Sentința civilă nr. 1772/2013. Contencios. Litigiu achiziții publice

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios A. ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1772/2013

Ședința publică din data de 11 Octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.

Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de creditoarea S. AG prin S. AG - S. B. -R., împotriva debitoarei U. A. T. C. R., având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.

Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 4 octombrie 2013 susținerile și concluziile reprezentantului debitoarei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 11 octombrie 2013.

Deliberând, constată:

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S. AG - persoană juridică de naționalitate austriacă - prin S. AG - S. B. -R., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

U. A. T. C. R., obligarea pârâtei la plata sumei de 848.182,13 lei reprezentând penalități contractuale, consemnate în factura fiscală nr. 13100009 din_, aplicate în urma întârzierii plăților, pentru intervalul_ -_, calculate în conformitate cu prevederile sub- clauzei 11.8 din Acordul Contractual nr. 5422 din_, corelate cu specificațiile Anexei (care conține condițiile contractuale particulare), precum și cu precizările corespunzătoare sub-clauzei

din Condițiile speciale obligatorii pentru forma scurtă de contract.
În motivare, s-a arătat că între reclamantă, în calitate de antreprenor și beneficiarul C. R. s-a încheiat, la data de_, Acordul contractual cu nr. 5422, în vederea realizării operațiunilor și lucrărilor specifice privind obiectivul "Asfaltare străzi, extindere rețea de apă, extindere rețea de canalizare și modernizare piața publică în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud".
Lucrările executate au fost dovedite printr-o situație corespunzătoare, în conformitate cu cerințele clauzei 11.2, confirmată ulterior de către beneficiar și aptă să constituie temei pentru întocmirea facturii.
În conformitate cu condițiile stabilite prin clauza 11.2 din contract, la intervale lunare, antreprenorul va fi îndreptățit la plata valorii lucrărilor executate, în acest sens urmând să transmită lunar beneficiarului o situație de plată care să cuprindă sumele la care se consideră îndreptățit. în continuare, potrivit clauzei 11.3, în decurs de 28 de zile de la transmiterea fiecărei situații lunare de plată, beneficiarul va plăti antreprenorului suma specificată în situația de plată, din care se scade suma reținută prevăzută în Anexă și orice sumă pentru care beneficiarul și-a motivat dezacordul.
Potrivit prevederilor clauzei 11.8 - întârzieri în efectuarea plăților - pentru fiecare zi de întârziere a plății de către beneficiar, care depășește termenul de plată (de 28 de zile), antreprenorul va fi îndreptățit la plata dobânzii cu procentul stipulat în Anexă, aplicat la suma neplătită. Conform specificațiilor din Anexă, rata dobânzii aplicabile antreprenorului în cazul întârzierii plăților este de 21,9 % pe an - respectiv 0,06 % pe zi.
Din perspectiva dispozițiilor art. 1 al O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aplicabilă la data încheierii contractului -_, "părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești". În contextul acestei reglementări, termenul de "dobândă", utilizat de altfel și în contractul nr. 5422 din_, este sinonim cu penalitatea convenită prin clauza penală.
Totalul penalităților de întârziere, pentru intervalul_ - dată la care prima factură era scadentă, până la data de_ - moment la care a intervenit ultima plată, este de 848.187,13 lei, iar modalitatea de calcul este detaliată în Anexă la acțiune.
Obligația de plată a penalităților a subzistat în sarcina debitorului până în momentul stingerii integrale a debitului principal, motiv pentru care reclamanta apreciază că are dreptul de a pretinde și primi aceste penalități până la data efectuării plății integrale și efective.
Operațiunea de calcul a avut în vedere, după cum relevă și tabelul din Anexă, data scadenței facturilor emise de către reclamantă, procentul aplicabil în cazul întârzierii plăților, momentul și cuantumul plăților efectuate de către beneficiar, precum și intervalul concret de timp scurs de la data scadenței până la data stingerii integrale a obligațiilor de plată - respectiv_ .
În conformitate cu mențiunile suplimentare introduse la sub-clauza 11.8 prin intermediul Condițiilor speciale obligatorii pentru forma scurtă de contract, beneficiarul va plăti dobânda generată de întârzierea în efectuarea plăților pe baza unei facturi emise de către antreprenor. Societatea reclamantă s-a prevalat de textul acestei clauze și a procedat la întocmirea și transmiterea către beneficiar a facturii cu nr. 13100009 din_, pentru suma de 848.187,13 lei. C. R. i-a restituit factura în discuție, iar explicațiile corespunzătoare sunt expuse în adresa beneficiarului cu nr. 1753 din_ .
Lucrările determinate prin contract au fost executate și finalizate de către reclamantă, fiind ulterior recepționate și acceptate de către debitorul beneficiar.
Fiecare obiectiv al proiectului a fost recepționat pe baza unui document distinct, întocmindu-se astfel :
1. Procesul-verbal nr. 2829 din_ - de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectul

"Asfaltare străzi în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud" - prin care se consemnează că lucrările executate în beneficiul debitorului au respectat prevederile proiectului și corespund din punct de vedere calitativ, iar în aceste condiții comisia a propus admiterea recepției la terminarea lucrărilor;

Procesul-verbal nr. 2830 din_ - de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectul

"Extindere rețea de apă în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud" - prin care lucrările executate în beneficiul debitorului au fost apreciate ca fiind conforme cu cerințele impuse de proiect și corespunzătoare din punct de vedere calitativ, iar în aceste condiții comisia a propus admiterea recepției la terminarea lucrărilor;

Procesul-verbal nr. 2831 din_ - de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectul

"Modernizare piață în localitatea R., județul Bistrița - Năsăud" - prin care se consemnează că lucrările executate în beneficiul debitorului au respectat prevederile proiectului și corespund din punct de vedere calitativ, iar în aceste condiții comisia a propus admiterea recepției la terminarea lucrărilor;

Procesul-verbal nr. 2832 din_ - de recepție la terminarea lucrărilor pentru obiectul

"Extindere rețea de canalizare în localitatea R., jud. Bistrița-Năsăud" - prin care se consemnează că lucrările executate în beneficiul debitorului au respectat prevederile proiectului și corespund din punct de vedere calitativ, iar în aceste condiții comisia a propus admiterea recepției la terminarea lucrărilor.

Se apreciază că se impun unele precizări cu privire la legea aplicabilă contractului de achiziție publică menționat, pe de-o parte, și pe de altă parte la legea care se va aplica prezentei cereri, în sensul că este necesară a fi subliniată distincția între legea aplicabilă actului juridic și cea aplicabilă acțiunii în justiție care se întemeiază pe respectivul act juridic.

Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului, nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și din pentru alte elemente ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele sale, pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.

Această regulă se desprinde atât din dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 71/2011, însă și mai pregnant din art. 102 al aceleiași legi, potrivit căruia, "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

În lumina textului de lege reprodus mai sus, rezultă că în ceea ce privește contractul invocat, toate aspectele legate de lămurirea clauzelor, de identificarea efectelor precum și a modalităților

legale de executare vor intra sub incidența dispozițiilor generale ale Codului civil din 1864, ale Codului Comercial, ale legislației finanțelor publice de la data încheierii sale, precum și a normelor specifice privind achizițiile publice, prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.

Cât privește legea care se va avea în vedere la judecarea cererii noastre, în prealabil semnalăm că potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, "procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite."

Prezenta cerere este promovată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/_, act normativ adoptat pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 827/_, în vigoare din_ ).

Punctul 68 al O.U.G. nr. 77/2012 a modificat alineatul (1) al art. 286 al O.U.G. nr. 34/2006, acesta având în consecință următoarea formulare :

"Art. 286. - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

De asemenea, conform art. III al O.U.G. nr. 77/2012, "contestațiile, procesele și cererile în materie de achiziții publice, aflate în curs de soluționare în fața Consiliului sau, după caz, a instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute."

Secțiunea a 9 - a din O.U.G. nr. 34/2006 reglementează norme de procedură care se aplică litigiilor având ca obiect cereri privind executarea contractelor de achiziție publică.

