Sentința civilă nr. 4284/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4284
Ședința publică din 20 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. P. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. DE P. ȘI I. PENTRU A. -C. J.
M., cu sediul în B. M., str. V. nr. 149 în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B., str. Lev T. nr. 22-24, sector 1 și C. DE C. A J. M., cu sediul în B. M., str. G. Ș. nr. 29, județul M., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._ reclamanta A. de P. și I. pentru A. - C. J. M. (A.P.I.A. - C. J. M. ), în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a J. M., a solicitat să se dispună anularea în tot a Încheierii nr.53/_ emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva măsurilor stabilite la punctul nr.1 din Decizia nr. 19/_ emisă de
C. de C. a J. M. și implicit anularea în tot a Deciziei nr.19/2011 emisă de C. de C. a J. M., respectiv pct.1, ca fiind netemeinică, precum și suspendarea executării celor două acte ce fac obiectul litigiului: Decizia nr. 1912011 emisă de C. de C. a J. M. și a Încheierii nr. 5312011 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de Soluționare a Contestațiilor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul
art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că auditorul public extern din cadrul Curții de C. a R., C. de C. a J. M., în temeiul Legii nr. 94/1992, republicată, și a delegației nrJ05/_, a efectuat la agenția sa, în perioada_ -_ 1, acțiunea "auditul performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și a utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului pe anul 2009".
Curtea de Conturi a României - C. de C. M., prin Decizia nr. 19/2011, a cărei anulare o solicită, în mod greșit, a constatat și reținut o serie de nereguli, obligând reclamanta să întreprindă măsuri constând în:
"1. Verificarea îndeplinirii condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor restante la bugetele loca e, pentru toate cererile eligibile, privind PNDC în sectorul zootehnic (bovine/ovine/caprine), din anul 2009, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale, respectiv Direcția generală a Finanțelor Publice
M. și unitățile administrației publice locale; în cazurile în care se dovedește că proprietarii respectivi aveau datorii restante, la data de punerii cererilor, iar lipsa datoriilor era condiție de eligibilitate, conducerea centrului județean APIA
M. va reanaliza eligibilitatea cererilor respective, prin prisma existenței datoriilor restante, va stabili întinderea prejudiciului cauzat de stat și va proceda conform prevederilor letale în vigoare (OUG.125/2006), conducerea centrului județean APIA M. va analiza neconcordantele existente între datele conținute în documentele primite de la organele fiscale și declarațiile pe propria răspundere ale proprietarilor de animale și, după caz, va aplica prevederile lega le în vigoare.
Pe lângă măsurile prezentate mai sus, urmează să se dispună și orice alte măsuri necesare pentru remedierea deficiențelor constatate de curtea de C. în urma acțiunii de verificare.
Prin contestația depusă, reclamanta a învederat Curții de C. a R. următoarele:
Respectând politicile și procedurile concepute la nivel central, implementate personalului din cadrul centrelor județene prin grija Serviciului
P. Complementare și Ajutoare Comunitare și a Direcției Ajutoare Specifice Comuni tare și de Stat, privind schemele de sprijin din fonduri comunitare pentru plățile complementare (sector zootehnic) și ajutoarele de stat gestionate,
C. județean M. al A.P.I.A. a procedat la aplicarea dispozițiilor OMADR nr.215/2010, conform procedurilor elaborate și aprobate de APIA Central, înscrise în Manualul de procedură privind autorizarea plăților naționale directe complementare - sector zootehnic (PNDC).
Conform prevederilor legale care reglementează cele două forme de sprijin în cadrul P. lor Naționale Directe Complementare (PNDC), una dintre
condițiile de eligibilitate a cererii de sprijin financiar formulată de solicitantul - fermier este: ,,să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei". În acest sens, documentul care trebuia depus pentru cererea de acordare a sprijinului financiar era declarația pe proprie răspundere dată în baza prevederilor an 292 - Falsul în declarații - din Codul penal de către solicitantul-fermier privind lipsa datoriilor la bugetul local și
/sau la bugetul de stat.
