Sentința civilă nr. 2590/2013. Contencios. Pretenții

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2590/2013

Ședința publică din data de 17 Decembrie 2013

Tribunalul format din: PREȘEDINTE: D. E. L.

GREFIER: M. DP

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC F. DS în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N. , având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Cauza s-a judecat la data de 10 decembrie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

Deliberând, constată:

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC F. DS în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5639,76 lei reprezentând contravaloarea medicamentelor eliberate pe prescripții medicale în anul 2010 în baza contractului încheiat cu pârât și neachitate la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă a acestora.

În motivare s-a arătat că potrivit contractului încheiat între C. de asigurări de sănătate B.

-N. și reclamantă, Contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate reclamanta și-a îndeplinit în mod complet obligațiile asumate prin contract, iar în conformitate cu prevederile legale și contractuale solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii medicamentelor eliberate pe prescripții medicale în anul 2010 la care se adaugă dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă (facturile devenind scadente in 211 zile de la emitere ).

In baza raporturilor contractuale existente între părți, societatea debitoare și-a asumat față de reclamantă obligația de a plăti contravaloarea prescripțiilor medicale eliberate însă în mod efectiv obligațiile sale nu au fost executate. In ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a promovat debitoarea a refuzat să se formalizeze și să achite debitul restant .

Motivarea refuzului la plata a facturilor solicitate așa cum rezultă din adresa eliberată de C. județeană pentru această perioadă este justificată și se invocă propria culpa "nu sunt fonduri prevăzute în buget pentru acordarea acestor sume care nu se pot achita din lipsa creditelor de angajament. In condițiile existenței unui contract cu clauze clare și ferme, C. de A. de S.

B. -N. încalcă art. 6, lit. c din contract. Raporturile contractuale dintre o autoritate publică și o societate comercială se bazează pe principiul echilibrului financiar, pârâta achitând parțial din facturile emise, rămânând doar 40 % și un rest din medicamentele compensate aflate în lista A .

Prin cererea înregistrata la C. de A. de S. B. -N. a solicitat restituirea sumei despre care se face vorbire aferente prescripțiilor medicale eliberate în anul 2010 pe cale amiabilă. Urmare a acestei solicitări, pârâta CAS B-N a emis răspunsul prin care se comunica că își mențin punctul de vedere exprimat anterior în sensul că deși s-au făcut demersuri de către CAS BN către CNAS în vederea obținerii creditelor de angajament, nu s-au obținut creditele de angajament necesare pentru decontarea sumelor.

In aceste condiții a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004. Facturile aferente medicamentelor eliberate peste valoarea angajamentelor legale trimestriale inițiale se depun de către farmacii și se înregistrează la casele de asigurări de sănătate în limita valorii anuale de contract, corespunzător valorii de contract trimestriale, decontarea acestora

făcându-se la termenele prevăzute inițiale" In contractul încheiat de farmacii cu C. de S. se prevede că pe parcursul derulării prezentului contract, valoarea contractuală poate fi majorată prin acte adiționale, după caz, în limita fondului aferent acordării medicamentelor cu sau fără contribuție personală în tratamentului ambulatoriu, avându-se în vedere condițiile de contractare a sumelor inițiale".

Facturile au fost acceptate de către debitoare așa cum rezultă din cuprinsul acestora, din plata parțială a facturilor rezultată din adresa eliberată de C. de A. de S., fiind acceptate de ambii parteneri de afaceri. Creanța este certă întrucât din factura acceptată reiese in mod clar dreptul patrimonial al creditorului asupra debitorului, este lichidă, e acea creanța care are un cuantum precis determinat, este exigibilă desemnând acea creanța cu scadență împlinită.

Creanța în discuție produce dobânzi de drept, din ziua în care obligația devine exigibilă. Având în vedere că reclamanta și-a executat integral obligațiile ce-i incubau potrivit raporturilor comerciale existente între părți solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciului prestat.

