Sentința civilă nr. 423/2013. Contencios. Litigiu Curtea de Conturi
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 423/2013
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P.
C. T.
în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României
și C. de C. B. -
N.
, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtelor, c.j. Scarlat Natalia, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta pârâtelor depune la dosar delegație de reprezentare, arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune, apreciind faptul că nu este necesară depunerea unor acte la dosar, care reiau constatările din procesul verbal.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Reprezentanta pârâtelor, c.j. Scarlat Natalia solicită respingerea acțiunii reclamantului și menținerea actelor întocmite ca temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată; solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată a reclamantului.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._ la Tribunalul B. -N., reclamantul P. comunei T. a chemat în judecată în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României - C. de C.
B. -N., a solicitat anularea pct. 2 al deciziei nr. 30/_ a Camerei de C. B. -N. ; anularea încheierii nr.VI/57/_, pronunțată de C. de C. B. -N. cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arată că prin decizia susmenționată s-a solicitat recalcularea drepturilor salariale acordate în anul 2009 angajaților Primăriei comunei Târlișua. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestația nr.2402/_ înregistrată pe rolul Camerei de C. B. -N. sub nr. 1228/_ . Această contestație a fost respinsă prin încheierea nr. VI/57/_ .
Se consideră că se impune anularea punctului 2 din decizia nr. 30/2010, cât și a încheierii nr. VI/57/2011 emise de către C. de C. B. -N., întrucât, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.130/1996 republicată "contractul colectiv este convenția încheiată între patron (persoana juridică), pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă", iar potrivit art. 7 alin. 2 "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea prevederilor legale constituie legea părților".
Personalul contractual și funcționarii publici din cadrul Primăriei comunei T. au aderat la Sindicatul liber Ardealul, filiala B. -N. prin încheierea civilă nr.263/CC/2007, pronunțată în dosarul_ . Contractul colectiv de muncă al personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei T. a fost aprobat prin HCL nr. 13/2007, fiind prelungit pentru încă un an prin actul adițional nr. 620/_ . Ulterior, în anul 2009 contractul colectiv de muncă a fost aprobat prin HCL nr. 13/_ .
În ceea ce privește acordul colectiv privind rapoartele de serviciu ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Târlișua, acesta a fost aprobat prin HCL nr. 6/2008 și ulterior prin HCL nr. 12/_ .
Toate aceste hotărâri au fost înaintate către Instituția prefectului B. -N., iar la controlul legalității au primit aviz favorabil. Față de aceste aspecte și având în vedere dispozițiile art. 68 lit. b din Legea nr. 215/200la s-a procedat la punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local.
Cu privire la drepturile de natură salarială considerate de pârâta de rând 1 ca fiind acordate cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, se precizează faptul că acestea respectă contractele/acordurile colective încheiate, astfel: sporul de fidelitate a fost acordat unui singur angajat în conformitate cu dispozițiile art. 21 pct. 5 lit. c din contractul colectiv; indemnizația pentru ținută decentă a fost acordată în conformitate cu dispozițiile art. 43 pct. 14 din contractul colectiv; sporul de 10% pentru activitatea desfășurată în teren a fost acordat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 5 lit. f din acordul colectiv, respectiv cu dispozițiile art. 21 alin. 5 lit. i din contractul colectiv; sporul de 10% pentru relații cu publicul a fost acordat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 5 lit. e din acordul colectiv, respectiv cu dispozițiile art. 21 alin. 5 lit. h din contractul colectiv. Deoarece acordul/contractul colectiv de muncă a primit avizul de legalitate din partea Instituției prefectului B. -N., fără ca ulterior să fie atacate în instanța de contencios administrativ și fiscal, se consideră că drepturile salariale susmenționate au fost acordate legal.
Drepturile salariale de natura celor susmenționate au fost acordate tuturor angajaților din cadrul primăriilor aflate pe raza județului B. -N. încă din anul 2006. În această situației, prin neacordarea acestor drepturi salariale s-ar fi produs o discriminare față de angajații primăriei Târlișua.
În drept, se invocă dispozițiile art.7, 8, 11 din Legea 554/2004.
Pârâta Curtea de Conturi a României
a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nelegală a acțiunii, iar pe cale de excepție, a invocat necompetența materială Tribunalului B. -N.
.
Reclamantul P. comunei Târlișua
a depus la dosar "Precizare și extindere de acțiune
"; (f.
36) prin care a arătat că prin cererea formulată inițial, din eroare, a chemat în judecată Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -N. în calitate de emitent al deciziei nr.30/_, respectiv al încheierii nr. VI/57/_, deși în mod corect, se impunea chemarea în judecată a Curții de C. a R. - C. de C. B. -N. în calitate de emitent al deciziei nr. 30/_, iar a Curții de C. a R., în calitate de emitent al încheierii nr. VI/57/_ .
