Sentința civilă nr. 346/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 346/2013
Ședința publică din data de 29 Mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele A. C. I. PENTRU D. R. DE M. și A. PENTRU P. ȘI D. M. ȘI P. DINR. PRO-DO-MO în
contradictoriu cu pârâții M. C. ȘI P. N., M. C. ȘI P.
N. și M. B., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
Prin Serviciul Registratură, la data_ reclamantele au depus la dosarul cauzei completare a notelor scrise depuse pentru termenul din_ și concluzii scrise asupra excepției inadmisibilității față de natura juridică a actului contestat.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la_ de reclamantele A. C. I. PENTRU D. R. DE M. și A. PENTRU P. ȘI D. M. ȘI P. DINR. PRO-DO-MO în
contradictoriu cu pârâții M. C. ȘI P. N., M. C. ȘI P.
și M. B. s-a solicitat:
Suspendarea executării avizului de strămutare / mutare prin desfacere pentru monumentul istoric Hala Matache Macelaru din Piața Haralambie Botescu nr. 10, B. sector 1, înscris in Lista M. Istorice cu codul B-II-m-B- 18182, pana la pronunțarea instanței de fond
Prejudiciul este constituit de demolarea în vederea reconstruirii pe alt amplasament si parțial cu alte materiale a monumentului istoric Hala Matache, acțiune care implica alterarea iremediabila a substanței acesteia.
In vederea acestei operații Primăria M. ui B. a inițiat o documentație de urbanism, care a fost pusa in dezbatere publica (anexa 1a) pe data de 1 martie 2013. Conform articolului 6 al Legii 52/2003 propunerea trebuie sa stea in dezbatere publica 30 de zile, deci poate fi votata de Consiliul General al M. ui B. pe 31 martie 2013.
Avizul Arhitectului Sef in vederea emiterii documentației de urbanism (anexa 1b) menționează Reconstruirea Halei Matache pe noul amplasament se va putea autoriza de indata pe baza prezentei documentații de urbanism in interiorul perimetrului rezervat.
Cu alte cuvinte, operațiunea de demolare si reconstruire va incepe imediat dupa aprobarea documentației de urbanism. Aceasta afirmație este intarita de declarațiile publice de notorietate ale reprezentanților primăriei asupra iminentei
mutării prin demolare a Halei Matache imediat ce condițiile legale o permit (anexa 1c).
Condiția cazului bine justificat
A1. Avizul a fost emis cu încălcarea Legii 422/2001, care condiționează strămutarea de cazuri extreme si de scopul protejării monumentului
Imobilul Hala Matache Macelaru din Piața Haralambie Botescu nr. 10 este un monument istoric inscris in Lista monumentelor istorice aprobata prin Ordinul M. ui C. nr. 2314/2004 si modificata prin Ordinul M. ui C. nr. 2361/2010 (anexa 2).
Articolul 4 alin. (10) al Legii 422/2001 prevede
(10) în condițiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.
Articolul citat condiționează strămutarea monumentelor istorice de îndeplinirea a doua condiții:
măsura strămutării sa fie luata in vederea protejării monumentului
situarea intr-un caz extrem.
Niciuna din aceste condiții nu este indeplinita in cauza:
A1.1. Măsura strămutării nu este luata in vederea protejării monumentului Măsura strămutării nu este luata in vederea protejării monumentului, ci in
vederea eliberării terenului pentru construirea unei șosele.
A1.2. Nu ne aflam intr-un caz extrem
Nu ne aflam intr-un caz extrem. Chiar daca admitem necesitatea șoselei, aceasta poate fi construita, la aceeași capacitate, cu păstrarea monumentului istoric. Dovezi in acest sens sunt constituite de:
comunicatul comun al Primăriei M. ui B. si al M. ui Dezvoltării din 2 august 2011 (anexa 3)
avizul M. ui Dezvoltării nr. 17/2012 (anexa4)
Comunicatul comun al Primăriei M. ui B. si ai M. ui Dezvoltării afirma fara echivoc
Referitor la Hala Matache au fost dispuse masuri de conservare si punere in siguranța pana la demararea unui proces de restaurare a monumentului istoric si au fost stabilite următoarele date de tema pentru întocmirea proiectului tehnic de infrastructura:
păstrarea amplasamentului actual al Halei Matache
păstrarea poziției caii de rulare pe partea de est a Halei, prin diminuarea nesemnificativa a benzilor de circulație, cu respectarea profilului de 4 benzi auto + 2 benzi tramvai.
