Sentința civilă nr. 541/2013. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 541/2013
Ședința publică din data de 08 noiembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE: M. -I. I.
GREFIER: EVA T. V.
P. de pe lângă C. de A. C. reprezentat de procuror AURELIA SLABU
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. B. în contradictoriu cu pârâții I. G. PENTRU I.
, S. PENTRU I. AL J. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL
CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor - Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 10133891/_ emisă de S. Pentru I. al J.
C. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta N. B.
, identificată cu pașaport seria W nr. 8. eliberat de autoritățile competente din Maroc, însoțită de reprezentanta acesteia, avocat I. -G. Csifo în substituirea avocatei titular Iulia Podar din Baroul Cluj, cu delegație la dosar(f.68), consilier juridic L. Mureșan în reprezentarea intereselor pârâtului S. Pentru I. al J. C. și reprezentanta pârâtului P. de pe lângă C. de A. C., procuror Aurelia Slabu, lipsind pârâtul I. G. Pentru I. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Acțiunea este legal timbrată cu suma de 50 de lei. În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art. 200 și art. 201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată.
C., procedând la verificarea competenței în conformitate cu art. 131 alin 1 din noul Cod de procedură civilă, reține că este competentă general și material să judece pricina, fiind incidente prevederile art. 84 din O.U.G. nr.194/2002.
Toate părțile prezente la dezbateri relevă instanței că nu sunt chestiuni prealabile și cauza se poate judeca la acest termen de judecată..
C. ca o chestiune prealabilă procedează la legitimarea contestatoarei care arată că înțelege limba română și nu solicită traducător sau interpret.
Potrivit art. 238 C. procedând la estimarea duratei cercetării procesului, apreciază că prezenta cerere se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul pe excepțiile invocate prin întâmpinare în prezenta cauză, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a I. ui
G. pentru I. și excepția tardivității.
Reprezentanta contestatoarei N. B., av. I. -G. Csifo arată, că menține opinia formulată de avocata titulară Iulia Podar în răspunsul la întâmpinare și arată că nu se opune admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a I. ui G. de I. . Cu privire la excepția tardivității, aceasta solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că în data de 26 iulie 2013 a fost expediată prin poștă contestația, iar decizia contestată a fost comunicată contestatoarei în data de 16 iulie 2013, termenul procedural de 10 zile fiind astfel respectat.
Reprezentanta M. ui P. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive arătând că S. Pentru I. al J. C. are personalitate juridică, iar I. G. pentru I. nu este emitentul actului contestat. Totodată, aceasta solicită respingerea excepției tardivității arătând că termenul procedural de 10 zile a fost respectat.
Reprezentantul S. ui Pentru I. al J. C. arată că susține ambele excepții invocate și solicită admiterea lor.
C., în urma deliberării în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive în privința I. G. pentru I., invocate prin întâmpinare constată ca fiind întemeiată, urmând a o admite având în vedere că emitentul actului contestat este S. pentru I. C. și nu I. G. pentru I. .
În ceea ce privește excepția tardivității o va respinge având în vedere că cererea de contestare a Deciziei de returnare de pe teritoriul României a fost depusă în termenul legal de 10 zile prevăzut de O.U.G. 194/2002.
C. acordă cuvântul pe cereri în probațiune.
Reprezentanta contestatoarei N. B. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și înscrisurile pe care le depune la acest termen, respectiv adeverință de școlarizare eliberată de Universitatea Tehnică(f.70), copia chitanțelor cu care a achitat taxele școlare(f. 71) și copia chitanței privind onorariul avocațial(f.69).
