
(1) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 are o rațiune și finalitate diferită de cel prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010.
Natura ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 este cea a unui premiu pentru fiecare an servit în structurile statului, pe când ajutorul prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 are natura unei compensații salariale pentru diferențele salariale încasate în minus de polițist pe perioada rămasă până la împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege.
O interpretare a art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 în sensul avut în vedere de ordinul atacat ar crea o discriminare fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă între polițiștii care se pensionează anticipat cu intenție și cei care sunt nevoiți să se pensioneze anticipat din motive medicale.
Lipsa justificării rezonabile și obiective și lipsa proporționalității între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop rezultă din lipsa unui temei legal care să justifice acest tratament diferentiate.
Din aceste considerente, neplata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 încalcă atât art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., cât și art. 14 din Convenție.
În ceea ce privește pensia de invaliditate, Legea nr. 263/2010 nu condiționează plata pensiei de invaliditate de prezentarea deciziei de pensie în original și în copie.
Din contră, Legea nr. 263/2010 prevede la art. 104 alin. (3) lit. a) o excepție în ceea ce privește momentul plății pensiei de invaliditate de la regula generală instituită de art. 104 alin. (2) din lege.
Ordinul atacat nu respectă nici măcar regula generală, conform căreia pensiile se acordă de la data înregistrării cererii de pensionare.
În situația pensiei de invaliditate legiuitorul a instituit un beneficiu al plății de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu condiția înregistrării cererii de pensionare în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.
Prevederile pct. 15.13. din Ordinul M.A.I. nr. S/214 din 0_ înlătură fără nicio justificare acest beneficiu stabilit de legiuitor cu titlu de măsură de protecție și de ajutorare a persoanelor încadrate medical într-un grad de invaliditate, modificând data plății prin adăugare la lege.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția Generală Juridică
a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a
O.M.A.I. nr. S/214/2011 ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că, întrucât legiuitorul reglementează în mod distinct acordarea acestui ajutor numai pentru personalul care beneficiază de pensie de serviciu, pentru aplicarea acestei prevederi, punctul 15.1 din anexa nr. 1 la O.m.a.i. nr. S/214/2011 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, definește noțiunea de "pensie de serviciu", prevăzută la 311. 20 alin (2) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea nr. 28412010, în această categorie fiind incluse drepturile de pensie prevăzute la art.
51 Iit. a) - c) din Legea nr, 26312010 privind sistemul unitar de pensii, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pensia pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțial.
În condițiile în care noțiunea de "pensie de serviciu" nu se mai regăsește în cuprinsul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, cu modificările și completările ulterioare, se pune problema de a nu putea aplica și acorda ajutorul reglementat la 311. 20 alin. (2) din Capitolul II al anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât a fost necesară identificarea unei variante de corelare a actelor normative din domeniu.
Raționamentul care a stat la baza procedurii contestate de către reclamant a ținut cont de dispozițiile art. 95 din Anexa nr. VII Ia Legea nr. 28412010, prin care M.A.I. este abilitat să emită norme metodologice de aplicare a Legii-cadru pentru personalul propriu și de art. 27 din O.G. nr. 3812003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, unde dreptul prevăzut la alin. (2) al articolului amintit era acordat doar polițiștilor la încetarea raporturilor de serviciu cu drept de pensie de serviciu, precum și prevederile art.11 din Legea nr.179/2004, privind pensiile de stat și alte drepturi
de asigurări sociale ale polițiștilor, în vigoare până la_, prin care pensia de serviciu putea fi pensie pentru limită de vârstă, anticipată și anticipată parțial.
Analizând excepția de nelegalitate invocată prin prisma dispozițiilor legale relevante, precum și a susținerilor părților, curtea reține următoarele:
Prin dispozițiile pct.15.11 și 15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/214 din_, s-au prevăzut următoarele:
Pct.15.11 - În noțiunea de pensie de serviciu prevăzută la art.20 alin.2 din Anexa VII la legea 284/2010 se cuprind categoriile de pensii reglementate la art.51 lit.a - c din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii.
Pct.15.13 - Ajutorul prevăzut la art.20 alin.2 din Anexa VII la legea 284/2010 se plătește după ce persoana beneficiară prezintă decizia de pensie - în original și în copie.
Aceste dispoziții dintr-un act administrativ au fost contestate de reclamant pe calea excepției de nelegalitate, considerând că au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Legii 263/2010, în sensul că, prin efectul Legii 119/2010, toate pensiile de serviciu au devenit, simplu, pensii în înțelesul Legii 19/2000, iar pensia de invaliditate trebuia, la rândul său, să fie inclusă în noțiunea de pensie. Prin excluderea acesteia, se creează o discriminare fără justificare rezonabilă între polițiștii care se pensionează anticipat cu intenție și cei care sunt nevoiți să se pensioneze anticipat din motive medicale.