Având în vedere termenul foarte scurt privind depunerea, verificarea, autorizarea și efectuarea plăților către solicitanții - fermieri, solicită să se constate faptul că A.P.I.A. - C. J. M. al A.P.I.A. nu putea solicita fiecărui fermier să prezinte adeverințe, emise de autoritățile locale și de Direcția Finanțelor Publice M., privind lipsa datoriilor la bugetele locale și de stat.
De asemenea, arată că prin actele normative în vigoare și cu relevanță în cauză, A.P.I.A. nu a fost obligată să solicite autorităților statului informații cu privire la existența/inexistența datoriilor restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, la data solicitării primei de către solicitanții - fermieri (ex.: art. 2 alin. (2) lit. b) din OMADR nr. 295/2007 prevede că: ""pentru a beneficia de prima prevăzută la alin. (1), solicitanții trebuie să depună (. . .); b) declarație pe proprie răspundere că nu au datorii la bugetul de stat și la bugetul local"). A solicita un alt document doveditor decât cel prevăzut în actul normativ ar fi însemnat o adăugare la lege din partea agenției APIA și totodată un abuz procedural față solicitanții sprijinului. În contextul în care unul din înscrisurile care trebuia depus de către solicitanți pentru a fi eligibili la plată era o declarație dată sub rezerva aplicării dispozițiilor art.292 Cod penal, iar C. de
C., prin Camerele județene, are indicii ori dovezi, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni (constatarea săvârșirii infracțiunii revine doar instanței de judecată - singura abilitată să se pronunțe), obligația sesizării de îndată a organelor în drept revine acesteia, conform art.33, alin.(4) din Legea nr.94/1992 unde se prevăd următoarele: " În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată " și a art. 514 din Regulamentul Curții de C. unde dispune: "în situația în care pe parcursul misiunilor sale, Autoritatea de Audit descoperă indicii de posibile fraude, acestea sunt comunicate pentru soluționare, în condițiile legii, organelor competente".
Argumentarea Curții de C. (pct.2 alin3 din Încheierea nr.53/2011) este lipsită de temei atunci când susține că entitatea supusă auditului a fost APIA- CJ M., iar recomandările și măsurile dispuse nu pot privi decât valorificarea actelor de control încheiate la entitatea auditată și că proprietarii exploatațiilor de animale nu au fost entități supuse controlului Curții de C. a
R., și ca atare nu au fost încheiate acte bilaterale cu aceștia, acte care să
poată fi valorificate potrivit legii nr. 94/1992. Atât din Raportul de Audit al Performanței întocmit de auditorul public extern cât și din actele administrative atacate reiese în mod evident că neregula constatată este în esență "falsitatea declarațiilor pe propria răspundere" a proprietarilor de animale urmare a faptului că printre obiectivele auditului s-a numărat și "evaluarea veridicității declarațiilor pe propria răspundere date de solicitanți privind inexistența datoriilor la bugetul de stat". Prin urmare, C. de C. a avut ca obiectiv specific evaluarea veridicității declarațiilor pe proprie răspundere (subpunctul 5, punctul 2.2 din Raportul de Audit al Performanței, încheiat la data de 29 aprilie 2011), a constatat neconcordanțe între aceste declarații și situațiile prezentate de autoritățile fiscale, și în consecință fără temei legal, a apreciat că situațiile privind datoriile la bugetul de stat/local sunt cele veridice iar declarațiile pe propria răspundere sunt false, creându-se astfel un prejudiciu ce trebuie recuperat, fără a garanta proprietarilor de animale învinuiți dreptul la apărare. Atât timp cât neregula constatată privește un fapt al unui solicitant de primă și nu un fapt al entității auditate, măsurile dispuse în sarcina noastră sunt fără temei legal. Recuperarea prejudiciului (dacă se va dovedi existența vreunui prejudiciu) se poate face numai urmare a constatării infracțiunii de fals în declarații, după ce C. de C. va sesiza organul penal competent.
A.P.I.A. nu este instituție abilitată să verifice veridicitatea declarațiilor pe proprie răspundere date de solicitanții - fermieri.
Prin obligarea depunerii declarațiilor pe proprie răspundere, consideră că legiuitorul a dorit simplificarea procedurii de acordare a acestor scheme de sprijin - PNDC în zootehnie, și limitarea diligențelor pe care trebuia să le efectueze beneficiarii - fermieri (deplasările la administrațiile locale și la Direcțiile Finanțelor publice pentru obținerea unor certificate fiscale).
