Sentința civilă nr. 1913/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ nr. 1913/2013

Ședința publică din data de 29 Octombrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul

O. N.

în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, C. de C. a J. B.

-N.

, având ca obiect litigii C. de C. (Legea nr.94/1992).

Cauza s-a judecat în fond la data de 15 octombrie 2012, concluziile reprezentanților părților prezente fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul O. N., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, C. de C. a J. B. -N., a solicitat anularea încheierii nr.198/_ a Curții de C. a R. - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritorial, ca fiind netemeinică și nelegală; anularea Deciziei nr. 4I/I/_, emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. Județul B. -N., în ceea ce privește aplicarea măsurilor nr. A.1.1, B.2.1, C2.2; anularea parțială a procesului-verbal de constatare, înregistrat la Primăria orașului N., sub nr. 29121 din data de_, în sensul înlăturării constatărilor și concluziilor cuprinse la pct. A.1 lit. a 2, a 3 și a măsurilor dispuse la pct.

A. 1. lit. b - lit. h, pct. B și pct. C, din procesul-verbal anterior menționat.

În subsidiar s-a solicitat să se constate că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice; să se constate că sumele (debitele) prevăzute cu titlu de prejudiciu în actele Curții de C., respectiv în încheierea nr.198/_, Decizia nr.41/I/_ și Procesul- verbal nr.29121/_ urmează regimul juridic al Legii nr.84/2012, potrivit căreia este exonerat de la plata acestora și în consecință, să se constate că nu se impune recuperarea acestora.

În motivare s-a arătat că au fost acordate drepturile de natură salarială personalului angajat la Primăria orașului N., în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv în baza Acordului/Contractelor colective de muncă, aprobate prin Hotărârile Consiliului Local N. nr. 2/2007, nr. 60/2008, nr. 61/_ și a Dispoziției nr. 1531/_ a Primarului orașului N. .

În perioada 28.0. -_, auditorii publici externi din cadrul Curții de C. a R. - C. de C. a J. B. -N. au efectuat auditul financiar pentru Verificarea modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.41 din data de_, la U.A.T.O N. .

Urmare a misiunii de audit, a fost întocmit procesul-verbal nr.29121 din data de_, prin care s-au reținut abateri de la legalitate și regularitate în ceea ce privește acordarea de drepturi salariate fără bază legală personalului angajat la Primăria orașului N. ( plata de ore suplimentare în perioada anului 2010, constând într-o indemnizație de 75% din salariul de bază achitată semestrial și indemnizația de dispozitiv), în sumă totală brută de 135.400 lei din care spor de dispozitiv 135.400 și ore suplimentare 1.099 lei.

In opinia auditorilor publici externi, au fost încălcate art. 14(3) și art. 23 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, art. 5(1) și art. 10 (1), din Ordonanța Guvernului nr. 119/1999, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, art. 36, alin. (1), alin. (2), lit. d, alin. 6, lit. b), din Legea nr. 215/2001, art. 31 și art. 72, alin. (1), din Legea nr. 188/1999, Ordonanța Guvernului nr. 9/2008, Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, art. 8, alin. (1), art. 12, alin. (1), art. 24, din Legea nr. 130/1996, Legea nr. 138/1999,

Ordinul nr. 496/2003, art. 3 (Anexa 1), art. 19, art. 20, art. 24, art. 30, alin. (7), din Legea nr. 330/2009, Ordonanța nr. 1/2010.

Împotriva Deciziei nr. 41/I/_, am formulat contestația nr.30571/_, înregistrată la

C. de C. Județul B. -N., sub nr.1149/_, solicitând admiterea contestației, în sensul anulării/revocării măsurilor prevăzute la punctul A.1.1., B.2.1 și C 2.2, din decizie.

În cuprinsul contestației s-a arătat că există suficiente argumente de natură a conduce la nelegalitatea deciziei și a procesului-verbal, argumente care se desprind din legislația salarizării personalului din instituțiile bugetare, a finanțelor publice locale și a negocierilor colective.

La data de_, a fost comunicată încheierea nr.198/_, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor constituită în cadrul Curții de C. a R. .

Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii, Comisia de soluționare a contestațiilor nu face altceva decât să reia concluziile și constatările din procesul-verbal și din decizie.

Prima chestiune de drept dedusă judecății, ce se impune a fi lămurită este aceea dacă, auditorii publici externi, camera de conturi a județului sau o comisie de soluționare a contestației au competența de a se pronunța asupra legalității contractelor/acordurilor colective de muncă.

Din interpretarea logică și ideologică a conținutului Procesului-verbal nr. 29121 din data de_, al Deciziei nr. 41/I/2012 și a încheierii nr.198/_, se constată că prin aceste acte este analizată în fapt legalitatea contractelor/acordurilor colective de muncă, contrar atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit atribuțiilor și competențelor ce-i revin în condițiile actului normativ invocat, C. de conturi exercită controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și sectorului public și efectuează auditul financiar asupra contului anual de execuție bugetară.

Însă, exercitarea acestor atribuții nu presupune verificarea și/sau constatarea legalității contractelor, ci doar atribuția de a verifica dacă plățile efectuate sunt complete, reale și conforme cu clauzele contractuale.

În speță, prin actele de control încheiate, contestate în cadrul prezentei acțiuni, este pusă în discuție însăși legalitatea contractelor/acordurilor colective de muncă, atribuție care, în mod evident, excede ansamblului atribuțiilor și competențelor stabilite prin lege în favoarea pârâtei.

Cea de a doua chestiune de ordin procedural care conduce la nelegalitatea și netemeinicia actelor de control se referă la încălcarea dreptului la apărare.

În susținerea acestei critici, se arăt că, deși au formulat contestație la Decizia nr. 41/I/2012, prin încheierea nr.198/_, pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei,

C. de C. se limitează a reda apărările Primarului orașului N., precum si conținutul integral al textelor legale invocate in cuprinsul deciziei, fără a arăta, în concret, argumentele pentru care au fost înlăturate apărările primarului.

Din acest punct de vedere, toate căile de atac împotriva actelor de control au avut un caracter pur formale; prin modul in care Comisia de soluționare a contestațiilor au înțeles să emită încheierea nr. 198/_, a fost golit de conținut exercițiul dreptului la apărare.

Sub aspectul fondului, nelegalitatea si netemeinicia actelor ce fac obiectul prezentei acțiuni, rezidă în faptul că acestea nesocotesc dispoziții legale imperative ce reglementează principiul negocierilor colective, precum si finanțele publice locale.

În ceea ce privește drepturile salariale acordate în opinia auditorilor publici externi fără bază legală, constând indemnizația de 75% din salariul de bază plătită semestrial lui S. G., respectiv în iunie și decembrie și spor de dispozitiv.

În ceea ce privește sporul de dispozitiv: prin sentința civilă nr.192/CA/2007, pronunțată de către Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei orașului N. și în consecință s-a dispus obligarea pârâților orașul N., primarul orașului N., Consiliul Local al orașului la acordarea în favoarea reclamanților, începând cu luna mai 2004, a indemnizație de dispozitiv, în cuantum de 25%, din salariul de bază.

În baza acelorași prevederi legile care au stat la baza pronunțării sentinței anterior menționate a fost emisă dispoziția nr. 1531/_ a Primarului orașului N., prin care s-a acordat sporul de dispozitiv salariaților din cadrul Primăriei orașului N. până la data de 31 decembrie

2009, dispoziție care a fost apreciată ca legală de către Instituția Prefectului Județul B. -N., trecând de controlul legalității.

Din moment ce prevederile legale care au stat la baza pronunțării sentinței judecătorești nu au fost abrogate la data emiterii dispoziției, nu se poate susține că Dispoziția nr. 1531/_ este nelegală, deoarece în caz contrar s-ar pune sub semnul întrebării temeinicia și legalitatea unei hotărârii judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă.

În anul 2010, acest spor a fost acordat prin dispozițiile primarului de reîncadrare în funcție, acte pe care de asemenea le apreciem ca fiind legale.

Temeiul juridic al reîncadrării personalului din cadrul Primăriei orașului N. și al stabilirii salariului de bază individual, se regăsește în Legea nr. 330/2009 și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 330/2009, cu data de_, personalul din cadrul Primăriei orașului N. a fost reîncadrat pe funcțiile deținute, corespunzător tranșelor de vechime în muncă, iar drepturile salariale aferente au fost stabilite astfel încât personalul să-și păstreze salariul avut la data de referință, incluzându-se în salariul de bază, un spor specific aflat în plată la data de_ (sporul de dispozitiv), care este prevăzut în cuprinsul Capitolului III și în anexele corespunzătoare din Legea nr. 330/2009.

Sporul de dispozitiv este prevăzut și în Nota din Anexa 1/3 la Legea-cadru, care se referă la Administrația publică locală potrivit căruia în salariul de bază sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate, sporul de dispozitiv.

Prin adresa nr.10496/_, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Salarizare, înregistrată la Primăria orașului N., sub nr. 8444/_, ne-a comunicat că drepturile stabilite prin contractele colective de muncă care erau prevăzute de legislația specifică categoriei respective de personal care nu se mai regăsesc în Legea-cadru nr. 330/2009 pot fi acordate sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu la art. 6, alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2010, numai persoanelor care beneficiau de acestea la 31 decembrie 2009, precum și că în notele din subsolul tabelelor din anexele la Legea cadru nr. 330/2009, sunt enumerate unele sporuri și alte elemente salariale care se cuprind în salariul de bază.

În baza adresei anterior menționate s-au emis dispozițiile de reîncadrare a personalului în care s-a cuprins și sporul de dispozitiv menționat în notele din subsolul anexelor sus menționate.

Mai mult decât atât, prin adresa nr. 3881/_, Direcția Generală a Finanțelor Publice a J.

B. -N. a solicitat să se prezinte în trezoreria unde avem conturi deschise, cu situația Salarii IP pentru luna decembrie 2009 și aprilie 2010 - pe suport hârtie (semnate și ștampilate) și pe suport magnetic (conform art. 2, din OMFP/MMFPS nr. 1100/_ ).

Reclamanta s-a conformat celor dispuse prin adresa mai sus menționată.

În urma verificărilor efectuate, Administrația Finanțelor Publice a O. ui N. a validat fișierul transmis, constatând că nu au fost identificate erori, fapt confirmat prin înscrisul intitulat "Situație centralizatoare", ceea ce înseamnă că reclamanta a respectat dispozițiile legale în materie de salarizare.

În susținerea celor argumentate se invocă și prevederile articolului 30, alineatul 5 din Legea nr. 330/2009, potrivit căruia "în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009"; prevederile articolului 7, alineatul 2 din Legea nr. 330/2009, potrivit căruia

"Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări"; principiul statuat la articolul 3, litera c) din Legea nr.330/2009, conform căruia "S. ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salariată, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare"; considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr.

