Sentința civilă nr. 241/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 241/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul P. I., împotriva Sentinței civile nr. 12566/2012 a Judecătoriei C. N., în contradictoriu cu intimata M. C. N. D. POLITIEI COMUNITARE C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent stagiara avocatului M. Bejenaru- Dragoș, lipsă fiind restul părtilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentantul intimatei depune la dosar o cerere de judecarea recursului în
lipsă.
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, tribunalul declară închisă faza
probatorie și reține cauza în pronunțare pe actele de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 12566/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. - DP C.
, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14085/_ petentul P. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.1 lit b din HCL nr. 149/2009 oprirea, stationarea vehiculelor/ autovehiculelor pe trotuar. S-a reținut în sarcina petentului faptul că, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la data de_, orele
10.40 a staționat pe domeniul public aparținând Mun.C. N., respectiv pe str. Ludwig Roth, nr. 19. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului, care a formulat în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001 prezenta plângere contravențională.
Sub aspectul încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, instanța de fond a reținut că, de lege lata, dispozițiile OG nr. 2/2001 nu impun obligația agenților constatatori de a chema persoana sancționată contravențional la întocmirea actului contravențional, respectarea legalității procedurii de încheiere a actului contravențional fiind asigurată prin instituția martorului asistent prevăzută de art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001. Instituția martorul asistent apare, astfel, ca o formă de garantare a dreptului la apărare, în situația încheierii procesului-verbal în lipsa contravenientului, urmând ca dreptul la apărare al petentului concretizat prin
formularea de obiecțiuni să-și găsească deplina manifestare în cadrul procedurii plângerii contravenționale adresată instanței de judecată. În speță, contravenția reținuta în sarcina petentului se referă la activitate continua, prelungita în timp, astfel încât, ar fi absurd să se impună agentului constatator să stea lângă vehiculul parcat neregulamentar, până la identificarea persoanei responsabile și încheierea procesului-verbal in prezenta acesteia. Mai mult, fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, încheindu-se in acest sens nota de constatare, numai identificarea persoanei responsabile s-a făcut ulterior cu sprijinul S. ui Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări. Cât privește sancționarea nerespectării art.16 alin 7 din OG nr. 2/2001 cu nulitatea absoluta, aceasta este contrară deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 care prevede expres că sancțiunea aplicabilă este nulitatea relativa și nu absoluta. În ceea ce privește lipsa martorului asistent la încheierea procesului-verbal, dispozițiile art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 reglementează instituția martorului asistent, pentru acele situații limitativ prevăzute de lege, când contravenientul nu se află de față la încheierea procesului verbal, refuză sau nu poate să semneze, cazuri în care agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de către cel puțin un martor. Obligația impusă de lege nu trebuie privită ca având caracter absolut, dispozițiile alin 3 prevăzând posibilitatea încheierii procesului-verbal chiar în lipsa martorului asistent, cu singura condiție a menționării motivelor care au condus al încheierea acestuia în acest mod. În speță, agentul constatator a menționat clar motivele pentru care actul nu este semnat de către un martor, fiind un fapt notoriu și nu "hilar"; cum arată petentul - faptul că, în general, persoanele refuză să semneze procese-verbale de contravenție pentru a evita anumite inconveniente ce rezultă din această calitate. Mai mult, prevederile art. 19 din Og nr. 2/2001 fiind prevăzute sub sancțiunea nulității relative, petentul era obligat să facă dovada vătămării suferite prin încheierea procesului-verbal în această modalitate, ceea ce nu a făcut. Cât privește insuficienta descriere a faptei contravenționale, instanța apreciază că, dată fiind natura contravenției, indicarea aspectelor legate de data și locul săvârșirii contravenției, este suficienta pentru corecta apreciere a situației de fapt și a încadrării juridice. Ca atare, apreciind că motivele invocate de petent nu sunt de natura să conducă la anularea procesului verbal și nu sunt alte motive de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, instanța constată legalitatea actului contestat urmând a-l analiza sub aspectul temeiniciei. În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în recenta Decizie Haiducu și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea unor fapte contrare legislației in vigoare. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 c.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001. În speță, fapta reținută în sarcina
petentului a fost constată prin propriile simțuri ale agentului constatator și este susținuta și de planșele foto efectuare la fața locului, datate cu data menționată în nota de constatare, rezultând cu claritate că petentul a parcat pe trotuar. Împrejurările invocate de acesta - prin plângerea inițială - cu privire la faptul că locul său deținut cu abonament de parcare este ocupat de alte autovehicule, nu este de natura să îi înlăture sau să îi atenueze răspunderea, acesta putând solicita concursul agenților statului în vederea sancționării persoanelor culpabile.