Mai mult, pârâtele C. de C. M. și Curtea de Conturi a României, în mod greșit rețin faptul că recuperarea sumelor de bani plătite de instituția noastră fermierilor - beneficiari de PNDC care, la data depunerii cererilor, aveau datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetele locale se efectuează în temeiul o. G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, întrucât prevederile O.G. nr. 1412010 nu se aplică acestor scheme de sprijin financiar, ci ajutoarelor de stat (enumerate de legiuitor în acest act normativ - OG nr. 14/2010).
Conform art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010, "Se consideră ajutor necuvenit sumele acordate în temeiul prezentei ordonanțe și utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitate, sumele acordate prin înscrierea sau atestarea de către beneficiari a unor date ori situații nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului prevăzut în prezenta ordonanță sau cu încălcarea în orice mod a prevederilor prezentei ordonanțe".
Or, sprijinul financiar a fost acordat fermierilor - beneficiari, așa cum a arătat deja, în temeiul O.U.G. nr. 125/2006 și nu în baza O.G. nr. 14/2010 cum
în mod greșit au reținut pârâtele C. de C. M. și C. de C., astfel încât recuperarea acestor sume trebuie efectuată în alt mod decât cel prevăzut de O.G. 1412010, fie prin constituire de parte civilă, fie prin formularea unor acțiuni civile.
Arată că, prin măsurile dispuse, pârâtele: C. de C. M. și Curtea de Conturi a României solicită să reanalizeze toate cererile eligibile, privind plățile naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, autorizate de reclamantă în anul 2009, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanțelor Publice și de la administrațiile publice locale, deși actele normative în temeiul cărora s-au acordat aceste forme de sprijin financiar nu prevăd în sarcina A.P.I.A. aceste diligențe, stabilind termene nerealiste de implementare ale măsurilor dispuse și rară a ține seama de faptul că în cazul unor plăți a intervenit prescripția extinctivă.
Totodată, prin Încheierea nr. 53/2011, pârâta C. de C. a respins contestația recurentei și a menținut termenul de implementare dispus de pârâta
C. de C. M. prin Decizia nr.53/2011, termen foarte scurt și imposibil de respectat, ignorând prevederile art. 201 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea plenului Curții de C. nr. 130/2010.
Potrivit art. 201 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specific Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, publicat în Monitorul Oficial nr. 832 din 13 decembrie 2010, "Contestația suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de comisia de soluționare a contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația. Prin data comunicării încheierii se înțelege data confirmării de primire a acesteia, menționată pe documentul de transmitere a încheierii".
A.P.I.A. C. J. M. a respectat condiția impusă de prevederile suscitate și prin înscrisul atașat în copie conformă cu originalul, însoțit de dovada comunicării acestuia cu autoritatea pârâtă - C. de C. M., justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere (denumită contestație) împotriva actului administrativ apreciind profund netemeinic actul administrativ unilateral, prin care a solicitat revocarea în tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În al doilea rând, pe baza înscrisurilor atașate la dosar, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către reclamant a unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 3015/23 septembrie 2009, împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative ... atacate, în condițiile în care nu se pot antama in această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată".
Fără a solicita instanței analizarea temeiniciei argumentelor sale în prezenta cauză, prin contestație, a suspus analizei organului emitent mai multe motive de nelegalitate evidentă a actelor administrative a căror suspendare o solicită, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestora, după cum urmează:
În primul rând, abaterile de la legalitate și regularitate "cauzatoare de prejudicii", au rezultat din fapte și împrejurări care nu au fost săvârșite la nivelul APIA - C. județean M. și pentru care nu se poate reține responsabilitatea reclamantei.
Astfel, așa cum a arătat mai sus, O.U.G. nr. 12512006, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd în sarcina A.P.I.A. "verificarea veridicității declarațiilor beneficiarilor - fermieri, date pe proprie răspundere, referitoare la datoriile restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data de punerii cererilor", sau să solicite autorităților locale sau Direcției Generale a Finanțelor Publice M. date cu privire la existența datoriilor restante ale fermierilor la bugetul local și/sau la bugetul de stat, la data de punerii cererilor".