1415/2009 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, din care se desprind următoarele constatări ale Curții:

obiecția de neconstituționalitate ce privește articolul 7, alineatul 1 din lege este neîntemeiată, cu următoarea condiție: "...ca în intervalul 2010-2015 nici un salariat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. (per a contrario, dacă vreun angajat cunoaște vreo diminuare a salariului brut, articolul 7, alineatul 1 din lege ar fi fost neconstituțional.)
,, ...noțiunea de salariu brut include, potrivit articolul 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât si sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată. Faptul că unii vor cunoaște creșteri salariate, iar alții stagnări din punctul de vedere al salariului brut încasat nu înseamnă că există o discriminare, ci faptul că se încearcă crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepanțelor mari existente în sistemul public de salarizare.... "
"...în acord cu jurisprudența sa, spre exemplu Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, C. reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. In consecință, atât Parlamentul, cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează, în aplicarea legii £ criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul prezentei decizii...";

faptul că, prin includerea sporului de dispozitiv în salariul de bază se încalcă prevederile Legii nr. 330/2009, întrucât acest spor era în plată la data de_, fund legal stabilit prin Dispoziția Primarului orașului N., nr. 1531/_, act necontestat și care era în vigoare la data de_ .
prevederile articolului 4, alineatul 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că "S. ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. "
faptul că în cazul de față nu sunt aplicabile prevederile articolului 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, deoarece, potrivit legii, competența de a se pronunța asupra legalității/nelegalității dispoziției primarului o are numai instanța de judecată, iar actul în cauză nu au fost declarat nelegal prin hotărâre a instanței;

e) faptul că Dispoziția Primarului orașului N. nr.1531/_, Hotărârea Consiliului local al orașului N., nr. 20/2009, de aprobare a bugetului local pe anul 2009 - cu sumele necesare respectării prevederilor dispoziției anterior menționate, incluse și aprobate în buget, au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de către Prefectul J. B. -N., în condițiile Legii nr. 340/2004, și nu s-a constatat nelegalitatea acestora, respectiv că instanța de judecată nu a dispus anularea acestor acte administrative, motiv pentru care acestea produceau efecte la data de_ .

Prin emiterea actelor de control au fost încălcate prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Legea nr. 215/2001 si Carta Europeana a Autonomiei Locale de la Strasbourg din 1985, ratificata prin Legea nr. 199/1997.

Astfel, actele normative menționate consacră principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, și anume descentralizarea, autonomia locala (inclusiv financiara) și deconcentrarea serviciilor publice, principii care se regăsesc atât în activitatea fiecărei autorități comunale, orășenești sau județene, cât și în raporturile dintre aceste autorități.

Astfel cum este definită autonomia publică locală prin Legea nr. 215/2001 în cuprinsul art. 3, aceasta constă în "dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii".

În conformitate cu disp. art. 4 din același act normativ "autonomia locală este numai administrativă și financiară, fiind exercitată pe baza și în limitele prevăzute de lege".

De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al R.

, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, "Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislația internă și, pe cât posibil, în Constituție" (art. 2), iar "Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice" (art. 3 pct. 1).

În considerarea acestui drept, art. 4 pct. 2 prevede că "Autorităților administrației publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplina de a-și exercita inițiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competențelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorități".

Interpretarea coroborata a textelor legale menționate mai sus conduce la o singura concluzie; este apanajul exclusiv al conducerii instituției bugetare ca în limita fondurilor disponibile să negocieze cu reprezentanții personalului instituției acordarea, prin contractul/acordul colectiv de muncă și a altor drepturi.

Pe cale de consecința, cată vreme, in speța, efectuarea cheltuielilor privind drepturile salariale a fost efectuata in baza unor acte juridice ce au dobândit putere de lege pentru părțile contractante si a căror respectare este garantata de disp. art. 41 alin. 5 din Constituție, nu se poate retine încălcarea dispozițiilor legale invocate de către cele doua parate in cuprinsul actelor contestate, respectiv a normelor legale ce guvernează efectuarea cheltuielilor bugetare, cuprinse in Legea nr. 273/2006.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, solicită admiterea acțiunii si, pe cale de consecință, anularea încheierii nr. 198/_, Decizia nr. 41/I/2012 și procesul-verbal nr. 29121 din data de_, încheiat în urma acțiunii de audit financiar, ca urmare a misiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/_, la U.A.T.O N. .

Pentru C. N. "G. C. "; N. , referitor la măsura nr. B.2.1. din Decizia nr.41/I/_ care dispune: "Calcularea, înregistrarea în evidența contabilă, declararea și virarea la bugetul de stat a obligației financiare cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și a accesoriilor aferente în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Urmărirea recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor pentru neangajarea de persoane cu handicap";, se reiterează conținutul acțiunii în contencios administrativ, unității de învățământ la decizia nr. 41/I/2012/_, prin care solicită anularea măsurii recuperării accesoriilor în sumă de 6536 lei de la persoane fizice din următoarele considerente:

- " pentru anul 2010, am depus la solicitarea Primăriei Oraș N., în luna Septembrie 2008, Proiectul de Buget pe anul 2009 si estimat pe anii 2010-2012, la Titlul II- Bunuri și Servicii - am solicitat pentru anul 2010 estimativ - suma de 353.000.00 lei .în anul 2009 - luna septembrie-in conformitate cu Scrisoarea Cadru nr.282997/_ am depus Proiectul de Buget pentru anul 2010 si estimativ 2011-2013, in care la titlul II Bunuri și Servicii - a propus pentru anul 2010 la Titlul II - Bunuri și Servicii - suma de 221.000.00 lei. Suma ceruta in anul 2009 pentru 2010 este mai mica decât ce am cerut in 2008 estimativ pentru 2010 ,deoarece in anul 2010 a intrat in vigoare OUG nr. 55/2010 privind unele masuri de reducere a cheltuielilor publice precum si Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar. Așadar la Bugetul aprobat pentru Titlul II- Bunuri si Servicii - fata de bugetul aprobat in anul precedent - respectiv in 2009 - am fost limitați doar Ia adăugarea procentului de inflație stabilit de INS .

Prin adresa Primăriei Oraș N. nr. 7759/_, am primit sumele repartizate pentru anul 2010,atât la cheltuieli de personal cât si la Cheltuieli materiale (Bunuri si Servicii) . La acest Titlu am primit suma de 215.000.00 lei pentru anul 2010, fără a mai primi vreo rectificare bugetară pe parcursul anului, iar verbal ni s-a spus in repetate rânduri să nu solicităm fonduri suplimentare pentru cheltuieli materiale si servicii că nu se mai acordă nimic la rectificare, ci dimpotrivă trebuie să luăm măsuri de reducere a cheltuielilor materiale conform prevederilor legale sus menționate;

Suma aprobată in Bugetul de Venituri si Cheltuieli a unității noastre a fost repartizată pe articole si alineate astfel încât să acopere toate articolele de cheltuieli prevăzute de legile în vigoare, pentru buna funcționare a unității. Din aceasta suma de 215.000.00 lei cheltuielile cu energia electrica, gaze naturale (încălzire), apa, canal, reparații curente (igienizări), au avut o pondere de 81.30%. Unitatea mai având nevoie si de alte materiale cum ar fi: furnituri de birou, materiale pentru curățenie materiale pentru întreținere si reparații, prestări servicii (programe informatice

pentru salarizare si contabilitate), deplasări, pregătire profesionala, decontarea navetei cadrelor didactice, verificări tehnice anuale pentru cele doua centrale termice.

Se precizează ca prin adresa Primăriei Oraș N. nr.8334/_ am fost înștiințați de prevederile Legii nr.29/_, pentru modificarea si completarea Legii nr.25/2007, privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, pentru a lua măsurile necesare în aplicarea prevederilor legale. Ca urmare am instalat în unitate S. de supraveghere video si alarma precum si monitorizare cu o firma acreditata in acest domeniu.

Se menționează faptul că în anul 2010, pentru cheltuieli materiale si servicii nu a fost operata nici o rectificare bugetara, suma alocată fiind insuficientă pentru a putea acoperi toate necesitățile reclamantei.

Având in vedere bugetul alocat pentru anul 2010 la Cheltuieli Materiale si Servicii (sub nivelul solicitat), precum si cheltuielile care s-au impus pe parcursul anului, nu am dispus de fondurile necesare pentru a putea achita contribuția la Bugetul de stat pentru neangajarea de persoane cu handicap conform Legii nr. 448/ 2006.

Se consideră, că nu a prejudiciat cu nici o sumă unitatea, deoarece sumele imputate erau obligațiile unității, prevăzute de Legea nr.448/2006, care nu au fost virate la timp, fapt pentru care se impunea o măsură administrativă față de persoanele vinovate și nu imputarea sumelor ".

Pentru Ș. Generală "M. E. "; N.

, referitor la măsura nr. C.2.1. din Decizia nr.41/I/_ care dispune: "Calcularea, înregistrarea în evidența contabilă, declararea și virarea la bugetul de stat a obligației financiare cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și a accesoriilor aferente în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Urmărirea recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor pentru neangajarea de persoane cu handicap";, se redă conținutul acțiunii în contencios administrativ unității de învățământ la decizia nr. 41/I/2012/_, în sensul că se solicită anularea măsurii recuperării accesoriilor în sumă de 6.621 lei de la persoane fizice din următoarele motive: " pentru anul 2010 am depus la solicitarea Primăriei Oraș N., în luna septembrie 2009 - în conformitate cu Scrisoarea Cadru nr.282997/0_ am depus Proiectul de Buget pentru anul 2010 si estimative 2011-2013, în care la Titlul II Bunuri si Serviciu - a propus pentru anul 2010 suma de 261.000 lei. Suma cerută in anul 2009 este mai mică decât ce am cerut.

În anul 2010, Bugetul de Venituri și Cheltuieli aprobat pentru Bunuri și Servicii a fost de

250.000 lei, iar ponderea cheltuielilor cu energia electrică, gaze naturale, apă, canal este de 74,72%.

, iar diferența până la 100% pentru materiale pentru întreținere și funcționare și reparațiile curente (igienizări).

În conformitate cu art. III din OUG nr.81/2003, aprobată prin Legea nr. 525/2003 cu modificările ulterioare, avem obligația ca la finele fiecărei luni să înaintăm către Trezoreria N. declarație pe propria răspundere că figurăm sau nu cu obligații restante la energie electrică, energie termică și gaze naturale.

Atâta timp cât bugetul unității a fost limitat nu am avut resursele necesare pentru a prevedea si plăti contribuția pentru persoane cu handicap. Exemplificăm doar plățile efectuate în trimestrul I 2010 - 78.000 lei din 80.000 plan aprobat, numai pentru plata Ia energie electrică, încălzire (gaze naturale), apa, salubrizare, telefon. Diferența până la suma aprobată pe trim.I au fost cheltuieli pentru întreținere și funcționare.

Se precizează ca prin adresa Primăriei oraș N. nr.8334/_ am fost înștiințați de prevederile Legii nr.29/_ pentru completarea Legii nr.25/2007, privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, pentru a lua măsurile necesare în aplicarea prevederilor legale.Ca urmare am instalat in unitate S. de supraveghere video si alarma precum si monitorizare cu o firma acreditată în acest domeniu. Suma achitată a fost de 20.000 lei pe care am fost nevoiți sa o prindem in bugetul aprobat.

Se menționează, faptul că în anul 2010 pentru cheltuieli materiale și servicii a fost operată o singura rectificare bugetara. Din corespondența unității noastre cu Primăria Oraș N. reiese faptul că ni s-au cerut frecvent situații în legătură cu Cheltuielile de personal - și au existat și rectificări bugetare în acest sens, s-au cerut situații în legătură cu necesarul de sume pentru Titlul II- Bunuri și Servicii dar numai pentru reparații curente in suma de 15.000 lei, motivând verbal ca nu mai au fonduri si sa ne limitam la sumele care le-am primit la începutul anului.

Conform OUG nr.55/_ cheltuielile cu bunuri si servicii aprobate in buget pentru trimestrele 3 si 4 s-au redus cu 20%.

Având in vedere bugetul alocat pentru anul 2010 la Cheltuieli Materiale si Servicii(sub nivelul solicitat), precum si cheltuielile care s-au impus pe parcursul anului,nu am dispus de fondurile necesare pentru a putea achita contribuția la Bugetul de stat pentru neangajarea de persoane cu handicap, conform Legii nr.448/2006.