Motivul care a stat la baza demersului judiciar al reclamantului a fost refuzul pârâtului IPJ C. de a-i achita reclamantului ajutorul prevăzut de art.20 alin.2 din Anexa nr.VII la Legea 284/2010.
Curtea reține că instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate este abilitată să verifice concordanța actului supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, prevăzut de art.1 alin.5 din Constituția României și art.4 alin.3 din Legea 24/2000.
În speță, prin stabilirea faptului că în noțiunea de pensii de serviciu la care se referă art.20 alin.2 din Anexa nr.VII la Legea 284/2010 se cuprind pensiile reglementate la art.51 lit.a - c din Legea 263/2010, precum și a faptului că ajutorul respectiv se plătește numai după prezentarea unui anumit înscris în original și în copie, ministrul administrației și internelor a acționat în exercitarea competențelor legale conferite de art.95 din Titlul VII al Legii 284/2010, pe baza și în executarea acesteia, fără a adăuga la aceasta, ci doar explicând o anumită noțiune prin raportare la cadrul legislativ general (pct.15.11), respectiv detaliind procedura de plată a ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea 284/2010 (pct.15.13).
Astfel, curtea reține ca fiind incidente în cauză următoarele texte legale:
Art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea 284/2010
- Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu
, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas
până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază;
Art.1 din Legea 119/2010
- pe data intrării în vigoare a legii, următoarele categorii de pensii (denumite generic pensii speciale
), stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor;
Art.2 alin.3 din Legea 119/2010
- pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art.1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare;
Art.51 din Legea 263/2010
- în sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii:
pensia pentru limită de vârstă;
pensia anticipată;
pensia anticipată parțială;
pensia de invaliditate;
pensia de urmaș.
Analizând coroborat aceste texte legale, precum și condițiile specifice în care se acordau pensiile de serviciu comparativ cu pensiile de invaliditate, curtea apreciază că pensia de invaliditate, astfel cum era concepută legislativ, era distinctă de pensia de serviciu acordată polițiștilor (aceasta putând fi, potrivit legii, pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțială) și, odată cu intrarea în vigoare a Legii 119/2000, nu a fost asimilată noțiunii de pensie în înțelesul Legii 19/2000.
Din această perspectivă, precizarea făcută de legiuitorul secundar în sensul că în noțiunea de pensie de serviciu prevăzută la art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea 284/2010 se cuprind categoriile de pensii prevăzute la art.51 lit.a - c din Legea 263/2010 (respectiv pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată și pensia anticipată parțială) nu adaugă la lege, ci este rezultatul unei interpretări sistematice, corecte, a textelor legale incidente, explicând ce anume înseamnă, în noul cadru normativ privind pensiile, noțiunea reminiscentă de pensie de serviciu regăsită în cuprinsul Legii 284/2010 adoptate ulterior intrării în vigoare a Legii 119/2010.
Pe cale de consecință, nu subzistă argumentarea reclamantului conform căreia actul contestat instituie o discriminare fără nicio justificare rezonabilă și obiectivă între polițiștii care se pensionează intenționat anticipat și cei care sunt nevoiți să se pensioneze anticipat din motive medicale, întrucât însăși legea reglementează distinct aceste două categorii de polițiști, or, în situații distincte, tratamentul distinct este justificat obiectiv și rezonabil.
Cu privire la nelegalitatea pct.15.13 din normele metodologice, în primul rând, curtea reține că acest text nu condiționează plata pensiei de invaliditate de prezentarea deciziei de pensie, ci plata ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea 284/2010. Din acest punct de vedere, pct.15.13 din norme nu modifică art.104 din Legea 263/2010, text legal care se referă la momentul plății pensiei de invaliditate și nu la momentul plății ajutorului, astfel cum s-a reținut anterior.
Oricum, curtea reține că, prin detalierea unei anume proceduri de plată a ajutorului prevăzut de art.20 alin.2 din Anexa VII la Legea 284/2010, printre care prezentarea deciziei de pensie în original și în copie, nu se adaugă la lege, în sensul că nu se adaugă la condițiile pe care legea le prevede pentru obținerea acestui ajutor. Într-adevăr, printre aceste condiții se află și cea a dovedirii că solicitantul beneficiază de una din pensiile prevăzute la art.51 lit.a - c din Legea 263/2010, or, prin prezentarea acestui înscris, se probează chiar condiția în discuție.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.4 alin.2 din Legea 554/2004, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a pct.15.11, precum și ale pct.15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I.
- Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/214 din _
.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor pct.15.11, precum și ale și pct.15.13 din Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I. - Anexa 1 la Ordinul Ministrului A. și I. nr.S/214 din_, formulată de reclamantul M. C., cu domiciliul în C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989, nr.150, bl.B2, ap.34, jud. C. în contradictoriu cu pârâții I. DE P. J.
C., cu sediul în C. - N., str. T., nr.27, jud. C., I. AL P. R., cu sediul în B., str. M. V., nr.6, sector 5, și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B., P. R. nr.1A, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. V. D.
Red. C.P. dact. GC 6 ex/_