Avizul M. ui Dezvoltării nr. 17/2012 confirma aceasta soluție tehnica. A1.3. Nu este vorba de o strămutare, ci de o demolare si reconstruire Termenul strămutare utilizat de lege semnifica strămutarea monumentului
in ansamblul lui, nu si desfacerea monumentului in elemente componente si reasamblarea lor pe o alta locație.
In cazul de fata nu avem nici măcar o dezmembrare in parti componente. Nu se dezmembrează decât acoperișul, iar structura de cărămida se reconstruiește. Este vorba de o operație de demolare si reconstruire. Se pierde astfel din substanța monumentului istoric prin inlocuirea unei parti a acestora cu materiale contemporane.
A2. Avizul a fost emis cu incalcarea Legii 157/1997 privind ratificarea Convenției pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei
Articolul 5 al Legii 157/1997 privind ratificarea Convenției pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985, prevede:
Fiecare parte se angajează sa interzică deplasarea integrala sau a unei parti a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materiala a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui.
Asa cum a arătat in secțiunea precedenta, prin avizarea lucrărilor in cauza nu se iau masuri pentru salvarea materiala a imobilului.
A3. Avizul a fost emis in baza unui act administrativ (Plan Urbanistic Zonal) a cărui executare a fost suspendata
Avizul a fost emis in vederea eliberării terenului pentru realizarea investiției Dublarea Diametralei Nord - Sud, prin urmare in baza Planului Urbanistic Zonal emis prin Hotărârea Consiliului General al M. ui B. nr. 151/2006 (anexa 5).
Anexele 2 si 3 la adresa Uniunii Arhitecților nr. 174/_ (anexa 6) atesta ca monumentul istoric se găsește pe traiectul prevăzut de Hotărârea 151/2006.
Executarea Hotărârii 151/2006 a fost suspendata prin Decizia civila nr. 4875/_ a Curții de Apel C., pronunțata in dosarul_ (anexa 7). Hotărârea 151/2006 a fost ulterior anulata de Tribunalul Cluj prin sentința civila pronunțata in dosarul nr._ (anexa 8).
Protejarea monumentelor istorice a căror demolare era implicata de realizarea proiectului prevăzut de Hotărârea 151/2006 a fost unul dintre motivele reținute de Curtea de Apel C. in pronunțarea deciziei de suspendare.
A3.1. Avizul a fost emis in vederea realizării unei autorizații de construire a cărei executare a fost suspendata
Executarea șoselei prevăzute de Hotărârea 151/2006, pe tronsonul in cauza, a fost autorizata prin autorizația de construire nr. 633/2010 (anexa 9). Executarea acesteia a fost suspendata prin decizia civila nr. 3333/_ a Curții de Apel B. (anexa 10). Protejarea monumentelor istorice a căror demolare era
implicata de executarea autorizației a fost unul dintre motivele reținute de Curtea de Apel B. in pronunțarea deciziei de suspendare.
A4. Avizul a fost emis cu incalcarea Legii 422/2001 si a regulamentului de funcționare al Comisiei N. e a M. Istorice
Articolul 33 alin. (1) lit. j) a Legii 422/2001 prevede:
Art. 33. - (1) Comisia N. ă a M. Istorice are următoarele atribuții: [...] j) propune avizul pentru documentațiile privind intervențiile asupra
monumentelor istorice sau inscripționarea monumentelor istorice, având la bază texte avizate de organisme sau instituții științifice de specialitate;
Funcționarea Comisiei N. e a M. Istorice este reglementata de Ordinul M. ui C. si cultelor nr. 2435/2006.