În anul 2012, în urma controlului efectuat de către C. de C. a județului B. -N., deși Primăria știa că unitățile de învățământ din oraș cu peste 50 de salariați au de achitat sumele consemnate în nota de constatare, nu ne-a acordat separat această sumă. Am prevăzut această obligație din suma cuvenită din finanțarea /elev pentru anul 2012, conform HG. 1274 din decembrie 2011 dar unitatea nu a reușit să achite contribuția datorată deoarece eram obligați să achităm utilitățile.

În subsidiar

, se solicită să se constate că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, să constate că sumele (debitele) prevăzute cu titlu de prejudiciu în actele Curții de C., respectiv în încheierea nr.198/_, Decizia nr.41/I/2012 și Procesul-verbal nr.29121/_ urmează regimul juridic al Legii nr.84/2012, potrivit căreia sunt exonerați de la plata acestora și în consecință să constate că nu se impune recuperarea acestora, pentru următoarele motive:

prin Legea nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele care reprezintă venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie în urma constatării de către C. de C. a unor prejudicii;
prin Procesul-verbal de constatare din data de_, înregistrat la Primăria orașului N. sub nr.29121/_, ca urmare a acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.41/_, Curtea de Conturi a României, C. de C. Județul

-N. precizează că sumele acordate în baza acordurilor și contractelor de muncă au fost amnistiate prin Legea nr.84/2012, și că recuperarea acestora nemaifiind necesară, cu excepția sporului de dispozitiv și a orele suplimentare asupra cărora urmează să se pronunțe instanța;
- prin Decizia nr.41/I/2012 din data de_, Curtea de Conturi a României, C. de C. Județul B. -N. a decis recuperarea sumelor reprezentând "spor de dispozitiv și ore suplimentare", considerând că nu fac obiectul Legii nr.84/2012, fiind acordate prin dispoziția primarului iar pentru celelalte sume nu se mai impune recuperarea acestora;
- însă și sumele reprezentând "spor de dispozitiv și ore suplimentare" le sunt aplicabile prevederile art. 1, lit. b, respectiv art. 1, lit. a, din Legea nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, motivat de faptul că aceste sume, pe anul 2010, au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli. Astfel, prin hotărârea anterior menționată s-a aprobat fondul de salarii, fond în care a fost inclus și sumele necesare plății sporului de dispozitiv și a orelor suplimentare;
- prin Dispoziția Primarului orașului N. nr.1531/_, doar s-a cuantificat sporul de dispozitiv pentru fiecare salariat, punându-se astfel în aplicare prevederile hotărârile Consiliului Local N. prin care s-a aprobat anual fondul de salarii, respectiv pentru anul 2010, s-a pus în aplicare Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, de aprobare a bugetului de venituri și cheltuieli și Hotărârea Consiliului Local N. nr.80/2010, de aprobare a organigramei, numărul de personal și a statului de funcții;
- în ceea ce privește plata orelor suplimentare pentru domnul S. G., salariat cu atribuții în domeniul protecției muncii, pentru timpul de muncă prestat suplimentar, constând intr-o indemnizație de 75% din salariul de bază a fost acordată în baza prevederilor art.8(l) din Acordul Colectiv de muncă, ""orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, cu aprobarea scrisă a șefului ierarhic sau după caz, a primarului sunt considerate ore suplimentare și vor fi compensate cu timp liber corespunzător, sau dacă nu se pot compensa cu timp liber, vor fi plătite, potrivit legii, cu

un spor la salariul de bază", Dispoziția Primarului orașului N., nr.787/_, constituind practic doar o aprobare scrisă, în sensul Acordului Colectiv de Muncă. In acest caz sunt incidente dispozițiile art.1 lit."a" Legea nr.84/2012.

Se consideră că, legiuitorul nu a stipulat în mod expres actele administrative ale primarului (dispoziții) în prevederile Legii nr. 84/2012, deoarece acestea au caracter executiv de punere în aplicare a hotărârilor prin care s-a aprobat veniturile de natură salarială (fondul de salarii).

Conform articolului 103, alineat 2, al Legii nr.215/2001, a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Primarul orașului N. are obligația de a pune în aplicare hotărârile consiliului local. (In același sens, este și Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă nr.3382/2004).

Prin adresa nr.34728/_, am solicitat precizării exprese privind cazul nostru Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Juridică, Legislația Muncii și Contencios, respectiv dacă sumele imputate prin Decizia Curții de C. fac obiectul Legii nr. 84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, adică dacă sunt exonerate de la plată, conform dispozițiilor prezentei legi.

In urma corespondenței, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Juridică, Legislația Muncii și Contencios prin adresa nr. 188601/2012, precizează că unității administrativ teritoriale oraș N., județul B. -N. îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.84/2012, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, să fie adoptată înainte de data intrării în vigoare a Legii nr.284/2010; sumele, reprezentând venituri de natură salarială să fii făcut obiectul unor decizii de impunere emise de angajator, drept consecință a constatării de către C. de conturi a unor prejudicii.

Față de cele menționate mai sus, se arată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile sus menționate și anume:

Hotărârea Consiliului Local N. nr.22/2010, este adoptată in data de_, deci înainte de data intrării în vigoare a Legii nr.284/2010, iar sumele, reprezentând venituri de natură salarială fac obiectul unei decizii de impunere ca urmare a constatării Curții de C., (Decizia nr. 41/2012) și au fost imputate prin Dispoziția Primarului orașului N. nr.411/2012, privind imputarea sumelor acordate nelegal pentru anii 2009 și 2010, funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului orașului N. și a serviciilor subordonate Consiliului Local N.

, constatate de C. de C. prin Decizia nr.41/2011.

Însă C. de C. a revenit în luna august pentru a constata dacă au fost puse în aplicare măsurile dispuse în Decizia nr.41/_ .

Prin Decizia nr.41/I/2012, C. de C. a constatat că unele sume au fost exonerate de la plată prin aplicarea Legii nr.84/2012, rămânând imputabile și recuperabile anumite sume printre care: "spor de dispozitiv și ore suplimentare, ca urmare Dispoziția Primarului orașului N. nr.411/2012 a fost revocată, deoarece cuprindeau și sume exonerate de la plată, recunoscute de C. de C., prin Decizia sus menționată.

Ca urmare a transmiterii rezultatului contestației împotriva Deciziei nr. 41/I/2012, Primarul orașului N. a emis o nouă dispoziție cu nr. 5 din data de_, privind imputarea sumelor acordate nelegal pentru anul 2010, funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului orașului N. și a serviciilor subordonate Consiliului Local N., constatate de C. de C. prin Decizia nr. 41/I/2012, în care au fost cuprinse numai sume care au fost prevăzute ca neexonerate de la plată potrivit aprecierii Curții de C. prin încheierea nr.198/_ .

În drept, s-au invocat disp. Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea plenului Curții de C. nr. 1/2009; Legea nr. 554/2004; Legea nr. 94/1992; Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 131/1970, ratificată prin Decretul nr. 83/1975, publicată în

M.O. 86/_ ; Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 154/1981 privind promovarea negocierii colective, ratificată de către România prin Legea nr. 112/1992; Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii; Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 833/2007 privind

normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice;

Pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru C. de C. B. -N.

, a depus la dosar întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii.

În motivare s-a arătat că o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. - C. de C.

-N., a desfășurat, în perioada 28 august 2012 - 31 august 2012, acțiunea de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41 din data de 25 ianuarie 2012, emisă de C. de C. - C. de C. B. -N. în sarcina conducătorului Unității Administrativ - Teritoriale O. N. din județul B. -N., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 29121/31 august 2012 la entitatea verificată și sub nr. 4/31 august 2012 în Registrul unic de control al acesteia, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului unității administrativ-teritoriale verificate.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă Decizia nr. 41/I/28 septembrie 2012 a Curții de C. - C. de C. B. -N., prin care s-au dispus în sarcina conducerii U.A.T.O. N. mai multe măsuri.
Dintre acestea, reclamantul a contestat numai unele dintre acestea stabilite la punctele A.
1.1, B.2.1. și C2.2. ale deciziei anterior menționate.
Împotriva acestei măsuri, reclamanta a formulat contestație pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. și cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C.
, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04 noiembrie 2010 a Plenului Curții de C. a R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 832/13 decembrie 2010, care a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R., prin încheierea nr. VI. 198/14 decembrie 2012.
Totodată, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ și anularea parțială a Procesului-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 29121/31 august 2012 la entitatea verificată, "în sensul înlăturării constatărilor și concluziilor cuprinse la pct. A. 1 lit. a2, a3 și a măsurilor dispuse la pct. A.1. lit. b - lit. h, pct. B și pct. C.
Prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat, în temeiul art. 7, 8, 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ anularea măsurilor contestate.
I). Cu privire la contestarea punctului A.1.1. al Deciziei nr. 41/1/28 septembrie 2012 a Curții de C. - C. de C. B. -N., apreciază că sunt neîntemeiate și nu pot fi primite susținerile reclamantului, pentru următoarele argumente:
1). In conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3 din lege: "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
2). Or, speța de față se circumscrie exact acestei dispoziții legate întrucât, în urma auditului efectuat la U.A.T.O. N., s-a constatat existența unor abateri de la legalitate și regularitate, a căror remediere s-a dispus prin decizia atacată, conducerii entității verificate revenindu-i obligația de a stabili întinderea prejudiciului, precum și de a lua măsurilor legale pentru recuperarea acestuia.
Auditorii publici externi au analizat doar un eșantion al documentelor care evidențiază efectuarea unor astfel de plăți. Din acest motiv, prin decizie, s-a instituit, în sarcina conducerii entității auditate, obligația de a lua nouă măsuri pentru îndreptarea deficiențelor, din care a contestat numai unele dintre măsurile dispuse, așa după cum am arătat anterior.
3). Decizia nr. 41/25 ianuarie 2012 a fost emisă de directorul Camerei de C. B. -N. în baza prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată și a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de
, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/04 noiembrie 2010.

Măsurile dispuse au avut ca scop înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la unitatea verificată sub nr. 22225 din data de 08 decembrie 2011, încheiat în urma misiunii audit financiar asupra conturilor anuale de execuție pentru perioada 01 ianuarie 2010 -31 decembrie 2010.

Prin Decizia nr.41/25 ianuarie 2012 au fost dispuse a fi duse la îndeplinire un număr de nouă măsuri pentru înlăturarea abaterilor, din care cinci măsuri, care privesc abateri constatate la ordonatorul principal de credite și patru masuri, aferente abaterilor constatate la ordonatorii terțiari finanțați din bugetul local. Un număr de trei măsuri au fost dispuse potrivit prevederilor art. 43 lit. c), iar un număr de șase măsuri au fost dispuse în baza prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992.

Decizia a fost transmisa spre executare primarului U.A.T.O N. și pentru urmărire Consiliului Local al U.A.T.O N. cu adresele nr. 107 și 108 din data de 25 ianuarie 2012.

Termenul general de ducere la îndeplinire a masurilor dispuse prin Decizia nr. 41/25 ianuarie 2012 a fost stabilit pentru data de 30 aprilie 2012. Prin adresa nr. 22521/26 aprilie 2012, conducerea U.A.T.O N. a solicitat Curții de C. - C. de C. B. -N. prelungirea termenului pana la data de 30 iulie 2012, prelungire aprobată de directorul Camerei de C. B. -

N. în baza notei de verificare a solicitării și comunicată reclamantului cu adresa nr. 482/14 mai 2012.

Prin adresa nr. 27768/ 31 iulie 2012 conducerea reclamantului a comunicat asupra modului de punere în aplicare a măsurilor dispuse.

