Sentința civilă nr. 1950/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1654/CAF/2005)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1950/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C. DE C. A
J. B. -N.
în contradictoriu cu pârâții B. O., O. M., L. M., M. R., B.
I.
și intimata P. C. M.
.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 18 octombrie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 25 octombrie 2013, 1 noiembrie 2013, respectiv pentru data de azi 8 noiembrie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sesizarea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. DE C. A J. B. -N.
, în contradictoriu cu pârâții B. O., O. M., L. M., M. R., B. I. și intimata P.
M. a solicitat să se constate neîntrunirea condițiilor prevăzute de Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare de obținere a descărcării de gestiune a ordonatorului de credite pentru exercițiul bugetar supus verificării, sens în care a solicitat instanței să stabilească răspunderea juridică în sarcina persoanelor răspunzătoare, după cum urmează:
B. O., pentru prejudiciul în sumă de 348.971.458 lei produs bugetului local al Primăriei comunei M., din care suma de 300.000.000 lei reprezintă paguba efectivă, iar suma de
48.971.458 lei reprezintă foloase nerealizate;
B. O. și O. M., pentru prejudiciul în sumă de 160.861.029 lei cauzat bugetului local al Primăriei comunei M. din care suma de 118.308.706 lei reprezintă paguba, iar diferența de 42.552.323 lei reprezintă foloase nerealizate;
B. O., în solidar cu B. I., pentru prejudiciul în sumă de 26.269.166 lei cauzat bugetului activităților finanțate din venituri proprii al Primăriei comunei M., prejudiciu care constă în foloase nerealizate aferente unei pagube recuperate în timpul controlului.
4. B. O., în solidar cu B. I., O. M., L. M. și M. R., pentru prejudiciul în sumă de 446.356.588 lei produs bugetului local al Primăriei comunei M., din care suma de 338.436.233 lei reprezintă paguba, iar diferența de 107.920.355 lei reprezintă foloase nerealizate.
La termenul de judecată din data de_, reclamanta a formulat note scrise în cuprinsul cărora a arătat că și-a restrâns obiectul acesteia la solicitările de atragere a răspunderii civile formulate în cadrul punctelor 2 și 3 din sesizarea inițială
, sens în care analiza instanței se va circumscrie acestor limite ale cadrului procesual, în respectarea principiului disponibilității ce guvernează raporturile juridice de drept procesual civil și ale cărui norme sunt aplicabile și în materia contenciosului administrativ conform art. 28 din Legea nr. 554/2004
În motivarea cererii, se arată, în mod distinct pentru fiecare punct al sesizării (cu mențiunea că vor fi prezentate doar motivele de fapt și de drept invocate pentru punctele 2 și 3 din sesizare, conform restrângerii de acțiune), următoarele:
Urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2003 s-au constat unele fapte prin care au fost cauzate prejudicii, aspecte consemnate în Raportul de control intermediar înregistrat la instituția verificată sub nr.2850/_ și la Direcția de Control Financiar
Ulterior a Camerei de C. B. -N. sub nr.2054/_, anexă la Raportul de control nr.2056/_ .
Punctul 2 al sesizării:
Din verificarea modului de administrare a patrimoniului public și privat al Consiliului local al comunei M. s-a constatat că terenul în suprafață de 9117 mp, proprietate a statului român, aflat în administrarea Consiliului local M. cu titlu de expropriere (conform extrasului de carte funciară) situat în parcela "La moară"; (Ocolul morii) din extravilanul localității D., revendicat de fostul proprietar, a fost ocupat de numitul Murza Iosif, fără documente legale și fără achitarea vreunei taxe. Pe teren au fost executate construcții fără autorizație de construire, iar în Cartea funciară nr.1085 au fost efectuate modificări fără temei legal.
În vederea închirierii sau concesionării terenului S.C. Transgosen SRL B., reprezentată prin Murza Iosif, a depus cererea înregistrată la P. comunei M. sub nr.125/_, cerere căreia nu i s-a dat curs. Din conținutul procesului verbal al ședinței extraordinare a consiliului local din 25 iunie 2001 rezultă că terenul a fost ocupat, fără documente legale, de către numitul Murza Iosif încă din anul 1997, care recunoaște că a realizat construcții fără autorizație de construire și nu a achitat taxa pentru folosirea terenului sau impozit pe clădiri. La ședința respectivă, consilierii au hotărât concesionarea terenului pe o perioadă de 49 de ani pentru terenul agricol, iar pentru terenul cu construcții, pe durata existenței construcțiilor, sens în care a fost adoptată hotărârea nr.24/_, prețul concesionării urmând să se stabilească în urma unei expertize tehnice. Această hotărâre nu a fost pusă în aplicare printr-un document legal, deoarece între părți nu a fost încheiat contract de concesiune. Cu toate acestea, în extrasul C.F.nr.1085 eliberat sub nr. 19996/_, în foaia de proprietate sunt înscriși Statul Român în administrarea Consiliului P. ular comunal M., cu titlu de expropriere (încheierea nr.538/1968) și Murza Iosif, cu drept de concesiune pe durata existenței construcțiilor (încheierea nr.11957-11961/2002).
Din verificarea situației actuale a terenului în cauză de către o comisie numită de primarul comunei M. s-a constatat că pe teren sunt amplasate trei clădiri în suprafață de 661,81 mp realizate fără autorizație de construire, iar proprietarul acestora nu a achitat impozite și taxe pentru teren și clădiri. În toată perioada cuprinsă între anii 1997-2004, reprezentanții legali ai Primăriei comunei M. au cunoscut și acceptat această situație și nu au luat nici o măsură de reglementare, conform prevederilor legale a terenului în suprafață de 9117 mp.