Așa cum a mai menționat, A.P.I.A. - C. J. M., la data analizării cererilor de acordare a PNDC în sectorul zootehnic, a aplicat întocmai actele normative în vigoare și procedurile de lucru ale A.P.I.A.
Pe de altă parte, referitor la prevederile legale aplicabile în ceea ce privește recuperarea sumelor acordate fermierilor, ca PNDC, care au înregistrat datorii restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data de punerii cererilor, pârâtele apreciază în mod greșit aplicarea prevederilor O.G. nr. 1412010 - act normativ neincident în cauză, aceste forme de sprijin fiind reglementate de alt act normativ și anume: O.U.G. nr. 12512006.
Prin urmare, pentru recuperarea sumelor acordate cu titlu de PNDC fermierilor care au înregistrat datorii restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data depunerii cererilor, reclamanta nu poate emite titluri de
creanță, fiind obligată fie să se constituie parte civilă, fie să formuleze acțiuni civile împotriva acestor beneficiari.
Deopotrivă, cererea de suspendare a executării Încheierii nr.53/2011 și a Deciziei nr. 19/2011, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în această cauză, este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public";.
Astfel, prin punerea în executare a prevederilor Deciziei nr.19/2011, ce implică reanalizarea de către recurentă a tuturor cererilor eligibile, privind plățile naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, autorizate de reclamantă în anul 2009, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale locale ale Ministerului Finanțelor Publice și de la administrațiile publice locale s-ar produce grave disfuncționalități în activitatea acesteia, prin supraîncărcarea activității și suprasolicitare a funcționarilor publici din cadrul A.P.I.A - C. J. M., care se impun a fi evitate prin suspendarea executării actelor administrative atacate.
Recuperarea unor sume aflate în discuție în ceea ce privește existența unor datorii restante la bugetul de stat și/sau bugetele locale la data depunerii cererilor, precum și neregularitatea actului prin care s-a luat această măsură, sunt de natură a crea un dezechilibru.
Organul de control impune practic modificarea retroactivă a procedurilor de lucru ale A.P.I.A., împrejurare ce justifică suspendarea executării actelor administrative atacate.
Intimata C. de C. a R. prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantei și a cererii de suspendare ca neîntemeiate.
Arată că A.P.I.A. Consiliul J. M. a aprobat și a avizat la plată prima de exploatare de bovine/ovine/caprine pentru care nu a efectuat verificarea administrativă a cererilor de solicitare a primei de exploatație, mai exact nu a verificat veridicitatea declarației pe proprie răspundere dată de solicitanți (producători agricoli) cu privire la datoriile restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local la data solicitării primei.
Prin sentința civilă nr. 670/_ C. de Apel C. a admis cererea reclamantei, inclusiv sub aspectul petitului de suspendare a executării actului atacat.
Prin decizia civilă nr. 47/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 670/_ a Curții de Apel C., sentință care a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței competente, respectiv T. ui M. .
Pe rolul T. ui M. litigiul a fost înregistrat sub nr._ .
În rejudecare s-a formulat o cerere de intervenție accesorie din partea Agenției de P. și I. pentru A. (A.P.I.A.) cu sediul în B. ,
formulată în susținerea poziției procesuale exprimate de către reclamanta A. de P. și Intervenții pentru A. - C. J. M. .
În motivarea cererii de intervenție s-a arătat că începând cu anul 2007 România acordă în cadrul P. lor Naționale Complementare Directe în sectorul zootehnic, două forme de prime respectiv prima pe exploatația de bovine-primă decuplată de producție stabilită la o dată istorica de referința pentru un număr minim de animale, bovine, indiferent de sex nediferențiate pe tipuri de producție carne sau lapte și primă pe cap de animal la specia ovine/caprine, cuplate de producție, în această categorie încadrându-se numai ovinele femele cu vârsta minimă de un an la data de 31 martie și care au fătat cel puțin o dată, cu obligativitatea menținerii efectivului în exploatație pe o perioada de 90 de zile.