4). Misiunea de audit efectuată a constatat că unele dintre clauzele cuprinse în contractul/acordul colectiv de muncă, încheiat la nivelul Consiliul local N. încalcă reglementările legale, iar plățile ordonanțate din bugetul U.A.T.O. N. au fost efectuate cu încălcate flagrantă a Legii finanțelor publice locale nr. 273/2006.

Din auditarea categoriei de operațiuni "cheltuieli de personal, înregistrate și raportate în situațiile financiare ale anului 2010, s-a constatat că au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, prime, sporuri și alte drepturi în bani, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare.

5). Din verificarea efectuată pe eșantionul selectat privind drepturile salariale au acordate în anul 2010 s-a constatat ca plățile efectuate în luna ianuarie 2010, aferente drepturilor salariale din luna decembrie 2009, au conținut elemente salariale care exced celor prevăzute de actele normative, care reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar, respectiv, spor de toxicitate, în cotă de 5%, pentru personalul, care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează copiatoare și spor de toxicitate, în cotă de 10%, pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor din arhiva instituției.

Corespunzător punctului 109 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. și a Hotărârii nr. 54/11 aprilie 2011 a Plenului Curții de C., s-a extins perioada de verificare asupra drepturilor salariale aferente anul 2009.

Din verificarea efectuata s-a constatat ca în anul 2009 s-au plătit salariaților din cadrul aparatului de specialitate al primarului următoarele drepturi salariale care exced prevederilor legale în vigoare:

spor de toxicitate, în cotă de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează copiatoare;
spor de toxicitate, în cotă de 10%, pentru salariații care au atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției;
indemnizație de hrană In sumă de 13 lei/zi lucrătoare/salariat;
prima de vacanță personalului contractual.

Aceste drepturi s-au acordat funcționarilor publici în baza Acordului colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din aparatul de specialitate al primarului orașului N.

, aprobat prin H.C.L. nr. 60/15 mai 2008, valabil până în anul 2009 când, s-a aprobat un nou Acord colectiv prin H.C.L. nr. 50/25 iunie 2009.

6). In cazul personalului contractual drepturile menționate anterior au fost acordate în baza Contractului colectiv de muncă, înregistrat la D.M.S.S.F. B. -N. sub numărul 624/07 august 2008, aprobat prin H.C.L. nr. 61/15 mai 2008.

Referitor la drepturile salariale anterior menționate se precizează că aceste drepturi au fost cuprinse în Acordul/Contractul colectiv de muncă în mod eronat, întrucât:

acordarea indemnizației pentru hrană este prevăzută în acte normative speciale pentru anumite categorii socio-profesionale, categorii din care nu face parte și personalul din administrația publică locală;
prima de refacere a capacității de muncă pentru personalul contractual a fost acordată nelegal, deoarece nu este prevăzută expres în acte normative, iar conform legislației în vigoare, primele de concediu pot fi acordate doar funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului;
sporul de toxicitate poate fi acordată cu, condiția obținerii Buletinului de determinare, prin care se stabilesc locurile în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, care afectează sănătatea angajatului.
Reclamantul nu deține acest buletin de determinare, care să justifice acordarea acestui spor.
7) Din verificarea cheltuielilor de personal efectuate în anul 2010, s-a constatat, ea acordarea drepturilor salariale, care exced prevederilor legale, în baza Contractului colectiv de muncă și & Acordului colectiv privind raporturile de serviciu a continuat și în această perioadă. Sporurile acordate tară temei legal constau în:
spor de toxicitate în cotă de 5%, pentru personalul care prin natura atribuțiilor de serviciu utilizează aparatele xerox in perioada ianuarie - aprilie 2010;
spor de toxicitate în cotă de 10% pentru salariații care au" atribuții în mânuirea documentelor în arhiva instituției în perioada ianuarie - aprilie 2010.

8). Hotărârile consiliului local prin care s-a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă nu pot constitui justificare legală pentru acordarea acestor sporuri și îndemnizații în condițiile în care, conform prevederilor art. 81 din Legea nr. 24/2000, republicată, hotărârile consiliilor locale sunt acte subordonate legii, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale nu pot contraveni Constituției R. și reglementărilor din actele normative de nivel superior.

Contractul/Acordul colectiv de muncă nu are valoarea unei legislații speciale, ci este o convenție care trebuie să se supună legilor de drept comun și cu prioritate legilor speciale aplicabile fiecărui segment de activitate. Aceasta obligație rezultă și din prevederile art. 22 alin. 1 din H.G. nr. 833/2007, unde sunt stabilite precis măsurile care pot fi negociate prin acordurile colective de muncă: "Acordul colectiv este convenția încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia, și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora ori prin reprezentanții aleși, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici.

De asemenea, la art. 25 din același act normativ se precizează că prin clauzele acordului colectiv nu se pot cuprinde drepturi, care exced reglementarilor legale și drepturi și obligații suplimentare față de cele stabilite prin lege în exercitarea atribuțiilor de serviciu: acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor .reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu".

9). Caracterizarea ca fiind fără bază legală a acestor sporuri, sume și prime prevăzute în Acordul/Contractul colectiv de muncă se bazează și pe precizările Curții Constituționale exprimate în Decizia nr. 768 din 18 septembrie, definitivă și generai obligatorie, cu privire la excepția de neconstituționalitate a: dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 ca fiind neîntemeiată pe considerentul că, contractele colective de muncă, încheiate pentru salariații instituțiilor publice, au

un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților acestor contracte, întrucât cheltuielile de funcționare a instituțiilor publice sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că potrivit art. 137 alin. 1 din Constituția R.

, revizuită în anul 2003, formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului și unităților administrativ - teritoriale sunt reglementate prin lege, condiții în care se impune ca și drepturile salariale ale salariaților instituțiilor publice să fie stabilite prin lege, în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective.

10). În luna mai 2010, primarul orașului N. a emis dispozițiile prin care s-a dispus reîncadrarea personalului în baza Legii nr. 330/2009.

Potrivit art. 1 ale acestor dispoziții în drepturile salariale a fost înscrisă și indemnizația de dispozitiv, in cuantum de 25 % din salariul de baza.

În urma controlului de legalitate exercitat de prefectul județului B. -N. asupra dispozițiilor primarului U.A.T.O N. s-a constatat ca aceste acte administrative sunt nelegale datorită faptului că s-a procedat în mod eronat la includerea în salariul de bază, alături de sporul de vechime și a indemnizației de dispozitiv, în cotă de 25 % aplicat asupra salariului de încadrare.

Prin aceeași adresă s-a solicitat primarului U.A.T.O. N. modificarea dispozițiilor în cauză în sensul eliminării indemnizației de dispozitiv, în caz contrar aceste dispoziții urmând a fi. atacate în fata instanței de contencios administrativ.

Ca urmare a neluării nici unei măsuri de intrare în legalitate, prefectul J. B. -N. a inițiat acțiunea de anulare a actelor administrative, emise de primarul U.A.T.O N. .

Tribunalul B. -N. - Secția comerciala, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 246/15 martie 2011 a admis acțiunea formulata de Prefectul J. B. -N. și a dispus modificarea dispozițiilor nr. 383-389, 393-395, 397-412/06 mai 2010, 414-417/07 mai 2010, 418- 436/10 mai 2010, 437/12 mai 2010, 441/19 mai 2010, 523-525/07 iunie 2010 și nr. 536/21 iunie 2010, în sensul eliminării sporului de dispozitiv de 25 % din salariile de bază, stabilite în cuprinsul acestor dispoziții.

11). Referitor la nelegalitatea acordării indemnizației de dispozitiv arătăm faptul că, începând cu data de 01 ianuarie 2010 s-a pronunțat și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B.

-N., care prin adresa nr. 155/15 aprilie 2010 a sesizat primarul U.A.T.O. N. că prevederile Sentinței civile nr. 192/CA/05 octombrie 2007 au fost aplicabile până la modificarea sau abrogarea dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Referitor la acest spor, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale precizează că acesta este un drept salarial care până la data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009 era stabilit prin lege, numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, nu și pentru personalul din primarii și servicii publice din subordinea acestora.

Faptul că acest spor a fost acordat în anul 2010 în afara prevederilor legale rezulta și din Decizia nr. 37 din 14 decembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, astfel că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 138/1999 se face în sensul că: "Dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art. 13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salariul și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne".

In aceste condiții se constată ca acordarea și includerea în salariul de bază stabilit la data de 01 ianuarie 2010 a sporului de dispozitiv precum și plata acestuia în anul 2010 pentru angajații Unității Administrativ Teritoriale O. N. este nelegală.

Valoarea estimată a abaterii pentru anii 2009 și 2010 este de 715.972 lei, din care: prejudicii de recuperat de la personal 598.907 lei, din care: drepturi bănești nete încasate de salariat 529.931 Iei; foloase nerealizate 68.976 lei; obligații de regularizat cu bugetul consolidat al statului, reprezentând impozit pe venit și contribuții ale asiguraților achitate fără temei legal 63.491 lei; obligații de regularizat cu bugetul consolidat al statului, reprezentând contribuții ale angajatorului achitate fără temei legal 53.574 lei.

Descrierea abaterii de legalitate si regularitate, prevederile legale încălcate, valoarea estimată a operațiunilor care constituie abatere, consecințele economico-financiare ale abaterii, persoanele cu atribuții în domeniul în care s-au constatat abateri și punctul de vedere al conducerii entității față de problemele rămase în divergență sunt prezentate în Procesul-verbal de constatare nr. 22.225/08 decembrie 2011 (pag. 11-33).

12). Din verificarea efectuata a rezultat ca masurile dispuse la pct. A.2.1 din Decizia nr.

41/25 ianuarie 2012 nu au fost implementate.