Împotriva acestei sentințe în termen legala formulat recurs recurentul petent
P. IOSFI,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, și pe cale de consecință, admiterea plângerii contravenționale. A solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție și a nulității tuturor sancțiunilor aplicate prin acest proces-verbal, iar în subsidiar anularea acestui proces-verbal de contravenție.
În motivare, a arătat în esență că procesul-verbal fiind întomcit în lipsa recurentului, acesta nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin.7 din OG 2/2011. A susținut încălcarea și a dispozițiilor art. 19 alin.1 din OG 2/2001, respectiv faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent. De asemenea, a arătat că fapta reținută în sarcina procesului- verbal de contravenție nu există, recurentul nu a parcat neregulamentar pe str. Ludwig Roth din C. -N. pe data de 6 iunie 2010. A mai invocat recurentul că descrierea faptei contravenționale este defectuoasă și că beneficiază de prezumția de nevinovăție, intimatul fiind cel care trebuie să probeze săvârșirea faptei.
În drept, OG 2/2001, art. 105 alin.2, art. 725, art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 Cproc.civ., art. 20 alin.2 și art. 6 CEDO.
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum și din oficiu, tribunalul reține că acesta este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14085/_ petentul P. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.1 lit b din HCL nr. 149/2009 oprirea, stationarea vehiculelor/ autovehiculelor pe trotuar. S-a reținut în sarcina petentului faptul că, în calitate de proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, la data de_, orele 10.40 a staționat pe domeniul public aparținând Mun.C. N., respectiv pe str. Ludwig Roth, nr. 19.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului referitoare la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pentru încălcarea art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, căci este sancționat cu nulitatea absolută expresă a procesului-verbal de contravenție refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile contravenientului. Or, în situația în care chiar recurentul admite că nu a fost prezent la întocmirea procesului-verbal, în mod evident nu putea face obiecțiuni la acel moment, iar agentul constatator nu avea motive de a refuza înscrierea obiecțiunilor în procesul-verbal de contravenție. Astfel, recurentul se află în eroare: nulitatea absolută expresă vizează refuzul agentului constatator de a consemn obiecțiunile persoanei sancționate contravențional, la încheierea procesului-verbal de contravenție, iar nu situația în care contravenientul nu se află prezent la întocmirea procesului-verbal de contravenție. De asemenea, prin posibilitatea de critica procesul-verbal de contravenție în fașa instanței de judecată, contravenientului nu i-a fost adusă nicio vătămare cu privire la dreptul de a face obiecțiuni, astfel că din acest punct de vedere nu se poate reține nulitatea procesului-verbal de contravenție.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de nulitate reprezentat de așa-zisa încălcare a dispozițiilor art. 19 alin.1 și 3 din OG 2/2001, tribunalul constată că în
mod corect a reținut instanța de fond rolul martorului asistent, respectiv acela de a atesta lipsa persoanei sancționate contravenționale la momentul încheierii procesului-verbal, refuzul sau imposibilitatea acesteia de a semna procesul-verbal de contravenție. Or, în situația în care recurentul însuși a recunoscut că nu a fost prezent la încheierea procesului-verbal de contravenție, nu justifică niciun interes în a invoca lipsa semnăturii martorului asistent și cu atât mai puțin faptul că i-ar fi fost pricinuită vreo vătămare.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată, de asemenea, că în mod corect a reținut instanța de fond că fapta a fost constatată de agentul constatator prin propriile simțuri și, constatări care sunt susținută de planșele foto depuse la dosarul cauzei, datate. Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile petentului referitoare la inexistența faptei.
Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la descrierea deficitară a faptei, aceasta fiind descrisă astfel încât oferă posibilitatea de a verifica întrunirea elementelor constitutive ale contravenției. Totodată, sub aspectul prezumției de legalitate și temeinice a procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că instanța de fond a răspuns detaliat și pertinent motivelor invocate de recurent în primă judecată.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 12566/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul P. I. împotriva Sentinței civile nr. 12566/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red.RMV
Tehnored.VAM 2 ex./_