Condițiile de eligibilitate de mai sus au fost notificate și aprobate de către Comisia Europeană, România fiind autorizată prin decizia Comisiei de acordare a acestor 2 forme de plăți complementare, începând cu anul 2007.
Anual, Comisia, prin decizie, autorizează condițiile si plafoanele maxime pe care România le poate acorda.
În baza celor menționate mai sus, România a reglementat prin legislația națională, respectiv O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură și OMADR 295/007 pentru stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor DE eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, condițiile și modalitățile de acordare a celor doua prime.
OMADR nr. 295/2007 a fost abrogat prin O.M.A.D.R. nr. 98/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, care reglementează acordarea primei pe cap de animal pentru speciile ovine/caprine pentru anul 2010.
Prima pe exploatație la specia bovină, începând cu anul 2010 se acordă conform prevederilor unui nou act normativ, respectiv OMADR nr. 215/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate și a termenilor de referință pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, cu modificările și completările ulterioare.
România este singurul stat din Uniunea Europeană care a introdus lipsa datoriilor la bugetul de stat și bugetele locale ca o condiție de eligibilitate pentru acordarea primei în cadrul plăților directe complementare în sectorul zootehnic, prin OMADR nr. 108/2011.
C. J. M. a procedat la aplicarea dispozițiilor OMADR 295/007, conform pașilor de lucru și a procedurilor elaborate și aprobate de A. de P. și I. pentru A. (A.P.I.A), înscrise în manualele de proceduri pentru autorizarea plăților directe complementare în sectorul zootehnic.
Persoanele desemnate din cadrul C. ui J. APIA M. au efectuat, în temeiul prevederilor OMADR 295/2007, verificarea cererilor solicitanților- fermieri, conform manualelor de proceduri elaborate de instituția noastră, în care a fost descris întregul proces de autorizare.
După finalizarea procesului de înregistrare a cererilor. C. J. APIA
M. a întocmit centralizatoarele cu numărul de cereri și numărul de animale, în vederea stabilirii nivelului primei pe exploatația de bovine, respectiv pe cap de animal (ovine/caprine).
Valoarea primei stabilită prin hotărâre de guvern a fost introdusă în programul de calcul, fiind calculată suma cuvenită fiecărei exploatații în funcție de numărul eligibil al animalelor.
Ulterior, în temeiul art. 7 din OMADR 295/2007, situațiile centralizatoare au fost transmise către APIA. În consecință, întregul proces de autorizare a fost efectuat în conformitate cu dispozițiile OMADR 295/2007 și a manualelor de proceduri elaborate de intervenientă, astfel încât o eventuală recuperare a sumelor de bani, s-ar repercuta în mod negativ asupra imaginii de ansamblu a instituției, aceasta funcționând ca un tot unitar, organizat pe trei nivele.
Prin actele normative în vigoare și cu relevanță în cauză, Centrele Județene A.P.I.A. nu au fost obligate să solicite autorităților statului informații cu privire la existența/inexistența datoriilor restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, A.P.I.A. - C. J. M. nefiind instituție abilitată să constate falsul în declarații, faptă ce constituie infracțiune prevăzută și pedepsită de Codul penal.
Câtă vreme pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a județului M. nu au reținut vreo vinovăție în sarcina A.P.I.A. C. J. M. privitor la modul de gestionare a acestor scheme de sprijin, măsurile dispuse pot conduce la îndepărtarea fermierilor de măsurile de sprijin acordate pentru susținerea agriculturii, cu consecințe majore pentru agricultura românească și așa aflată în dificultate.
Așadar, Curtea de Conturi a României - C. de C. a județului M.
, prin actul administrativ atacat, în mod greșit a constatat și reținut o serie de nereguli in sarcina C. ui J. APIA M. .
Astfel, s-a reținut în mod greșit faptul că A.P.I.A. avea obligația de a verifica veridicitatea declarațiilor pe proprie răspundere referitoare la datoriile restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la data limită de depunere a cererilor.
Din lecturarea OMADR 295/2007 rezultă cu claritate că personalul APIA nu era ținut să efectueze cercetări suplimentare pentru a stabili veridicitatea declarației privind inexistența datoriilor la bugetul de stat și/sau la bugetul
local, această condiție fiind considerată îndeplinită prin simpla depunere a declarației pe propria răspundere.