Prin adresa nr. 17749/10 februarie 2012, U.A.T.O N. a formulat contestație împotriva pct.

din decizie.
Prin încheierea nr. 62/06 aprilie 2012, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a respins în totalitate contestația formulată. împotriva încheierii, U.A.T.O N. a formulat acțiune în contencios administrativ la Tribunalul B. -N. . Acțiunea este pe rolul instanței de fond și face obiectul Dosarului nr._, cu următorul termen de judecată pe data de 22 martie 2013.
13). Drepturile reprezentând sporul de toxicitate, indemnizație de hrană, prima de vacanta pentru personalul contractual au fost acordate în baza contractelor/acordurilor colective de muncă (constatare prezentata la pct. a.1) și intra sub incidența prevederilor Legii nr. 84/2012.
Drepturile acordate în anul 2010 reprezentând sporul de dispozitiv și orele suplimentare plătite pentru personalul cu atribuții de protecția muncii au avut la bază dispozițiile primarului, în calitate acestuia de ordonator principal de credite și acestora nu li se aplica prevederile Legii nr. 84/2012, prin urmare trebuiau luate masuri de recuperare, fapt ce nu s-a realizat.
Drepturile de această natură sunt în sumă totală brută de 135.400 de lei, din care: spor de dispozitiv 134.301 lei din care: pentru funcționari publici 115.478 lei, pentru personal contractual 18.823 lei, ore suplimentare 1099 lei.
Conform prevederilor pct.210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/04 noiembrie 2010, obligația executării măsurilor dispuse prin decizie se suspendă numai până la soluționarea contestației de către Comisia de soluționare a contestațiilor. In acest caz, prin încheierea nr. 62/06 aprilie 2012, comisia a respins contestația formulată de U.A.T.O N., iar în aceste condiții, "executarea masurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația".
14). Prin neimplementarea măsurilor dispuse nu s-a recuperat prejudiciul adus bugetului local ca urmare a acordării în anul 2010 către salariații aparatului de specialitate al primarului de drepturi reprezentând indemnizație de dispozitiv și ore suplimentare și nu au fost efectuate regularizările cu bugetul de stat și bugetele sociale.
15). Se menționează că, potrivit art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, "Nicio cheltuiala nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", ori pentru angajarea și efectuarea acestor cheltuieli nu a existat și nici nu există bază legală.
16). Aprobarea drepturilor salariate prevăzute în contractul colectiv de muncă prin hotărâre a consiliului local nu schimbă în esență abaterea consemnată în procesul-verbal de constatare, respectiv legalitatea negocierii și acordării acestor drepturi, întrucât consiliile locale nu au atribuții date prin lege, în stabilirea sistemului de salarizare pentru personalul propriu.
Astfel, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, art. 36 alin. 1: "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competenta altor
autorități publice, locale sau centrale", ori, salarizarea în instituțiile publice se stabilește numai prin lege și nu prin hotărâri ale consiliilor locale sau contracte colective de muncă.
Această prevedere este stipulată, de altfel, și în prevederile art. 157 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncit cu modificările și completările ulterioare:
"(1) Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
(2) S. ul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
17). Contractul/acordul colectiv de muncă nu poartă avizul comisiei paritare, așa după cum este precizat în H.G. nr. 833/2007, art.13 alin. 1 și 2. Actele normative invocate în susținerea unor prevederi referitoare la drepturile salariaților entității sunt: Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, față de care se impun următoarele precizări:
- potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, dar prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. In cazul entității auditate, ca angajați ai unei instituții publice finanțată integral din venituri publice, respectiv din bugetul local, drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici și personalului contractual pe anul 2009 au fost stabilite prin O.G. nr. 6/2007, cu modificările și completările ulterioare și O.G. nr. 10/2008, astfel încât nu este justificată renegocierea salariilor și sporurilor aferente prin contracte colective de muncă;
- art. 8 alin. 1 din lege, potrivit căruia "Clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege prevede neechivoc caracterul imperativ al art. 12 alin. 1, la care s-a făcut referire mai sus: "... prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la .drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";
- art. 24 alin. 1 din aceeași lege evidențiază nelegalitatea clauzelor referitoare la drepturile salariaților instituțiilor bugetare a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precizând: "Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate."

Încheierea contractului colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor legale cu privire la salarizarea personalului din instituțiile bugetare, este relevată și de prevederile art. 25 din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective: acordurile colective nu pot conține prevederi contrare, drepturi și obligații sub nivelul minim stabilit prin acte normative. Clauzele acordurilor colective nu pot exceda sau, după caz, nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu"

Totodată, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 -2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr, 2895/29 decembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea a V-a, din 29 ianuarie 2007, menține aceeași precizare la art. 3 alin.2: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor publice. Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale."

18). Referitor la Contractul/Acordul colectiv de muncă se impun următoarele precizări care evidențiază nelegalitatea unor prevederi cu privire la încheierea, înregistrarea și cadrul legislativ care guvernează acest document:

O.U.G. nr.1 din 25 ianuarie 2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar dispune: art. 3: "Prin contractele sau acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salariată care excedează prevederilor Legii- cadru nr. 330/2009". art. 10: "In conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu l ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare

drepturi salariate stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la dată emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009";

b). O.M.M.F.P.S. nr. 32 din 11 ianuarie 2010pentru monitorizarea si controlul aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor si autorităților publice ale administrației locale, care în nota la Anexa nr. II, prevede că: pentru fiecare dintre sporurile acordate în luna decembrie 2009 se vor prezenta temeiul legal, precum și avizele acordate în baza legii. Pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariate stabilite prin contracte colective de muncă sau alte acte, decât legi sau hotărâri ale Guvernului

c). art. 22 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale dispune: "Rolul ordonatorilor de credite: Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale";

d). art. 55 alin. 5 și 6 din aceeași lege prevăd: "(5) Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie sa certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată semnează de către contabil și șeful compartimentului financiar- contabil. (6) Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și nu după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate".

19). Față de cele prezentate, personalul contractual și funcționarii publici de entitatea auditată a beneficiat de drepturile salariale și de alte drepturi suplimentare ce decurg din raporturile de serviciu, în lipsa unor acte normative care să h reglementeze, acordarea lor având Ia bază doar contractul/acord colectiv de muncă și o hotărâre a Consiliului local ai orașului N. .

20). De altfel, dispozițiile art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/2006 ca modificările și completările ulterioare, definește contractul colectiv de muncă ca "Convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte,, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă" iar alin. 2 definește termenul de patron/patronat în sensul de "persoana fizică și persoana juridică cam" angajează salariați prin încheierea contractelor individuale de muncă"

Astfel, din textele de lege prezentate, rezultă că legea se referă la relațiile dintre patroni/patronate și: salariații angajați de aceștia și bine înțeles plătiți de patroni, în calitate de persoană fizică sau în calitate de persoană juridică, din care aparțin acestuia.

După cum se poate constata, abia în art. 12 alin. 1 din lege se fac referiri la contractele colective de muncă pe care le pot încheia salariații instituțiilor bugetare: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale""".

Coroborând prevederile art. 1 alin. 1 și alin. 2 cu prevederile art. 12 alin.1, rezultă că la nivelul instituțiilor bugetare contractul se încheie între reprezentanți salariaților și conducătorul entității respective.

21). Desigur, între calitatea de patron și cea de "primar" exista asemănări, cum ar fi faptul că sunt conducători ai societății comerciale/entității bugetare, angajează personalul, etc., deosebirea, care de altfel ne interesează în speța de fata, este aceea că patronul/patronatul plătește salariații din bani proprii, deci poate negocia salariul, sporurile salariale, etc., în timp ce, primarul, conformări 23 alin. 1 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, în calitate de ordonator de credite are "obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinate aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale", deci practic, conducătorii autorităților si instituțiilor bugetare plătesc salariații din fonduri publice, iar plățile se pot face numai în conformitate cu prevederile legale.

In concluzie, conducătorul unei instituții bugetare, nu poate dispune după bunul plac de fondurile din buget, ci numai conform prevederilor legale, iar în ceea ce privește contractul/acordul colectiv de muncă încheiat conform Legii nr. 130/2006 privind contractul colectiv de muncă, poate negocia numai măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, etc. și nu acordarea de drepturi bănești.

22). De altfel și în doctrină, s-au identificat anumite particularități privind contractul colectiv de muncă, în cazul personalului bugetar, dintre care subliniem sfera limitată a problemelor care pot face obiectul negocierii, care include aspecte mai mult de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării profesionale. Nu se regăsește, printre acestea, posibilitatea negocierii salariilor. De altfel salariile sunt calificate în doctrină ca fiind nodul gordian al contractelor colective de muncă, dat fiind faptul că în cazul personalului bugetar, salariile sunt stabilite de legiuitor și nu sunt negociate. La salariații bugetari nu se pot negocia drepturi atunci când sunt stabilite prin lege.

23). Legea nr. 130/2006 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește personalul bugetar se referă la negocierea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, pentru perfecționarea profesională, etc. și nu negocierea acordării de drepturi bănești.

24).Prin urmare apar: ca fiind evident nelegale prevederile acordului/contractului-colectiv de muncă, încheiat la nivelul Consiliului local N., referitoare la acordarea diferitelor categorii de drepturi bănești acordate angajaților acestuia.

25).Acordarea ilegală-a acestor așa zise "drepturi bănești" a avut drept consecință directă prejudicierea bugetului local al U.A.T.O. N. . drepturile bănești " au fost acordate ca urmare a interpretării eronate sau a ignorării actelor normative care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici și cele ale personalului contractual din instituțiile bugetare și cele referitoare la disciplina financiară care trebuie respectată în aceste instituții.

26). Concluzionând, se arată că atât misiunea de audit desfășurată de C. de C. - C. de C. B. -N. la U.A.T.O. N., cât și, etapa de valorificare a constatărilor, s-au derulat conform dispozițiilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, precum și cu cele ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. și publicată în Monitorul Oficial al R., Partea

I. nr. 832/13 decembrie 2010.

Actul de control (procesul-verbal de constatare anterior menționat) consemnează cât se poale de clar și de concis abaterile de la legalitate și regularitate identificate de echipa de auditori publici externi ai Camerei de C. B. -N., iar starea de fapt menționata este dovedită cu actele cuprinse în anexele acestuia. Doar cine are interes în afara legii poate susține că actele administrative atacate nu ar fi fost emise având la bază probe și relevante, iar abaterile nu ar fl fost expuse clar și concis.

27). Totodată, arată, faptul că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 157 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor sociale de stat, de la bugetele locale și de la bugetele fondurilor speciale, se stabilește numai prin lege.

Contractele colective de muncă sa acordurile colective de muncă, încheiate pentru salariații instituțiilor bugetare nu pot conține clauze referitoare Ia drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere faptul că acordarea drepturilor bănești, salariale, se stabilește numai prin lege, vă rugăm să constatați că aceste drepturi bănești nu au putut face obiectul negocierii la încheierea contactului/acordului colectiv de muncă, raportându-ne ia dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996, coroborate cu cele ale art. 157 alin. 2 din Codul muncii. Este evident că reclamantul a acordat sume de bani angajaților săi sub forma sporurilor și indemnizațiilor anterior descrise, cu încălcarea dispozițiilor legale încălcate.

28). Ceea ce contestă reclamantul în prezentul litigiu este faptul că verificarea efectuată de

C. de C. B. -N. nu a acordat eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă încheiate și aflate în vigoare.

Prin urmare, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă aceste drepturi bănești erau legal prevăzute în acordul/contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul reclamantului. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță juridică susținerea reclamantului conform căreia odată intrat în vigoare și producând efecte juridice, însă instanța de judecată este ținută să analizeze legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă, pentru a nu valida drepturi acordate în afara cadrului legal.

29). Pentru a stabili, deci, legalitatea acordării acestor sume de bani, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile imperative ale art. 31 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aceștia beneficiind și de prime și alte drepturi salariale ce pot fi acordate în condițiile legii.

Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile art. 72 din Legea nr. 188/1999, care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri (și nu sume de bani), referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și prevederile art. 22 din H.G. nr. 833/2007. Printre acestea nu se regăsește posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau de sporuri neprevăzute de lege pentru "alegoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere ale Legii nr. 188/1999, salariile sunt stabilite numai de legiuitor și nu pot fi negociate.

Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire, emis în condițiile Legii nr. 188/1999, nu pot negocia prestații suplimentare. De altfel, acordul colectiv de muncă reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, întrucât, potrivit prevederilor art. 24 și art. 25 din H.G. nr. 833/2007privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, astfel de acorduri se încheie pentru funcționarii publici din cadrul unei autorități sau instituții publice, însă clauzele înscrise în acordurile colective nu pot stabili drepturi suplimentare, față de cele reglementate prin lege.

30). Totodată, se arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 41 din O.G. nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității/instituției publice în care își desfășoară activitatea, în speța structurile Consiliului local N. .

Față de aceste dispoziții legale, se apreciază că nu poate fi reținută opinia reclamantului, conform căreia pârâta, trebuia să indice textele de lege care interzic acordarea unor drepturi salariale prin negociere. Dimpotrivă, reclamantului îi revine sarcina probei eu privire la indicarea unor texte de lege specifice structurilor consiliului local în care să se prevadă expres aceste tipuri de sporuri și prime, în caz contrar aceste nu pot fi acordate.