Prin faptele și acțiunile prezentat mai sus au fost încălcate mai multe acte normative. Astfel, prin adoptarea Hotărârii nr.24/_ au fost încălcate prev.art.11 din Legea nr.50/1991, care precizează că până la reglementarea prin lege a situației juridice nu pot face obiectul concesionării terenurile libere de construcții, aflate în administrarea consiliilor locale și care pot fi revendicate de foștii proprietari. Modificările efectuate în C.F.nr.nr.1085 s-au efectuat cu încălcarea prev.art.18 din Legea nr.50/1991, unde se stabilește că înregistrarea de către concesionar, în evidențele de publicitate imobiliară se efectuează doar în baza contractului de concesiune. De asemenea, prin executarea construcțiilor fără autorizație de construire au fost încălcate prev.art.1 din Legea nr.50/1991. Întrucât numitul Murza Iosif a folosit fără documente legale și fără contraprestație terenul proprietate privată a Primăriei comunei M., bugetul local a fost păgubit de veniturile cuvenite în perioada 1997-2004. E. luarea pagubei s-a calculat la nivelul taxei de concesionare stabilită în baza Deciziei nr.70/1992 a Consiliului județean B. -N. indexată anual cu rata inflației. Valoarea pagubei stabilite este de 118.308.706 lei.
În temeiul art.71 (2) din Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aferent pagubei s-au calculat foloasele nerealizate în sumă de 42.552.323 lei. În aceste condiții, valoarea prejudiciului cauzat bugetului local este de 160.861.029 lei.
Răspunderea pentru prejudiciul constatat revine în solidar ordonatorilor principali de credite
L. M. și B. O., care au acceptat numitului Murza Iosif să ocupe terenul aflat în administrarea consiliului local, au acceptat executarea de lucrări fără autorizație de construire, nu au stabilit și încasat taxe pentru teren și au solicitat efectuarea de modificări în C.F. cu încălcarea reglementărilor legale. De asemenea, răspunderea revine și doamnei O. M., secretar, care a vizat de legalitate H.C.L.nr.24/2001 și a semnat "Nota de constatare";, prin care a solicitat efectuarea de modificări în C.F.nr.1085.
Punctul 3 al sesizării.
În perioada_ -_, personalul de specialitate din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. -N. a verificat la P. comunei M. modul de valorificare a masei lemnoase din pășunile împădurite, proprietate publică a comunei și aflate în
administrarea Ocolului Silvic Dorna Căndrenilor. Controlul s-a efectuat la sesizarea Inspectoratului Județean de Poliție B. -N. .
Potrivit actului de control, exploatarea masei lemnoase s-a realizat de către persoana fizică Purcil V., în baza autorizațiilor eliberate de către Ocolul Silvic Dorna Cândrenilor. Valoarea masei lemnoase stabilită prin actele de punere în valoare, actualizată la data exploatării a fost de 110.024.528 lei, iar suma obținută din valorificarea acesteia a fost de 219.400.000 lei.
Inspectorii Direcției Generale a Finanțelor Publice B. -N. au stabilit că suma de 219.400.000 lei a fost achitată de către Purcil V. numitului Timar Florean, care și-a însușit suma de 164.900.000 lei, pe care a depus-o în contul personal deschis la Raiffaisen Bank, suma de
50.000.000 lei a predat-o primarului B. O., iar diferența de 4.500.000 lei a predat-o viceprimarului B. I. în baza a două chitanțe de mână întocmite în data de 1 august 2003. Paguba cauzată bugetului instituției a fost recuperată cu O.P.nr.1/_ - suma de 164.900.000 lei și cu O.P.nr.2/_ - suma de 54.500.000 lei.
Cazul a făcut obiectul dosarului penal nr.939/P/2004, iar la solicitarea scrisă a organelor de cercetare penală cu privire la constituirea Primăriei comunei M. ca parte civilă în proces, instituția nu a formulat răspuns.
Întrucât din prejudiciul provocat s-a recuperat numai paguba, în timpul controlului, având în vedere prev.art.71, alin.2 din Leg.nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, controlorul financiar a calculat foloasele nerealizate de la data valorificării masei lemnoase și până la încasarea în contul de venituri a bugetului activităților finanțate din venituri proprii a sumei de 219.400.000 lei.
Valoarea foloaselor nerealizate calculate este de 26.269.166 lei.
Răspunderea pentru foloasele nerealizate calculate revine domnului B. O., primar, și doamnei B. I., viceprimar, care nu au asigurat încasarea veniturilor extrabugetare în contul de disponibil al instituției și și-au însușit o parte din suma rezultată din valorificarea masei lemnoase până la constatarea pagubei de către organele de control.
Pârâta B. I.,
prezentă în fața instanței, a arătat că se opune acțiunii formulate de reclamantă, solicitând respingerea acesteia.
Pârâta M. R.
, având în vedere restrângerea obiectului acțiunii la punctele 2 și 3 din sesizare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Pârâții L. Mihai și O. M. Voichița prin reprezentant legal au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune
și respingerea acțiunii introductive, în principal ca prescrisă, în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocațial pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a arătat că
Pct.2 din Încheierea nr.12 din_ a Curții de C. a R. reprezintă prejudiciul constatat pentru folosirea de către numitul Murza Iosif a terenului în suprafață de 9117 mp, proprietate privată a comunei M., fără documente legale în perioada 1997 - 2004 (apg.4 pen.alin.din Înch.2/2005).
Întinderea prejudiciului a fost stabilită având în vedere contravaloarea redevenței stabilite prin HCL nr.24/_ la art.2 și 3.
Pentru perioada anterioară anului 2001, nu a existat o hotărâre a consiliului local privind aprobarea concesionării, închirierii sau folosirii domeniului privat, astfel încât, pentru perioada 1997-2001 pentru folosința acestui teren nu s-a stabilit vreo taxă, redevență sau impozit.
În anii 1997-2000, în vigoare era OG nr.11/1996, în materie de creanțe bugetare, abrogată ulterior prin OG nr.61/2002, abrogată la rândul ei prin Legea nr.571/2003.
Potrivit art.1 din OG nr.11/1996 prin creanțe bugetare se înțeleg creanțele constând din impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit legii privind finanțele publice.
Terenul de prescripție de 5 ani prev.la art.98 din OGR 11/1996 se refera la creanțele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuții stabilite potrivit legii, precum și majorările aferente, dreptul de a cere executarea silită pentru alte creanțe bugetare fiind de 3 ani.
