Sentința civilă nr. 24/2013. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.24/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din: JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: V. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de procuror Slabu Aurelia.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul BEN H. A., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU
I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul BEN H.
A. avocat Handra Ovidiu Iulian și pentru pârâtul I. G. PENTRU I.
- D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., consilier juridic Mureșan
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosar din partea pârâtului, documentația care a stat la baza emiterii actului contestat, documentație despre care se susține că a fost comunicată atât reclamantului, cât și P. ui de pe lângă C. de A. C. (f. 11- 16).
Totodată, pârâtul în data de_ a trimis la dosarul cauzei, prin fax, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestației formulate ca neîntemeiată.
C. în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 554/20064 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta acțiune.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar, în original, întâmpinarea trimisă prin fax, din care câte un exemplar s-a comunicat cu reprezentanții părților prezenți la dezbateri și arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
De asemenea, reprezentantul reclamantului dorește să depună la dosar în probațiune sentința nr. 170 din_ pronunțată de C. de A. C., prin care reclamantului i s-a admisă contestația și pârâtul a fost obligat la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile, hotărâre care s-a constatat că a fost atașată dosarului cauzei din S. ul Ecris și arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta M. ui P. arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
După deliberare, C. constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, reclamantul este student an terminal, în această perioadă este în sesiune, de aceea nu s-a prezentat în fața instanței să își susțină contestația. Prin sentința nr. 170 din_ pronunțată de C. de A. C., reclamantului i s-a admis contestația și pârâtul a fost obligat la prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, în vederea finalizării studiilor, reclamantul fiind în anul IV de studii, an pe care l-a promovat, acum fiind înscris în anul V, singurul motiv al șederii reclamantului în România fiind acela de finalizare a studiilor. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiate conform motivelor detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar. Situația reclamantului este aceea că a repetat doi ani de studii din cauze imputabile, durata studiilor pentru farmacie este de 5 ani, perioadă pe care reclamantul a depășit-o. Prin hotărârea la care s-a făcut referire s-a invocat faptul că s-ar înfrânge principiul neretroactivității legii civile, reclamantul este înscris la studii din anul 2006. Art.58 în forma din acel moment avea un alin. 4 care prevedea expres că, în situația în care străinul, nu a promovat un an de studii din motive imputabile, i se poate refuza cererea pentru acest motiv, or, reclamantul nu a promovat doi ani, durata studiilor nu poate fi acoperită de reclamant, acesta neputând promova doi ani într-un an, fapt interzis de M. Educației. Este dovedit faptul că reclamantul nu a dovedit responsabilitate, prin nepromovarea celor doi ani de studiu. De asemenea, depune la dosar practică judiciară a Curții de A. București, prin care, în spețe similare, li s-a respins acțiunea contestatorilor, pe considerentul că aceștia nu și-au respectat scopul pentru care au venit în țară (f. 27-35).
Reprezentanta M. ui P. susține că acțiunea este întemeiată, sens în care solicită admiterea contestației, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 2860625/_ emisă de S.P.I. C. . Prin sentința nr. 170 din_ pronunțată de C. de A. C., pârâtul a fost obligat la emiterea unui decizii prin care să i se prelungească dreptul de ședere în țară a contestatorului, problemele de drept din prezenta contestație fiind identice cu cele din acea contestație. Art. 58 alin. 81din O.U.G. nr. 194/2002 a fost modificat prin Legea nr. 157/2011. Contestația anterioară s-a referit la anul IV de studii, an pe care l-a promovat, fiind înscris în anul V. Solicită aplicarea în integralitate a tuturor textelor de lege în vigoare la data încheierii contractului de studii, respectiv anul 2006. Se întreabă ce se înțelege prin motive imputabile, numai U.M.F. C. fiind în măsură să facă aprecieri referitore la progresele unui student.
În replică, reprezentantul pârâtului arată că anul trecut nu a existat un suport legal, fiind obligați de instanță la prelungirea dreptului de ședere al contestatorului.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul BEN H. A. a chemat în judecată pârâtul I. G. PENTRU I. D.
S. PENTRU I. AL J. C., prin care a solicitat admiterea
contestației și anularea printr-o hotârâre judecătorească a deciziei de returnare de pe teritoriul Roenâniei nr. 2860625 din_ emisă de S.P.I. C. și comunicată la data de_, obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere a reclamantului pe teritoriul României, prin soluționarea cererii înaintate de reclamant la aceștia cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile, solicitând totodată și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat că este cetățean al Republicii Tunisia, student al Universității de Medicină și Farmacie C., FacuItatea de Farmacie în anul V, secția franceză forma de învățământ de zi.
În fiecare an, conform prevederilor O.U.G. nr. 194/2002 străinii care beneficiază de o viză de ședere temporară trebuie să prezinte S. pentru I. documentele justificative care atestă scopul șederii în România.