Starea de fapt expusă, susținută de dovezile anexate, precum și disp legale aplicabile justifică admiterea prezentei cereri, în sensul solicitat.

În drept, s-au invocat disp. art._ ,_, art. 1425-1470 C civil, Legea 554/2004 și Legea 95/2006.

Pârâta C. de A. de S. B. -N.

a depus la dosar întâmpinare,

prin care a invocat, în principal, excepția de necompetență a Tribunalului B. -N., iar pe fond

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată

.

În motivare s-a arătat că în baza contractului pentru furnizare medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, C. de A. de S. B. -N. ( CAS BN ) a încheiat cu reclamanta raporturi contractuale în temeiul cărora, părțile s-au obligat la furnizarea de medicamente cu și fără contribuție personală de către furnizorul medical și respectiv, decontarea de către CAS B. -N. a contravalorii acestora în condițiile contractului-cadru aprobat prin HG.262/2010 și Normelor de aplicare ale acestuia aprobate prin ordin comun MSF/CNAS nr._, în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

La art.25 din contract se stipulează: "(1) Litigiile născute in legătura cu încheierea, executarea, modificarea si încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabila. (2) Litigiile nesoluționate conform art.(1) sunt de competenta Comisiei de arbitrai sau, după caz, a instanțelor de judecata", motiv pentru care invocă excepția de necompetență a Tribunalului B. -N. investită cu soluționarea cauzei pe care o susține în temeiul următoarelor argumente:

Potrivit art. 298 (1) din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății, "litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la solicitarea uneia dintre părți, pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.

Potrivit alin.(3) al aceluiași articol, in vederea asigurării activității de arbitraj, pe lângă CNAS se înființează și funcționează Comisia de arbitraj, iar organizarea și funcționarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS, respectiv Ordin_, Comisia fiind condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, Casei Naționale de A. de S., Colegiului Medicilor din România, Colegiul Farmaciștilor din România si ai Medicilor dentiști din România, având drept scop organizarea si administrarea soluționării unor litigii dintre furnizorii medicali si casele de asigurări de sănătate.

In considerarea celor mai sus menționate solicită admiterea excepției și, în consecință,

declinarea competentei de soluționare în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C.

N. de A. de S. B.

, instituție care, în temeiul hotărârii de declinare va lua măsurile necesare în vederea soluționării cauzei arbitrale.

In cazul în care instanța apreciază că în cauză nu operează prevederile Titlului II "Convenția arbitrală"; din Noul Cod de procedura civila, în subsidiar solicită să se constate necompetența materială a tribunalului ca instanță de contencios administrativ investită cu soluționarea cauzei, având in vedere următoarele:

Potrivit art.246(1) din L.95/2006 a reformei in domeniul sănătății, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă

și se stabilesc, se desfășoară pe bază de contract. În situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale. Potrivit art.94 pct. l lit. j din NCPC Judecătoria judecă în primă instanță "orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști ori neprofesioniști

In consecința solicită declinarea cauzei si trimiterea acesteia la Judecătoria Bistrița care este instanța de drept comun in soluționarea litigiului.

Pe fond, se arată că în temeiul art.247, 249, 250 din Legea.95/2006 a reformei în domeniul sănătății, C. de asigurări de sănătate B. -N. a încheiat cu reclamanta contract pentru furnizarea de medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, care respectă modelul de contract prevăzut în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul contractului putând fi prevăzute și alte clauze suplimentare, negociate, în limita prevederilor legale în vigoare.

Contractul de furnizare cuprinde drepturile și obligațiile părților legate de derularea în condiții optime a clauzelor contractuale, precum și clauze care să reglementeze condițiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între părți, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.

Art.252(2) din legea 95/2006 precizează ca modalitatea de decontare a medicamentelor furnizate se stabilește prin contractul-cadru, iar conform art.6 din HG 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, obligațiile de plata ale CAS BN nu pot depăși limita fondurilor alocate cu aceasta destinație, angajamentele legale din care rezultă obligații neputând depăși creditele de angajament și creditele bugetare aprobate - aceste limite fiind impuse de lege.