În conformitate cu reglementarea prevăzută de art. 24 al actualului Cod de Procedură Civilă (Legea nr. 134/2010), "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar prin corelare cu art. 192 alin. (2) al aceluiași Cod, care stabilește că "procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii", conchide reclamanta că normele de procedură aplicabile cererii sunt cele conținute de legea în vigoare la data sesizării instanței - respectiv la data înregistrării cererii, moment care marchează efectiv începerea procesului.

În acest context de reglementare, legea specială de procedură în vigoare la data introducerii prezentei cereri va fi O.U.G. nr. 34/2006, în forma sa actuală, iar aceasta va fi aplicabilă pe tot parcursul procesului.

Temeiul legal al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 286 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006, iar cererea privește executarea de către debitorul - beneficiar comuna R. a obligației de plată a penalităților de întârziere, ce decurge din clauza penală convenită în Contractul cu numărul 5422 din_ .

Articolul 1082 al vechiului cod civil instituia prezumția de culpă în cazul obligațiilor contractuale, prevăzând că simplul fapt al neexecutării prezumă culpa debitorului obligației. Potrivit clauzei penale înscrisă în contract, dobânda (penalitățile) reprezintă remediul legal și contractual de natură a acoperi societății reclamante, ca și creditor, pagubele cauzate prin întârzierea plății, sancționând în același timp culpa debitorului pentru neîndeplinirea obligației.

Existența creanței pretinse prin această acțiune izvorăște din contract și este dovedită conform art. 43 al Codului Comercial. Art. 1535 alin. (1) din Noul Cod Civil, deși nu se aplică speței, poate fi avut în vedere, iar textul acestuia prevede că "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic."

Penalitățile se datorează de la expirarea termenului de plată, dobândind caracter cert, lichid și exigibil cu fiecare zi care curge fără să se fi onorat debitul principal, iar existența unei creanțe certe nu trebuie confundată cu valoarea creanței, care ilustrează caracterul lichid al acesteia.

Formularea pretențiilor privind plata dobânzii produse de întârzierea în efectuarea plății nu reprezintă altceva decât o fructificare a clauzei penale stabilită și acceptată fără obiecțiuni de către debitor în cadrul contractului de achiziție publică.

În dreptul comercial clauza penală se cumulează cu executarea contractului; dacă debitorul nu-și execută obligația asumată, creditorul este îndreptățit să obțină daunele prevăzute în clauza penală, nefiind nevoie ca acesta să dovedească întinderea prejudiciului.

Clauza penală, fiind în sine un contract, este obligatorie între părți, potrivit art. 969 al vechiului Cod Civil, preluat într-o formulare evidentă în art. 1270 alin. (1) al noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009), care statornicește principiul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Acordul contractual cu debitorul s-a încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, fiind vorba așadar de un contract de achiziție publică, definit prin art. 3 litera f) al Ordonanței de Urgență (în forma aplicabilă la data de_ ) ca fiind "contractul... cu titlu oneros, încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul sau mai mulți operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanțe de urgență." De asemenea, Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 (privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii), la Titlul I - Definiții și Principii Generale, prin art. 1 alin. (2) lit. (a), definește similar contractele de achiziție publică.

Actul juridic încheiat cu debitorul reprezintă un contract comercial, fiind perfectat între un comerciant și o autoritate publică ce desfășoară activități prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006. întârzierea executării obligației de plată rezultată dintr-un contract comercial va genera fără îndoială penalități, potrivit convenției părților. Un raționament contrar, în sensul excluderii contractului de achiziție publică din sfera contractelor care intră sub incidența instituției clauzei penale, ar avea pur și simplu semnificația lipsirii de orice conținut și de orice efect a acestui instrument de reparare a daunei provocate creditorului, consacrat prin lege și aplicabil fără discuție într-un contract comercial așa cum este contractul de achiziție publică.

Contractul de achiziție publică este și un act administrativ asimilat, iar principiile atribuirii și executării acestuia, cât și scopul O.U.G. 34/2006, impun autorității statale obligația de a urmăriri respectarea și aplicarea lor.

Totodată, se impune a fi făcută o distincție între durata contractului - respectiv perioada în care contractul va produce concret efecte juridice, și durata de execuție a lucrărilor care fac obiectul contractului, convenită de părți.

Un contract de lucrări, atribuit în urma unei proceduri de achiziție publică, își va produce efectele până la încheierea procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor contractate și eliberarea garanției de bună execuție.

Potrivit art. 94 al H.G. nr. 9256/2006, "indiferent de momentul inițierii procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a verifica, înainte de încheierea contractului, respectarea dispozițiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidența legislației privind finanțele publice". Art. 94 a fost modificat de punctul 57 al articolului unic din

H.G. nr. 834/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 515 din 27 iulie 2009 - fiind astfel în vigoare și pe deplin aplicabil la data semnării contractului de achiziție publică nr. 5422 din_ .

C. R. a inițiat investiția care a făcut obiectul Acordului Contractual cu nr. 5422 din_ pe baza unei finanțări derulate prin F.E.A.D.R. (Măsura 322) - acronimul pentru Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală - un instrument al Uniunii Europene prin care țărilor membre li se acorda fonduri pentru implementarea Politicii Agricole Comune.

Măsura 322 se referă la renovarea și dezvoltarea satelor și face parte din Axa 3 dintre cele 4 care constituie direcțiile de finanțare prin FEADR, stabilite prin Planul Național Strategic 2007 - 2013.

Cadrul general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 a fost reglementat prin H.G. nr. 224 din_ (publicată în Monitorul Oficial nr. 176 din_ ).

Potrivit art. 7 al acestui act normativ: "(1) Cheltuielile generale și specifice necesare pentru realizarea proiectului sunt eligibile dacă sunt realizate și efectiv plătite de beneficiar după data semnării contractului de finanțare și dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

sunt necesare pentru desfășurarea proiectului și în conformitate cu principiile managementului financiar adecvat, ale economiei și ale eficienței costurilor;
sunt efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat cu APDRP;
sunt înregistrate în evidențele contabile ale beneficiarului, sunt identificabile și verificabile și sunt susținute de originalele actelor de plată, precum și de documente justificative, în condițiile legii."

H.G. nr. 759 din_ - privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 517 din _

), stabilea prin art. 2 următoarele: "(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general:

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar între 1 ianuarie 2007 si 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare."

În fine, O.U.G. nr. 74 din_ (privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală si Fondul european pentru pescuit si a fondurilor alocate de la bugetul de stat. . .), publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din_, definea cheltuielile eligibile, la art. 2 alin. (2) lit. f), ca fiind "cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate din FEGA, FEADR și FEP, care pot fi finanțate atât din contribuția financiară a Comunității Europene, cât și din cofinanțarea publică și/sau cofinanțarea privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor".

Secțiunea a 3-a din O.U.G. nr. 74/2009 reglementează mecanismul de finanțare din fonduri externe nerambursabile și de la bugetul de stat aferent FEADR. în acest sens, art. 14 stabilește următoarele :

"(1) în bugetele beneficiarilor care sunt finanțați integral din bugetul de stat sau bugetele fondurilor speciale se cuprind integral, la titlul «Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile postaderare», la codul de clasificație corespunzător, sumele necesare finanțării valorii totale a proiectelor proprii, finanțate din FEADR, cu excepția proiectelor de asistentă tehnică.

(3) Pe parcursul execuției bugetare, pentru asigurarea resurselor de finanțare prevăzute la alin. (1), beneficiarii care au calitatea de ordonatori de credite ai bugetului local pot contracta finanțări rambursabile sau pot utiliza disponibilitățile fondului de rulment, prin derogare de la prevederile art. 58 alin. (1)-(3) și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare."

Atât pe pagina de internet a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale -www.madr.ro, cât și pe cea a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - www.apdrp.ro, este disponibil

"Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 322 - Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale". Ghidul prezintă regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectului de investiții, precum și modalitatea de selecție, aprobare și derulare a proiectului.

În cadrul capitolului 2.4. - Tipuri de investiții și cheltuieli neeligibile s-a introdus o notă de avertizare, prin care se precizează că "Finalizarea proiectului FEADR presupune ca beneficiarul să finalizeze atât partea de investiție suportată prin cheltuielile eligibile cât și partea de investiție realizată prin cheltuielile neeligibile."