În speță, pentru terenul în cauză nu s-a încheiat un contract de închiriere ori concesiune, astfel că., așa zisul prejudiciu nu reprezintă o creanță provenită din impozite, taxe, contribuții, amenzi și nici nu reprezintă un alt venit public, stabilit potrivit legii. Pentru acest motiv, apreciază
că în ceea ce privește prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită aplicabile sunt doar prevederile dreptului comun și nu cele ale legii speciale, în materie fiscală (OG 11/1996 sau
O.G. 61/2002). Aplicarea prev.O.G. 11/1996 s-ar fi impus numai în situația în care, anterior, printr- un contract administrativ sau prin lege ori act administrativ s-ar fi stabilit o taxă de folosință, chirie, redevență, etc., pentru respectivul teren și aceasta nu ar fi fost percepută de către ordonatorul de credite, iar nu în situația în care o astfel de taxă nu a fost stabilită.
Ipotetic, chiar dacă s-ar aprecia prejudiciul ca fiind o creanță bugetară, aceasta nu ar putea fi decât alta decât cele înșirate la art.98 lit.";a"; din O.G.R. nr.11/1996, astfel că, termenul de prescripție ar fi de 3 ani, situație în care de asemenea ar fi împlinit, neoperând vreo cauză de suspendare ori întrerupere (art.99 și 100 OG 11/1996).
Sesizarea organelor penale despre care face vorbire pârâta nu are nici o înrâurire asupra termenului de prescripție, căci aceasta s-a produs după emiterea Încheierii nr.12/2005, dată la care termenul de prescripție era împlinit.
În situația în care se va respinge excepția invocată, pe fond solicită să se respingă acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele:
Pârâtul L. M. susține că a avut calitatea de primar numai între anii 1997-2000, când i-a încetate mandatul. Pentru acest motiv s-a arătat încă de la început că nu pot fi obligat în solidar cu celălalt primar și cu secretarul unității administrativ teritoriale, iar secretatul avea cu totul ale responsabilități. Astfel, potrivit disp.art.998 și 999 corob. cu art.1039 C.civ. de la 1864, în vigoare la acea dată, nu se poate antrena o răspundere materială, ori delictuală solidară, căci lipsește elementul intențional (vinovăția) pentru perioada cât unul dintre cei doi primari nu au exercitat atribuțiile de autoritate publică executivă.
Pe de altă parte, atribuțiile legate de administrarea domeniului privat, respectiv închirierea concesionarea, etc., le avea și la acea dată numai Consiliul local al comunei M., potrivit Legii nr.61/1991, iar apoi a legii nr.215/2001, autoritate publică deliberativă și nu primarul că autoritate executivă (și cu atât mai puțin secretarul, funcționar public).
În calitate de primar, așa cum rezultă din proba cu înscrisuri administrată la fondul cauzei și dosarul penal atașat, pârâtul L. Mihai nu a acceptat ocuparea terenului de către numitul Murza Iosif, chiar prin Încheierea nr.12/2005 reținându-se că cererea nr.125/_ nu a fost aprobată (nu i s-a dat curs";). Lucrările de executare a construcțiilor începute de către numitul Murza au fost sistate prin dispoziția pârâtului L. M. la data de_, despre care a luat cunoștință prin semnare. De asemenea, a fost sesizat ISCLP B. -N. care, constatând săvârșirea contravenției a emis procesul verbal din data de_, aflat la dosarul cauzei, aplicându-i amendă și intrarea în legalitate, prin obținerea autorizației de construire și sistarea lucrărilor. Modificările efectuate în cartea funciară au fost dispuse după expirarea mandatului pârâtului, însă acest lucru nu a fost de natură a cauza el însuși un prejudiciu, iar modul de abordare este în contrazicere cu dispozițiile Legii nr.7/1996.
Lipsa prejudiciului cauzat bugetului local, rezultă inclusiv din faptul arătat la pct.1 din prezentele concluzii, și anume, lipsa unui contract de închiriere pentru a cărui neîncheiere nu are nici o culpă, neîncasarea vreunei sume fiind consecința nestabilirii ei.
În altă ordine de idei, cu privire la pretinsa faptă de necalculare și nepercepere de taxe de la numitul Murza Iosif, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. nr.603/P/2008 s-a dispus față de pârâtul L. M. scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv lipsa vinovăției.
Prin același rechizitoriu, ceilalți pârâți au fost trimiși în judecată, rechizitoriul fiind înregistrat la Judecătoria Bistrița sub nr._ *.
Prin sent.penală nr.84/2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dos.nr._ *, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către C. de Apel C., au fost obligați în solidar doar inculpații, pârâții în prezenta cauză, B. O., O. M. Voichița, B. I. I. și M. R., în latura civilă, să plătească părții civile, comuna M., suma de 79.532,79 lei despăgubiri civile. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că paguba pricinuită comunei M. este modul acțiunilor întreprinse împreună doar de cei patru inculpați trimiși în judecată. Astfel, la stabilirea acestei sume, instanța a avut în vedere ajutorul de urgență acordat nelegal unei persoane și totalul ajutoarelor sociale acordate sau plătite nelegal.
Împotriva rezoluției parchetului de scoatere de sub urmărire penală a pârâtului, reclamanta
C. de C. nu a formulat plângere în temeiul disp.art.278/1 C.pr.penală, acceptând soluția dată, respectiv lipsa de vinovăție a pârâtului în ce privește fapta de a nu se fi calcula și perceput taxa de folosință a terenului de la Murza Iosif.
Drept urmare, întrucât soluția parchetului a rămas definitivă și hotărârea judecătorească pronunțată în penal are autoritate de lucru judecat în ce priește fapta, persoana și vinovăția acesteia în procesul civil, potrivit disp.art.19 C.pr.penală și cum față de pârât nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte penale, cauzatoare de prejudicii, încheierea de sesizarea a C.C. a Jud.B. -N. a rămas fără obiect, cu privire la suma înscrisă la pct.2 din sesizare.
În situația în care nu se va reține lipsa de obiect, în considerarea celor de mai sus, solicită recuperarea unor sume de bani de la pârât este neîntemeiată, atât timp cât nu s-a stabilit că ar fi cauzat vreun prejudiciu comunei M. . În același sens precizează și faptul că, în ceea ce privește suma înscrisă la pct.2 nici față de pârâtul B. O., trimis in judecată, obligat în solidar cu pârâtul
L. la plata acesteia nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte penale ori existența unei pretenții în latura civilă. Existența vinovăției în săvârșirea faptei constituie element constitutiv și în ceea ce privește antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit disp.art.998-999 C.civ. Ori, atâta timp cât în privința pârâtului nu s-a reținut existența acesteia, obligarea la repararea prejudiciului este nelegală.