In același sens, art.99 lit. r si art.100 lit. a) din Anexa la HG.262/2010 prevede in cadrul secțiunii "drepturile si obligațiile furnizorilor de medicamente" ca pentru medicamentele eliberate, decontarea se face cu încadrarea in fondul aprobat la nivelul casei de asigurări de sănătate, aceste precizări fiind inserate și în contractul încheiat intre părți, prin mențiunile de la obligațiile furnizorului medical la art.7 pct.18, precum si la art.8 alin.(2) modalități de plată. Fiind vorba de limitări impuse de lege, nu se poate deroga de la acestea.

In acest context s-a încheiat cu reclamanta, contractul depus la dosar de către reclamantă, în temeiul căruia reclamanta a furnizat medicamente iar CAS BN a decontat contravaloarea acestora în limita fondurilor aprobate, rămânând de achitat suma pentru care nu s-a obținut suplimentarea de fonduri de la C. N. de A. de S. B., cu toate diligentele care s-au depus în acest scop.

Se precizează că în raport de clauzele contractuale asumate si conform prevederilor legale menționate, decontarea acestei sume de către CAS BN apare ca o obligație sub condiția încadrării in fondurile alocate cu aceasta destinație, până la a cărei îndeplinire, creditorul nu poate cere executarea obligației pentru care CAS BN a depus toate diligențele de care era capabilă potrivit legii. Din acest motiv, până la alocarea în bugetul CAS BN a sumelor cu destinație specifică, suma pretinsă nu poate fi achitată. Totodată nu se pot percepe dobânzi, întrucât până la momentul realizării condiției alocării fondurilor, obligația de plată încă nu există.

Se precizează că la data încheierii contractului, nu se puteau anticipa nici medicamentele care urmau să se elibereze, având în vedere specificul materiei asigurărilor sociale neștiind în concret ce servicii medicale vor fi prestate in viitor, iar în consecință, nici sumele care urmau să fie decontate, nici fondurile care urmau să fie cheltuite în raport cu bugetul aprobat, ori după caz, sumele necesare de suplimentat pentru decontarea medicamentelor eliberate, în condițiile actelor normative aplicabile.

In drept s-au invocat disp. art.205 NCP, art.247, 249, 250, 252 din L.95/2006, HG.262/2010 si Ordin al MS/CNAS._ .

Reclamanta a depus la dosar "răspuns la întâmpinare";, prin care a arătat următoarele: Conform contractului încheiat între C. de asigurări de sănătate B. -N. si reclamantă,

Contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personala in tratamentul ambulatoriu, precum si a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul in ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate reclamanta și-a îndeplinit in mod complet obligațiile asumate prin contract.

In baza raporturilor contractuale existente între părți societatea debitoare și-a asumat față de reclamantă obligația de a plăti contravaloarea prescripțiilor medicale eliberate, însă in mod efectiv

obligațiile sale nu au fost executate. In ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a promovat debitoarea a refuzat să se formalizeze și să achite debitul restant.

Se menționează că contractul de furnizare servicii farmaceutice nu conține limitări de buget in funcție de sursele de finanțare.

Legat de excepția de necompetență a Tribunalului B. -N. solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată, textul din contract și lege fiind cât se poate de clar nelăsând loc de interpretare, dar cu toate acestea detaliază unele aspecte legate de arbitraj.

Încheierea convenției arbitrale constituie condiția preliminară și primordială a arbitrajului, a învestirii valabile a tribunalului arbitrai cu soluționarea litigiului dedus judecății. Fără convenție arbitrală nu poate exista arbitraj. Convenția arbitrală constituie temeiul excluderii, cu privire la litigiul dedus judecății, a competenței organelor de drept comun. Convenția arbitrală este actul care prefigurează cadrul și condițiile judecății, determină regulile aplicabile și care, dând expresie libertății de voință a părților, conferă instituției o puternică amprentă contractuală.