31). De altfel, un argument universal valabil cu privire la nelegalitatea acordării oricărei sume de bani cu caracter salarial, în temeiul raporturilor de muncă/de serviciu, este acela :ă legea nu conferă autorității publice deliberative locale atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu., indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.

Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, constituie cadrul general al atribuțiilor pe care le poate exercita consiliul local, prin raportare la principiul general aplicabil în materia dreptului public, conform căreia o autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat, conform căruia "Tot ceea ce nu este interzis, este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina lor prin Constituție sau prin lege.

Prin urmare, niciuna dintre atribuțiile expuse pe larg în art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, nu se referă la posibilitatea

consiliului local de a hotăra cu privire la acordarea unor sume de bani angajaților proprii, cum este cazul aici dedus judecății. Această atribuție nu îi este conferită consiliului local nici printr-o alta lege, alta decât Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Se reiterează principiul de drept potrivit căruia nicio autoritate publică nu poate acționa decât numai în limitele competențelor stabilite expres de lege, prin urmare, vă rugăm să constatați că, în speța de față, U.A.T.O. N. a acționat în afara atribuțiilor ce îl revin conform legii, adoptând acele hotărâri în baza cărora au fost aprobate contractul și acordul colectiv de muncă.

Cu privire la contestarea punctului B.2.1. al Deciziei nr. 41/I/28 septembrie 2012 a Curții de

C. - C. de C. B. -N., se apreciază că sunt neîntemeiate și nu pot fi primite susținerile reclamantului, pentru următoarele argumente:

1). Ca urmare a misiunii de audit financiar efectuată s-a constatat că în cursul anului 2010 la