A interveni la un interval de timp de la acordarea ajutorului financiar, efectuând verificări suplimentare, neprevăzute în legislația si procedurile în vigoare la data acordării sprijinului, înseamnă nu numai a adăuga la lege, dar și a aduce grave atingeri stabilității raporturilor juridice.
Din analiza textelor legale în materie și a prevederilor cuprinse în manualele de proceduri elaborate de reprezentanții direcției de specialitate din cadrul Agenției de P. și I. pentru A., rezultă că funcționarii APIA nu au atribuții pentru a verifica veridicitatea datelor consemnate de fermieri în declarațiile date pe propria lor răspundere.
Suntem în prezența unei declarații date pe propria răspundere, act care rămâne în putere și produce efecte juridice până la data când acest act ar fi anulat în urma judecării și pronunțării unei soluții de condamnare, pentru fals în declarații.
Deci, chiar dacă în urma verificărilor pe care C. J. APIA le-ar întreprinde, s-ar stabili ca o parte sau toți fermierii au ascuns faptul că au avut datorii la bugetul de stat și/sau local, nu se va putea stabili întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea pagubelor, această operațiune putând fi făcută abia după ce declarațiile date de fermier vor fi constatate a fi false de către instanța de judecată, în urma unui proces penal.
Or C. J. APIA M. nu are între atribuțiile stabilite de lege, regulamentele europene si manualele de procedură interne, activități specifice stabilirii faptului dacă declarațiile date de fermieri pe propria lor răspundere corespund sau nu adevărului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 49 alin. 3, art. 51 Cod procedură civilă, Legea nr. 1/2004, Legea 554/2004.
În ședința publică din_ instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie.
De asemenea, trebuie precizat faptul că, prin încheierea ședinței din _
, s-a dispus suspendarea executării încheierii nr. 53/2011 emisă de Curtea de Conturi a României și a deciziei nr. 19/2011 emisă de C. de C. a jud. M.
, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, iar prin încheierea din_ s-a respins cererea formulată de către intervenienta A. de P. și I. pentru
B., de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
de P. A. de P. și I. în A. - C. J. M. a fost supusă în perioada 4.04. -_, misiunii de audit al performanței privind implementarea, administrarea și gestionarea programului de identificare și înregistrare a animalelor și utilizării bazei de date în acordarea subvențiilor și a altor forme de sprijin din partea statului.
Rezultatele activității de audit au fost cuprinse în procesul-verbal de constatare din_ înregistrat la pârâta C. de C. a J. M. sub nr. 383/_ . Totodată, s-a întocmit, la aceeași dată, raportul de audit înregistrat la reclamantă sub nr.383/_ .
Prin raportul de audit s-au constatat nereguli doar cu privire la veridicitatea declarațiilor pe propria răspundere date de solicitanți privind inexistența datoriilor la bugetul de stat și bugetul local. Sub acest aspect s-a reținut că, pentru anul 2009, dispozițiile legale nu prevedeau pentru A.P.I.A. obligația de a verifica aceste declarații, abia în anul 2010 fiind reglementată o astfel de obligație, însă numai în ceea ce privește datoriile la bugetele locale; că neimplementarea unei proceduri de verificare a veridicității declarațiilor prin solicitarea de confirmări scrise de la organele fiscale a condus, în unele cazuri, la neîndeplinirea condiției de eligibilitate prevăzute de lege.
Conform procesului-verbal nr. 383/_, pentru perioada supusă auditului, au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate în ceea ce privește: acordarea primelor pe exploatația de bovine și a primelor pe cap de animal (ovine/caprine); evaluarea sistemului de control intern al entității auditate.
Sub primul aspect s-a constatat că pentru anul 2009 prima a fost acordată fără a se asigura verificarea condiției de eligibilitate prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. d) și art. 3 alin. 1 lit. d) din anexa la O.M.A.D.R. nr. 295/2007, controlul administrativ rezumându-se la verificarea depunerii declarației pe propria răspundere a solicitanților. Din verificarea eșantionului selecționat a rezultat că mai mulți solicitanți nu îndeplineau condiția menționată. Valoarea estimativă a abaterii, respectiv a prejudiciului adus statului, a fost stabilită la
1.185.400 lei.