Nu se poate vorbi de o excludere definitivă a competenței instanțelor statale, pentru ca astfel ar fi încălcat principiul constituțional al liberului acces la justiție. De asemenea, aserțiunea conform căreia, odată ce părțile au convenit să se judece prin arbitraj, ele nu mai pot reveni la instanță rămâne discutabilă dar nu este cazul de fata

În eventualitatea în care părțile stabilesc ca litigiile dintre ele să fie soluționate prin arbitraj sau de o anumită instanță de judecată, asemenea prevederi au semnificația unei abilitări acordate reclamantului de a alege între cele două jurisdicții ceea ce întâlnim in cazul de față. Din punct de vedere terminologic, așa cum a hotărât și Curtea de C. ție franceză, prin Decizia din 14 aprilie 1964 și prin Decizia din 2 mai 1966, ambele citate de Matthieu de Boisséson în lucrarea "Le droit français de l"arbitrage interne et international", Ed. GLN, Paris, 1990, p. 498, calificări diferite pot fi alese pentru a justifica restricțiile pentru stat și persoanele juridice de drept public de a încheia un compromis: interdicțiile, incapacitatea sau limitarea unei puteri de a încheia o convenție arbitrală. Din punctul de vedere al dreptului public, suntem în prezența limitări de putere, iar din punctul de vedere al dreptului privat se pune problema capacității civile. în dreptul român, de lege lata, nu este recunoscută posibilitatea statului de a încheia convenții arbitrale. în opinia mea, nefiind recunoscută posibilitatea statului de a încheia convenții arbitrale, statul și alte autorități publice române nu au legitimarea de a încheia o convenție arbitrală.

Comisia Centrală de arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate este constituită și funcționează conform deciziei nr.98/_ emisă de C.N.A.S., la art.2 lit. b fiind prevăzut " Comisia centrală de arbitraj are ca scop soluționarea prin arbitraj a litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, în afara de cazurile în care legea sau alte reglementări date în baza acesteia prevăd în mod expres altfel. Arbitrajul se desfășoară la cererea reclamantului și în baza convenției părților".Pe de altă parte,

Conform Hotărârii nr. 144/2010 sub imperiul căreia părțile au încheiat contractul de furnizare "litigiile dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate de soluționează de comisia de arbitraj sau, după caz, de către instanțele de judecată. codul de procedură civilă arbitrajul privat voluntar, aceste norme constituind dreptul comun în materie arbitrală.

In speța dedusă judecății, este vorba de arbitrajul instituțional organizat prin instituția de care s-a făcut vorbire, din analiza contractului existent rezultând că părțile au inserat clauza compromisorie conform căreia " litigiile nesoluționate pe cale amiabilă sunt de competența comisiei de arbitraj sau, după caz, a instanței de judecată. DECI reci a ales instanța de judecata textul fiind foarte clar sub acest aspect iar legat de prevederile art. 298 alin 1 Legea 95/2006 textul include verbul "pot" fi soluționate si nicidecum trebuie sa fie soluționate relevanta frazei nelăsând din nou nici un loc de interpretare .

Cum contractul din speța dedusa judecații emis reprezintă act administrativ în înțelesul din Legea nr.554/2004 emise de o autoritate publică ( art.2 lit. b) competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului - Secția Contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, astfel încât excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei va trebui respinsă. Potrivit art. 10 din Legea 554/2004: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Facturile aferente acestei perioade au fost depuse în termenul stipulat de contractul cadru la

C. Județeană de A. de S. B. fiind primite si înregistrate deci contractul încheiat de farmacii cu C. de S. prevede că pe parcursul derulării prezentului contract, valoarea contractuală poate fi majorată prin acte adiționale. Ne aflăm la aproape 3 ani de la aceste arierate care teoretic pot fi considerate depășire a valorii contractului. Această depășire a fost făcută exact în spiritul contractului ,cunoscându-se valoarea mică a contractului anual semnat în 2010, ne era permis să facem depășiri urmând ca aceste depășiri să fie contabilizate prin acte adiționale în urma rectificării de buget .Facturile aferente medicamentelor eliberate peste valoarea angajamentelor legale trimestriale inițiale se depun de către farmacii și se înregistrează la casele de asigurări de sănătate în limita valorii anuale de contract, corespunzător valorii de contract trimestriale, decontarea acestora făcându-se la termenele prevăzute inițiale" In contractul încheiat de farmacii cu