Prin sentința civilă nr.924 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de pârâta Curtea de Conturi a României și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul P. comunei T. împotriva pârâtei C. de C. A R. - C. de C. B. -
N., în favoarea Curții de Apel C., dosarul fiind înregistrat sub nr._, iar prin sentința civilă nr.631/2011 a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. C. Târlișua împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României și C. de C. B. -N. .
Însă, prin decizia nr. 4931/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat de P. C. Târlișua împotriva sentinței nr.631 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel C. - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal și a fost casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul B. -N.
- Secția contencios administrativ și fiscal, condiții în care cauza a fost reînregistrată la Tribunalul B.
-N. sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.30 din_ emisă de Curtea de Conturi a României - C. de C. B. -
N., pct.2 - s-a constatat că în cursul anului 2009 au fost acordate nelegal drepturi salariale tuturor salariaților din aparatul propriu al Primăriei comunei Târlișua, reprezentând spor de fidelitate - 25 %; indemnizație pentru ținută decentă în cuantum de 650 lei acordată personalului contractual; spor de 10% pentru activitatea desfășurată în teren și spor de 10% pentru relații cu publicul, dispunându-se recalcularea acestor drepturi, evaluarea prejudiciului și asigurarea măsurilor de recuperare.
Prin încheierea nr. VI/57 din_ a Curții de C. a R. a fost respinsă contestația P. ui comunei T. împotriva măsurilor dispuse la pct.2 din decizia menționată mai sus.
Tribunalul apreciază că aspectul existenței unui acord/contract colectiv privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului/personalul contractual din cadrul aceluiași aparat, aprobate prin hotărâri de consiliu local, prin raportare la prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996, nu este de natură a determina concluzia că pentru salariații instituțiilor bugetare s-ar putea negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Chiar Curtea Constituțională prin decizia nr. 678/_ a statuat că art. 12 al. 1 teza a II-a din Legea nr.130/1996 nu contravine prevederilor art. 41 al. 2 și 5 din Constituție, drepturile salariaților la măsuri de protecție socială exercitându-se în condițiile legii, iar dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective este limitat de respectarea dispozițiilor legale. Într-adevăr, prin contractele colective de muncă nu pot fi stabilite drepturi sub nivelul minimal prevăzut de lege și de contractul colectiv încheiat la nivelul superior, însă contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice au un regim special, determinat de situația deosebită a părților contractante, respectiv suportarea de către bugetul de stat sau bugetul local a cheltuielilor necesare pentru funcționarea instituțiilor publice.
Tocmai de aceea drepturile salariale ale persoanelor care funcționează în cadrul instituțiilor publice sunt stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective, în acest sens fiind și disp. art. 31 al. 2 și 3 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că "Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii";, iar "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici";.
De asemenea, din conținutul prevederilor Legii nr. 215/2001, rezultă că nici primarul și nici consiliul local nu au atribuții în domeniul negocierii și acordării de drepturi salariale și de natură salarială, după corect s-a relevat în cuprinsul întâmpinării depusă de pârâte.
Tocmai de aceea, în vederea armonizării sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar, legiuitorul a luat măsuri și, începând din anul 2010, salarizarea a fost guvernată de prevederilor Legii - cadru nr. 330/2009, iar în primul an de aplicare a acestui act normativ, modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetara fost reglementat de OUG nr.1/2010, care la art.10 menționa că ";In conformitate cu prevederile art.30 din Legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedează prevederilor Legii-cadru nr.330/2009";.
Conform art. 4 alin.1 din această ordonanță " Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009";, iar potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009:" Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere".
Din economia dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că în anul 2010 personalul salarizat conform celor două acte normative precitate, Legea nr. 330/2009 și, respectiv OUG nr. 1/2010, nu mai pot beneficia de alte drepturi salariale ori de altă natură care rezultă din prestarea muncii.
Analiza sporurilor în discuție determină concluzia că acestea nu erau reglementate de Legea nr.188/1999 sau de Codul muncii, așadar nu puteau fi negociate printr-un acord colectiv de muncă deoarece, potrivit art.29 din legea nr.188/1999, organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72, autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru;
perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă puteau viza doar măsurile sus menționate și nici în nici un caz drepturi salariale.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ, va respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P.
C. T. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. De C. B. -N.
, ca nefondată.
În temeiul art.274 C.pr.civ., se va respinge, în consecință, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. C.
T.,
cu sediul în loc. Târlișua, nr. 235, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României,
cu sediul în B., str. Lev T., nr. 22-24, sector 1 și C. de C. B. -
N.
, cu sediul în B., str. Gh. Ș., nr. 22, jud. B. -N., ca nefondată.
Respinge, în consecință, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