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației formulate și anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 10133891/_ prin care s-a refuzat dreptul de ședere cu cheltuieli de judecată. Aceasta precizează că în ceea ce privește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002 pentru obținerea vizei de lungă ședere, precum și a permisului de ședere au fost respectate de către contestatoare și s-a supus în totalitate prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România. Aceasta mai arată că într-adevăr contestatoarea nu a reușit să depună cererea și dosarul aferent, în vederea prelungirii dreptului de ședere în România în termenul legal, însă acest fapt nu s- a datorat relei credințe a acesteia, ci a unei imposibilități obiective de a obține toate documentele necesare. De asemenea, reprezentanta contestatoarei arată că contestatoarea N. B. a reușit să achite taxele facultății, iar la data de_ s-a prezentat pentru a depune dosarul în scopul prelungirii dreptului de ședere. În concluzie, reprezentanta contestatoarei arată că a respectat scopul pentru care i s-a acordat viza de lungă ședere, a urmat cursurile facultății la care este
înscrisă, totodată a depus un efort considerabil pentru a parcurge trei ani de facultate, iar această muncă ar fi în zadar în ipoteza în care contestatoarea nu și- ar putea continua și finaliza studiile începute.
Reprezentantul S. ui de I. al județului C. solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse în întâmpinare. Acesta reiterează faptul că într- adevăr contestatoarea este din nou reînmatriculată în anul III universitar, dar acest lucru nu schimbă datele problemei, având în vedere că permisele de ședere se acordă anual în lunile noiembrie pentru studenți, iar contestatoarea nu avea cum să obțină prelungirea dreptului de ședere și nici dreptul de rezidență în luna iunie în cursul acestui an având în vedere că dreptul ei de ședere a expirat în luna noiembrie 2012, astfel contestatoarea acumulând 220 de zile de ședere ilegală pe teritoriul României. Din acest motiv în luna iunie nu exista cadru legal obiectiv pentru prelungirea dreptului de ședere și nici pentru a o pune în legalitate pe contestatoare în această privință.
Reprezentantul pârâtului P. de pe lângă C. de A. C., procuror Slabu Aurelia apreciază că în opinia ei, contestatoarea are o situație specială iar
prevederile O.U.G 194/2012 trebuie aplicate cu rigurozitate dar în spiritul legii. Aceasta susține că petenta nu este în evidența S. ui I. pentru săvârșirea unor fapte contrare ordinii publice, iar scopul privind efectuarea studiilor pe parcursul anului 2013 a fost respectat fapt ce reiese din adeverințele emise de universitate în lunile mai și noiembrie, singurul fapt ce i se poate imputa fiind acela că a achitat cu întârziere taxa de școlarizare. Astfel din punctul său de vedere decizia este nelegală și solicită admiterea contestației.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A:
Prin contestația înregistrată la data_ sub nr._ reclamanta N.
, în contradictoriu I. G. PENTRU I. (fostul OFICIUL ROMÂN PENTRU I. ), D. MIGRAȚIUNE și S. PENTRU I. AL J. C., a solicitat instanței anularea în totalitate a deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 10133891 din_, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, reclamanta arată că a intrat pe teritoriul României în data de 7 decembrie 2009, în urma obținerii vizei de lungă ședere pentru studii cu valabilitate din data de 18 noiembrie 2009, în data de 8 februarie 2010, a obținut dreptul de ședere temporară pe teritoriul României pentru prima dată, în prezent fiind studentă în anul III de studii la Universitatea Tehnică din C. -N., Facultatea de Arhitectură și Urbanism (primul an fiind pregătitor, dedicat învățării limbii române).
A precizat reclamanta că, potrivit Capitolului I, secțiunea Particularități, din Procedura de primire la studii și școlarizare a cetățenilor non-EU pentru a putea aplica la o specializare în limba română este obligatorie promovarea unui curs pregătitor de limba română cu durata de un an academic la o instituție de învățământ superior acreditată. Reclamanta a urmat în acest scop cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai, apoi în mod constant a urmat anul I, II și III al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul UTC-N, iar în toată această perioadă, nu a avut nicio abatere, niciun conflict cu vreo autoritate română și nici cu alte persoane aflate pe teritoriul României.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 194/2002 pentru obținerea vizei de lungă ședere, precum și a permisului de ședere, reclamanta arată că a respectat întotdeauna aceste condiții si s-a supus în totalitate prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.