Abaterile de la legalitate și regularitate comunicate în procesul-verbal de constatare au fost preluate în decizia nr. 19 din 2011 emisă de pârâta C. de
C. a jud. M. .
Prin decizie s-a reținut prejudicierea bugetului de stat cu suma de
1.185.400 lei reprezentând valoarea estimată a primelor încasate de proprietarii de animale care nu au îndeplinit cumulativ condițiile de eligibilitate stabilite prin OUG nr. 295/2007, în anul 2009, respectiv să nu aibă datorii restante la bugetul de stat și la bugetul local la data solicitării primei.
S-a dispus în sarcina conducerii C. ui județean APIA M. să verifice îndeplinirea condiției de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat și a datoriilor restante la bugetele locale, pentru toate cererile eligibile, privind PNDC în sectorul zootehnice (bovine/ovine/caprine), din anul 2009, prin solicitarea oficială a confirmărilor scrise de la organele fiscale, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice M. și unitățile administrației publice locale.
În cazurile în care se dovedește că proprietarii respectivi aveau datorii restante, la data depunerii cererilor, iar lipsa datoriilor era condiție de
eligibilitate, conducerea C. ui județean APIA M. va reanaliza eligibilitatea cererilor respective, prin prisma existenței datoriilor restante, va stabili întinderea prejudiciului cauzat bugetului de stat și va proceda conform prevederilor legale în vigoare (OUG nr, 125/2006).
Conducerea C. ui județean APIA M. va analiza neconcordanțele existente între datele conținute în documentele primite de la organele fiscale și declarațiile pe propria răspundere ale proprietarilor și, după caz, va aplica prevederile legale în vigoare.
Termenul de realizare a celor dispuse s-a stabilit pentru data de 30 septembrie 2011.
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 19/2011 a fost respinsă de Curtea de Conturi a României prin Încheierea nr. 53 din_ . Principalele argumente ce au determinat această soluție au fost următoarele: rezultatele verificărilor dispuse de auditorii publici externi la organele fiscale, verificări în urma cărora s-a stabilit că mai mulți solicitanți aveau datorii la bugetele de stat și încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. 2 și art. 52 alin. 6 din Legea nr. 500/2002; art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1991; art. 9 și art. 121 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006: art. 22 alin. 1 și 2, art. 22, art. 3 alin. 1 și 2 din O.M.A.D.R. nr. 295/2007; art. 292 din Codul penal; nu se justifică motivația contestatoarei cu privire la competența organelor de urmărire penală întrucât, potrivit art. 6 alin. 2 din O.M.A.D.R. nr. 295/2007, persoanele desemnate din cadrul sucursalei județene a A.P.I.A. aveau obligația verificării corectitudinii înscrisurilor din cererea de solicitare a primei, atribuții în exercitarea cărora se impunea solicitarea fie de la producătorii agricoli, fie de la organul fiscal, a documentelor care să ateste lipsa datoriilor la buget, în acest sens impunându-se a fi reținute dispozițiile art. 112 din Codul de procedură fiscală; neorganizarea și neimplementarea sistemului de control intern al operațiunilor care privesc plățile naționale directe complementare a avut drept consecință avizarea unor documentații care nu îndeplineau condițiile de eligibilitate; era obligația Agenției de P. și I. în A. să elaboreze manuale de proceduri pentru verificarea existenței datoriilor restante la bugetul de stat și/sau locale; constatarea ajutorului necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se face de către organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat prevăzute de art. 2 alin. 2 și 3 și la art. 8 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2010, respectiv Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin A. de P. și I. în A.
, respectiv centrele județene ale acesteia; aspectul penal nu condiționează neaplicarea de către reclamantă a măsurilor de recuperare a subvențiilor care nu îndeplineau condițiile de eligibilitate; reclamantei nu i s-a impus cerința creării unui compartiment de control intern.
Se poate constata că, în esență, ceea ce se impută reclamantei este faptul că, cu prilejul verificării îndeplinirii condițiilor de eligibilitate de către fermieri,
nu a efectuat verificări cu privire la veridicitatea datelor înscrise în declarațiile pe proprie răspundere date de către solicitanți.
Aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 este reglementată de OUG nr. 125/2006.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a emis Ordinul nr. 295/2007 care la art. 2 lit. d, printre condițiile necesar a fi îndeplinite în vederea acordării primelor, prevede și lipsa datoriilor la bugetul de stat și la bugetul local. Alin. 2 al aceluiași articol prevede și documentul care trebuie să însoțească cererea, respectiv o declarație pe proprie răspundere dată de către fermier că nu are datorii la bugetul de stat și la bugetul local.
Art. 5, art. 51și art. 6 al Ordinului nr. 295/2007 prevăd atribuțiile ce revin personalului APIA în sfera verificării corectitudinii înscrisurilor furnizate de către fermieri, instituția fiind ținută să efectueze un control scriptic și faptic
pentru verificarea existenței exploatărilor de bovine/ovine/caprine înregistrate în Registrul național al exploatațiilor și înscrierea acestora în Registrul natural al exploatațiilor, însă actul normativ nu prevede în sarcina personalului APIA obligații pentru verificarea veridicității celor declarate pe propria răspundere de către solicitant, privitor la lipsa datoriilor sale la buget.
În consecință, măsurile stabilite de C. de C. în sarcina reclamantei exced obligațiilor derivând din prevederile legale incidente.
Nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, reținute de C. de C. prin încheierea nr. 50/2010, întrucât aceste dispoziții nu pot fi aplicate retroactiv pentru anii 2007-2009. În ceea ce privește anul 2010, potrivit art. 13, se consideră a fi ajutor necuvenit: sumele acordate în temeiul ordonanței și utilizate pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost solicitare; sumele acordate prin înscrierea sau atestarea de către beneficiari a unor date ori situații nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului prevăzut în prezenta ordonanță sau cu încălcarea în orice mod a prevederilor ordonanței. În cauză, niciuna dintre aceste situații nu poate fi reținută, întrucât nu s-a stabilit un alt scop al utilizării sumelor decât cel pentru care au fost solicitate; datele nereale înscrise în unele dintre declarațiile pe propria răspundere privesc existența/inexistenta datoriilor bugetare, iar nu decontarea ajutorului; prin actele contestate nu s-a reținut vreun alt mod de încălcare a O.G. nr.
14/2010 în raport de care ar putea face o analiză a respectării legalității. De altfel, în ceea ce privește recuperarea sumelor necuvenite acordate sub formă de sprijin conform O.U.G. nr. 125/2006 se dispune prin însăși această ordonanță de urgență, respectiv prin art. 121 introdus Legea nr. 139/2007 (Monitorul Oficial al R. 352/_ ); însă, și prin acest text (alin. 2) se face referire la înscrierea sau atestarea de date ori de situații nereale pe documentele de decontate aferente sprijinului financiar, iar nu la atestarea de
date nerea1e pe declarația pe propria răspundere referitoare la datoriile bugetare.
În concluzie, în raport de dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 și în Ordinul nr. 295/2007, actele administrative contestate se impun a fi anulate in temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente va fi admisă atât acțiunea reclamantei A. de P. și I. pentru A. - C. J. M. (A.P.I.A. - C. J.
M. ) cât și cererea de intervenție accesorie formulată de către A. de P. și I. pentru A. (A.P.I.A.)
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamanta A. de P. și I. pentru A. - C. J. M. cu sediul în B. M., str. V. nr. 149, județul M. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României, cu sediul în B., str. Lev T. nr. 22-24, sector 1 și C. de C. a J. M.
, cu sediul în B. M., str. G. Ș. nr. 29, județul M. .
Admite cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de către intervenienta A. de P. și I. pentru A. (A.P.I.A.) cu sediul în B.
, bd. Carol I nr. 17, sector 2.
Anulează Încheierea nr. 53/_ emisă de Curtea de Conturi a României.
Anulează decizia nr. 19/_ emisă de C. de C. M. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
V. P. | E. -A. | I. C. |
C.O. semnează prim-grefier
Red.P.V./_
T.red. M.N.D./_ /5ex.