În ceea ce privește aspectele legate de punerea în executare a HCL nr.24/2001 cele sesizate nu-i pot fi imputate, deoarece, așa cum s-a arătat și anterior, mandatul pârâtului de primar a încetat anterior acestei date, respectiv anul 2000.
În plus, față de cele menționate mai sus, în ceea ce o privește pe pârâta O. M. Voichița, arată că aceasta a îndeplinit funcția de secretar al unității administrativ teritoriale. Vizarea de legalitate a HCL nr.24/2001 nu a fost nelegală, atâta timp cât potrivit art.36 din Legea nr.215/2001 intră în competența Consiliului local luarea de măsuri cu privire la administrare domeniului public și privat. Hotărârea adoptată a fost una din această categorie, astfel că viza de legalitate aplicată nu a fost de natură a cauza prejudicii.
Prin hotărârea susmenționată nu s-a stabilit și prețul concesiunii, acesta urmând a fi stabilit ulterior, în baza unei expertize tehnice, ducerea la îndeplinire a acesteia, inclusiv demersurile pentru încheierea contractului și stabilirea prețului revenind viceprimarului, potrivit art.2 și 3. Pentru acest motiv, apare ca nelegală și chiar ilogică imputarea acestui prejudiciu tuturor celor care au semnat actul de concesiune, cât timp nu era de datoria lor să stabilească redevența și să o încaseze.
Referitor la perioada anterioară emiterii HCL nr.24/2001 nu se poate constata vreo culpă din partea pârâtei, funcționar public fără atribuții în domeniu, atribuții ce sunt strict prev. la art.117 din Legea nr.215/2001.
Răspunzând excepțiilor și apărărilor invocate de pârâți, reclamanta C. d eContrui a arătat, în notele scrise depuse la dosar, că sub aspect civil, instanța penală i-a obligat pe pârâții B. O. ,
O. M. Voichița, B. I. I. și M. R. să plătească părții civile, comuna M., suma de 79.532,79 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile, respectiv abaterile de la legalitate și regularitate prezentate la pct.1 și 4 din Încheierea nr.12/01 martie 2005 pentru stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciilor constatate de misiunea de control a Curții de C. a R. - C. de C. B. -N. - Direcția de Control Financiar Ulterior.
Totodată instanța penală nu a analizat și nu a soluționat abaterile de la legalitate și regularitate consemnate la pct.2 și 3 ale Încheierii nr.12/01 martie 2005 pentru stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciilor constatate de misiunea de control a Curții de C. a R., astfel că nu există autoritate de lucru judecat cu privire la acestea.
În ceea ce privește susținerile pârâtului L. M. cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, aceste nu pot fi primite, în opinia reclamantei, pentru următoarele argumente:
Trebuie avut în vedere faptul că prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale este de cinci ani anteriori anului în care se face constatarea, iar, în cazul creanțelor de natură civilă, prescripția este de trei ani anteriori datei constatării pagubei.
Veniturile din concesiuni (redevență), cum este cazul în speța de față, constituie sursă de venituri la bugetul local și sunt considerate venituri bugetare. Deci, natura juridică a prejudiciului
constatat de misiunea de control financiar este neechivocă, fiind astfel aplicabile dispozițiile referitoare la colectarea creanțelor fiscale, în vigoare la acel moment.
Misiunea de control desfășurată de C. de C. - C. de C. B. -N. a constatat că nu a existat un contract de concesiune care să nască răspunderi contractuale între părți. Răspunderea s-a reținut de instituția reclamantă în sarcina pârâților ce au avut responsabilitatea gestionării patrimoniului public al unității administrativ-teritoriale, respectiv a ordonatorului principal de credite, pe perioada cât fiecare dintre ei a deținut această calitate.
Din constatările consemnate în raportul de control intermediar rezultă neechivoc faptul că ambii ordonatori de credite/primari au acceptat tacit ocuparea abuzivă a terenului de către societatea comercială, care a solicitat concesionarea sau închirierea terenului, în anul 1997, când pârâtul L.
deține funcția de primar/ordonator de credite.
De altfel, așa după cum rezultă indubitabil din anexa nr.28 a Raportului de control intermediar, înregistrat la entitatea verificată sub nr.2850/15 noiembrie 2004 și la Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de C. B. -N. sub nr.2054/16 noiembrie 2004, pe cererea formulată de Murza Iosif, reprezentantul SC TRANSGOSEM SRL, pârâtul L. Mihai a pus rezoluția "Se va identifica clar terenul și apoi se va supune aprobării consiliului local";. Însă, în fapt, terenul a fost ocupat de către solicitant, edificând acolo trei construcții, fără a obține aprobarea consiliului local și fără a se solicita de către reprezentanții autorității locale achitarea obligațiilor cuvenite bugetului local.
La cuantificarea prejudiciului a trebuit să se aibă în vedere împrejurarea că abaterile de la legalitate și regularitate, constatate de misiunea de control financiar au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, cum de altfel a și fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N., care, considerând ca fiind temeinică și legală sesizarea penală trimisă de procurorul financiar, a dispus trimiterea în judecată penală a unora dintre pârâții din prezenta cauză penală, iar instanța penală i-a sancționat și i-a obligat să plătească în solidar, părții civile P. M., despăgubiri civile.
Or, în situația în care se constatau erori/abateri de la legalitate și regularitate și/sau fapte pentru care existau indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, care proveneau din exercițiile financiare anterioare perioadei verificate și care puteau sau nu continua până la data efectuării verificării, controlul financiar se putea extinde și asupra acestor perioade, pentru elucidarea întregii stări de fapt. Sesizarea organelor de urmărire penală în astfel de situații era obligatorie pentru C. de C. .
Astfel că, acesta este motivul pentru care nu poate opera în prezenta cauză prescripția invocată de pârât.
Prin urmare, susținerile acestuia cu privire la prescripția dreptului material la acțiune nu pot fi primite.