În cazul său, fiind vorba de șederea pentru studii, având un contract de studii cu Universitate a de Medicină și Farmacie I. Hațieganu din C. -N. (U.M.F.), înscris fiind la Universitate în baza unei taxe anuale pentru studii, printre documentele care sunt necesare prelungirii dreptului de ședere este și adeverința eliberată de U.M.F. C. dovada a înscrierii în anul universitar pentru care se prelungește viza.
A achitat în totalitate taxa de școlarizare către Universitate, iar mai apoi, cu dosarul complet, a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României cu un an de zile, respectiv pentru anul universitar 2012-2013. Printre actele depuse a fost și adeverința emisă de U.M.F. C., prin care se certifică înscrierea sa la studii la FacuItatea de Farmacie în anul V, cu acea ocazie fiindu- i aplicată viza anuală în carnetul de studente anexez în copie carnetul de student ).
Analizând documentele care i-au fost înmânate de către S.P.I. C., arată că, chiar dacă conform O.U.G. nr. 194/2002 autoritatea consideră că era obligat la emiterea actului administrativ, acesta cuprinde erori și inadvertențe raportat la normele legale, astfel: la alineatul 3 din decizie, este menționată explicația motivului pentru care a fost dispus actul administrativ, "deja ați beneficiat de prelungirea dreptului de ședere de maxim 1 an-în scopul finalizării studiilor- acordată peste perioada totală de studii acordată inițial";.
Universitatea de Medicină și Farmacie nu a luat o măsură administrativă împotriva sa, în sensul exmatriculării pentru repetarea anului IV de studii complementar, mai mult, acesta fiind promovat, s-a înscris în anul V de studii.
Doar această instituție avea dreptul să înceteze raporturile administrative cu reclamantul, sau să pună în discuție "criteriile de performanță" necesare a fi îndeplinite pentru păstrarea calității de student.
Este de remarcat că, în motivarea deciziei, S.P.I. C. nu face vorbire că nu ar îndeplini condițiile de ședere pe teritoriul României, recunoscând implicit acest drept, ci face o mențiune pe care o găsește ciudată, aceea că era într-un fel obligat, fără a ține seama de absolut nici un alt element străin care putea să intervină, la finalizarea studiilor într-o anumită perioadă prescrisă de timp.
Din motivare reiese faptul că, una dintre condițiile necesare prelungirii dreptului de ședere este, finalizarea studiilor în ani (nefiind specificată durata).
De asemenea, în luna februarie 2012 i-a fost comunicată decizia de returnare nr. 1544555 din_ de către S.R.I. C., pe care a contestat-o ca obiect al dosarului_, iar la data de 06.03 a fost admisă acțiunea. Motivarea de la acea dată a S.P.I. C. privea neîncadrarea recurentului în criteriile de performanță a sistemului de învățământ românesc, la acea dată faptul ca repeta anul IV la Facultatea de Farmacie.
Drept urmare a judecării acestui dosar, i-a fost eliberat permisul de ședere temporară seria RO 0272254 a avut posibilitatea continuării studiilor pentru terminarea anului IV complementar, fiind în prezent în anul V la facultate.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. pentru I. al județului C.
a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată.
În motivare arată că la data de 22 noiembrie 2012 reclamantul a depus o nouă cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în România în scop de studii în calitate de student în anul V al aceleiași Universități, conform adeverinței nr. 22464-9F/_, eliberată de respectiva instituție de învățământ.
În urma analizării cererii depuse de reclamant s-a constatat incidența prevederilor art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002: "Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată initial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."
Având în vedere faptul că reclamantul în cel de-al șaptelea an universitar este Încă în anul V de studii, timpul necesar absolvirii studiilor excede atât perioadei de studii acordată inițial, cât și anului (universitar) suplimentar prevăzut de legiuitor în formularea art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, deja utilizat în anul universitar 2011 - 2012. În consecință, singura soluție legală și posibilă a cererii sale de prelungire a dreptului de ședere în România este de refuz a acestei cereri.
Legiuitorul a prevăzut că în situația în care străinul își schimbă profilul de studiu sau specializarea profesională și se depășește perioada totală prevăzută pentru studiile inițiale, acesta trebuie să reia întreaga procedura de aprobare a șederii prin obținerea unei noi vize în scop de studii, nemaifiind posibilă prelungirea dreptului de ședere acordat inițial. Legiuitorul a dat astfel dovadă de consecvență și identitate de raționament prin legiferarea acestor două situații când străinii cu un drept de ședere nu absolvă studiile în perioada acordată
inițial sau când aceștia își schimbă profilul de studii sau specializarea, fiind așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a dreptului de ședere în scop de studii.