C. de S. se prevede că pe parcursul derulării prezentului contract, valoarea contractuală poate fi majorată prin acte adiționale, după caz, în limita fondului aferent acordării medicamentelor cu sau fără contribuție personală în tratamentului ambulatoriu, avându-se în vedere condițiile de contractare a sumelor inițiale". Pârâta vorbește în întâmpinarea depusă la dosar de faptul că a rezultat necesitatea suplimentarii fondurilor alocate solicitându-se prin memoriul adresat de CNAS un necesar minim de suplimentare a prevederilor bugetare, atât a creditelor bugetare cât și a celor de angajament, demersuri care nu s-au finalizat deci ar rezulta că nu are nici o culpă. Se menționează că facturile au fost acceptate de către debitoare așa cum rezultă din cuprinsul acestora, din plata parțială a facturilor rezultată din adresa eliberată de C. de A. de S. .

Motivarea refuzului la plată a facturilor solicitate așa cum rezultă din adresa eliberată de C. județeană pentru această perioadă este justificată și se invocă propria culpă "nu sunt fonduri prevăzute în buget pentru acordarea acestor sume care nu se pot achita din lipsa creditelor de angajament.

Examinând, cu prioritate, potrivit art.248 alin.1 coroborat cu prevederile art

.129 alin.2 pct.1 și art.130 alin.1 C.pr.civ., excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești,

invocată de către pârâtă în sensul că revine Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de

A. de S. B. competența de soluționare a cauzei, tribunalul apreciază că este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul pendinte vizează pretenții ce decurg din executarea contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, precum și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop lucrativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, contract încheiat, în anul 2010, între reclamantă și pârâta C. de A. de S. a județului B. -

N. .

Potrivit art.2 din contract, furnizarea medicamentelor și a materialelor sanitare specifice se face cu respectarea reglementărilor Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aprobat prin HG nr. 262/2010, precum și a reglementărilor normelor metodologice de aplicare a contractului-cadru și a reglementărilor normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate în anul 2010, prevederi care se regăsesc și în art. 252 alin. 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Părțile au inserat în contract la pct. XII " Soluționarea litigiilor"; - art.25 alin.1 și 2 că: ";Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte pretenții decurgând din prezentul contract vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluționare pe cale amiabilă. (2) Litigiile nesoluționate conform alin.1 sunt de competența Comisiei de Arbitraj sau, după caz, a instanțelor de judecată";, prevederi contractuale care materializează, fără îndoială, o convenție arbitrală sub forma clauzei compromisorii, așa cum este aceasta definită de art.549 și 550 C.pr.civ.

În conformitate cu prevederile art.4 din HG nr.262/2010: "(1) Casele de asigurări de sănătate/C. N. de A. de S. au/are obligația să deconteze contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu, precum și a

dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, precum și a celor acordate în cadrul programelor naționale de sănătate, conform contractelor încheiate cu furnizorii. (2) Refuzul caselor de asigurări de sănătate/Casei Naționale de

  1. de S. de a încheia contracte sau de a deconta unele servicii raportate ca realizate se poate face numai prin prezentarea în scris a cauzelor care au condus la acesta, cu precizarea temeiului legal care a stat la baza refuzului, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data solicitării pentru intrarea în contract, respectiv de la data depunerii documentelor justificative de plată. (3) Litigiile dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate/C. N. de A. de S. se soluționează de către Comisia de arbitraj care funcționează pe lângă C. N. de A. de S.

    , organizată conform reglementărilor legale în vigoare, sau, după caz, de către instanțele de judecată";.