În ceea ce privește susținerile pârâtului cu privire la obligarea pârâtului L. Mihai la plata în solidar a prejudiciului constatat, aceste nu pot fi primite pentru următoarele argumente:
În prezenta speță sunt întrunite elementele specifice răspunderii civile delictuale. În perioada vizată de controlul financiar, era precizat la art.71 alin.2 din Legea nr.94/1992 că în soluționarea cauzelor, colegiul jurisdicțional dispune obligarea persoanei sau persoanelor răspunzătoare la plata despăgubirilor civile.
Răspunderea solidară a pârâților din această speță a fost stabilită de către completul de judecată din cadrul Curții de C. - C. de C. B. -N., având în vedere că sunt mai multe persoane răspunzătoare de producerea prejudiciului constatat, modul concret în care se va stabili repararea prejudiciului constatat, în sarcina fiecărui pârât, urmând a fi stabilit de instanța de judecată. În anexa nr.46 (f.139,vol.I) la raportul de control intermediar, menționat anterior, s-a prezentat detaliat calculul prejudiciului aferent fiecărui an din perioada 1997-2004, astfel încât se poate stabili suma datorată pentru perioada mandatului pârâtului L. Mihai.
De altfel, este îndeobște cunoscut faptul că, indiferent de modul cum va decide instanța să fie concretizată răspunderea civilă delictuală a pârâților, există căi legale eficiente, pentru ca fiecare dintre aceștia să achite numai partea de prejudiciu pe care a produs-o, debitorul ce a reparat întregul prejudiciu putându-se îndestula ulterior de la ceilalți codebitori.
De altfel, trebuie observat că în apărările scrise depuse la dosarul cauzei și comunicate, pârâtul recunoaște implicit abaterile de la legalitate și regularitate constatate de misiunea de control
financiar a Curții de C. - C. de C. B. -N., precum și faptul că acțiunile sau inacțiunile sale au produs un prejudiciu în patrimoniul părții civile, P. comunei M. .
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv înscrisurile depuse și conținutul dosarului penal nr._ * al Judecătoriei B. și al dosarului penal nr. 929/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecători B., atașate, tribunalul reține următoarele:
Urmare a controlului conturilor de execuție și a bilanțului contabil pe anul 2003 la Consiliul local al comunei M., C. de C. B. -N. din cadrul Curții de C. a R. a constatat fapte cauzatoare de prejudicii și abateri cu caracter financiar consemnate în Raportul de control intermediar înregistrat la instituția verificată sub nr.2850/_ și la Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de C. B. -N. sub nr.2054/_, anexă la Raportul de control nr.2056/_ (f. 18 și urm. dosar).
În atare condiții, în temeiul prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., în forma în vigoare la momentul constatării abaterilor de la legalitate, completul constituit în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din aceeași lege, a constatat neîntrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru obținerea descărcării de gestiune a ordonatorului de credite, pentru exercițiul bugetar supus verificării și a dispus sesizarea Tribunalului B. -N. în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor răspunzătoare, prin Încheierea nr. 12 din 0_ (f. 2 dosar).
În ceea ce privește actul de sesizare al instanței de judecată, din perspectiva modificărilor adoptate în plan legislativ în privința activității Curții de C. a R., se impun următoarele precizări:
Această instituție (ce fusese anterior desființată de regimul comunist prin Decretul nr. 550/1948) a fost reînființată prin Constituția adoptată prin referendum în anul 1991, ulterior fiind adoptată Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. publicată în M.Of. 224 din 9 septembrie 1992, în art. 8 prevăzându-se următoarele: (1)C. de C. se compune din: Secția de control preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general.
(2)Pe lângă C. de C. funcționează procurori financiari. Legea citată a mai conținut inițial un întreg capitol (al patrulea) ce a cuprins în detaliu norme ce reflectau exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale Curții de C. .
Prima republicare a legii are loc în anul 2000 după modificările survenite prin Legea nr. 204/1999. Ulterior, Legea nr. 94/1992 suferă modificări importante prin Legea nr. 77/2002, textul art. 31 alin. 1 și 2 având următoarea formă:
Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:
3 consilieri de conturi din Secția de control ulterior;
șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.
Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunța încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Ulterior, prin Legea de revizuire a Constituției R. nr. 429/2003 s-a operat o importantă modificare în ceea ce privește atribuțiile Curții de C., prevăzând în art. 140 alin. 1 din Constituția revizuită: "C. de C. exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate";.
În aplicarea acestor norme constituționale s-a adoptat ulterior OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de C. de către instanțele judecătorești, în art. 4 din OUG nr. 117/2003 stabilindu-se modalitatea de sesizare a instanțelor judecătorești ordinare după cum urmează: ,,După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de C., precum și prin alte modalități prevăzute de lege";.
Cum în cauză actul de control s-a realizat în baza reglementarilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii
217/2008, C. de C. în mod corect a finalizat demersul prin sesizarea instanței de judecata prin încheiere, conform prevederilor legale în vigoare la momentul sesizării instanței.
Totodată, tribunalul mai reține că prin Încheierea nr. 33 din_, completul a dispus, cu privire la aspectele consemnate în raportul de control intermediar nr. 2850/_, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B., sens în care s-au efectuat cercetări penale în dosarul nr. 603/P/2008 finalizate cu punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților
B. O., O. M. Voichița, B. I. I. și M. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice (prin Rechizitoriul din_ ), pentru faptele cosemnate la punctele 1 și 3 din rechizitoriu, respectiv acordarea nelegală în data de_ a ajutorului de urgență în sumă de 300.000.000 lei ROL domnului Drăguș Ion și respectiv acordarea de ajutoare sociale în baza Legii nr. 416/2001, fără respectarea metodologiei de acordare unui nr. de 25 de solicitanți.
Cele două aspecte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților au format și obiectul punctelor 1 și 4 din Încheierea nr. 12/0_ de sesizare a Tribunalului B. -N. . Cum însă prin sentința penală nr. 84/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. _
*, definitivă, constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale pentru faptele sesizate prin rechizitoriu, instanța penală, reținând săvârșirea acestora, a dispus, în soluționarea laturii civile a cauzei, obligarea în solidar a inculpaților B. O., O. M. Voichița, B. I. I. și M. R. la plata în favoarea părții civile - Comuna M., a despăgubirilor civile în sumă de 79.532,79 lei RON, reclamanta a înțeles a restrânge, în prezenta cauză, obiectul sesizării, prin renunțarea la solicitările de stabilire a răspunderii civile formulate la punctele 1 și 4 din încheierea de sesizare nr. 12/2005, puncte ce aveau ca obiect obligarea pârâților la plata sumei totale de 795.328.046 lei ROL, întrucât asupra acestora s-a pronunțat definitiv instanța penală.