În final, reclamantul se află în eroare în privința a două dintre argumentele sale principale: sintagma "criteriu de performanță" nu a fost utilizată nicăieri în contextul emiterii actului administrativ contestat, deși nu ar fi fost nimic greșit. Pe parcursul prezentei întâmpinări a fost utilizată însă expresia promovată de textului actului normativ european "progres acceptabil; pentru înlăturarea acestui concept din cuprinsul unei Directive, reclamantul ar trebui să se adreseze altor foruri.
S. pentru I. al județului C. nu interzice cu de la sine putere depunerea de documentații incomplete pentru obținerea rezidenței, în primul rând datorită faptului că o asemenea atitudine constituie o rigoare instituțională și administrativă exagerată: pentru aceste situații există formulare speciale care se completează de solicitanți, prin care subiecții își iau angajamentul ca în interiorul unui termen rezonabil să completeze documentația cu actele necesare dovedirii îndeplinirii condițiilor legale generale și speciale.
În probațiune, pârâtul a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând decizia de returnare contestată prin prisma înscrisurilor depuse, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost luat în evidența Oficiul Român pentru I. în anul 2006, când a obținut prima prelungire a dreptului de ședere în România având ca scop studiile, făcând dovada că este student în anul I la zi cu taxă de școlarizare la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie C. - N. .
Întrucât, ulterior, a făcut dovada că este în continuarea studiilor și îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de OUG 194/2002, reclamantul a obținut alte prelungiri a câte un an ale dreptului de ședere în România în același scop, până în anul 2011. La data de_, reclamantul a obținut o hotărâre favorabilă în dosarul nr._ al Curții de A. C., prin sentința civilă nr.170/2012 fiindu-i admisă contestație și prelungit dreptul de ședere cu încă un an
Cererea depusă în același scop în data de_ a fost respinsă, din referatul întocmit de S. pentru I. al județului C., precum și din Decizia de returnare contestată rezultând că motivul respingerii este faptul că reclamantul se află în al șaptelea an de ședere pe teritoriul României, acesta nereușind să finalizeze studiile nici în perioada de studii acordată inițial, nici în anul suplimentar acordat de legiuitor în acest scop. Ca temei legal, au fost invocate prevederile art.58 alin.1¹ din OUG 194/2002, alineat nou introdus prin Legea 157/2011, în vigoare începând cu data de_ .
Instanța constată ca fiind aplicabile în speță următoarele dispoziții legale:
art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 194/2002 - (1) Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii; (2) Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere;
art.45 din OUG 194/2002, care reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii;
art.50 din OUG 194/2002, care prevede cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
art.58 din OUG 194/2002 - (1) Străinii intrați în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:
a) în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
(1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.
(text introdus prin Legea 157/2011).
Din interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate, instanța apreciază că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, sunt, într-adevăr, aplicabile situației reclamantului și reprezintă temei suficient pentru respingerea cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
Astfel, alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și a mai solicitat/beneficiat de o aprobare de prelungire ulterioară a dreptului de ședere pentru încă un an. Deși acest text legal a fost introdus în timpul desfășurării studiilor, nu poate fi considerat că retroactivează, întrucât nu suprimă un drept născut sub imperiul OUG 194/2002 (de altfel, străinul nu are un drept la prelungire, ci doar o vocație - pot solicita prelungirea dreptului de ședere), deci nu modifică unele efecte deja produse ale legii vechi, ci se aplică unei situații în curs și ale cărei efecte nu s-au produs deja. În concret, verificarea de către autoritatea competentă a condițiilor legale pentru prelungirea dreptului de ședere s-a făcut, în mod corect, prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la acea dată, întrucât la acel moment se naște vocația străinului la o nouă prelungire, odată cu îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art.58 alin.1 lit.a. O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fie fapte care înainte de
intrarea în vigoare au dat naștere, au modificat ori au stins o situație juridică, fie efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată.
În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, perioada acordată inițial pentru studii este de 5 ani, începând cu anul universitar 2006 - 2007, și, deci, este epuizată, fapt care, coroborat cu prelungirea de un an obținută deja de reclamant în temeiul art.58 alin.1¹ din OUG 194/2002, conduce la concluzia că o nouă prelungire nu mai poate fi acordată, fiind lipsită de temei legal.
Față de lipsa temeiului legal pentru o nouă prelungire, este inutil a mai fi analizate celelalte critici aduse deciziei de returnare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.84 din OUG 194/2002, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamantul BEN H. A. domiciliat în Tunisia, cu reședința în municipiul C. -N., str. Aurel Vlaicu nr.3, apartamentul 270, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., cu sediul
în municipiul C. -N., str. Alexandru Vaida-Voievod nr.53-55, Complex I. s Mall, Parcarea Roșie-Demisol-Zona C, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. V. D.
Red.C.P./Dact.G.C.
2 ex/_
