Sentința civilă nr. 2937/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 2937
Ședința publică din data de 6 Iunie 2013
Completul compus din :
Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul P. J.
S.
, cu sediul în Z., P-ța 1 D. 1918, nr. 12, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. Z.
, cu sediul în Z., P. I. M., nr. 3, județul S., având ca obiect anulare act emis de autoritățile publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtului c..j.
M. L., lipsă fiind reclamantul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâtului c.j. M. L., depune la dosar delegație.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtului arată instanței, că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului c.j. M. L. solicită instanței respingerea acțiunii, prin care s-a solicitat instanței de judecată anularea Hotărârii nr. 167 și nr. 176 din 2012, ca fiind neîntemeiată raportat la prevederile legale la care instituția reclamantă a făcut trimitere, respectiv art. 36 și 26 din Legea Fondului Funciar. Consideră că motivele sunt eronate, și anume considerarea de către reclamantă că terenurile care sau atestat la domeniul privat al M.
Z., ar fi proprietatea publică a Statului Român. Studiind Cărțile funciare, este evident că acestea sunt proprietatea Statului Român, dar proprietate privată, fiind de uz și interes local, ele se află în administrația autorităților locale. Arată că a făcut trimitere și prin întâmpinarea depusă la dosar la Decizia Curții de A. C., care este definitivă și irevocabilă. Susține că a mai
invocat prin întâmpinare și opinia Guvernului României cu privire la propunerea legislativă de modificare a art. 26 și 36 din Legea nr. 18/1991, în care se arată că este inutilă o astfel de modificare, deoarece prin intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, se reglementează această situație, și este evident că atestarea acestor terenuri se face la domeniul privat al unității administrativ teritoriale și nu la domeniul public, pentru toate aceste motive solicită respingerea acțiunii.
După verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.
J. S.
, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. Z.
, s-a
solicitat instanței anularea Hotararilor nr. 167 si nr. 176 adoptate de C. Local al M. Z. in ședința din_, prin care autoritatea deliberativa atesta la domeniul privat al municipiului, imobilul constituit din teren intravilan in suprafața totala de 4121 mp, situat in Municipiul Z., respectiv atesta la domeniul privat al M. Z. si constituie un drept de superficie asupra imobilului teren in suprafața de 110 mp, situat in intravilanul M.
Z., pentru urmatoarele motive:
În urma exercitării controlului de legalitate privind Hotararea nr. 167/_
, privind atestarea la domeniul privat al M. Z. a imobilului constituit din teren intravilan in suprafața totala de 4121 mp, situat in intravilanul M.
Z., str. Liliacului, identificat in CF nr.2003 nr. top,1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l/2 si a Hotararii nr. 176/_, privind atestarea la domeniul privat al M. Z. si constituirea unui drept de superficie asupra imobilului teren in suprafața de 110 mp, situat in intravilanul municipiului Z., str. Cloșca, nr.2, in favoarea proprietarului construcției edificate pe acest teren-Marosan Alexa Constantin, s-a constatat ca acestea au fost adoptate cu incalcarea legislației specifice in materia dreptului de proprietate.
Astfel, terenurilor care fac obiectul acestor hotarari le sunt incidente prevederile art. 26 (2) raportat la art. 36(1) din Legea nr.18/1991, modificata si completata: "Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26". iar "schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin (1), din proprietatea publica a unităților administrativ-teritoriale respective in proprietatea privata a acestora, este interzisa si se sanctioneaza cu nulitate absoluta".
Prin urmare, la data intrării in vigoare a Legii nr.18/1991 republicata, aceste terenuri intravilane se aflau in proprietatea statului si in administrarea primăriilor, urmând a li se aplica dispozițiile imperative ale art.36 din aceasta lege, care dispune ca aceste terenuri trec in proprietatea publica a comunelor, orașelor sau municipiilor.
Dispoziția sus enuntata este imperativa, iar transferul de proprietate in favoarea comunelor, orașelor sau municipiilor s-a produs ope legis, la data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991. Aceste terenuri, insa, urmeaza, conform tezei finale a art.36, regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26, fiind trecute in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale si in administrarea consiliilor locale respective, iar schimbarea regimului juridic al acestora din proprietate publica in proprietate privata este sanctionata cu nulitatea absoluta a respectivului act administrativ.
Mai mult, prin adoptarea Hotararii nr. 176/_, au fost incalcate, pe langa textele de lege mai sus invocate si art. 866-875 din Codul civil, care reglementează drepturile reale (dezmembramintele) corespunzătoare proprietatii publice. Acestea, potrivit alin.2 al art.866 C.civ, sunt: dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosința cu titlu gratuit, fiecare urmând regimul juridic expres prevăzut de lege. In aceste condiții, constituirea dreptului de superficie in favoarea numitului Marosan Alexa Constantin, apare ca fiind lipsita de temei legal, deoarece acest dezmembramant al dreptului de proprietate, potrivit art. 693 si urm. din C.civ. sunt specifice doar proprietatii private, or dupa cum am aratat pe larg, terenul in speța face parte din domeniul public.