Propunerea de aviz a Comisiei N. e a M. Istorice a fost emisa cu incalcarea mai multor prevederi ale Ordinului 2435/2006.
Au fost incalcate prevederile artiolului 17 alin. (1) al Ordinului 2435/2006 Art. 17 (1) Membrii Comisiei își desfășoară activitatea în plen sau în cadrul
secțiunilor de specialitate, pe baza unei ordini de zi propusă de către secretariatul Comisiei și făcută publică cu cel puțin 24 de ore înainte de desfășurarea ședinței de lucru.
Ordinea de zi nu a fost făcuta publica, nici măcar comunicata membrilor Comisiei, cu 24 de ore inainte de ședința Comisiei. Mai important, subiectul nu a fost pus pe ordinea de zi a Comisiei.
Celelalte incalcari ale Ordinului 2435/2006 vor fi prezentate dupa ce emitentul va prezenta documentația Comisiei N. e a M. Istorice care au insotit propunerea de aviz a Comisiei N. e a M. Istorice.
Considerații preliminare asupra condiției prejudiciului iminent produsa de avizul M. ui C.
B1. Avizul conform este cel care predetermina autorizația de strămutare / mutare prin desfacere. Autorizația nu poate fi emisa decât in acord cu avizul. Prin urmare avizul este actul care produce prejudiciul
Condițiile si regulile dupa care beneficiarul actului poate interveni asupra imobilului, din punctul de vedere al protecției patrimoniului, sunt stabilite prin avizul M. ui C. . Fiind un aviz conform, respectarea acestor condiții este obligatoriu de preluat in conținutul autorizației de construire, care este automata. Prin urmare conținutul autorizației de strămutare / mutare prin desfacere este predeterminat de avizul M. ui C. .
Mai mult, in condițiile in care autorizația de strămutare / mutare prin desfacere respecta intocmai avizul M. ui C., motivele de aparenta nelegalitate ale autorizației sunt strict cele de aparenta nelegalitate ale avizului care o predetermina.
Prin urmare avizul este actul care produce prejudiciul.
B2. Doar suspendarea executării avizului poate împiedica in practica desființarea monumentului. Suspendarea avizului se încadrează in dreptul la calea de atac eficienta prevăzuta de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
B2.1. Dreptul la o cale de atac eficienta in dreptul european
Articolul 47 Dreptul la o cale de atac eficienta si la un proces echitabil al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede:
Orice persoana ale cărei drepturi si libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt incalcate are dreptul la o cale de atac eficienta in fata unei instanțe judecătorești, in conformitate cu condițiile stabilite de prezentul articol.
Prevederea este dezvoltata in Recomandarea (89) 8 privind protecția provizorie acordata de instanța pe probleme administrative a Consiliului de Miniștri a Consiliului Europei
Având in vedere ca executarea imediata, deplina de acte administrative care au fost contestate sau sunt pe cale de a fi atacate, poate, in anumite circumstanțe, aduce atingere intereselor persoanelor intr-un mod ireparabil care, pentru motive de echitate, ar trebui sa fie evitat pe cat posibil
[...] In decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța trebuie sa ia in considerare toti factorii relevanți si interesele. Masuri de protecție provizorii pot fi acordate, in special, in cazul in care executarea actului administrativ este susceptibila de a provoca daune severe, care ar putea fi remediate cu dificultate si daca exista un caz de prima-facie împotriva valabilității actului.
Menționează ca prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevalează in fata prevederilor legislației naționale, conform articolului 148 din Constituție:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
B2.2. Suntem in situația prevăzuta de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Suntem in situația prevăzuta de articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Convenția de la Aarhus menționează in preambul dreptul persoanelor de a se asocia in prevenirea distrugerilor mediului
Părțile la prezenta convenție
[...]- recunoscând, de asemenea, că orice persoană are dreptul să trăiască într-un mediu adecvat sănătății și bunăstării sale și că are sarcina, atât la nivel
individual, cât si în asociere cu alții, să protejeze si să îmbunătățească mediul în beneficiul generațiilor prezente și viitoare și să respecte prezenta îndatorire,
Convenția de la Aarhus a fost ratificata de Uniunea Europeana prin Decizia 2005/370/EC a Consiliului Uniunii Europene, prin urmare a devenit parte a dreptului european. Prin urmare dreptul de a se asocia in prevenirea distrugerii mediului este parte a dreptului european. Prin urmare dreptul la o cale de atac eficienta prevăzut de articolul 47 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se aplica situațiilor in care este in cauza iminenta unei distrugeri asupra mediului.