    De asemenea, potrivit art. 298 și 300 din Legea nr.95/2006: "(1) Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice și casele de asigurări de sănătate pot fi soluționate, la

    solicitarea uneia dintre părți , pe calea arbitrajului în condițiile și procedurile dreptului comun.

    (2) Comisia de arbitraj este formată din câte un arbitru desemnat de fiecare parte și unul desemnat de Consiliul de conducere al Comisiei de arbitraj.(3) În vederea asigurării activității de arbitraj, pe lângă CNAS se înființează și funcționează Comisia de arbitraj. Comisia nu are personalitate juridică. (4) Organizarea și funcționarea Comisiei de arbitraj se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS. Comisia este condusă de un consiliu de conducere format din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, CNAS, CMR, CFR, CMDR…. (1) Regulamentul de soluționare a cauzelor arbitrale, aprobat prin ordin al ministrului justiției, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă";.

    Pornind de la dispozițiile legale enunțate, instanța apreciază că, inclusiv prin trimiterile exprese la prevederile Codului de procedură civilă, devin incidente prevederile art.541 și urm. din menționatul cod, referitoare la arbitraj, art.553 C.pr.civ. prevăzând că "încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești";.

    Cum art.554 C.pr.civ. impune instanței judecătorești sesizată cu o cauză cu privire la care s- a încheiat o convenție arbitrală, să-și verifice propria competență și să se declare necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrală, ipoteză legală incidentă în condițiile în care pârâta C. de A. de S. B. -N. a înțeles să se prevaleze de convenția arbitrală în motivarea excepției de necompetență invocată.

    Tribunalul nu apreciază ca fiind pertinente susținerile reclamantei în combaterea excepției de necompetență generală, anume că ar aparține doar reclamantei posibilitatea de a alege între jurisdicția de drept comun și cea arbitrală, susțineri contrazise de chiar prevederile art.554 C.pr.civ., textul legal nefăcând distincție după calitatea procesuală a părților.

    Apoi, se impune a se releva că art.542 alin.2 C.pr.civ. prevede în mod expres că "statul și autoritățile publice au facultatea de a încheia convenții arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenții internaționale la care România este parte";, fiind evident, prin coroborare cu prevederile art.298 din Legea nr.95/2006, că legitimarea pârâtei de a încheia convenția arbitrală decurge chiar din lege.Așadar, contrar celor susținute de reclamantă, caracterul de jurisdicție privată a arbitrajului nu exclude participarea persoanelor juridice de drept public, respectiv a statului și a autorităților publice.

    Cum în cauză convenția arbitrală vizează soluționarea litigiilor de către Comisia de arbitraj înființată de C. N. de A. de S., atrăgând incidența prevederilor legale referitoare la arbitrajul instituționalizat conținute de Titlul VII al Cărții a IV-a din Codul de procedură civilă (art. 616 și urm.), tribunalul, în temeiul prevederilor art. 544 alin. 1 din același cod, va admite excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtă, cu consecința declinării acesteia în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de A. de S. B., reținând totodată că în cauză nu sunt date ipotezele de excepție, în care instanța reține procesul spre soluționare, prevăzute de alin.2 al art. 554 C.pr.civ.

    În condițiile admiterii excepției necompetenței generale a instanței, tribunalul este dispensat de obligația analizării celorlalte aspecte invocate de pârâtă, în subsidiar, cu privire la necompetența materială de soluționare a cauzei.

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

    HOTĂRĂȘTE

    Admite excepția necompetenței generale de soluționare a cauzei, invocată de pârâtă și, în consecință:

    Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC F. DS, CUI RO17635911, cu sediul în B., str. C. V., nr. 12, sc. B, parter, ap. 16, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N., în favoarea Comisiei Centrale de Arbitraj de pe lângă C. N. de A. de S.

  2. .

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Cod de procedură civilă.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

D. E. L.

M.

D.

P.

Red/dact: DEL/PMD/_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2590/2013. Contencios. Pretenții