Pe de altă parte, reclamanta arată că nu a reușit să depună cererea și dosarul aferent, în vederea prelungirii dreptului de ședere în România în termenul legal, însă acest fapt nu s-a datorat relei credințe, ci unei imposibilități obiective de a obține toate documentele necesare prevăzute de lege. Astfel, reclamanta arată că este sprijinită financiar, în scopul realizării studiilor în România, de către tatăl său, cetățean rezident al Marocului, dar în acest an, tatăl său s-a îmbolnăvit grav și nu a mai reușit să îi procure sumele necesare achitării
integrale a taxelor școlare, la data scadenței, adică la data de 15 octombrie 2012, respectiv suma de 3.150 euro, la care se mai adaugă suma de aproximativ 1.300 euro, necesară pentru a face dovada mijloacelor de întreținere pe perioada valabilității permisului de ședere, precum și diversele taxe percepute de către autoritățile române în vederea constituirii dosarului. În aceste condiții, a fost în imposibilitatea constituirii dosarului necesar în scopul prelungirii dreptului de ședere, respectiv nu a deținut adeverința de la facultate, adeverință ce se eliberează numai după plata integrală a taxelor școlare.
A mai precizat reclamanta că a efectuat demersuri în vederea clarificării si reglementării situației sale în contextul șederii pe teritoriul României. In acest sens, a formulat cereri către conducerea Universității Tehnice din Clui-N., prin
care a solicitat aprobarea achitării parțiale a taxelor școlare (Cererea nr. 2634/_ ), dar toate cererile i-au fost respinse, cu motivația că regulile Universității Tehnice din C. -N., spre deosebire de alte instituții de învățământ superior chiar din C. -N., nu permit achitarea parțială a taxelor de școlarizare. În aceste condiții, reclamanta apreciază că a fost prejudiciată grav ca urmare a acestei situații discriminatorii, fată de alți studenți care pot achita
parțial taxele de școlarizare.
Reclamanta arată că a reușit să achite în integralitate taxele școlare la data de_ și penalitățile aferente acestei sume le-a achitat în întregime până la data de 27 mai 2013, iar la data de 13 iunie 2013 s-a prezentat la sediul S. ui pentru I. al județului C., în vederea depunerii dosarului pentru prelungirea dreptului de ședere. La data de 16 iulie 2013 i-a fost comunicată decizia de returnare de pe teritoriul României, ca urmare a refuzului de a i se prelungi dreptul de ședere în România, fără a i se indica în mod explicit care a fost motivul acestui refuz, așa cum prevede în mod expres art. 52 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002.
Invocând și dispozițiile art. 52 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, potrivit cărora refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară în România se justifică numai în situația în care la data depunerii cererii nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale și speciale în funcție de scopul șederii, reclamanta menționează că la data depunerii cererii, îndeplinea condițiile generale și speciale prevăzute de lege, astfel că nu este legal modul de sancționare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Mai mult, pentru faptul șederii ilegale pe teritoriul României, reclamanta arată că a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum maxim de
1.200 lei prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției seria A nr. 0007166 din 13 iunie 2013, astfel că în ipoteza în care refuzul prelungirii dreptului de ședere în România ar fi motivat de faptul șederii ilegale pe teritoriul României, ar fi sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
În final, reclamanta mai arată și faptul că art. 81 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 prevede posibilitatea ca Oficiul Român pentru I. să nu dispună măsura returnării de pe teritoriul României, în funcție de circumstanțele fiecărei situații.
Pârâtul I. G. PENTRU I. a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 554/2004, iar cum actul administrativ a cărei anulare se cere de către reclamantă a fost emis de către S. pentru I. al J. C., acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, situație în care acțiunea în contradictoriu cu I.G.I. este formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.(f.42)
Pe de altă parte, pârâtul a invocat și excepția tardivității formulării contestației raportat la dispozițiile art. 84 alin. 1 din O.U.G. nr. 194/2002 potrivit cărora decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării. În aceste condiții, cum reclamanta a luat la cunoștință decizia de returnare la data de_, iar contestația a fost înregistrată la instanță în data de_, termenul prevăzut de lege a fost depășit, motiv pentru care acțiunea este tardiv formulată.