Anexa 2 a Legii 350/2001 definește
P. mediului - ansamblu de acțiuni și măsuri privind protejarea fondului natural și construit în localități și în teritoriul înconjurător întrucât prin actul in cauza se avizează mutarea prin dezmembrare si demolare parțiala a unui monument istoric, suntem in situația unei posibile distrugeri asupra mediului.
B2.3. Prin executarea avizului in cauza, distrugerea este iminenta
In realitate, prin executarea avizului in cauza, distrugerea este iminenta.
Asa cum arata anexele 11-14, in practica:
executarea autorizațiilor de desființare incepe imediat dupa emiterea autorizațiilor (in aceeași zi in cazul citat)
autorizațiile de desființare se executa in integralitate in câteva zile (5 zile in cazul citat) suspendarea executării autorizațiilor de către instanțele judecătorești este imposibila in practica (in cazul citat, acțiuni de suspendare introduse in ziua ulterioara emiterii autorizației nu au putut avea primul termen inainte de demolarea totala a construcțiilor).
Suntem deci in situația articolului 47 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care prevede o cale de atac eficienta impotriva efectelor juridice ale avizului in cauza. Singura cale de atac eficienta este suspendarea efectelor juridice ale avizului de desființare in cauza, întrucât suntem in situația unui act emis de o autoritate publica in regim de putere publica, instanța investita nu poate fi decât instanța de contencios administrativ.
C. Prejudiciul iminent
C1. Legile 422/2001 si 157/1997 prezuma prejudiciul produs de strămutarea monumentelor istorice
A citat in secțiunea Al articolul 4 alin. (10) al Legii 422/2001
(10) în condițiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora. iar in secțiunea A2 articolul 5 al Legii 157/1997
Fiecare parte se angajează sa interzică deplasarea integrala sau a unei parti a unui monument protejat, în afara cazului în care salvarea materiala a acestuia ar necesita în mod imperativ deplasarea lui.
Limitând legalitatea strămutării la condiții foarte restrictive, neindeplinite in cazul de fata (cazuri extreme + masuri in vederea protejării monumentului), legiuitorul prezuma prejudiciul pentru patrimoniul național in cazul in care se strămuta monumentul in afara acestor situații excepționale.
C2. Cartele internaționale de protecția patrimoniului se pronunța ferm împotriva strămutării monumentelor
Carta de la Veneția pentru Conservarea si Restaurarea M. si Site- urilor prevede in articolul 7
Monumentul este inseparabil de istoria căreia ii este mărturie si de amplasamentul in care se afla.
Trei carte internaționale pentru protecția patrimoniului
The Operațional Guidelines for the Implementation of the World Heritage Convention, UNESCO 2011
Documentul de la Nara privind Autenticitatea, ICOMOS 1994
Recomandările UNESCO privind salvarea si rolul contemporan al siturilor istorice, 1976 enumera patru factori care determina autenticitatea unui monument istoric
amplasamentul materialele
tehnica
conceptul.
Prin demolare si reconstruire se pierde in mod evident amplasamentul. Prin refacerea unei parti a monumentului cu alte materiale se pierde componenta materiala, care tine de autenticitatea monumentului. Reconstruirea este o copie fara aceeași valoare, un fals.