În sens identic, prin Comunicatul de presă emis în data de 07 iunie 2010, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - menționează următoarele :

Proiectele cu finanțare nerambursabilă FEADR vor fi punctate doar în funcție de cheltuielile eligibile. Astfel, investițiile suportate din cheltuieli neeligibile nu sunt luate în considerare la punctarea criteriilor de selecție. Toate proiectele eligibile sunt punctate în acord cu criteriile de selecție menționate în Ghidul Solicitantului, fiecare din acest criteriu având stabilit un anumit număr de puncte.

Un proiect poate cuprinde cheltuieli eligibile dar și neeligibile. Fondurile nerambursabile sunt acordate doar pentru decontarea cheltuielilor eligibile. Cheltuielile considerate a fi neeligibile vor fi suportate integral de către beneficiarul proiectului. Lista tipurilor de investiții și cheltuielile

eligibile cât și a celor neeligibile se regăsește în Ghidul Solicitantului aferent fiecărei Măsuri de finanțare.

Ceea ce este de reținut este faptul că finalizarea proiectului FEADR presupune ca beneficiarul să finalizeze atât partea de investiție suportată prin cheltuielile eligibile, cât și partea de investiție realizată prin cheltuielile neeligibile.

Această clarificare se aplică pentru următoarele măsuri de investiții: Măsura 121

"Modernizarea exploatațiilor agricole", Măsura 123 "Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere", Măsura 312 "Creare și dezvoltare micro-întreprinderi", Măsura 313

"încurajarea activităților turistice" și Măsura 322 "Renovarea si dezvoltarea satelor".

Criteriile de eligibilitate sunt acele condiții obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către potențialul beneficiar la întocmirea proiectului pentru a putea fi selectat în vederea acordării fondurilor nerambursabile SAPARD sau FEADR. Criteriile de eligibilitate generale ale măsurii și cele specifice ale submăsurilor sunt menționate în Fișa tehnică disponibilă ca Anexă la Ghidul Solicitantului.

Cheltuielile eligibile sunt cheltuieli care pot fi co-finantate prin Programul SAPARD și prin FEADR. Pentru a fi considerate eligibile în contextul proiectului, cheltuielile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Să fie necesare pentru desfășurarea proiectului, să fie prevăzute în cadrul contractului de finanțare și să fie în conformitate cu principiile unui management financiar solid;

Să fie efectiv realizate pe perioada execuției proiectului și să respecte prevederile din Contractul de finanțare, cu excepția studiilor de fezabilitate și a studiilor conexe (studii tehnice, economice, plan de afaceri, avize, autorizații, acorduri, taxe legale aferente acestora) a căror cheltuială poate fi făcută înainte de semnarea contractului de finanțare dar după emiterea Deciziei Comisiei Europene prin care se va acorda managementul fondurilor SAPARD pentru R. .

Să figureze în registrele contabile ale beneficiarului, să fie identificabile și verificabile și să fie susținute de originalele actelor de plată justificative.

Valoarea eligibilă a proiectului - reprezintă suma cheltuielilor pentru bunuri, servicii și/sau lucrări care se încadrează în Lista cheltuielilor eligibile precizată în Ghidurile solicitantului și care pot fi decontate prin FEADR; procentul de cofinanțare publică și privată se calculează prin raportare la valoarea eligibilă a proiectului.

Valoarea neeligibilă a proiectului - reprezintă suma cheltuielilor pentru bunuri, servicii și/sau lucrări care sunt încadrate în Lista cheltuielilor neeligibile precizată în Ghidurile solicitantului și, ca atare, nu pot fi decontate prin FEADR; cheltuielile neeligibile nu vor fi luate în calcul pentru stabilirea procentului de cofinanțare publică; cheltuielile neeligibile vor fi suportate financiar integral de către beneficiarul proiectului.

Față de explicațiile oferite de actele normative reproduse și de documentele emise de către ministerul de resort, rezultă că în cazul investițiilor derulate cu finanțare prin FEADR, mecanismul de decontare este următorul :

În vederea rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, beneficiarul finanțării - respectiv autoritatea contractantă achizitoare din contractul de achiziție publică - transmite către Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit o cerere de rambursare; înainte de solicitarea rambursării, cheltuielile respective trebuie deja să fie efectuate și plătite de către beneficiarul finanțării.

După cum precizează O.U.G. nr. 74/2009, beneficiarii precum comuna R. au obligația să- și prevadă distinct în buget sumele necesare finanțării valorii totale a proiectului pentru care au obținut finanțarea nerambursabilă prin FEADR.

Beneficiarul finanțării este obligat să achite integral cheltuielile aferente proiectului - cu alte cuvinte, o autoritate contractantă, care a inițiat o procedură de atribuire a realizării unei investiții, ce beneficiază la rândul ei de finanțare nerambursabilă prin FEADR, și a procedat și la încheierea contractului de achiziție publică cu ofertantul declarat câștigător (devenit antreprenor), are obligația de a achita integral și efectiv antreprenorului, în conformitate cu clauzele contractului încheiat, contravaloarea serviciilor prestate și lucrărilor executate de către acesta, pentru a putea ulterior solicita și obține din partea autorității de implementare rambursarea acestei contravalori.

Clauza privind plata lucrărilor numai în funcție de finanțarea oferită comunei R. prin contractul încheiat cu A.P.D.R.P. - care nu este parte în contract, este în fond o clauză pur

potestativă, întrucât doar comuna R. este cea care poate influența această finanțare - în direcția obținerii rambursării cheltuielilor cu condiția imperativă ca aceste cheltuieli să fi fost efectuate și efectiv plătite de către comuna R. societății reclamante, la în termenul de plată convenit prin contract.

Articolul 94 din H.G. nr. 925/2006 instituie în sarcina autorității contractante obligația de a verifica, înainte de momentul semnării unui contract de achiziție publică, respectarea dispozițiilor referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele care intră sub incidența legislației privind finanțele publice.

Este adevărat că inițierea unei proceduri de atribuire nu reprezintă o angajare de fonduri în accepțiunea Legii finanțelor publice, însă categoric semnarea contractului reprezintă un angajament legal al autorității contractante care la rândul lui este indisolubil legat de un angajament bugetar prealabil.

Înainte de a demara o procedură pentru atribuirea unui contract de achiziție publică, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să identifice oportunitățile de finanțare pentru îndeplinirea în bune condiții a respectivului contract. Ceea ce înseamnă că practic la momentul încheierii contractului sumele necesare pentru executarea integrală a obligațiilor de plată asumate de autoritatea contractantă prin contractul respectiv trebuie să existe cu certitudine.

Prin urmare, în măsura în care autoritatea contractantă poate identifica, în sensul celor menționate, fondurile necesare în vederea îndeplinirii contractului de achiziție publică ce se dorește a fi atribuit, are dreptul de a continua aplicarea procedurii potrivit legislației în vigoare, însă la momentul semnării contractului, ce reprezintă angajamentul legal, sursele de finanțare trebuie asigurate în mod obligatoriu.

Se precizează faptul că interdicția pentru autoritățile contractante de a încheia un angajament legal în sensul dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, așa cum este un contract de achiziție publică, ce reprezintă o bază legală pentru angajarea fondurilor publice ale unei autorități contractante, fără existența certă a surselor de finanțare necesare îndeplinirii obligațiilor de plată asumate prin angajamentul respectiv, rezultă din prevederile care reglementează finanțele publice.

Definit de art. 2 alin. (1) punctul 3. al Legii nr. 273/2006, precum și de art. 2 punctul 3 al Legii nr. 500/2002, angajamentul legal constituie o fază din procesul execuției bugetare și reprezintă orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice.

Pe lângă angajamentul juridic, care generează drepturi și obligații, prin normele imperative care guvernează finanțele publice s-a definit și angajamentul bugetar. Angajamentul bugetar își are originea în autorizarea bugetară. Acest angajament nu este un act juridic, ci o operațiune particulară a contabilității publice, menită să asigure respectarea obligațiilor instituției ce decurg din angajamentele juridice - în speță, contractul de achiziție publică, precum și respectarea obligației instituției de a nu depăși autorizarea bugetară - respectiv creditul de care dispune.