În concluzie, superficia este un drept real principal derivat asupra bunurilor altuia, opozabil tuturor si care poate fi constituita sau dobandita numai asupra terenurilor care se afla in proprietate privata.
Fata de starea de fapt prezentata si temeiurile de drept invocate Hotararile nr. 167/_ si nr. 176/_, adoptate de C. Local al M. Z., contravin prevederilor legale la care s-a făcut mai sus referire, motiv pentru care se solicită admiterea acțiunii si anularea in totalitate a hotararilor atacate, acestea fiind lovite de nulitate absolută.
Soluționând cauza, prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, instanța reține următoarele aspecte, astfel cum în mod corect au fost invocate și de pârât, prin întâmpinare:
În fapt, urmare exercitării controlului de legalitate, Instituția P. ui J.
S. a formulat plângerea prealabilă nr.7973/_, înregistrată la Primăria M.
Z. sub nr. 48487/_, împotriva Hotărârilor nr. 167 și 176 adoptate în ședința consiliului local din_, solicitând revocarea acestora, iar prin prezenta acțiune anularea lor ca fiind nelegale pe motiv că au fost adoptate cu încălcarea "legislației specifice în materia dreptului de proprietate și a dreptului de administrareinvocăndu-se în acest sens și prevederile art.693, 866-875 Cod civil, precum și a prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.
In motivarea cererii sale Instituția P. ui arată că s-au încălcat prevederile art 866-875 din Codul civil, cu privire la drepturile reale corespunzătoare proprietății publice.
Or, terenul ce face obiectul celor două acte administrative este teren proprietate privată a statului în administrarea C. ui local Z. - fapt ce rezultă în mod indubitabil din CF nr.l Nr.top 223/2 și din CF nr.2003 top 1928/c/2/l/a/l/l/2/a/3/3/l/l/b/l/l/l/2, iar cu privire la bunurile ce au acest regim juridic este evidentă existența unei lacune legislative, întrucât nici un act normativ în vigoare nu reglementează regimul juridic al terenurilor proprietate privată a statului, fapt pentru care și susținerile Instituției P. ui
S. cu privire la acest teren sunt doar interpretări bazate pe deduceri și asimilări ale prevederilor privind bunurile proprietate publică ca fiind aplicabile și bunurilor proprietate privată a statului.
În acest context a opinat și Curtea de A. C. prin Decizia nr.6575/2012 definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul nr._, și anume că: "art.4 din Legea nr.213/1998 definește domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. "
Văzând persoana proprietarului - Statul Român- este necesar a se stabili natura dreptului de proprietate: publică sau privată. Dacă bunul nu a fost declarat de uz sau de interes public național prin lege și nici trecut în domeniul public printr-o hotărâre a guvernului, concluzia care se desprinde este aceea că bunul este proprietatea privată a Statului Român în administrarea unității administrativ teritoriale.
De asemenea, în același sens s-a pronunțat și instanța de fond Tribunalul Sălaj prin Sentința nr.518/_, în speța similară ce a făcut obiectul dosarului nr._ . Acest aspect se observă și în practică întrucât nu există o inventariere a bunurilor proprietate privată aparținând Statului Român, fiind inventariate doar bunurile proprietate publică a statului asupra cărora se dispune prin hotărâre a Guvernului întrucât acestea sunt de utilitate publică la nivel național.
Un alt aspect important de menționat, datorită căruia terenurile aflate administrativ pe raza unei unități administrativ- teritoriale se află în proprietatea privată a statului, este faptul că înainte de_ bunurile- imobile, cum este și cel ce face obiectul hotărârii atacate, au fost trecute în proprietatea statului și administrarea operativă a autorităților locale, prin expropriere, naționalizare sau confiscare, neexistând delimitată proprietatea statului de cea a unităților administrativ- teritoriale, această delimitare făcându-se abia prin adoptarea Constituției din 1991.
Astfel, cu excepția bunurilor- imobile care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul public al municipiului, acestea au rămas evidențiate în proprietatea statului fiind administrate operativ (folosite) de către autoritățile locale cu excepția situațiilor în care în mod expres ele au fost date în administrarea sau folosința altor persoane fizice sau juridice.
Aceasta este și practica instanțelor de judecată întrucât în litigiile având ca obiect teren proprietate privată a Statului Român este citat în cauză statul prin consiliul local ca titular al dreptului de administare și folosință al terenului, în caz contrar astfel de litigii ar trebui să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Guvern, reprezentat pe plan local de către Instituția P. ui ,
întrucât Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român, doar cu privire la bunurile proprietate publică a acestuia.
Așadar, atât proprietatea privată, cât și cea publică sunt reglementate prin legi organice (conform art.44 respectiv 136 din Constituția României), norme ce se completează cu cele ale dreptului comun. In contextul celor menționate în mod greșit Instituția P. ui J. S. a aplicat prin similitudine norme ce reglementează proprietatea publică unor bunuri din sfera privată.
Un alt argument în acest sens este și faptul că prin anumite acte normative speciale cum ar fi Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (art.13-15), se abilitează autoritățile locale de a dispune de terenul proprietatea Statului Român. Dacă nu am interpreta astfel această situație privind administrarea terenurilor proprietate privată a statului, aceste prevederi legale, mai sus menționate, ar deveni inaplicabile.
Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 36 din Legea nr.18/1991, este de observat că: "(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26"; și anume: " (1) Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. în acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii";. Rezultă așadar și din aceste prevederi legale, că astfel de terenuri fac parte din proprietatea privată a unităților administrativ teritoriale și nu din proprietatea publică a statului.
(2)
Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută. "
Acest conținut al art.26 a fost stabilit abia prin Legea nr. 158/_ pentru modificarea art. 26 din Legea fondului funciar nr.18/1991 însă, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, art. 26 din Legea nr.18/1991 a fost implicit abrogat; Potrivit art.230 lit. b) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr.287/2009 privind Codul civil, care reglementează expres că "La data intrării în vigoare a Codului civil se abrogă orice alte dispozițiii contrare, chiar dacă acestea sunt cuprinse în legi speciale"; întrucât contravine prevederilor art 553 alin. 2 din Codul civil, conform căruia " Moștenirile vacante se constată prin certificat de vacanță succesorală și intră în domeniul privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fară înscriere în cartea funciară. Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobândesc, fară înscriere în cartea funciară, de comună, oraș sau municipiu, după caz, și intră în domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local." Prin urmare, în virtutea acestor prevederi, este evident că în prezent, terenurile din moștenirile vacante intră direct în proprietatea privată a unităților administrativ- teritoriale și nicidecum în proprietatea publică a acestora.
Astfel, fiind corectă atestarea terenurilor la domeniul privat al municipiului
Z., rămân fără substanță juridică criticile privind constituirea dreptului de superficie, aprobată prin HCL nr.176/2012, aceasta constituindu-se asupra unui bun proprietate privată și nu publică, cu respectarea întocmai a prevederilor art. 693 și următoarele din Codul Civil. Prin aceste prevederi legale
- ale art.36 alin.l din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a intenționat să reglementeze situația juridică a imobilelor proprietatea statului dar de interes local, situate administrativ pe raza unităților administrativ- teritoriale întrucât, este cunoscut faptul că înainte de_ bunurile imobile, cum sunt și cele ce fac obiectul hotărârilor atacate, au fost trecute în proprietatea statului și administrarea operativă a autorităților locale, prin expropriere, naționalizare sau confiscare, neexistând delimitată proprietatea statului de cea a unităților administrativ- teritoriale, această delimitare făcându-se abia prin adoptarea Constituției din 1991.
Aceste aspecte sunt susținute și în punctul de vedere emis de către Guvernul României cu privire la propunerea legislativă de modificare a art. 26 și 36 din Legea nr. 18/1991. Astfel, cu excepția bunurilor imobile care au fost
inventariate ca făcând parte din domeniul public al municipiului, acestea au rămas evidențiate în proprietatea statului fiind administrate operativ (folosite) de către autoritățile locale cu excepția situațiilor în care în mod expres ele au fost date în administrarea sau folosința altor persoane fizice sau juridice. Prin HCL nr.167 și 176 din_ s-a aprobat atestarea la domeniului privat al M.
Z. a unor terenuri proprietatea privată a statului, potrivit art.36 alin.l din Legea nr. 18/1991 - legea fondului funciar și în virtutea motivelor de drept și de fapt mai sus mentionate.
Prin urmare, fiind vorba de teren proprietatea privată a municipiului Z., intrat în proprietatea acestuia ca urmare a atestării permise de art.36 alin.l din Legea nr. 18/1991 și efectuate de către C. Local al M. Z., constituirea superficiei în favoarea unei persoane fizice prin HCL nr. 176/_ este perfect legală, neputându-se invoca sub nici un aspect încălcarea prevederilor art. 693 și următoarele din Codul civil care reglementează superficia.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Hotărârile C. ui Local al municipiului Z. nr. 167 și 176 din_, se dovedesc a fi legale astfel încât se impune respingerea acțiunii formulată de reclamantul P. J.
S.
, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. Z.
, s-a solicitat instanței anularea Hotararilor nr. 167 si nr. 176 adoptate de C. Local al M. Z. in ședința din_, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul P. J.
S.
, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. Z.
, prin care s-a solicitat instanței anularea Hotărârilor nr. 167 si nr. 176, adoptate de C. Local al M. Z. in ședința din_ .
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red.MS/_
Dact.A.L/_ /4 ex
Com. 2 ex./_