În privința solicitărilor formulate în cadrul punctelor 2 și 3 din încheierea de sesizare, ce fac obiectul analizei în prezentul dosar urmare a restrângerii acțiunii,
tribunalul constată că acestea vizează pe pârâții B. O., O. M., L. M. și B. I., astfel încât, în atare condiții, în care nu se mai susțin pretențiile formulate împotriva pârâtei M. R., excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei din urmă pârâte se fondează
, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii sesizării reclamantei împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Procedând în continuare la analizarea stării de fapt ce fundamentează solicitarea formulată de reclamantul în cadrul punctului 2 al sesizării , tribunalul reține că aceasta a fost analizată și în cadrul Rechizitoriului întocmit în dosarul penal nr. 603/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -N. (în carul punctului 2 al acestuia), reținându-se în motivarea dispoziției de scoatere a învinuiților de sub urmărire penală sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, că fapta a fost comisă fără vinovăție (ca urmare a neclarităților existente inițial cu privire la situația juridică a terenului și a demarării ulterioare a procedurilor de legalizare a folosinței acestuia), menționându-se totodată că eventualul prejudiciu produs poate fi recuperat pe cale civilă, cu calcularea de penalități și dobânzi.
Sub acest aspect, din probele administrate în prezenta cauză, dar și în cauza penală, rezultă că reprezentantul SC Transgosem SRL - domnul Murza Iosif - a solicitat, prin cererea adresată Primăriei comunei M. la data de_ (f. 107 vol. 1 dosar), închirierea sau concesionarea terenului în suprafață de 9117 mp situat în parcela "La moară";, înscris în CF nr. 1085 și aflat în proprietatea Statului român cu titlu de expropriere și în administrarea Consiliului local al comunei
M., cerere la care nu a primit răspuns ca urmare a faptului că, fiind formulată o cerere de retrocedare a imobilului de către fostul proprietar (în temeiul prevederilor legilor fondului funciar), s-a creat o stare de incertitudine cu privire la regimul juridic aplicabil, însă, cu acordul verbal al pârâtului L. M., primar în exercițiu în perioada 1996-2000, domnul Murza Iosif a ocupat terenul solicitat și a executat lucrări de construcții, fără a deține autorizații de construire.
Deși în cursul anului 1998 P. comunei M. i-a solicitat numitului Murza Iosif (prin adresa nr. 738/1998) să sisteze lucrările de construire până la clarificarea situației privind concesiunea terenului, abia la data de_ s-au întreprins demersuri pentru intrarea în legalitate în sensul că viceprimarul comunei de la acea dată, pârâta B. I. I. a întocmit un referat prin care a propus emiterea unei hotărâri de consiliu local prin care să se aprobe concesionarea terenului
(ceea ce s-a și înfăptuit, prin HCL nr. 24/_ fiind aprobată concesionarea terenului pe o perioadă de 49 de ani).
Ulterior, dreptul de concesiune a fost înscris în CF, prin încheierea nr. 11957/2002 însă, cum deschiderea poziției din registrul agricol s-a realizat doar în data de_, în perioada 1997-2004, pentru terenul utilizat de către Murza Iosif (și asupra căruia acesta a edificat 3 clădiri: sediu, șopron metalic și sere), nu a fost percepută taxa de concesionare stabilită prin Decizia nr. 70/1992 a Consiliului Județean B. -N., indexată anual cu rata inflației, astfel încât, prejudiciul calculat de
de C. cu acest titlu, conform prevederilor art. 71 din Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare la data sesizării, cuantifică 160.861.029 lei ROL (16.086,10 lei RON).
În ceea ce privește natura creanței astfel stabilite în cadrul acțiunii de audit, tribunalul reține că aceasta reprezintă neîndoios o creanță bugetară în sensul prevederilor art. 1 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare (act normativ în vigoare la momentul emiterii încheierii de sesizare ce face obiectul prezentului dosar), text legal care dispune: "creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice, potrivit legii, sunt creanțe bugetare care se execută potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe";.
Această calificare este relevată și de dispozițiile Legii nr. 219 din 25 noiembrie 1998 privind regimul concesiunilor în vigoare la data de referință (ulterior abrogată prin OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu menționarea faptului că în ceea ce privește concesionarea bunurilor proprietate publică a fost adoptată OUG nr. 54/2006), act normativ care la art. 4 și 5 prevede, în cadrul dispozițiilor relevante speței, următoarele:
"Art. 4
Redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.
Art. 5
(1) Au calitatea de concedent, în numele statului, județului, orașului sau comunei:
b) consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică ori privată a județului, orașului sau comunei ori pentru activitățile și serviciile publice de interes local";.
În privința responsabilității juridice pentru necolectarea taxei de concesiune ce se constituie în venit la bugetul local, tribunalul mai reține ca fiind incidente următoarele prevederi ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice:
"Art. 1 alin. 1Prezenta lege stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar";.
Art. 2 pct. 42 venituri bugetare - resursele bănești care se cuvin bugetelor prevăzute la art.
1 alin. (2), în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte;";
Art. 22 din aceeași lege, reglementând responsabilitățile ordonatorilor de credite, prevede la alin. 2 lit. b că ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor.
Or, potrivit art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001 rep. a administrației publice locale,
primarul îndeplinește atribuții referitoare la bugetul local.
Totodată, potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași text legal, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.
Așadar, pentru paguba produsă prin neîncasarea taxei de concesiune răspund, în calitate de ordonatori de credite, persoanele care au deținut calitatea de primar al unității administrativ teritoriale în perioada 1997 - 2004, respectiv pârâtul L. M. (care a deținut această funcție în perioada 1996-2000) și respectiv pârâtul B. Ocatvian (primar al comunei în perioada 2000-2004).