Principiul este confirmat și în textul Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1792 din

24 decembrie 2002 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale - care stabilește că "angajarea oricărei cheltuieli din fonduri publice îmbracă doua forme de angajamente :

Angajamentul legal - fază în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice.
Angajamentul bugetar - orice act prin care o autoritate

competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate. Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă și să fie semnat de ordonatorul de credite. Angajamentul legal ia forma unui contract de achiziție publică, comandă, convenție, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut ere. (punctul 1 -

"Angajarea cheltuielilor" - paragraful 14).

Angajamentul juridic coexistă cu angajamentul bugetar și sunt inseparabile. Angajamentul juridic constituie un act juridic creator de drepturi și obligații (din care rezultă o obligație de plată), iar angajamentul bugetar reprezintă o rezervare de credite. Prin urmare, dacă se creează o obligație de a plăti, trebuie să se rezerve și creditele în baza cărora să se dispună plata, ca urmare a executării angajamentului juridic.

Esențială în definirea angajamentului bugetar nu este atât accentuarea faptului că acest angajament este o operațiune de rezervare a creditelor, ci a scopului în care se face această rezervare, și anume punerea în rezervă a creditului pentru ca, atunci când trebuie executat un angajament juridic din care rezultă o obligație de plată, să existe creditul în baza căruia să se dispună plata.

Din toate normele evocate se distinge cu claritate regula conform căreia nu se poate face un act juridic din care rezultă o obligație de plată dacă nu există credit în baza căruia să se dispună plata. Prin urmare, înainte ca proiectul de act să devină act juridic (prin semnătura ordonatorului de credite), trebuie obligatoriu verificat dacă există credit.

Mai simplu spus, înainte de angajarea oricărei cheltuieli bugetare - precum cea de natura unei achiziții publice - autoritatea inițiatoare este obligată să identifice și să asigure fondurile necesare acoperirii cheltuielii - în speță, a plății prețului contractului de achiziție publică. Efectuarea de cheltuieli fără ca acestea să aibă credit (autorizare bugetară) înseamnă a angaja statul în raporturi juridice din care derivă obligații de plată, fără a exista însă și fondurile din care să se poate efectua plata. Prin art. 71 din Legea nr. 500/2002, fapta este calificată drept infracțiune și, prin urmare, intră sub incidența legii penale. Articolul 14 alin. (3) al Legii nr. 500/2002 prevede cât se poate de elocvent că "nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare."

Potrivit art. 21 alin. (2) al Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, primarul unității administrativ-teritoriale are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului local. în condițiile instituite de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1792/2002, "ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli într-o perioadă în care se știe că bunul, lucrarea sau serviciul nu va putea fi executat, recepționat și plătit până la data de 31 decembrie a exercițiului bugetar curent." în continuare, același Ordin stabilește că "în situația în care, din motive obiective, angajamentele legale de cheltuieli nu pot fi plătite până la finele anului, acestea se vor plăti din creditele bugetare ale exercițiului bugetar următor." Deși Legea nr. 500/2002 enunță principiul anualității, plata este permisă în contul exercițiului următor. Astfel, conform dispozițiilor art. 61 alin. (2) ,, . . . orice cheltuială angajată, lichidată și ordonanțată în cadrul prevederilor bugetare și neplătită până la data de 31 decembrie se va plăti în contul bugetului pe anul următor." Atât timp cât legea nu introduce nici o normă specială, obligația de plată există câtă vreme există angajamentul juridic.

În considerarea și aplicarea principiilor universal valabile de interpretare a contractelor, ce călăuzesc activitatea instanței de judecată, actul (contractul, care include și clauza penală) trebuie interpretat în înțelesul în care el poate produce efecte, și nicidecum în sensul de a-l lăsa fără niciun efect, potrivit art. 978 al vechiului Cod Civil. în raport cu acest principiu, clauza penală din contractul nr. 5422 din_ nu poate fi apreciată ca fiind caducă; din contră, este o clauză perfect legală, valabilă și prin urmare pe deplin funcțională.

De asemenea, în privința interpretării contractelor, aceasta se va realiza după intenția comună a părților, iar nu după sensul strict literal al termenilor - or contractul cu comuna R. a avut ca scop executarea succesivă a unei lucrări, în schimbul primirii - de asemenea succesive, a unor sume de bani - după trecerea unui anume interval, iar în situația neexecutării sau întârzierii executării obligațiilor, părțile au convenit instituirea sancțiunii penalităților de întârziere. Potrivit art. 979 Cod Civil, clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului.

Contractul încheiat cu comuna R. este un contract de achiziție publică, definit prin art. 3 litera f) al O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la_ ) ca fiind "contractul... cu titlu oneros". Avem de-a face evident cu un contract sinalagmatic, caracterizat prin interdependența obligațiilor reciproce. Reciprocitatea și interdependența obligațiilor, precum și împrejurarea că fiecare obligație reciprocă este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații. Dându-și consimțământul la încheierea contractului, fiecare parte își asumă sarcina realizării interesului urmărit de cealaltă parte, care la rândul său are încredere că acest obiectiv comun al contractului va fi realizat. Rezultă că între părțile contractante există o dependență reciprocă, ceea ce caracterizează legătura de solidaritate dintre ele.

Forța obligatorie a contractelor presupune ca părțile contractante să își îndeplinească obligațiile contractuale, acest fapt asigurând stabilitatea și echilibrul relațiilor economice. în cazul în care una dintre părți nu își execută obligațiile prevăzute în contract, va fi angajată răspunderea

contractuală, întrucât neexecutarea unei obligații contractuale esențiale compromite cerința menținerii echilibrului contractual între interesele părților.

"Convențiile trebuie executate cu bună credință, iar ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa" (art. 970 Cod Civil). Obligația de plată la scadența stabilită în contract, care revenea comunei R., era o obligație de rezultat și nu de diligentă, iar prin inexistența fondurilor sau nealocarea acestora, precum și prin invocarea contractului încheiat cu A.P.D.R.P., pârâta își invocă propria culpă, ceea ce este profund nelegal. Nealocarea resurselor de finanțare pentru plata integrală a contractului constituie fără discuții o neîndeplinire de către pârâtă a unei obligații legale.

In data de 23 februarie 2011 a fost publicată Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, care prevede că Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2009 a Parlamentului European și a Consiliului se abrogă de la 16 martie 2013, fără a aduce atingere obligațiilor care revin statelor membre privind termenele de transpunere a directivei în legislația națională și de aplicare a acesteia.

Directiva nr. 2011/7/UE a fost adoptată pe fondul constatării faptului că "în cadrul tranzacțiilor comerciale între operatori economici și autorități publice, numeroase plăți sunt efectuate mai târziu decât a fost stabilit în contract. . deși mărfurile sunt livrate sau serviciile sunt prestate, numeroase facturi corespunzătoare acestora sunt achitate mult după scadență". Legislativul european a avut în vedere că "astfel de întârzieri în efectuarea plăților afectează lichiditățile întreprinderilor și complică situația financiară a acestora. Acestea afectează, de asemenea, competitivitatea și rentabilitatea întreprinderilor, odată ce creditorul trebuie să obțină finanțări externe din cauza efectuării cu întârziere a plăților. Riscul apariției acestor efecte negative crește în mod considerabil în perioadele de încetinire a creșterii economice, când accesul la finanțare este mai dificil.

Întârzierea în efectuarea plăților constituie o încălcare a contractului care, în majoritatea statelor membre, a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, datorită dobânzilor mici sau inexistente aplicate pentru întârzierea în efectuarea plăților și/sau a procedurilor greoaie de acțiune. Pentru a inversa această tendință și pentru a descuraja întârzierile în efectuarea plăților, se impune o schimbare decisivă în direcția creării unei culturi a efectuării prompte a plăților, inclusiv aceea în care ar trebui să fie considerat, în toate situațiile, drept clauză sau practică contractuală inechitabilă orice caz de excludere a dreptului de a percepe dobânzi. Această schimbare ar trebui să includă, de asemenea, introducerea unor dispoziții specifice referitoare la termenele de plată și la despăgubirea creditorilor pentru cheltuielile suportate și, printre altele, dispoziții care să constate caracterul vădit inechitabil al excluderii dreptului la despăgubire pentru cheltuielile suportate în vederea recuperării fondurilor.

În general, autoritățile publice beneficiază de venituri mai sigure, mai previzibile și mai continue decât întreprinderile. în plus, multe autorități publice pot obține finanțare în condiții mai avantajoase decât întreprinderile. In același timp, în comparație cu întreprinderile, autoritățile publice depind mai puțin de edificarea unor relații comerciale stabile pentru a-și realiza obiectivele. Termenele de plată lungi și efectuarea cu întârziere a plăților de către autoritățile publice pentru bunuri și servicii generează costuri nejustificate pentru întreprinderi. Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme specifice în ceea ce privește tranzacțiile comerciale pentru furnizarea de bunuri sau servicii de către întreprinderi către autoritățile publice, norme care să stabilească, în special, termene de plată care să nu depășească în mod normal 30 de zile calendaristice, în afara cazului în care contractul prevede în mod expres dispoziții contrare, care trebuie să fie justificate în mod obiectiv de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, dar care să nu depășească, în orice caz, 60 de zile calendaristice.

Prezenta directivă ar trebui să interzică abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorilor.

În special, excluderea absolută a dreptului de a percepe dobânzi ar trebui să fie considerată întotdeauna drept vădit inechitabilă, în timp ce, în cazul excluderii dreptului la despăgubiri pentru cheltuielile de recuperare, ar trebui să se presupună că aceasta este vădit inechitabilă."

În conformitate cu dispozițiile art. 12, R. avea obligația să transpună integral Directiva 2011/7/UE în legislația națională până la data de 16 martie 2013.

La data de 05 aprilie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 72 din_ (publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din_ ) privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante. Legea evocată constituie transpunerea în dreptul intern a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

ART. 12 Noțiune

Practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.

ART. 14

Clauze calificate de lege ca abuzive

Sunt calificate ca abuzive, nefiind necesară verificarea existenței circumstanțelor prevăzute la art. 13 sau a altor circumstanțe specifice cauzei clauzele contractuale care :

exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
fixează o obligație de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;
prevăd un termen mai mare de la care creanța produce dobânzi decât cel prevăzut la art. 3 alin. (3) sau, după caz, la art. 6 si art. 7 alin. (1);
fixează, în contractele dintre profesioniști și autorități contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1);
elimină posibilitatea plății de daune-interese suplimentare;
stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Potrivit art. 15, "(1) clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută", iar "(2) răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele și practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare."

În final, art. 21 al Legii nr. 72/2013 precizează că "dispozițiile prezentei legi, cu excepția prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi."

Din interpretarea textului art. 21 rezultă cu suficientă evidență că prevederile art. 15 sunt integral aplicabile inclusiv obligațiilor de plată rezultând din contracte încheiate între profesioniști și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2013 - respectiv 05 aprilie 2013.

Corelând obligatoriu textul art. 21 și 15 cu cel al art. 12 și 14 din Legea nr. 72/2013, consecința logică este că, inclusiv în contractele de achiziție publică încheiate anterior datei de 05 aprilie 2013, orice clauză contractuală prin care se exclude posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare este calificată de lege ca abuzivă și sancționată cu nulitate absolută.

In prezenta cauză, instanța trebuie obligatoriu să judece situația în raport cu ceea ce Legea nr. 273/2006, Legea nr. 500/2002, H.G. nr. 925/2006. Ordinul M.F.P. nr. 1792/2002, respectiv H.G. nr. 224/2008, H.G. nr. 759/2007 și O.U.G. nr. 74/2009 prevăd imperativ în sarcina oricărei autorități publice, inclusiv a celei care este beneficiară a unei finanțări nerambursabile prin F.E.A.D.R., care se angajează într-un contract de achiziție publică, prevederi de la care comuna R. nu poate și nici nu trebuie să i se permită să deroge.

În demersul de examinare și interpretare a problematicii termenului de plată din contractul cu comuna R. trebuie în mod necesar pornit de la certitudinea pe care chiar actele normative mai sus menționate o oferă oricărui operator economic - și anume aceea că la data semnării contractului, autoritatea contractantă deține integral fondurile necesare plății lucrărilor executate. Nu are relevanță că finanțarea este asigurată prin F.E.A.D.R., în temeiul unui contract corespunzător încheiat cu A.P.D.R.P., atâta vreme cât comuna R. era indiscutabil obligată ca în prealabil, ca și condiție a rambursării cheltuielilor, să achite integral societății noastre contravaloarea lucrărilor executate.

Față de aceste sublinieri, termenul de plată din contractul cu comuna R. nu poate fi decât cel de 28 zile de la transmiterea facturii, iar acesta este termenul acceptat de către societatea noastră,

în baza obligației legale a autorității contractante de a dispune integral, la momentul semnării contractului (angajament legal), de fondurile necesare plății acestuia (credit bugetar.)

Contractul de achiziție publică nu este și niciodată nu poate fi un contract sub condiție, pentru că O.U.G. 34/2006 nu prevede sub nicio formă o asemenea ipoteză. Pe cale de consecință - și față de prevederile explicite și imperative ale: art. 94 din H.G. 925/2006, ale Legii nr. 500/2002, ale Legii nr. 273/2006, ale Ordinului M.F.P. nr. 1792/2002 corelate cu cele ale art. 44 alin. (1) din Constituție, art. 21 și 12, 14 și 15 din Legea nr. 72/2013 și cu cele ale art. 970, 978 și 979 din vechiul Cod Civil

Nici obligația de plată a comunei R. nu poate fi una afectată de o condiție pur potestativă, a cărei îndeplinire să depindă de o terță persoană, străină de contract.

Potrivit art. 1082 al vechiului Cod Civil, aplicabil prezentei cauze, dacă creditorul dovedește existența creanței, neexecutarea se prezumă atât timp cât debitorul nu dovedește contrariul - respectiv executarea. Reclamanta a dovedit într-o manieră suficientă existența creanței, iar pârâta nu a făcut dovada inexistenței acesteia.

Pârâta C. R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Între comuna R. și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP) a fost încheiat contractul de finanțare nr. C 322010860600004/_ pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului național de dezvoltare rurală R. .

Obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă, pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F 322010860600004 pentru Proiectul "Asfaltare străzi, extindere rețea de apă, extindere rețea canalizare și modernizare piață publică în localitatea R., jud. Bistrița-Năsăud." (art.l(l)).

După semnarea contractului de finanțare, după ce proiectul a fost declarat eligibil, s-a organizat de către comuna Ronda licitație publică, în vederea atribuirii contractului de lucrări, în temeiul O.U.G.nr.34/2006.

În urma licitației publice a fost încheiat Acordul Contractual nr.5422/_ între C. R. în calitate de Beneficiar și creditorul STRASBAG AG AUSTRIA în calitate de Antreprenor.

În privința modalității de plată a finanțării nerambursabile, potrivit art. 5 (3) din contractul de finanțare "Beneficiarul poate opta pentru plata finanțării nerambursabile în maximum cinci transe", prin urmare plata s-a făcut de către Autoritatea Contractantă (APDRP) către Beneficiar (C.

R. ) în cinci tranșe. După ce autoritatea contractantă făcea plata către comuna R., în baza documentelor justificative, la rândul său debitoarea făcea plata către creditoare.

Afirmațiile creditoarei potrivit cărora nu ar fi avut cunoștință despre acest aspect, și în opinia acesteia o astfel de clauză este o clauză pur potestativă, sunt neadevărate. Creditoarea și-a asumat modalitatea de plată "In tranșă" avându-se în vedere contractul de finanțare dintre C. R. și APDRP, iar acest aspect rezultă în mod clar din Sub-clauza 11.3 cuprinsă în contractul încheiat între creditoare și debitoare, clauză însușită prin semnarea acesteia și care prevede următoarele

"Plățile se vor efectua în 5 tranșe, conform contractului de finanțare încheiat de Beneficiar cu APDRP 39.

În prezenta cauză nu se poate vorbi de o condiție pur protestativă, așa cum afirmă creditoarea. întrucât părțile au convenit de comun acord, în baza principiului libertății contractuale, că plățile se vor efectua avându-se în vedere contractul de finanțare încheiat între debitoare și APDRP, creditoarea asumându-și respectarea drepturilor și obligațiilor de către părțile din contractul de finanțare, O.U.G 34/2006 neinterzicând sub nicio formă o astfel de clauză.

Chiar dacă creditoarea nu era parte în contractul de finanțare, avea cunoștință de prevederile acestuia, cunoștea faptul că plata lucrărilor urma să se facă exclusiv din fonduri nerambursabile, la termenele stabilite în contractul de finanțare, în urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar, documente justificative care trebuiau obținute de la de antreprenor, creditorul din prezentul dosar (art. 5 (1) și (2) din contractul de finanțare).

Din, toată corespondența purtată cu creditoarea, atât de către pârâtă, cât și de către firma de consultanță (anexele 38-51 la prezenta întâmpinare), rezultă că reclamanta a fost în permanență informată despre acest tip de proiect care se desfășoară pe principiul de "decont". În același timp, prin aceleași adrese i-au fost solicitate o serie de documente justificative în vederea decontării,

documente care nu au fost depuse de creditoare în timp util pentru ca pârâta să poată depune cererea de plată la autoritatea contractantă.

Or, având în vedere faptul că anumite întârzieri la plată s-au datorat creditoarei, prin nedepunerea documentelor justificative solicitate, aspect ce rezultă din adresele comunicate acesteia, solicitarea de penalități, prin invocarea propriei culpe, nu este întemeiată și prin urmare, se consideră că trebuie respinsă.

Așa cum rezultă și din adresa nr. 3394/_ (anexa 30), nr. 1753/_ (anexa 33) și nr. 5086/_ (anexa 39) comunicate creditoarei, lucrarea urma să fie realizată 100% din fonduri europene nerambursabile, pârâta nedispunând de aceste sume din bugetul local, motiv pentru care s- a și apelat la acest tip de finanțare, neavând obligația legală, potrivit H.G.R. nr. 224/2008, de a prevedea în bugetul local sumele necesare acestei lucrări cum în mod eronat se susține în cererea de chemare în judecată,

Contractul de finanțare încheiat cu APDRP este un contract "standard", un contract "cadru" supus legislației europene, fiind vorba despre fonduri europene, contract ale cărui clauze trebuiau respectate în totalitate și în forma în care au fost semnate, debitoarea neputând modifica contractul pe parcursul derulării acestuia, nici măcar clauza cu privire la modalitatea de plată, acest aspect fiind adus la cunoștință ofertanților participanți la licitație, inclusiv creditoarei.

Creditoarea, care așa cum am mai arăta, avea cunoștință despre toate aceste aspecte, și le-a asumat, iar promovarea unei astfel de acțiuni după aproape 3 ani de la recepția lucrării și de la plata integrală a acesteia (anexele 56-84 la prezenta întâmpinare) este abuzivă și prin urmare se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Reaua-credință a creditoarei rezultă și din faptul că, prin cererea de chemare în judecată se solicită penalități ce rezultă din facturi fiscale emise în perioada_ -_, aceleași facturi fiscale față de care chiar creditoarea susține ca nu mai are alte pretenții financiare, potrivit notificării înregistrate la Primăria comunei R. sub nr. 5108/_ (anexa 52 din prezenta întâmpinare).

În cazul în care pe parcursul derulării Acordului contractual nr. 5422/_, creditoarea ar fi fost nemulțumită de modalitatea în care se face plata ar fi avut posibilitatea să suspende lucrările potrivit sub-clauzei contractuale 12.2 conform căreia,, Dacă Beneficiarul nu face plata..., Antreprenorul poate emite o înștiințare cu referire la această sub-clauză prin care să specifice neîndeplinirea obligațiilor. Dacă neîndeplinirea obligațiilor nu este remediată... Antreprenorul poate suspenda execuția tuturor lucrărilor sau a unor părți ale acestor".

De asemenea potrivit aceleași sub-clauze "Dacă neîndeplinirea obligațiilor nu este remediată în termen de 28 de zile de la data la care beneficiarul primește înștiințarea Antreprenorului, antreprenorul poate, printr-o a două înștiințarea emisă în 21 de zile, să rezilieze Contractul."

Debitoarea nu a primit pe parcursul derulării contractului de lucrări nicio înștiințare cu privire la intenția creditoarei de a suspenda sau de a rezilia contractul pentru neplata facturilor, ceea ce dovedește că subscrisa și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu mai datorează nicio sumă de bani creditoarei.

Și pentru acest motiv afirmațiile creditoarei conform cărora contractul ar fi un contract sub condiție nu pot fi reținută, atâta timp cât așa zisa condiție pur potestativă îi conferea puterea arbitrară de a suspenda lucrările sau de a rezilia contractul nedepinzând în totalitate de voința debitoarei sau de o terță persoană.

Este cunoscut faptul că, fondurile europene nerambursabile sunt atent verificate și că rambursarea acestora nu se face decât pe baza documentelor justificative și după verificarea acestora.

În cazul în care nu ar fi fost de acord cu modalitatea de plată și cu condițiile impuse de debitoare avea posibilitatea de nu participe la licitație sau de nu încheie contractul de atribuire, în condițiile stabilite de debitoare și însușite de creditoare.

În drept, s-au invocat disp. art.287 ind.l alin.3 din O.U.G.34/2006.

Reclamanta SC S. AG a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esență, și în plus față de susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, următoarele:

Se ignoră astfel orice noțiune de relativitate a efectelor unui contract, deși, potrivit art. 973 al vechiului Cod Civil, "convențiile n-au efecte decât între părțile contractante". Rezultatul voinței

comunei R. și a A.P.D.R.P. produce efecte exclusiv cu privire la ele și nu cu privire la terți, cărora contractul de finanțare nu le va putea fi impus și față de care nu va produce niciun efect.

Același raționament al pârâtei ar conduce automat la inaplicabilitatea clauzelor 11.2, 11.3 și respectiv 11.8 din acordul contractual.

Din orice perspectivă s-ar analiza contractul, plățile trebuia să fie efectuate lunar, în termen de 28 de zile de la transmiterea fiecărei situații lunare de plată, însoțită de facturile corespunzătoare, iar pentru fiecare zi de întârziere a plății de către beneficiar, care depășea termenul de plată (de 28 de zile), antreprenorul era îndreptățit la plata dobânzii cu procentul stipulat în Anexă, aplicat la suma neplătită, și beneficiarul era obligat la plata acestei dobânzi pe baza unei facturi emise de către antreprenor.

Dacă instanța ar conferi valoare raționamentului pârâtei ar însemna că societatea reclamantă ar fi acceptat ca plata lucrărilor să se facă la un moment aflat la discreția deplină a A.P.D.R.P. Potrivit logicii pârâtei, este legal, echitabil și corect ca reclamanta să primească plata lucrărilor după ce A.P.D.R.P. a procedat la rambursarea sumelor către comuna R., iar depășirea termenului de plată stabilit prin contract - și acceptat de S. - nu ar fi sub nicio formă prejudiciant pentru reclamantă, nu ar reprezenta o întârziere de plată și o neexecutare a obligației contractuale de către pârâtă.

Nici cele mai elementare rațiuni economice nu pot legitima o interpretare precum cea expusă de către pârâtă. Întârzierea plăților este întotdeauna prejudiciantă pentru orice operator economic, afectează grav competitivitatea, rentabilitatea și viabilitatea oricărei societăți comerciale, generează costuri suplimentare semnificative și complică gestiunea financiară, fiind nefastă pentru fluxul de lichidități, mai ales în perioadele de acces limitat sau costisitor la creditare, adăugând costuri bancare importante, reducând oportunitățile de investiții și sporind incertitudinea; de asemenea, întârzierea plăților alterează managementul financiar, determinând invariabil întârzieri subsecvente în plata furnizorilor și salariaților (cu efecte sociale negative semnificative), a impozitelor, taxelor și contribuțiilor la bugetul de stat și la bugetele asigurărilor sociale.