În cauză a depus întâmpinare și pârâtul S. PENTRU I. AL J. C.
prin care a solicitat respingerea contestației reclamantei ca neîntemeiată (f.47).
În argumentarea acestei poziții, pârâtul a arătat că reclamanta a obținut la data de 09 martie 2012 un drept de ședere temporară în România în scop de studii, fiind înmatriculată la Universitatea Tehnică C. -N. {numită în continuare U.T.C.N.), în anul 2 de studii, Facultatea de Arhitectură. Dreptul de ședere a fost valabil până în data de 01 noiembrie 2012, dată la care a încetat,
deoarece reclamanta nu s-a prezentat în termen pentru a solicita prelungirea acestuia, așa cum impun dispozițiile art. 4 alin. (1), alin. (4), art. 11 alin. (1) și
art. 51 alin. (1) și urm. din O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, pârâtul arată că reclamanta nu a urmat nici una din obligațiile sale legale, astfel încât din data de 02 noiembrie 2012 șederea sa pe teritoriul României a devenit ilegală, stare de fapt continuă și întreruptă doar la data de 13 iunie 2013, prin înregistrarea la sediul S. ui pentru I. al județului C. a cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară în România sub nr. 10133891, adică la peste 220 zile de la încetarea dreptului său de ședere pe teritoriul României.
În opinia pârâtului, reclamanta nu îndeplinește cumulativ condițiile generale și speciale pentru realizarea interesului solicitat, cerință legală imperativă introdus prin art. 50 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 194/2002, reținut în motivarea în drept a propunerii, iar în această situație, prelungirea dreptului de ședere temporară în România în scop de studii nu mai are suport legal, deoarece dreptul de ședere temporară este limitat în timp, iar prelungirea unui asemenea drept presupune inerent existența lui la momentul solicitării. Interpretarea gramaticală a textului de lege conduce fară îndoială la această concluzie, legiuitorul fiind foarte clar în exprimare.
Drept urmare, pârâtul a apreciat că situația reclamantei nu face obiectul prevederilor derogatorii prevăzute la art. 92, art. 921și art. 103 din O.U.G. nr. 194/2002, motiv pentru care cererea acesteia a fost refuzată, a fost emisă Decizia de returnare contestată în prezenta cauză, iar având în vedere calitatea de student dovedită de reclamantă, s-a optat pentru acordarea posibilității revenirii în țară pentru continuarea studiilor, adică pentru neluarea măsurii interzicerii intrării în România.
Din perspectiva oportunității actului administrativ, trebuie remarcat și faptul că reclamanta a ajuns în situația dată exclusiv datorită propriei conduite, fapt pentru care vinovăția nu trebuie transferată în sarcina autorităților statului: oportunitatea actului administrativ invocată în acest cadru ajunge să fie discutată în raport cu aprecieri subiective definite de invocarea propriei culpe, aspect care conduce direct la lipsa de suport a pretenției de anulare a deciziei.
De asemenea, analizând măsura sub aspectul legalității sale, din economia art. 105 din O.U.G. nr. 194/2002, a dispozițiilor H.G. nr. 639 din 20 iunie 2007, privind structura organizatorică și atribuțiile I. ui G. pentru I., cu modificările și completările ulterioare, precum și a O.U.G. nr. 55 din 20 iunie 2007 privind înființarea Oficiului Român pentru I. prin reorganizarea Autorității pentru străini si a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, intimatul susține că se observă detașat deplina legalitate a acestei decizii, contestația fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
Pentru toate aceste motive, pârâtul apreciază că decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fapt pentru care solicită respingerea contestației reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, C. reține următoarele
:
Reclamanta este studentă la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice din C. N. . În prezent frecventează cursurile anului III de studii în al doilea an universitar.
La data de 13 iunie 2013 reclamanta a depus la S. pentru I. al județului C. cererea de prelungire a dreptului de ședere în România în scop de
studii, înregistrată sub nr. 10133891, la care a anexat documentația necesară prevăzută de O.U.G. nr. 194/2002.