N. "G. C. " a avut un număr mediu de peste 50 de angajați și nu a angajat persoane cu handicap într-o cotă de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
In aceeași perioadă entitatea auditată nu a achiziționat produse sau servicii realizate prin propria activitate a persoanelor cu handicap angajate în unitățile protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat, așa cum prevăd normele legale în domeniu.
2). Din verificarea efectuată asupra documentelor justificative prezentate s-a constatat că în anul 2010 reclamantul nu a constituit și nu a virat la bugetul de stat vărsămintele datorate.
Valoarea abaterii la nivelul anului 2010: este de 16.613 lei, din care 10.806 lei reprezintă debit, iar diferența de 5.807 de lei sunt accesorii.
Descrierea abaterii de la legalitate si regularitate, prevederile legale încălcate, estimarea valorii operațiunilor, care constituie abatere, consecințele economico-financiare ale abaterii, persoanele cu atribuții în domeniul în care s-au constatat abateri, măsurile luate de entitate în timpul misiunii de audit sunt prezentate în Nota de constatare nr. 2.891/28 noiembrie 2011 la pag. 1-4.
3). Din verificarea efectuată asupra documentelor prezentate de reclamant a mai rezultat faptul că, până la data întocmirii procesului-verbal de constatare, acesta nu a luat masuri pentru recuperarea prejudiciului în sumă totală de 6.536 lei, cauzat bugetului entității verificate prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor pentru neîncadrarea de persoane cu handicap.
Lipsa oricăror măsuri luate de reclamant pentru stabilirea persoanelor vinovate și recuperarea prejudiciului în sumă de 6.536 lei a fost determinată de slaba preocupare a acesteia în vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor scrise primite de la ordonatorul de credite ierarhic superior (U.A.T.O N. ) "pentru a asigura punerea în execuție" a Deciziei nr. 41/25 ianuarie 2012, emisa de C. de C. - C. de C. B. -N. .
4). Prin urmare, sunt temeinice și legale atât constatările misiunii de audit financiar, cât și măsurile dispuse prin decizia contestată.
III). Cu privire la contestarea punctului C.2.1. al Deciziei nr. 41/I/28 septembrie 2012 a Curții de C. - C. de C. B. -N., apreciază că sunt neîntemeiate și nu pot fi primite susținerile reclamantului, pentru următoarele argumente:
1). In urma auditării cheltuielilor de personal efectuate și înregistrate în situațiile financiare ale Școlii generale "M. E. " din orașul N., s-au constatat plăți fără bază legală, după cum urmează:
1. pentru persoane care ocupă funcții didactice de conducere (director, director adjunct) s-au calculat și s-au acordat necuvenit în luna ianuarie 2010, drepturi salariale prim apucarea eronată a cotei de 25%, aferentă gradației de merit la suma salariului de încadrare și a indemnizației de conducere și nu doar la salariul de încadrare, așa cum prevăd normele legale;
2. în perioada octombrie 2009 - decembrie 2010 domnul Roș N., director la Ș. generală "Valea Spinului a fost remunerat pentru activități în regim de plată cu ora într-un cuantum nai mare decât cel legal;
  c). în luna octombrie 2010 au fost achitate un număr de cinci premii aferente diplomei "G.
  L. " personalului didactic, fără să fie elaborate ordinele de acordare a distincțiilor de către Ministrul Educației și Cercetării.
  Valoarea totală estimată a operațiunilor care constituie abateri este de 36.317 de lei, din care
  3). Aserțiunile reclamantului cu privire la incidența dispozițiilor Legii nr. 84/2012 în acest litigiu nu sunt fondate pe lege și nu pot fi primite.
  In concluzie, abaterile de la legalitate și regularitate constatate și consemnate de misiunea de audit a Camerei de C. B. -N. la U.A.T.O. N. a arătat că au fost încălcate prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
  Așa după cum sunt prezentate motivele reclamantului, se apreciază că nu suntem în prezența situațiilor avute în vedere de legiuitor pentru ca instanța de contencios administrativ să poată hotărî nici suspendarea executării și nici anularea actelor administrative contestate.
  In drept, s-au invocat dispozițiile art.115 din vechiul Codul de procedura civilă. pe dispozițiile art. 140 din Constituția R., revizuită în anul 2003, pe art. 1, 810, 11, 12, 14, 15, 17, și 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe art. 1, 2, 3, 21, 22, 23, 24, de la art. 26 la art. 45, de la 62 la 65 din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de C., pe dispozițiile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, pe dispozițiile art. 14 și 23 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările si completările ulterioare, pe dispozițiile Legii nr. 53/2003 Codul muncii, pe cele ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe cefe ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04 noiembrie 2010 a Plenului Curții de C. a R.
  , publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 832/ 33 decembrie 2010, precum și pe celelalte norme juridice la care a făcut referire în cuprinsul acestei întâmpinări.
  C. N. "G. C. "; și Ș. G. "M. E. ";
  au depus la dosar "precizare";,
  solicitând a se constata că cererile nr.5/_ și nr.79/_, reprezintă cereri de intervenție în interesul reclamantului
  , a se încuviința în principiu aceste cereri, iar pe fondul cauzei a se admite acțiunea în sensul de a se anula măsurile prev. la B.2.1. din Decizia nr.41/I/_, anularea încheierii nr. VI/198/_ înregistrată la C. de C. sub nr. VI/41374/_, înregistrată la Primăria Năsăud sub nr.16823/_ și, respectiv, anularea măsurii prev. la C.2.2. din decizia nr. 41/I/_ .
  În motivare s-a arătat că inițial s-a declarat si s-a susținut in cauza că aceste cereri de intervenție prezintă cereri de intervenție în interes propriu.
  Confuzia sau eroarea a fost determinată de faptul că în preambulul acestor cereri, conducerea celor doua unități de învățământ și-au declarat numele si funcțiile avute, deși în realitate trebuia să apară denumirea unităților de învățământ respective.
  Dar, avându-se în vedere faptul că aceste cereri poartă numere de înregistrare și că poartă și ștampila unităților de învățământ, se impune concluzia logică, că aceste cereri sunt formulate de aceste unități de învățământ și că ele reprezintă cereri de intervenție in interesul reclamantei.
  In ceea ce privește interesul de a interveni în această cauză, acesta este determinat de faptul ca fiind bugetați de reclamantă, în cazul in care se va respinge acțiunea acesteia, vor fi obligați să restituie bugetului sumele de bani reținute prin actele de control respective si atacate in instanța.
  In aceasta situație se apreciază că au un interes să intervină în această cauză, în baza art. 49 (1 și 3) și art.51 Cod pr. civ..
  Pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru C. de C. B. -N.
  , a depus la dosar întâmpinare,
  prin care în principal a solicitat respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de intervenție modificate și precizate
  , iar în subsidiar respingerea pe fond a acestor cereri, ca neîntemeiate.
  În susținerea inadmisibilității admiterii cererilor de intervenție în interesul reclamantului, se învederează următoarele:
  A). În cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile impuse de art. 49 din vechiul Cod de procedură civilă pentru admisibilitatea cererilor de intervenție în interesul reclamantului, pe de o parte și, pe de altă parte, ambele cereri de intervenție nu sunt motivate.
  Din ansamblul prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de
  C., cu modificările și completările ulterioare, rezultă că raporturile juridice se stabilesc doar între
  C. de C., în calitate de instituție supremă de audit, pe de-o parte, și entitățile verificate, pe de altă parte.
  Intre C. de C. și alte persoane, diverși terți, cum este cazul intervenienților, nu există raporturi juridice.
  Prin urmare, titularul dreptului de a solicita instanței de contencios administrativ anularea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N. este numai conducătorul entității verificate.
  Totodată, prejudiciul material ce ar putea fi creat în patrimoniul intervenienților este eventual și viitor, incert atât sub aspectul cuantumului acestuia, cât și sub aspectul momentului producerii acestuia. Eventualitatea producerii unui prejudiciu ar putea fi invocată numai prin prisma existenței unor acte administrative, emise subsecvent de către conducătorul entității verificate, pentru punerea în executare a deciziei de măsuri a Camerei de C. Bihor, în condițiile dreptului comun.
  În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, intervenienții nu au calitatea de persoană vătămată, astfel cum este aceasta definită de lege.
  Decizia contestată, emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N., cuprinde măsurile stabilite în sarcina conducerii Unității Administrativ - Teritoriale orașul N., constatate ca urmare a misiunii de audit efectuate la această entitate.
  Prin urmare, partea interesată să solicite anularea deciziei sus amintite este entitatea auditată, respectiv U.A.T.O. N. prin organele sale legale de conducere, în sarcina cărora au și fost stabilite măsurile dispuse prin decizia de măsuri contestată, iar nu intervenienții C. N. "G. C. "; și Ș. G. "M. E. ";.
  Este adevărat că accesul la justiție este necondiționat, însă aceasta nu înseamnă că orice cerere, corectă sub aspect formal, obligă instanța să se pronunțe asupra fondului pretenției. Orice persoană se poate adresa judecătorului, dar nu flecare persoană poate obține o judecată pe fondul oricărei pretenții. Prin condiția calității procesuale, se urmărește - în principiu - evitarea soluțiilor jurisdicționale pentru interesele generale și difuze ale unor colectivități. Aceasta este funcția procesuală ce justifică recunoașterea "calității" printre condițiile dreptului la acțiune. Legea recunoaște calitatea, abilitatea, posibilitatea unei persoane de a solicita judecarea pe fondul unei anumite pretenții, în contradictoriu cu o persoană sau cu o categorie de persoane determinate.
  Judecătorul este cel care verifică, în fiecare caz în parte, dacă suntem în prezența acelei relații, legături cerute de lege și din care se deduce existența calității procesuale.
  In cazul de față nu avem de-a face cu un conflict de drepturi, ci cu un litigiu generat de exercitarea unei atribuții de către o autoritate publică de rang constituțional, Curtea de Conturi a României. In astfel de cauze cele două școli din orașul N. nu pot dobândi calitatea de intervenient.
  Nu în ultimul rând, se invocă și prevederile pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a plenului Curții de C. a R., care stabilesc următoarele: "Împotriva încheierii emise de comisia de soluționare contestațiilor, prevăzută la pct. 213, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile Legii contenciosului administrativ."" Prevederi similare au existat și la pct. 106 din vechiul Regulament privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C.
  , precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, ce a fost aprobat prin Hotărârea nr.1/2009 a plenului Curții de C. a R., în prezent abrogată.
  Drepturile și interesele legitime ale reclamantului sunt temeinic apărate și reprezentate în fața instanței de judecată de conducătorul unității administrați v-teritoriale verificate, primarul orașului N., precum și de consilierii juridici ai acesteia.
  Potrivit dispozițiilor alin. 1 din art. 49 din vechiul Cod de procedură civilă oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane, alin. 2 stabilește că intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său, iar alin. 3 că intervenția este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia.
  Ceea ce distinge cele două forme ale intervenției nu este interesul, care trebuie să aparțină întotdeauna intervenientului, ca o condiție a exercitării acțiunii civile, ci dreptul invocat.
  Pentru a admite sau a respinge în principiu o cerere de intervenție se impune verificarea de către instanță a faptului dacă introducerea în cauză a terțului este justificată printr-un interes legitim al acestuia sau al părților.
  Prin intervenția principală terțul care are interes în a-și apăra un drept subiectiv, propriu, asupra obiectului cererii de chemare în judecată, poate deveni intervenient principal într-un proces pendent tinzând să câștige pentru sine bunul litigios.
  Referitor la condiția interesului, în literatura de specialitate se reține că ..prin impunerea condiției interesului, se urmărește nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate, pur vexatorii, dar în același timp, menajarea timpului magistraților și a finanțelor statului, astfel încât rolul instanțelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini.
  Tocmai de aceea, art. 50 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă impune ca intervenția principală să fie formulată sub forma unei cereri de chemare în judecată, cu respectarea cerințelor art. 112 Cod proc. civ., îndreptată împotriva ambelor părți din proces.
  Așadar, terțul ar avea posibilitatea să își formuleze pretențiile și pe cale separată, declanșând un proces în care să aibă calitatea de reclamant, dar alege modalitatea de a formula o cerere de intervenție în interes propriu, și ca urmare instanța trebuie să verifice daca tețul justifică un interes și pretinde un drept propriu.
  In aceste condiții, partea interesată să solicite anularea măsurilor contestate din Decizia nr.41/I/2012 este entitatea auditată, respectiv U.A.T.O. N. prin organele sale legale de conducere, în sarcina cărora au și fost stabilite măsurile dispuse prin decizie, iar nu cele două școli.
  In plus, date fiind condițiile imperative impuse de Legea nr. 94/992 pentru organizarea și funcționare a Curții de C. referitoare la condiția cerută a fi îndeplinită pentru contestarea în instanță a măsurilor dispuse prin actele de control, este evident că în speță intervenientul nu poate urmări anularea actelor administrative contestate de reclamant, așa cum rezultă din conținutul cererii sale.
  Concluzionând, arată că intervenientul nu are un drept propriu asupra obiectului litigios, respectiv nu are un drept subiectiv, care să aibă legătură cu raportul de drept material supus judecății în acțiunea principală.
  Totodată, intervenienții nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret.
  In consecință, solicită respingerea în principiu a cererilor de intervenție accesorie formulată în prezenta cauză, reținând că intervenienții nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în acest proces.
  Intervenția accesorie reprezintă un mijloc de apărare în favoarea părții pentru care intervenientul accesoriu intervine în litigiu, cu precizarea că a sprijini apărarea respectivei părți nu exclude, ca și în cererea de intervenție în interes propriu, existența unui interes propriu.
  In cazul intervenției accesorii, terțul intervenient apără drepturile uneia din părți, nu tinde la valorificarea unei pretenții proprii, ci urmărește ca instanța să pronunțe soluția favorabilă părții pentru care a intervenit.
  In ceea ce privește condiția interesului, așa cum am susținut mai sus, intervenientul nu justifică un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în proces.
  De altfel și practica judiciară a statuat că, deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să își justifice interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului.
  Ca urmare, interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege.
  In speță, în litigiul având ca obiect anularea actelor administrative emise de C. de C., interesul eventual în a susține o asemenea cerere ar putea fi justificat de conducerea entității verificate, respectiv de U.A.T.O. N. căreia îi incumbă sarcina de a lua măsurile dispuse în urma controlului de audit.
  Pentru aceste motive, solicită să se constate că partea interesată să formuleze plângere, în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, poate fi doar entitatea verificată,
  U.A.T.O. N., prin reprezentantul său legal, ceea ce deja s-a și produs.
  De altfel, cererile de intervenție voluntară accesorie se apreciază că urmează a fi respinse ca inadmisibile și pentru următoarele argumente:
  Cererile intervenienților sunt inadmisibile sub aspectul neparcurgerii procedurii prealabile
  .
  În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., și cu prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de
  C., pentru detalierea și punerea în aplicarea a dispozițiilor acestei legi, încheierea, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C., soluționează contestația formulată împotriva unei decizii emise pentru valorificarea constatărilor unei misiuni de control/audit financiar.
  Procedura contestării deciziei emisă de C. de C., este o procedură administrativă prealabilă promovării unei acțiuni prin care se solicită anularea actului administrativ pretins vătămător la instanța de contencios administrativ.
  Prevederile pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C. face trimitere expresă la dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Conform art. 7 din această lege, pentru promovarea unei acțiuni în anularea unui act administrativ este obligatorie respectarea procedurilor prealabile, prevăzute de legile speciale, în acest sens fiind și dispozițiile art. 109 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
  Față de cele aici arătate, raportat la solicitările interveniențienților ce vizează anularea unor acte administrative, emise în regim de putere publică de C. de C. - decizia și încheierea - apare ca fiind întemeiată solicitarea ca cererile de intervenție voluntare accesorii să fie respinse ca inadmisibile.
  Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că în perioada 28 august 2012 - 31 august 2012, o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. - C. de C. B. -N. a desfășurat o acțiunea de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 41/25 ianuarie 2012 emisă de C. de C. - C. de C. B. -N. în sarcina conducătorului unității administrativ - teritoriale, O. N., în urma căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, ce au fost consemnate în procesul-verbal de constatare, înregistrat sub nr. 29121/31 august 2012 la entitatea verificată.
  În acest context a fost emisă Decizia nr.41/I/28 septembrie 2012 a Curții de C. - C. de
  C. B. -N., prin care s-au dispus în sarcina conducerii U.A.T.O. N. mai multe măsuri, fiind contestate numai cele de la punctele A.1.1., B.2.1. și C. 2.2., contestație ce a fost soluționată
  de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a R., prin încheierea nr.198/14 decembrie 2012, în sensul respingerii contestației nr.30571/_ - file 36-40 dosar.
  În cuprinsul Deciziei nr.41/I/28 septembrie 2012 a Curții de C. - C. de C. B. -N.
  , la pct.1. - file 48-49 dosar, s-a relevat că verificările efectuate au dovedit că măsurile dispuse la pct. A.2.1. din Decizia nr.41/25 ianuarie 2012 nu au fost implementate, U.A.T.O. N. formulând contestație împotriva acestei măsuri, soluționată prin încheierea nr.62/06 aprilie 2012 de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. în sensul respingerii în totalitate, fiind înregistrată acțiune în contencios administrativ la Tribunalul B. -N., obiect al dosarului nr._ .
  Cu privire la drepturile reprezentând sporul de toxicitate, indemnizație de hrană, prima de vacanță pentru personalul contractual, fiind acordate în baza contractelor/acordurilor colective de muncă, s-a apreciat că intră sub incidența prevederilor Legii nr. 84/2012.
  Însă în ceea ce privește drepturile acordate în anul 2010 reprezentând sporul de dispozitiv și orele suplimentare plătite pentru personalul cu atribuții de protecția muncii ce au avut la bază dispozițiile primarului, în calitate acestuia de ordonator principal de credite, s-a stabilit că nu li se aplica prevederile Legii nr. 84/2012, prin urmare trebuiau luate măsuri de recuperare, fapt ce nu s- a realizat, fiind în discuție suma totală brută de 135.400 de lei
  , din care: spor de dispozitiv 134.301 lei,
  respectiv pentru funcționari publici - 115.478 lei, iar pentru personalul contractual - 18.823 lei, plus ore suplimentare 1.099 lei.
  Astfel, s-a mai subliniat că, în baza prevederilor pct.210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/04 noiembrie 2010, obligația executării măsurilor dispuse prin decizie se suspendă numai până la soluționarea contestației de către Comisia de soluționare a contestațiilor, iar din data de 06 aprilie 2012, când comisia a respins contestația formulată, executarea măsurilor a devenit obligatorie pentru unitatea auditată.
  În consecință, s-a dispus, la pct. A.1.1., calcularea întinderii prejudiciului creat prin plata nelegală a sporului de dispozitiv și orelor suplimentare acordate în anul 2010 salariaților aparatului de specialitate al primarului, recuperarea integrală a prejudiciului și efectuarea regularizările cu bugetul de stat și bugetele sociale.
  În ceea ce privește C. N. "G. C. "; N. , la pct.2. al Deciziei nr.41/I/_ s-a relevat că prin măsura nr. B.2.1. din Decizia nr.41/_ s-a dispus: "Calcularea, înregistrarea în evidența contabilă, declararea și virarea la bugetul de stat a obligației financiare cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și a accesoriilor aferente în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Urmărirea recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor pentru neangajarea de persoane cu handicap";, măsură care nu a fost dusă la îndeplinire în totalitate - conducerea unității nu a luat măsuri pentru recuperarea prejudiciului în sumă totală de 6536 lei prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor pentru neîncadrarea de persoane cu handicap.
  În consecință, reținându-se în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr.29121/_ - pag.12( fila 63 dosar), că lipsa oricăror măsuri luate de conducerea entității pentru stabilirea persoanelor vinovate și recuperarea prejudiciului în sumă de 6.536 lei a fost determinată de slaba preocupare a acesteia în vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor scrise primite de la ordonatorul de credite ierarhic superior (U.A.T.O. N. ) "pentru a asigura punerea în execuție"; a Deciziei nr. 41/_, emisă de directorul Camerei de C. B. -N., la pct.B.2.1.din dispozitivul deciziei atacată în cauză, s-a prevăzut ca și măsură: "Urmărirea de către ordonatorul de credite a recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea la termen către bugetul de stat a sumelor pentru neangajarea de persoane cu handicap";.
  Pentru Ș. Generală "M. E. "; N.
  , la pct.4 din Decizia nr.41/I/_
  s-a menționat că prin măsura nr. C.2.2. din Decizia nr.41/_ s-a dispus: "Calcularea, înregistrarea în evidența contabilă, declararea și virarea la bugetul de stat a obligației financiare cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și a accesoriilor aferente în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Urmărirea recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea în termen la bugetul de stat a sumelor
  pentru neangajarea de persoane cu handicap";, însă din valoarea debitului datorat în cuantum de 10.806 lei entitatea verificată a virat pe destinațiile legale suma de 10.000 lei, neachitând deci integral obligațiile reprezentând sume pentru neangajarea de persoane cu handicap și nu au fost luate nici măsuri pentru recuperarea de la personale vinovate a accesoriilor aferente pentru neplata la timp a acestor obligații bugetare.
  În acest context, la pct.B.2.2. din dispozitivul deciziei obiect al acțiunii de față, s-a stabilit ca și măsură: " Virarea la bugetul de stat a sumei de 806 lei reprezentând obligație financiară cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și a accesoriilor aferente în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Urmărirea de către ordonatorul de credite a recuperării prejudiciului cauzat bugetului entității prin plata accesoriilor datorate pentru nevirarea la termen către bugetul de stat a sumelor pentru neangajarea de persoane cu handicap";( file 49-50, 72 dosar).
  Se impune a se menționa că legalitatea Deciziei nr.41/_ emisă de C. de C. a județului B. -N. a făcut obiectul controlului judecătoresc în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N. ( dosar în care reclamantul O. N., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, C. de C. a J. B. -N., a solicitat anularea încheierii nr.62/_
  , a Curții de C. a R. - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, ca fiind netemeinică și nelegală; anularea parțială a Deciziei nr.41/_, emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. Județul B. -N., în ceea ce privește lit. A, punctul 4 - a se vedea file 78-82, dosar nr._, lit. D, punctul 1 - a se vedea filele 86-87, același dosar și, respectiv, în ceea ce privește aplicarea măsurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, prevăzute la punctul II, lit. A.2.1. și lit. D.2.1.; anularea parțială a procesului-verbal nr. 22225 din data de_, în urma acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010, la U.A.T.O. N., în sensul înlăturării constatărilor și concluziilor cuprinse la lit. A, pct. 1.3.1.1. "Acordarea de drepturi salariate fără bază legală personalului angajat la Primăria orașului N. "; și lit. B, pct. III "Acordarea unor drepturi de natură salariată neprevăzute în legislația aplicabilă personalului Casei de Cultură "Liviu Rebreanu""; din N. ), iar prin sentința civilă nr.507 din_ s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ, formulată și ulterior precizată de reclamantul O. N. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. B. -N. și, în consecință: s-au respins, ca nefondate, cererile formulate de reclamant în principal, având ca obiect anularea Încheierii nr.62/_ a Curții de C. a R., anularea parțială a Deciziei nr.41/_ emisă de C. de
  C. a județului B. -N. și, respectiv, anularea parțială a procesului-verbal nr.22225 din data de_ emis de C. de C. a județului B. -N. . Totodată, s-a constatat că dispozițiile Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sunt incidente cu privire la măsurile dispuse prin Decizia nr.41/_ emisă de
  C. de C. a județului B. -N. doar în măsura în care acestea privesc recuperarea sumelor reprezentând drepturile salariale acordate în baza acordului/contractului colectiv de muncă menționate la lit. A pct. 4. a) din decizia menționată. S-a respins, ca nefondată, cererea reclamantului de a constata incidența prevederilor Legii nr.84/2012 cu privire la măsurile ce vizează recuperarea sumelor cu titlu de ore suplimentare și spor de dispozitiv menționate la lit. A pct. 4 b) și
3. din Decizia nr. 41/_ .