Se mai arată că niciun document al dosarului nu confirmă faptul că reclamanta ar fi acceptat o plată la un alt termen decât cel de 28 de zile stabilit în contract și că ar fi renunțat la beneficiul clauzei penale.

După cum se precizează la pagina 3 a întâmpinării, finanțarea investiției inițiate de comuna

R. s-a desfășurat pe principiul de "decont". Dincolo de definirea evident eronată practicată de către pârâtă, noțiunea de "decont" semnifică întotdeauna justificarea unei cheltuieli efectuate, respectiv explicarea și demonstrarea detaliată a utilizării unei sume. Decontul presupune întotdeauna o cheltuială prealabilă acestuia, pentru că nu se pot deconta sume de bani care nu au fost efectiv plătite.

În replică la inexactitățile expuse de pârâtă cu privire la funcționarea mecanismului rambursării în cazul investițiilor derulate prin F.E.A.D.R. (Măsura 322), toate actele normative incidente și asociate acestei tematici prevăd că cheltuielile generale și specifice necesare pentru realizarea proiectului sunt eligibile și se vor rambursa dacă sunt realizate și efectiv plătite de beneficiar după data semnării contractului de finanțare. Mai mult, aceste cheltuieli trebuie să fie înregistrate în evidențele contabile ale beneficiarului, trebuie să fie identificabile și verificabile și să fie susținute de originalele actelor de plată, precum și de documente justificative, în condițiile legii.

În contextul invocării prevederilor sub - clauzei 12.2 din acordul contractual (pagina 4, punctul 4. din întâmpinare), reclamanta solicită să se constate că în întregul text al acestuia este utilizat, fără excepție, în privința Antreprenorului, verbul "poate": " . . . Antreprenorul poate emite o înștiințare ...","... Antreprenorul poate suspenda execuția lucrărilor ...,""... Antreprenorul poate . . . să rezilieze contractul. . . ". Se instituie astfel semnificația de opțiune asupra suspendării execuției lucrărilor sau a rezilierii contractului, rezultând că diminuarea ritmului execuției lucrărilor și chiar suspendarea acestora nu reprezintă o obligație contractuală în sarcina reclamantei, ci un drept conferit în scopul de a-i proteja interesele în situația întârzierii plăților. Trebuie avut în vedere faptul că o lucrare precum cea care face obiectul contractului încheiat cu pârâta impune o succesiune de activități a căror desfășurare în timp trebuie să se facă cu continuitate, pe segmente tehnologice, astfel încât să fie evitate întreruperi care ar determina degradarea lucrărilor deja executate. În aceste condiții, suspendarea lucrărilor, deși reprezintă evident o opțiune pentru executant, trebuie privită ca o măsură extremă ce se recomandă a fi evitată pentru a preveni afectarea sectoarelor deja executate.

In final, în considerarea susținerilor de la punctele 3. și 5. din întâmpinare, din aceeași legislație europeană, care prevalează asupra celei naționale, face parte și Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2009 a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale.

Potrivit punctului (16) din preambulul directivei, "întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori în majoritatea statelor membre datorită dobânzilor mici aplicate întârzierii efectuării plăților și / sau procedurilor greoaie de acțiune. O schimbare decisivă, incluzând compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendință și a asigura consecințe ale întârzierilor în efectuarea plăților care să descurajeze întârzierea efectuării plăților." Conform punctului (19), această "directivă ar trebui să interzică abuzul la libertatea contractuală în dezavantajul creditorilor."

Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2009 a fost transpusă în dreptul intern prin intermediul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, publicată în Monitorul Oficial nr. 738 din_ .

În data de 23 februarie 2011 a fost publicată Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, care prevede că Directiva 2000/35/CE din 29 iunie 2009 a Parlamentului European și a Consiliului se abrogă de la 16 martie 2013, fără a aduce atingere obligațiilor care revin statelor membre privind termenele de transpunere a directivei în legislația națională și de aplicare a acesteia.

Potrivit art. 15 al Legii, "(1) clauzele abuzive sunt lovite de nulitate absolută", iar "(2) răspunderea patrimonială pentru prejudiciile cauzate de clauzele și practicile abuzive este atrasă potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare."

La rândul lui, art. 21 al Legii nr. 72/2013 precizează că "dispozițiile prezentei legi, cu excepția prevederilor art. 15, nu sunt aplicabile obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi."

Legea nr. 72/2013 califică drept abuzive clauzele contractuale sau practicile prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii penalizatoare sau al daunelor-interese suplimentare. În acest context, actul normativ declară ca fiind abuzive, de la bun început, fără a fi necesară verificarea unor circumstanțe particulare, clauzele contractuale care, de exemplu, exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau care fixează termene de plată mai mari decât cele permise de lege.

Spectrul clauzelor contractuale abuzive nu se limitează însă la cele calificate de lege ca atare, instanțele de judecată fiind învestite cu dreptul de a considera abuzive și alte clauze sau practici, după o atentă analiză a tuturor circumstanțelor cauzei. Acestea vor lua în considerare, printre altele, încălcarea practicilor și uzanțelor aplicabile, nerespectarea bunei - credințe în executarea obligațiilor, natura bunurilor sau serviciilor sau poziția dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere.

În prezența unor astfel de "circumstanțe ale cauzei", judecătorul va putea aplica o prezumție simplă de caracter abuziv al clauzelor sau practicilor contractuale, ceea ce înseamnă că autoritatea contractantă pârâtă va fi nevoită să răstoarne prezumția de caracter abuziv, demonstrând contrariul circumstanțelor enunțate de art. 13 din Legea nr. 72/2013. în contextul cauzei, judecătorul are de analizat uzanțele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri, principiul bunei credințe și măsura în care clauzele sau practicile contractuale incriminate s-ar abate de la aceste uzanțe sau principii; de asemenea, judecătorul are de analizat și poziția dominantă a cocontractantului reclamantului; de pe poziția sa dominantă, autoritatea contractantă, pârâtă într-o astfel de cauză, își va fi impus de regulă voința în contractul încheiat, contract care are de obiect structura și configurația contractelor de adeziune.

Prevederile legale care consacră nulitatea clauzelor abuzive și răspunderea patrimonială sunt singurele care se aplică chiar și obligațiilor de plată a sumelor de bani rezultând din contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2013; așadar, legea exceptează de la regula neretroactivității sale sancționarea clauzelor abuzive.

Corelând obligatoriu textul art. 21 șl 15 cu cel al art. 12 și 14 din Legea nr. 72/2013, consecința logică este că, inclusiv în contractele de achiziție publică încheiate anterior datei de 05 aprilie 2013, orice clauză contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor - interese suplimentare ori prin care se exclude posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare este calificată de lege ca abuzivă și sancționată cu nulitate absolută.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Reclamanta S. AG Austria se prevalează în susținerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere de încheierea Acordului contractual nr. 5422 din_ - f. 21 dosar (cu părțile componente ale acestuia - Condiții generale, f. 24 - 34 dosar, Condiții speciale obligatorii, f. 35-37 dosar, Condiții speciale suplimentare, f. 38 și Act adițional la acordul contractual, f. 39 dosar), în calitate de antreprenor al lucrării "Asfaltare străzi, extindere rețea de apă, extindere rețea de canalizare și modernizare piață publică în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud";, calitatea de beneficiar revenind pârâtei C. R. .

Valoarea lucrărilor contractate, așa cum a fost aceasta modificată prin actul adițional (f. 39 dosar) cifrează 6.484.262,60 lei.

În cauză, natura contractului încheiat între părți se circumscrie prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care prevede, în cuprinsul art. 286, că "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante";.

Urmare a derulării contractului sus menționat, lucrările ce au făcut obiectul acordului intervenit între părți au fost executate integral, sens în care la data de_ s-au încheiat procesele- verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr._ și 2832 (f. 76 - 83).

În ceea ce privește modalitatea de plată a lucrărilor executate, aceasta este reflectată de situația efectuată de reclamantă cu privire la calculul penalităților (f. 85), situație care, în privința valorilor plătite și a datelor achitării, nu a fost contestată de pârâtă.