Cu ocazia analizei cererii, ofițerul de imigrări desemnat a constatat așa cum este detaliat în referatul întocmit cu acea ocazie și depus la dosar faptul că reclamanta a încălcat principala dispoziție generală privind șederea străinilor în România prevăzută de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 94/2002 care stipulează că
"Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere";. Sub acest aspect se evocă faptul că petenta nu a părăsit teritoriul la data expirării dreptului de ședere, acumulând o ședere ilegală de peste 200 de zile. De asemenea s-a reținut că petenta nu a respectat prevederile art. 51 alin. 1 din același act normativ care statuează că
"Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru
I. de la locul de reședință";.
Considerând neîndeplinite condițiile de prelungire a dreptului de ședere în România, cererea a fost refuzată, iar această operațiune a fost urmată de emiterea Deciziei de returnare de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art. 52 din O.U.G. nr. 194/2002.
În argumentarea soluției adoptate pârâtul S. pentru I. al jud. C. s-a prevalat de dispozițiile art. 11 alin.1 din O.U.G. nr. 194/2002, reținându-se că șederea petentei pe teritoriul României a devenit ilegală începând cu 2 noiembrie 2012.
reține că în conformitate cu prevederile art. 50 din OUG 194/2002 dreptul de ședere temporară a străinilor în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: a) sunt îndeplinite în continuare condițiile cu privire la intrarea în România, prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. c), e), g) și h); b) nu a intervenit, pe perioada șederii în România, vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și alin. (2); c) posedă document de călătorie valabil, cu excepția cazurilor în care documentul de călătorie a expirat după intrarea în România și, din motive independente de voința străinului, acesta nu a putut fi prelungit; d) solicită acordarea sau prelungirea dreptului de ședere pentru același scop pentru care i s-a acordat viza sau i s-a prelungit dreptul de ședere în baza căruia se află pe teritoriul României, cu excepția membrilor de familie ai cetățeanului român sau ai cetățeanului străin beneficiar al unui drept de ședere pe termen lung, dacă solicită prelungirea dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, precum și a solicitanților unei Cărți albastre a UE; e) a respectat anterior scopul pentru care i s-a aprobat șederea în România; f) face dovada deținerii legale a spațiului de locuit și locuiește efectiv la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României. În cazul străinilor care beneficiază de un drept de ședere pentru reîntregirea familiei, dovada deținerii legale a spațiului de locuit se poate face de către sponsorul sau cetățeanul român ai cărui membri de familie sunt și cu care aceștia locuiesc efectiv. g) prezintă dovada asigurării sociale de sănătate; h) prezintă dovada achitării taxelor aferente prelungirii dreptului de ședere și a costului documentului ce se emite în acest scop; și i) sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute în prezenta secțiune, precum și condițiile speciale de prelungire a dreptului de ședere în funcție de scopul pentru care este solicitată aceasta.
De asemenea, mai notează C. că dispozițiile legale relevante în materia prelungirii dreptului de ședere temporară a străinilor, în scop de studii, se regăsesc în art. 58 alin. 1 din OUG nr. 194/2002. Acest text de lege prevede condițiile speciale pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de
studii și stabilește că studenții sau elevii străini intrați în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, pentru perioade succesive de până la un an, dacă:
sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat sau particulară, acreditată potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat;
dovedesc că și-au achitat taxele de studii
fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere.
Decizia de returnare contestată relevă faptul că autoritatea emitentă justifică refuzul de prelungire a dreptului de ședere în România prin încălcarea de către petentă a unei condiții generale, respectiv aceasta nu beneficia la momentul formulării cererii de prelungire de un drept de ședere pe teritoriul României, acesta încetând la data de_ .