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâți, tribunalul constată că aceasta se fondează doar cu privire la o parte din prejudiciul constatat, după cum urmează:
Așa cum s-a reținut în cele ce precedă, prejudiciul reclamat la punctul 2 al sesizării se grefează pe obligația d ea stabili și colecta creanța bugetară reprezentată de taxa de concesiune pentru terenul aflat în proprietatea statului, utilizat de numitul Murza Iosif.
În atare condiții, așa cum s-a relevat mai sus, aplicabile la momentul derulării misiunii de audit erau prevederile OG nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, act normativ care, în titlul V reglementa prescripția dreptului de a cere executarea silită, dispunând:
Art. 97
Termenele de prescripție a dreptului de a cere executarea silită privind o creanță bugetară încep la data când, potrivit legii, se naște acest drept.
Art. 98
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie după cum urmează:
în termen de 5 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuții stabilite potrivit legii, precum și din majorările aferente;
De altfel, și în reglementarea în vigoare la momentul pronunțării prezentei hotărâri, OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, se prevede același termen special de prescripție de 5 ani, atât pentru stabilirea creanțelor fiscale - art. 91 - (în sfera cărora se includ și impozitele și taxele locale conform art. 2 lit. h din Codul fiscal cu raportare la art. 21 din Codul de procedură fiscală) cât și pentru executarea silită a acestor creanțe - art. 131.
Or, raportat la data întocmirii încheierii de sesizare a instanței și la, tribunalul constată ca fiind împlinit termenul de prescripție de 5 ani cu privire la dreptul de a solicita stabilirea răspunderii juridice cu privire la sumele calculate cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anilor 1997 și 1998, în cuantum total de 1.416,09 lei RON, calculul sumei rezultând din anexa nr. 46 la raportul de control intermediar (f. 139 vol. 1 dosar) astfel încât, ca o consecință a admiterii excepției în aceste limite, se va respinge sesizarea formulată de reclamantă cu privire la stabilirea răspunderii civile pentru această sumă.
În acest sens, nu pot fi primite apărările formulate de reclamantă în cuprinsul notelor depuse la filele 313 și urm. dosar, întrucât posibilitatea extinderii controlului reglementată de pct. 68 din anexa la Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități (ulterior abrogată prin Hotărârea nr. 130/2010) - "în situația în care se constată abateri de la legalitate și regularitate care provin din exercițiile financiare anterioare celui verificat, controlul se poate extinde și asupra acestora";, nu reprezintă o cauză de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, nefiind reglementată ca atare.
În același timp, contrar susținerii reclamantei, nici sesizarea organelor de cercetare penală nu are vreo înrâurire cu privire la curgerea termenului de prescripție, neexistând nici o prevedere legală care să-i confere caracter suspensiv sau întreruptiv (de altfel nici chiar reclamanta nu-și fundamentează în drept teza susținută cu privire la neaplicarea prevederilor legale care reglementează prescripția).
În mod corelativ, raportat la aceleași temeiuri de fapt și de drept, se va respinge aceeași excepție a prescrierii invocată cu privire la celelalte sume ce fac obiectul pct. 2 al Încheierii de sesizare nr. 12 din 0_, față de care acest termen nu este împlinit, astfel încât se va stabili răspunderea civilă a pârâților, sub aspectul sumelor cuprinse la punctul 2 din sesizare după cum urmează: pârâtului L. M. îi revine obligația reparării prejudiciului în sumă de 1.435,66 lei (RON), cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anului 1999, iar pârâților B. O. și O. M. le revine, în solidar (conform prevederilor art. 65 din Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare la data sesizării, obligația reparării prejudiciului în sumă de 13.234,34 lei (RON), cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anilor 2000-2004.
În ceea ce privește temeiul legal al antrenării răspunderii pârâtei O. M. (secretar al unității administrativ-teritoriale în perioada anilor 2000-2004), acesta rezidă în prevederile art. 117 lit. a din Legea nr. 215/2001 rep., potrivit cu care:
"Secretarul unității administrativ-teritoriale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții:
a) avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean";.
Or, în această calitate, pârâta a contribuit la producerea pagubei rezultate din modul în care s-au realizat demersurile în vederea concesionării terenului în suprafață de 9.117 mp în favoarea
numitului Murza Iosif, avizând pentru legalitate HCL nr. 24 din_ (f. 117 vol. I dosar) și nota de constatare nr. 1775/_ (f. 128 dosar) care au stat la baza înscrierii în CF (f. 129, 130) a dreptului de concesiune în favoarea persoanei sus menționate, deși adoptarea hotărârii de consiliu local s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.11 din Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare la data emiterii hotărârii și potrivit cărora "până la reglementarea prin lege a situației juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de construcții, aflate în administrarea consiliilor locale și care pot fi revendicate de foștii proprietari";, la acel moment nefiind soluționată cererea de retrocedare formulată de fostul proprietar imobilului.
Trecând la analiza punctu lu i 3 al sesizării
, tribunalul reține că starea de fapt reținută de controlorul financiar a fost analizată (așa cum rezultă din considerentele prezentate la punctul 4 din Rechizitoriul întocmit în dosar penal nr. 603/P/2008) în cadrul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr. 929/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița.
În cadrul acestui din urmă dosar penal procurorul a emis Ordonanța din_ prin care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților (pârâți în prezenta cauză) B. O. (sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, delapidare și instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată) și B. I. (sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată), și aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 10.000 lei amendă și respectiv 3.000 lei amendă, apreciindu-se, în conformitate cu prevederile art. 18 ind. 1 C.penal, că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
În fundamentarea soluției pronunțate în latura penală s-a reținut, pe baza procesului verbal de inspecție încheiat de DGFP B. -N. la data de_ (f. 140 dosar) că prin HCL nr. 21/_
, Consiliul local al comunei M. a aprobat marcarea cantității de 250 mc material lemnos infestat cu insecte din pășunea împădurită aflată în proprietatea comunei și administrată de Ocolul Silvic Dorna Candrenilor., reprezentanții Asociației Crescătorilor de Taurine M. (asociație ce avea în folosință pășunea ca urmare a încheierii contractului de comodat din_ ) au solicitat ocolului silvic aprobarea exploatării materialului lemnos. Primarul în funcție al comunei la acea dată, pârâtul
B. O., a hotărât să nu organizeze licitație pentru vânzarea materialului lemnos, apreciind că banii rezultați nu ar fi ajuns în timp util (în cursul anului 2003) în contul asociației care intenționa a achiziționa (în folosul membrilor ei - cetățenii din comună deținători de animale) o pășune pe raza satului Ragla.
În acest context s-a obținut acordul numitului Purcil V. (persoană fizică autorizată interesată de achiziționarea de material lemnos, prezent la o altă licitație organizată în acel moment la sediul primăriei) de a cumpăra materialul lemnos însă nu direct de la unitatea administrativă, ci într-o modalitate fictivă (prin redactarea unor pretinse cereri de cumpărare a materialului lemnos de către cetățeni ai comunei iar ulterior al unor pretinse acte de vânzare către numitul Purcil V., fără ca obiectul vânzării cumpărării și respectiv prețul contractual să intre în patrimoniul cetățenilor, prețul urmând a fi achitat direct în conturile asociației de crescători în vederea achiziționării pășunii).
Așa cum rezultă din procesul-verbal de control întocmit de DGFP B. -N. (f. 141 dosar), Purcil V. a achitat în mai multe tranșe prețul masei lemnoase - 219.400.000 lei ROL - pe bază de chitanțe olografe numitului Timar Florean, președintele asociației de crescători sus menționate. Din această sumă, 164.900.000 ROL s-au depus la Raiffeisen Bank pe numele persoanei fizice Timar Florean, 50.000.000 ROL s-au predat primarului B. O. și 4.500.000 ROL s-au predat viceprimarului B. I. (această din urmă sumă fiind menționată ca având destinația acoperirii cheltuielilor de introducere a curentului electric la casa de pastori, ulterior sum fiind returnată de doamna B. I. domnului Timar Florean) deși aceste sume, reprezentând prețul materialului lemnos exploatat din pășunea împădurită aflată în proprietatea comunei, trebuiau virate în conturile unității administrativ-teritoriale. Din același proces verbal de control rezultă că până la momentul întocmirii acestuia, din valoarea totală a pagubei, de 219.4000.000 lei ROL, fusese recuperată de la numitul Timar Florean suma de 164.9000.000 lei, rămânând de recuperat sumele de
50.000.000 lei de la primarul B. O. și 4.500.000 lei de la același Timar Florean (căruia îi fuseseră restituiți de către viceprimarul B. I. ).
Din Ordonanța emisă de procuror la data de_ în dosar nr. 929/P/2004 rezultă că ulterior au fost recuperate și aceste sume, aspect de altfel susținut și de reclamanta C. de C. în prezenta cauză.
Cum însă unitatea administrativ-teritorială, prin autoritățile administrației publice, nu s-au constituit parte civilă în cauza penală, nu au fost cuantificate și nici achitate de către persoanele responsabile (în speță primarul și viceprimarul comunei) dobânzile prevăzute de art. 71 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 în forma în vigoare la data emiterii încheierii de sesizare, valoarea acestora fiind calculată de controlorul financiar cu titlu de foloase nerealizate în sumă de 26.269.166 ROL, astfel încât, având în vedere aceleași prevederi ale art. 1, 2, 22 din Legea nr. 500/2002 și respectiv ale art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, relevate în cadrul analizei punctului 2 al sesizării, coroborate cu cele ale art. 57 alin. 2 din același act normativ (în ceea ce privește răspunderea viceprimarului), urmează a admite sesizarea reclamantei cu privire la acest punct, stabilind răspunderea civilă a pârâților B. O. și B. I., în solidar, cu privire la obligația reparării prejudiciului în sumă de 2.626,91 lei (RON), cu titlu de foloase nerealizate aferente pagubei recuperate în timpul controlului Curții de C., decurgând din neîncasarea veniturilor extrabugetare provenind din modul de valorificare a masei lemnoase din pășunile împădurite, proprietate publică a comunei M. .
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., văzând culpa procesuală a pârâților, se va respinge cererea formulată de pârâții L. M. și O. M. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. R., domiciliată în M., nr. 163, județ B. -N. și, în consecință, respinge sesizarea reclamantei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B., str. Lev T. nr. 22-24 prin C. DE C. A J.
B. -N. cu sediul în B., str. Gheorghe Șincai nr. 22, județ B. -N. împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca efect al restrângerii obiectului sesizării instanței.
Admite excepția prescripției extinctive cu privire la dreptul de a solicita stabilirea răspunderii juridice cu privire la sumele calculate cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anilor 1997 și 1998, în cuantum total de 1.416,09 lei (RON) și, în consecință, respinge sesizarea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - C. DE C. A J. B. -N. prin Încheierea nr. 12 din 0_ cu privire la stabilirea răspunderii civile pentru această sumă.
Respinge aceeași excepție a prescrierii invocată cu privire la celelalte sume ce fac obiectul pct. 2 al Încheierii de sesizare nr. 12 din 0_ .
Admite în parte sesizarea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI
- C. DE C. A J. B. -N. prin Încheierea nr. 12 din 0_, restrânsă conform precizărilor depuse pentru termenul de judecată din_ la punctele 2 și 3, în sensul că:
Stabilește răspunderea civilă a pârâților L. M., domiciliat în M., nr. 80, județ B. -
N. B. O., domiciliat în B., nr. 8, județ B. -N. O. M., domiciliată în M., nr. 2, județ B. -N. și B. I. domiciliată în D., nr. 200, județ B. -N. și dispune obligarea acestora la repararea prejudiciului produs bugetului local al C. M., după cum urmează:
Pârâtului L. M. îi revine obligația reparării prejudiciului în sumă de 1.435,66 lei (RON), cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anului 1999, iar pârâților B. O. și O. M. le revine, în solidar, obligația reparării prejudiciului în sumă de 13.234,34 lei (RON), cu titlu de pagubă și foloase nerealizate pentru echivalentul folosinței terenului "La moară"; aferente anilor 2000-2004.
Pârâților B. O. și B. I. le revine, în solidar, obligația reparării prejudiciului în sumă de 2.626,91 lei (RON), cu titlu de foloase nerealizate aferente pagubei recuperate în timpul controlului Curții de C., decurgând din neîncasarea veniturilor extrabugetare provenind din
modul de valorificare a masei lemnoase din pășunile împădurite, proprietate publică a comunei M.
.
Respinge cererea pârâților L. M. și O. M. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. P. M. D. I.