Astfel, valoarea celor 9 facturi emise de reclamantă la data de_ ,_ și respectiv_ a fost achitată de pârâtă în cinci tranșe, așa cum rezultă din situația la care s-a făcut trimitere în cele precedente, respectiv la data de_ ,_ ,_ ,_ și_ .

Invocând incidența prevederilor contractuale inserate în condițiile generale în cuprinsul clauzelor art. 11.2 (privind transmiterea situațiilor lunare de lucrări), 11.3 (care prevede obligația beneficiarului de a plăti în decurs de 28 de zile de la transmiterea fiecărei situații lunare suma specificată în cuprinsul acesteia) și art. 11.8 (potrivit cu care, pentru fiecare zi de întârziere a plății de către beneficiar, care depășește termenul de plată, antreprenorul va fi îndreptățit la plata dobânzii cu procentul stipulat în Anexă, aplicat la suma neplătită, procent care conform mențiunilor din anexa la contract - f. 23 dosar - este de 21,9% pe an), reclamanta a procedat la calculul penalităților de întârziere pentru sumele achitate de pârâtă, acestea cuantificând 847.377,39 lei, sens în care s-a emis factura nr. MK1310009 din_ și care face obiectul pretențiilor reclamantei în prezenta cauză (f. 84 dosar).

În justificarea efectuării plăților în modalitatea sus menționată, pârâta a invocat împrejurarea că încheierea contractului privind executarea lucrărilor a avut la bază contractul de finanțare nr. C 322010860600004/_ încheiat între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și C.

R. (f. 192 și urm. dosar) pentru acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Asfaltare străzi, extindere rețea de apă, extindere rețea de canalizare și modernizare piață publică în localitatea R., județul Bistrița-Năsăud";, contract ce prevede la art. 5 alin. 3 că "beneficiarul poate opta pentru plata finanțării nerambursabile în maximum cinci tranșe";.

Că beneficiarul C. R. a optat pentru plata finanțării în cinci tranșe rezultă neîndoios din împrejurarea că a inserat în conținutul clauzelor contractului încheiat cu reclamanta în vederea executării lucrărilor finanțate, (respectiv în sub-clauza 11.3 din condițiile speciale suplimentare - f. 38 dosar) prevederea potrivit cu care, în privința plăților interimare, acestea "se vor efectua în 5 tranșe, conform contractului de finanțare încheiat de Beneficiar cu APDRP."; Prin urmare, contrar interpretării realizate de reclamantă pe baza principiilor relativității contractelor, modalitatea de plată în cele cinci tranșe prevăzute de contractul de finanțare este pe deplin opozabilă și reclamantei, care și-a asumat obligația respectării acesteia prin semnarea Condițiilor Speciale Suplimentare care fac parte integrantă din acordul contractual nr. 5422/_ .

Susținerea reclamantei că prevederile subclauzei 11.3 din condițiile speciale suplimentare ar ineficientiza prevederile clauzelor inserate la art. 11.2, 11.3 și 11.8 din condițiile generale nu poate fi primită câtă vreme, așa cum rezultă fără echivoc din conținutul Anexei la acordul contractual, de asemenea însușită de reclamantă prin semnătură (f.22 dosar), documentele care sunt parte a contractului, specificate în ordinea importanței, menționează condițiile speciale suplimentare prioritar față de condițiile generale, sens în care clauzele conținute de condițiile speciale prevalează față de cele generale.

Că plata în cinci tranșe realizată de pârâtă în condițiile stipulate în contractul de finanțare încheiat cu APDRP poate fi opusă reclamantei ca reprezentând o plată valabilă, ce nu justifică a se calcula penalitățile de întârziere reclamate prin prezenta acțiune, rezultă și din faptul că, așa cum atestă și documentația care a stat la baza atribuirii contractului de executare lucrări, depusă la dosar la filele 92 -122, anterior participării la licitație, s-a adus la cunoștința potențialilor participanți faptul că proiectul este finanțat prin programul FEADR în baza contractului de finanțare nr. C 32201086060004/_ încheiat între APDRP și C. R. . Totodată, în cadrul cerințelor care vizau propunerea financiară (cap. VI.5.1.2.), participanții la procedură erau informați (f. 107 dosar) că "valoarea ofertei financiare pentru execuția de lucrări nu trebuie să depășească valoarea estimată calculată conform Bugetului Indicativ - Anexa III la contractul de finanțare încheiat de către Beneficiar și APDRP";. Mai mult, în cadrul mențiunilor aceluiași capitol este impusă condiția (f. 108) ca oferta financiară "să conțină un grafic al plăților eșalonat pe 5 tranșe diferite. Cele 5 tranșe eșalonate vor fi corelate cu stadiul de avansare al lucrărilor de execuție. Operatorul economic va trebui să prevadă etapele de execuție în așa fel încât la fiecare tranșă de plată, valoarea acestor etape să se prezinte în cote procentuale din valoarea totală a proiectului, după cum urmează: tranșa I: 20%, tranșa a II-a: 20%, tranșa a III-a: 20%, tranșa a IV-a: 15%, tranșa a II-a: 25%";.

Mai mult decât atât, în condițiile speciale suplimentare ale contractului încheiat cu reclamanta, se prevede la sub-clauza 12.4 lit. e dreptul pe care beneficiarul (în speță pârâta C. R.

) și l-a rezervat de a renunța în orice moment la contract, în situația în care, din motive imprevizibile survenite după data încheierii contractului, s-a pierdut finanțarea, operatorul economic având dreptul de a solicita doar contravaloarea lucrărilor executate până la acea dată.

Totodată, se mai impune a fi subliniat în cauză faptul că aserțiunile reclamantei întemeiate pe prevederile Directivelor 2000/35/CE din_ și 2011/7/UE, transpuse în dreptul intern - prima prin OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte între profesioniști, iar cea de-a doua prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, nu au nici o legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, atâta timp cât nu suntem în prezența procedurii de emitere a ordonanței de plată reglementată de OUG nr. 119/2007, în prezent abrogată prin Legea 76/2012 și nici a cererii în anularea clauzelor abuzive ori a antrenării răspunderii și a aplicării sancțiunilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 72/2013, acestea neavând nici o aplicare prezentei spețe.

Principiul forței obligatorii a contractelor, la care face trimitere reclamanta, se impune a fi conjugat în cauză cu principiul responsabilității, al proporționalității și al eficienței utilizării

fondurilor

care, alături de celelalte principii enumerate de art. 2 alin. 2 din OG nr. 34/2006, stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică.

Or, scopul final urmărit într-o procedură de atribuire a unui contract de achiziție publică este acela al asigurării că fondurile publice alocate vor fi cheltuite cu maximă eficiență, prin aplicarea cu corectitudine a regulilor, ca urmare a respectării principiilor care guvernează achizițiile publice. Din această perspectivă conduita pârâtei în executarea obligațiilor asumate prin contractul încheiat cu reclamanta este conformă cu clauzele acestuia și cu principiile mai sus menționate, astfel încât, în temeiul art. 286 și art. 287 ind. 16 din OUG nr. 34/2006, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă pentru obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în efectuarea plăților cu privire la valoarea lucrărilor executate urmează a fi respinsă ca nefondată pentru considerentele de fapt și de drept expuse în cele ce precedă.

În temeiul art. 451 C.proc.civ., având în vedere culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. AG - persoană juridică de naționalitate austriacă - prin S. AG - S. B., cu sediul în B.

, C. 13 S. nr. 90, sector 5, nr. ORC J_, CUI RO 17640195, CONT BA. R ro 11BACX

000000_ deschis la Unicredit Țiriac Bank, în contradictoriu cu pârâta C. R. , cu sediul în R., str. P., nr. 756, jud. Bistrița-Năsăud, CIF 14170102.

Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C.P.C prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi,_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. M. I. D. M.

Red/dact: MAP/HVA

_ /4 ex

#Achizitii Publice. Spete. Jurisprudenta

Sentința civilă nr. 1772/2013. Contencios. Litigiu achiziții publice

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1772/2013. Contencios. Litigiu achiziții publice