Chiar dacă teza pârâtului S. ui de I. al jud. C. referitoare la încetarea dreptului de ședere al reclamantei pe teritoriul României începând cu data de_ este confirmată prin probațiunea administrată, C. apreciază că măsura de îndepărtare din țară luată de autoritatea competentă la 2 iulie 2013 pentru singurul motiv că șederea sa a devenit ilegală începând cu_ nu este una proporțională și necesară într-o societate democratică, fiind încălcat principiul proporționalității.
Pentru a decide în acest sens, C. s-a raportat pe de o parte la conduita reclamantei, iar pe de altă parte la împrejurarea că pe intervalul de timp subsecvent datei de_ scopul pentru care a obținut inițial viza de ședere, respectiv acela de efectuare a unor studii pe teritoriul României, a fost îndeplinit.
Astfel chiar dacă reclamanta nu a reușit să achite în integralitate taxele de școlarizare la începutul anului universitar 2012-2013, aceasta a frecventat cursurile Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice din C. N., nefiind exmatriculată de instituția de învățământ superior, fapt confirmat prin adeverința eliberată la 30 mai 2013 ( f. 52 ). De asemenea reclamanta a ajuns în situația de a nu depune cererea de prelungire a dreptului de ședere în interiorul termenului de 30 de zile instituit de art. 51 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 din cauza unor dificultăți financiare care au pus-o în imposibilitatea de a-și achita taxele de școlarizare la scadență. Petenta a reușit să își îndeplinească obligațiile pecuniare față de unitatea de învățământ doar la data de 11 februarie 2013, iar penalitățile calculate pentru plata cu întârziere a taxelor de școlarizare la data de 27 mai 2013. Prin urmare doar subsecvent acestei date, reclamanta îndeplinea cerințele pentru prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României și putea adresa în mod legal o cerere în acest scop S. ui de
I. . De altfel o astfel de cerere a fost înregistrată la data de 13 iunie 2013.
Potrivit verificărilor efectuate de ofițerul de imigrări desemnat pentru analiza cererii reclamantei, s-a constatat că aceasta nu figurează în baza de date SIMS/SINS cu probleme, nu se încadrează în prevederile art. 92 din OUG nr. 194/2002 de interzicere a returnării și nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 102 și urm din același act normativ, constatări ce confirmă încă odată conduita ireproșabilă a reclamantei pe perioada în care s-a aflat pe teritoriul României.
Deși e regretabil că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile pecuniare față de unitatea de învățământ la scadență, împrejurare care a condus la depunerea cu întârziere a cererii de prelungire a dreptului de ședere, totuși C. apreciază că măsura îndepărtării din țară doar pe acest considerent este disproporționată și inadecvată, aplicarea sancțiunii contravenționale prin procesul verbal seria nr. 0007166 din 13 iunie 2013 fiind suficientă pentru disciplinarea reclamantei și prevenirea unei situații viitoare de ședere ilegală pe teritoriul României.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 84 din OUG 194/2002, instanța va admite contestația formulată de reclamanta N. B., în contradictoriu cu pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., împotriva deciziei de returnare nr. 10133891 din_ emisă de pârât, pe care o va anula și în consecință va obliga pârâtul să prelungească reclamantei dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, în scop de studii, în condițiile legii.
Totodată va respinge contestația împotriva pârâtului I. G. PENTRU I., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Întrucât culpa procesuală aparține reclamantei, C. în temeiul art. 451 NCPV va respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite contestația formulată de reclamanta N. B., cu domiciliu procesual ales în C. N., str. Petru Maior, nr. 7, ap. 4, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., cu sediul în mun.
C. -N., str. Alexandru Vaida-Voievod, nr. 53-55, Complex I. s Mall, Parcarea Roșie-Demisol-Zona C împotriva deciziei de returnare nr. 10133891 din_ emisă de pârât, pe care o anulează și în consecință:
Obligă pârâtul să prelungească reclamantei dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, în scop de studii, în condițiile legii.
Respinge contestația împotriva pârâtului I. G. PENTRU I., cu sediul B., str. Lt. C. M. C-tin, nr. 15A, sector 5 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. EVA T. V.
Red.M.I.I./_ .
Dact.H.C./4 ex.