Așadar, constatările auditorilor publici externi din procesul-verbal de constatare din data de_ emis de C. de C. a județului B. -N. - lit. B, pct. I privind C. N. "G. C. "; N. și lit. B, pct. II privind Ș. Generală "M. E. "; N., măsurile descrise și dispuse prin Decizia nr. 41/_ emisă de directorul Camerei de C. a județului B. -N. la lit. A.5., lit.

B.1. și C.1., C.2., respectiv punctul II, lit. A.2.2., B.2.1., C.2.1., C.2.2., nu au făcut obiectul controlului în cadrul dosarului nr._ .

Examinând, cu prioritate, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile, cu privire la cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului O. N. formulate de C. N. "G. C. "; și Ș. G. "M. E. ";, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și în numele Camerei de C. a județului B. -N., tribunalul apreciază că aceasta nu este dată în cauză, astfel că o va respinge ca neîntemeiată, pe de parte întrucât din punct de vedere procedural intervenția accesorie nu urmărește valorificare unui drept propriu, ci are valența unei simple apărări, sarcina parcurgerii

procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, act normativ la care face trimitere pct.227 din Hotărârea nr.130/2010, fiind cerută doar persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim, în speță celui în sarcina directă a căruia s-au stabilit măsurile ce trebuie aduse la îndeplinire

- ordonatorul principal de credite, iar pe de altă parte, contestația nr.30571/_ analizată prin încheierea nr.198/_, se referea punctual și la măsurile B.2.1. și "C.2.1.";, privind C. N. "G. C. "; N. și Ș. Generală "M. E. ";, contestație în care, la final, se menționa și anexarea contestațiilor celor două unități de învățământ care au depus cererile de intervenție accesorie( a se vedea exemplarul contestației atașată la concluziile scrise depuse de orașul N. ).

Pe fondul cauzei,

instanța remarcă aspectul că decizia nr.41/I/2012( a se vedea și mențiunile de la fila 74 dosar) este rezultatul verificării modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse printr-o decizie anterioară, în condițiile pct.230 - 234 din Hotărârea nr.130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități( pct.234 lit. c: în cazul în care conducerea entității verificate nu a recuperat prejudiciul, se încheie raport de control și se procedează în felul următor:

(ii) dacă se constată faptul că, deși au fost dispuse și urmărite de către conducerea entității măsurile cuprinse în decizie, prejudiciul nu a fost corect stabilit ca întindere și/sau nu a fost recuperat, procedura de valorificare a raportului de control care se întocmește este cea stabilită la pct. 163 - 167 și 171 - 229, urmând a se emite de către șeful departamentului/directorul camerei de conturi o nouă decizie cuprinzând măsurile care se impun).

Analiza substanțială a criticile formulate de reclamant cu privire la constatările Curții de C. referitoare la măsura nr. A.2.1. din decizia nr.41/_, a fost realizată de instanța judecătorească în cadrul dosarului nr._, astfel că tribunalul reține că o nouă analiză a legalității măsurii

A.1.1. din decizia nr.41/I/2012 nu este permisă, întrucât s-ar nesocoti prezumția de lucru judecat, adică efectul pozitiv al hotărârii judecătorești, iar referitor la pct. B.2.1. și C.2.2., cu privire la care s-a solicitat anularea măsurii recuperării accesoriilor în sumă de 6.536 lei și 6.621 lei de la persoanele fizice, pe motivul că unitățile de învățământ nu au fost prejudiciate, obligațiile revenind acestora conform legii nr.448/2006, nefiind achitate doar la timp, controlul judiciar de față este ținut, pornind și de la prevederile art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992:"; În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate"; și pct. 208 din hotărâre:"; Nedepunerea contestației în termen atrage decăderea, cu excepția cazului în care conducătorul entității verificate dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest caz, contestația se va depune în termen de 15 zile calendaristice de la încetarea "împiedicării", cu prezentarea motivelor care au determinat această situație. Decăderea se constată de comisia de soluționare a contestațiilor, constituită conform prevederilor pct. 213";, la verificarea corectitudinii măsurilor menținute și apreciate drept conforme de comisia de soluționare a contestației prin prisma antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina persoanele fizice din cadrul unităților școlare care nu și-au îndeplinit obligațiile profesionale care le reveneau pentru fundamentarea bugetului, calcularea și virarea în termenul legal a obligației bugetare, cărora le revine sarcina reparării prejudiciului cauzat entităților auditate.

Sub acest ultim aspect, instanța subliniază încă o dată că cele constatate de auditorii publici externi prin procesul-verbal din data de_ emis de C. de C. a județului B. -N. - lit. B, pct. I privind C. N. "G. C. "; N. și lit. B, pct. II privind Ș. Generală "M. E. "; N., respectiv măsurile dispuse prin Decizia nr. 41/_ emisă de directorul Camerei de C. a județului B. -N. punctul II, lit. B.2.1. și C.2.2., nu au fost contestate fiind executorii( conform pct.210. din Hotărârea nr.130/2010, contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor), mai mult măsurile au fost aduse la îndeplinire parțial în sensul că deși s-au calculat, înregistrat în evidența contabilă și virat la bugetul de stat obligațiile financiare cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și accesoriile aferente( doar în situația Școlii Generale

"M. E. "; N.

, din valoarea debitului datorat în cuantum de 10.806 lei, entitatea verificată nu a virat pe destinațiile legale decât suma de 10.000 lei, neachitând integral obligațiile reprezentând sume pentru neangajarea de persoane cu handicap, adică suma de 806 lei)

, totuși nu au fost luate

nici măsuri pentru recuperarea de la personale vinovate a accesoriilor aferente pentru neplata la timp a acestor obligații bugetare

, context în care legalitatea pe fond a abaterilor reținute în sarcina celor două școli nu mai poate fi pusă în discuție. Însă, pornind de la faptul că vărsămintele către bugetul de stat au fost realizate cu întârziere pentru care s-au calculat și accesorii, este dincolo de orice interpretare că s-a produs prejudicierea bugetului entităților ținute la plată, cu sumele echivalent al accesoriilor calculate, subzistând fără îndoială sarcina recuperării prejudiciului de la persoanele responsabile cu respectarea principiilor răspunderii materiale în condițiile Codului muncii sau Legii nr.188/1999, după caz.

Așa fiind, caracterul pretins formal al controlului efectuat de Comisia de soluționare a contestațiilor, nu poate fi reținut de instanță, iar argumentele relevate cu privire la incidența Legii nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul că acest act normativ nu se referă și la sumele stabilite prin dispozițiile primarului - spor de dispozitiv și ore suplimentare( fila 44 dosar), sunt susținute de textul art. 2 alin. 1 cu trimitere la art.1 din Legea nr. 84/2012: "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către C. de C. a unor prejudicii";, fiind vorba despre veniturile de natură salarială care au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 în una dintre ipotezele reglementate la literele a-c, respectiv în baza: "a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.";

Deci, în mod corect C. de C. B. -N. a stabilit, în cadrul Deciziei nr. 41/I/2012, la punctul 1, că referitor la acordarea drepturilor salariale ce constau în spor de toxicitate, indemnizație de hrană, primă vacanță sunt incidente dispozițiile art.2 din Legea nr.84/2012, reținând că doar în privința sporului de dispozitiv și a orelor suplimentare constatate ca fiind acordate nelegal nu sunt aplicabile prevederile exoneratoare ale Legii nr.84/2012, fiind stabilite prin dispoziții ale primarului, în calitatea sa de ordonator principal de credite, astfel că nu se încadrează în ipotezele limitativ enumerate de art. 1 lit. a -c din actul normativ menționat.

Față de aceste considerente, în baza art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, se va respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul O. N. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a județului B. -N., ca neîntemeiată.

Ținând seama de soluția dată acțiunii principale, potrivit art.49 alin.3 C.pr.civ., se vor respinge și cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului O. N. formulate de C. N. "G. C. "; și Ș. G. "M. E. ";.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și în numele Camerei de C. a județului B. -N., cu privire la cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului O. N. formulate de C. N. "G. C. "; și Ș. G. "M. E. ";.

Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul O. N., cu sediul în N., P. U., nr. 15, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, cu sediul în B., str. Lev T., nr. 22-24, sector 1 și C. de C. a județului B. -N. , cu sediul în B., str. G. Ș., nr. 22, jud. B. -N., ca neîntemeiată.

Respinge cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului O. N. formulate de

N. "G. C. ";,
cu sediul în N., B-dul G., nr.2, jud. B. -N. și Ș. G.
"M. E. ";,
cu sediul în N., B-dul G., nr. 15, jud. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. L. M. DP

Red/dact: DEL/HVA

_ /4ex

Sentința civilă nr. 1913/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1913/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi