Sentința civilă nr. 2584/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2584
Ședința publică din 17 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. B. M. împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de S. din A. B. M. .
La apelul nominal lipsesc părțile.
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 10 aprilie 2013, respectiv pentru 17 aprilie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin sentința civilă nr. 257 din_, C. de Apel C. a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. B. M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României în favoarea T. ui M. .
În considerentele hotărârii s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la_, reclamantul M. B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr.
21 din_ pronunțată cu privire la contestația înregistrată sub nr. VI/41590/_, precum și a măsurilor dispuse la pct. II.2, II.3 și II.4 din Decizia nr. 42/_ emisă de Camera de C. M. .
Instanța a reținut că raportat la dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. c din Legea 554/2004, precum și la obiectul litigiului, actul administrativ care dă naștere raporturilor juridice dintre părți și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia nr. 42/_ emisă de Camera de C. a județului M., autoritate publică de nivel local, în
urma misiunii de audit financiar a conturilor de execuție bugetară pe anul 2010 efectuată la M. B. M. .
Aceeași soluție se impune chiar dacă reclamantul a formulat contestație pe cale ierarhică la Curtea de Conturi a României, întrucât actul vătămător care a produs efecte juridice și care este supus obligației de executare este decizia emisă de camera de conturi județeană, iar nu rezolvarea dată contestației în procedura prealabilă și cum actul vătămător contestat în speță nu are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și/sau accesorii ale acestora și este o decizie a Camerei de C. a județului M., potrivit art. 10 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului și nu curții de apel, astfel că, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod pr. civilă, excepția invocată a fost admisă și competența a fost
declinată în favoarea T. | ui M. . | |
Pe rolul T. ui M. | dosarul a fost înregistrat sub nr. _ | . |
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia nr. 42 in 14.XI.2011 este netemeinică sub aspectul măsurii dispuse la punctul 11.2 din Decizia nr. 42/14.XI.2011, referitoare la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin achitarea unor taxe nedatorate către Inspectoratul de Stat în Construcții M., înregistrarea în evidența contabilă a acestora și virarea sumelor recuperate potrivit destinațiilor legale, scutirea fiind aplicabilă numai în situația în care are loc dezvoltarea de drumuri de interes local în cadrul unor proiecte și investiții cuprinse în programul autorităților administrației publice locale.
Reclamantul a susținut că argumentele sale nu au fost avute în vedere de comisie care a făcut o gravă confuzie între noțiunile dezvoltare și modernizare, reabilitate, reparații.
Susținând că lucrările executate au vizat reabilitarea, repararea, modernizarea și întreținerea drumurilor finanțate din bugetul local cărora le sunt aplicabile prevederile art. 40 din Legea nr. 10/1995 coroborate cu art. 2 care stabilesc fără echivoc că prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie și instalațiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinație denumite în continuare construcții, precum și lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare și de reparații ale acestora, ca atare nu sunt incluse dispozițiile art. 3 pct. 10 din Legea nr. 198/2004 cum a reținut Comisia, suma de 96.857 lei fiind virată corect în conturile Inspectoratului de Stat în Construcții B. M. .
Totodată, Comisia invocă prevederile art. 14 alin. 3 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, care prevăd că, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Baza legală prin care s-a virat această sumă în contul Inspectoratului de Stat în Construcții o reprezintă Hotărârea de Consiliu Local prin care s-a aprobat bugetul și dispozițiile din Legea 10/1995 și cele din Legea 50/1991 actualizate.
Cu privire la măsura dispusă la punctul II.3 din Decizia nr. 42/14.XI.2011, apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât motivele invocate de către contestator au fost clar expuse și argumentate și pe baza celor invocate s-ar fi impus înlăturarea măsurii dispuse întrucât era netemeinică.
Cu privire la termenul de contestare și recuperare a sumelor acordate personalului primăriei reprezentând spor pentru condiții vătămătoare, în perioada noiembrie 2007 - august 2008, consideră că s-a prescris, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani. Cu privire la acest aspect, comisia de soluționare a contestației a constatat că, prin emiterea Deciziei nr. 57/2010 a fost întrerupt termenul de prescripție recuperării sumelor invocate de contestator. Invocă lipsa de formalism a acestei prevederi din cuprinsul încheierii atacate, întrucât nu s-a invocat temeiul de drept, respectiv care este dispoziția legală care stă la baza acestei susțineri. Apreciază că, Decizia 57/2010 invocată de intimată nu are caracterul unui act ce întrerupe cursul prescripției. Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă la art. 16 menționează clar care sunt cazurile în care cursul prescripției este întrerupt. Apreciază că în speță nu este operabilă instituția întreruperii prescripției.
Apreciază că personalul din cadrul primăriei era îndreptățit să beneficieze de sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, întrucât acesta a fost stabilit prin Hotărârea Consiliului Local a municipiului B. M. nr. 441/2005, emisă în temeiul prevederilor art. 8 lit. a din H.G. nr. 281/1993. Aceste drepturi s-au acordat în anul 2008 potrivit dispozițiilor înscrise în ACM nr. 7330/_, iar pentru anul 2009 prin Actul adițional nr. 3/_ și respectiv Contractul/Acordul colectiv de muncă nr. 9497/_ înregistrat la D.M.P.S. M. sub nr. 45099/_ .
Reclamantul a susținut că persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase și vătămătoare și locurile de muncă în care aceștia își desfășoară activitatea au făcut obiectul expertizării specialiștilor din cadrul Direcției de Sănătate Publică și Inspectoratul Teritorial de Muncă M., eliberându-se Buletinul de Determinare nr. 63/_ . Locurile de muncă, persoanele beneficiare precum și nivelul sporului, corespunzător timpului efectiv lucrat a fost stabilit prin dispoziția primarului, așa cum se stipulează la art. 1 din Hotărârea Consiliului Local a M. ui B. M. nr. 441/2005. Precizează faptul că nu a fost anulat ACM nr. 7330/_, Actul Adițional nr. 3/_, ACM/CCM nr. 9497/2009.
Cu privire la măsura dispusă la punctul II.4, aceasta este netemeinică raportat la practica judiciară consacrată în materie, precum și principiul conform căruia actele administrative și hotărârile judecătorești produc efecte numai pe viitor.
Exprimându-și poziția procesuală, pârâta Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru Camera de C. M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamant întrucât actele administrative atacate sunt temeinice și legale date fiind neregulile constatate cu prilejul efectuării auditului financiar, nereguli
consemnate în procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 773 din 21.X.2011 la Camera de C. M. iar la entitatea verificată sub nr. 25.119 din 19.XC.2011, pentru valorificarea căreia s-a emis decizia nr. 42 din 14.XI.2011.
Pârâta a susținut că apărările reclamantului sunt nefondate având în vedere că dispozițiile pct. 10 al art. 3 din Legea nr. 184/2008 se referă la proiectele din programele privind dezvoltarea de drumuri de interes local ale autorităților locale, și nu la lucrări de dezvoltare drumuri, perioada pentru care au fost estimate plățile nedatorate fiind noiembrie 2008 - decembrie 2010, perioadă pentru care sunt aplicabile normele Legii nr. 184/2008.
De asemenea, în acțiunea introductivă reclamanta face referire la punctele de vedere exprimate de I.S.C. M., la solicitarea Direcției Servicii și Achiziții Publice din cadrul Primăriei M. ui B. M., referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 3 punctul 10 din Legea nr. 198/2004 pentru lucrările de modernizare, reabilitare și reparații drumuri de interes local, care sunt finanțate din bugetul local al M. ui B. M. și de Inspectoratul de Stat în Construcții - Cabinet Secretar General la solicitarea I.S.C. M. .
Inspectoratul de Stat în Construcții M. prin răspunsul dat opiniază că lucrările de modernizare, reabilitare și reparații capitale de drumuri (străzi) ale
M. ui B. M. nu sunt lucrări de dezvoltare, adică străzi sau drumuri pe trasee noi și în aceste condiții investitorul are obligația legală de plată a cotelor către I.S.C. prevăzute în Legea nr. 50/1995.
Valoarea estimativă a erorii/abatere constatate este de 96.857 lei. Conform evidenței contabile, în această perioadă s-au plătit taxe aferente lucrărilor de modernizare a drumurilor de interes local în sumă de 96.857 lei (96.447 lei taxa 0,7% + 410 lei taxa de 0,1%).
Referitor la măsurile dispuse la punctele II.3 și II.4 din Decizia nr. 57/2010 privind sumele de bani acordate cu titlu de "spor pentru condiții vătămătoare acordat necuvenit personalului instituției"; precum și "efectuarea de plăți nelegale sub forma drepturilor speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii și asigurarea protecției";, acestea au fost acordate în afara cadrului legal și la nivelul anului 2009 au fost în sumă de 96.160 lei, la care se adaugă contribuțiile sociale în valoare de 25.397 lei.
Acest spor pentru condiții vătămătoare a fost acordat în baza Acordului/Contractuluui colectiv de muncă nr. 733/2007, Actului adițional nr. 2/_, Acordului/Contractului colectiv de muncă nr. 9497/2009 și Hotărârea Consiliului Local nr. 441/2005.
În exercițiul financiar 2010, în baza contractului colectiv de muncă nr. 7354 din_ și a actului adițional nr. 1 semnate de Primăria M. ui B.
M., Serviciul Public Ambient Urban, Serviciul Public Asistență Socială, Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Local și Utilități au fost acordate în lunile mai și iunie 2010 personalului contractual și funcționarilor publici, drepturi speciale pentru menținerea sănătății, securitatea muncii și asigurarea protecției în sume brute de 500 lei lunar pe persoană, iar începând cu luna iulie
2010, plățile reprezentând aceste drepturi au fost sistate de ordonatorul principal de credite, prin hotărâri judecătorești formulate pentru aceste drepturi, respingându-se cererile reclamanților.
M. B. M., ca autoritate a administrației publice locale, are atât competența aprobării bugetului, precum și "obligația de a gestiona resursele proprii, în acord cu atribuțiile ce îi revin, potrivit dispozițiilor Legii administrației publice locale, acestea fiind proporționale cu competențele și responsabilitățile prevăzute de lege";.
Potrivit principului obligativității respectării legilor prevăzut la art. 51 din Constituție, dispozițiile art. 119 din Legea fundamentală prevăd ca
"autonomia locală se exercită conform legilor statului.";
De asemenea, în lumina Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată în România, "Principiul autonomiei locale trebuie să fie recunoscut în legislația internă și, pe cât posibil, în Constituție"; (art. 2), iar "Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice"; (art. 3 pct. 1). În considerarea acestui drept, art. 4 pct. 2 prevede că "Autorităților administrației publice locale le este recunoscută, în cadrul legii, capacitatea deplină de a-și exercita inițiativa în toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competențelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autorități";.
Or, în cazul de față, autoritățile publice locale, ca și celelalte autorități și instituții publice, nu au, potrivit legii, competența de a acorda alte sporuri decât cele prevăzute în legile speciale de salarizare ale personalului bugetar
La art. 41 al. 2 din Constituție, se menționează că dreptul salariaților la măsuri de protecție socială se exercită în condițiile legii, iar al. 5 al aceluiași articol garantează dreptul la negocieri în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, dar negocierile și convențiile colective trebuie desfășurate, respectiv încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
Sporul de 15% pentru condiții nocive sau periculoase a fost acordat începând cu luna octombrie 2005, în baza H.C.L. 441/2005 (anexa nr. 4.3.4) și a prevederilor art. 8 alin. 1 lit. a din HGR 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare. Persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase și vătămătoare și locurile de muncă în care acestea își desfășoară activitatea au făcut obiectul expertizării specialiștilor din D.S.P. și
I.T.M. M., fiind eliberat Buletinul de Determinare nr. 63/_ (anexa4.3.5). Categoriile de personal expertizate au fost personalul care își desfășoară activitatea conform programului de lucru la calculator, personalul care deservește centrala telefonică și respectiv personalul care își desfășoară activitatea la arhiva instituției.
Locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care au făcut obiectul expertizării și pentru care s-a emis buletinul de expertiză cu numărul 63/2005 nu sunt prevăzute în anexele 1 - 5 din Regulamentul de acordare a
sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 8, lit. a din H.G. nr. 281/1993, elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și înregistrat sub nr._ .
Având în vedere faptul că acordarea nelegală a acestui spor a făcut obiectul Procesului Verbal de constatare înregistrat sub nr. 970/_ la Camera de C. M., perioada luată în calcul în prezenta misiune de audit și pentru care s-a făcut estimarea sumelor acordate nelegal este noiembrie 2007
- decembrie 2009, din sumele totale estimate fiind scăzute cele constatate prin procesul verbal mai sus amintit (anexa nr. 4.3.7.)
În interesul reclamantului a formulat cerere de intervenție S. din A.
B. M. M. în calitate de reprezentant al angajaților din cadrul Primăriei municipiului B. M. arătând că înțelege să susțină demersul inițiat de reclamant vizând anularea încheierii nr. 21 din_ pronunțate cu privire la contestație.
Intervenientul a susținut că își justifică interesul conform art. 28 din Legea nr. 61/2011 prin aceea că urmare măsurilor dispuse de C. de C. s- au emis decizii de imputare nominale angajaților din cadrul Primăriei municipiului B. M. .
Cu privire la măsura dispusă prin punctul II.3 din Decizia nr.42/201, se impune precizarea faptului că termenul de prescripție extinctivă vizând recuperarea sumelor acordate personalului primăriei reprezentând spor pentru condiții vătămătoare, în perioada noiembrie 2007 - 27 august 2008, este cel de 3 ani de zile prevăzut în Decretul 167/1958 și care era împlinit la data emiterii Deciziei nr. 42/_ . Cu privire la acest aspect, comisia de soluționare a contestației a constatat că, prin emiterea Deciziei nr. 57/2010, a fost întrerupt termenul de prescripție în vederea recuperării sumelor invocate de contestator. Invocă lipsa de formalism a acestei prevederi din cuprinsul Încheierii atacate, întrucât nu s-a invocat temeiul de drept, respectiv care este dispoziția legală care stă la baza acestei susțineri. Apreciază că decizia nr. 57/2010 invocată de intimată nu are caracterul unui act ce întrerupe cursul prescripției, neîncadrându-se în situațiile limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958 care menționează explicit care sunt cazurile în care cursul prescripției este întrerupt.
Referitor la măsura dispusă la punctul II.4 din aceeași decizie, drepturile salariale speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii și asigurării protecției acordate personalului contractual și funcționarilor publici au fost acordate în baza acordului și contractului colectiv de muncă.
În probațiune s-au depus actele administrativ - fiscale atacate și documentația care a stat la baza emiterii acestora.
Examinând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, a apărărilor formulate de pârâtă, din coroborarea probelor de la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 42 din 14.XI.2011 emisă de Camera de C. M., s- au dispus mai multe măsuri, reclamantul contestându-le pe cele cuprinse la
punctele II.2, II.3 și II.4, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin achitarea unor taxe nedatorate Inspectoratului de Stat în Construcții efectuarea de plăți nelegale în perioada noiembrie 2007 - decembrie 2009, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare și sub forma drepturilor speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii și asigurarea protecției acordat necuvenit personalului instituției, înregistrarea acestora în evidența contabilă, luarea măsurilor operative în vederea urmăririi și recuperării acestora și virarea sumelor recuperate potrivit destinațiilor legale, cu termen de realizare_ .
În perioada 2008 - 2010 reclamantul a achitat Inspectoratului de Stat în Construcții B. M. suma de 96.857 lei reprezentând taxe de 0,7 % și 0,1% din valoarea lucrărilor de investiții privind reabilitarea, amenajarea și modernizarea drumurilor de interes local.
Reclamantul susține că scutirea de taxele datorate Inspectoratului în Construcții nu privește reabilitarea, repararea, modernizarea și întreținerea drumurilor care au fost finanțate din bugetul local al M. ui B. M. care au fost finanțate din bugetul local al M. ui B. M. făcând trimitere la prevederile art. 29 și 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții, raportat la art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind autorizarea lucrărilor în construcții, raportat la art. 40 din Legea nr. 10/1995, cu trimitere la art. 2 din această lege, conform cărora prevederile prezentei legi se aplică construcțiilor de orice categorie și instalațiilor aferente, precum și lucrărilor de modernizare, transformare, consolidare și de reparații ale acestora.
Norma juridică invocată de reclamant este exactă doar că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 10 din Legea nr. 184/2008, pentru modificarea Legii 198/2004 în vigoare la data efectuării plății, proiectele cuprinse în programul autorităților administrației publice locale privind dezvoltarea de drumuri de interes local sunt scutite de plata taxelor către Inspectoratul de Stat în Construcții menționate de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții cu modificările ulterioare și în Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările ulterioare.
Conform art. 2 al. 2, în înțelesul prezentei legi, prin lucrările de construcție de drumuri se înțelege lucrări de construcție, reabilitare, dezvoltare, modernizare ori extindere a drumurilor de interes național, județean și local, situație în care scutirea de plata cotelor de 0,1%, respectiv 0,7% către ISC include toate tipurile de lucrări presupuse pentru realizarea obiectivelor de investiții în domeniul lucrărilor de drumuri de interes local finanțate conform Legii nr. 273/2006.
Având în vedere că sporul pentru condiții vătămătoare și drepturile speciale pentru menținerea sănătății, securității muncii și asigurării protecției în sumă de 96.160 lei au fost acordate nelegal unei părți din personalul primăriei, funcționarii publici și personal contractual, sunt justificate măsurile dispuse de pârâtă la punctele II.2 și II.4 din Decizia nr. 57/2010.
Nu pot fi primite susținerile reclamantului referitoare la plata acestor drepturi în baza contractului colectiv de muncă nr. 733/2007, actului adițional nr. 3/_, respectiv hotărârea adoptată de Consiliul local sub nr. 441/2005, atâta vreme cât aceste acte încalcă dispozițiile referitoare la salarizarea personalului din instituțiile bugetare cuprinse în art. 41 al. 2 raportat la art. 137 al. 1 din Constituție, cele ale art. 157 al. 2 din Codul muncii, precum și pe cele ale art. 31, art. 72 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificată și art. 8 lit. a din HG nr. 21/1993.
Ținând seama de data efectuării plăților și cea la care s-a constatat nelegalitatea acestora, este nefondată excepția prescripției invocată de reclamant.
Raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, în cauză este lipsită de relevanță împrejurarea că prin art. 2 al. 1 din Legea nr. 84/2012 sunt exonerate de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în baza hotărârilor consiliilor locale și județene pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către curtea de conturi a unor prejudicii, prin urmare vor fi înlăturate susținerile reclamantului din notele de ședință depuse la_ .
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, tribunalul constată că nu sunt motive de anulare a actelor fiscale atacate și acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, situație în care va fi respinsă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată.
În considerarea acelorași circumstanțe și ținând cont de prevederile art. 49 și art. 51 Cod pr. civilă, va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de sindicatul din A. B. M., care justifică un interes și ca atare are calitate procesuală activă cu privire la măsurile vizând drepturile salariale ale membrilor săi, angajați ai Primăriei B. M. și ai serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al M. ui B. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. B. M., reprezentat legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României cu sediul în B. str. Lev T. nr. 22 - 24, sector 1.
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenientul S. din A. B. M. cu sediul pe str. Gheorghe Ș. nr. 37, în calitate de reprezentant al angajaților din cadrul
Primăriei municipiului B. M. și a serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al municipiului B. M. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 17 aprilie 2013.
Președinte, | G. ier, | |
V. I. | I. | P. |
Red.I.V/_ .
T.red.P.I/_ . 5 ex.