C3. Studiul de fundamentare asupra resursei istorice
Studiul Identificarea resursei culturale prin prisma aspectelor esențiale din evoluția istorica (anexa 15) este studiu de fundamentare din perspectiva patrimoniului construit elaborat in pregătirea proiectului Dublarea Diametralei Nord-Sud aprobata prin Hotărârea Consiliului General al M. ui B. nr. 151/2006. Concluziile studiului nu au fost urmate de Hotărârea 151/2006, iar acest fapt a fost unul din motivele pentru care hotărârea a fost suspendata.
Studiul atesta ca, in afara distrugerii fondului construit, distrugerea conturului actual al străzilor (trama stradala) si a dispunerii parcelelor (parcelarul) reprezintă o pierdere importanta pentru patrimoniul orașului. Prin urmare, este important ca monumentul istoric Hala Matache (elementul generator al zonei istorice) sa ramana pe locația inițiala.
C4. Organizații profesionale de prestigiu se pronunța împotriva dezmembrării si reconstruirii monumentului istoric Hala Matache
C4.1. Ordinul Arhitecților din R. se pronunța impotriva dezmembrării si reconstruirii monumentului istoric
Ordinul Arhitecților din R. prin adresa nr. 239/_ (anexa 16) se pronunța pentru păstrarea monumentului istoric pe locația inițiala
Solicită [...] analizarea modalităților de conservare prin integrare in proiect a Halei Matache Macelaru fara demolarea si reconstruirea unei replici pe o alta poziție.
C4.2. Fundația Pro Patrimonio, prin reputatul arhitect Serban Cantacuzino, se pronunța pentru păstrarea monumentului pe locația actuala
Prin scrisoarea adresata inca din februarie 2011 Primarului General (anexa 17), Fundația ProPatrimoniu, fondata la Londra de reputatul arhitect Serban Cantacuzino, solicita patrarea Halei Matache Macelaru pe locația actuala
De asemenea solicită să se facă uz de întreaga autoritate pentru ca proiectul la faza de concept să poată fi adaptat necesităților reale pe care zona Buzești le reclamă: gestiunea corectă, în acord cu legislația europeană a fondului construit existent — țesut urban, clădiri istorice, relații spațiale de tip volumetric, funcțional, social. Menținerea identității, statutului si bunului renume al Pieții Matache Măcelaru prin păstrarea clădirii monument istoric pe locul actual.
C4.3. Numeroase personalități publice solicita M. ui C. păstrarea Halei Matache pe locația existenta
Prin Scrisoarea deschisa către M. C., Revista 22,_ (anexa 18), numeroase personalități publice se pronunța pentru păstrarea Halei Matache pe locația actuala
Cu încredere ca Hala Matache va putea fi păstrata si integrata in peisajul viitor al B. ului istoric argumentând identitatea istorica a comunităților nu se transmite generațiilor viitoare prin imitații si copii.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea acțiunii asa cum a fost formulata si suspendarea executării autorizației de strămutare / mutare prin desfacere.
Pârâții D. -Constantin Barbu - M. C. și M. C. au formulat întâmpinare
față de cererea de suspendare a executării avizului de strămutare/mutare prin desfacere pentru monumentul istoric Hala Matache Măcelaru din Piața Haralambie Botescu nr. 10, B., sector 1, înscris în LMI cu codul B-ll-m-B-18182, până la pronunțarea pe fond, cerere pe care solicită a o respinge ca fiind vădit nefondată, netemeinică și nelegală.
În fapt, reclamantele A. C. I. pentru D. R. de M. și A. P. și Documentarea M. și P. din R. Pro_Do_Mo, i- au chemat în judecată pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării avizului de strămutare/mutare prin desfacere pentru monumentul istoric Hala Matache Măcelaru din Piața Haralambie Botescu nr. 10,
B., sector 1, înscris în LMI cu codul B-ll-m-B-18182.
Față de împrejurarea că aceleași reclamante au solicitat M. ui C. revocarea avizului M. ui C. sau al Direcției pentru strămutare/mutare prin desfacere a monumentului istoric Hala Matache prin intermediul plângerii prealabile înregistrată la M. C. cu nr. 1132/_ ,
Precum și în considerarea faptului că ambii pârâți au sediul în B., iar potrivit art. 96 pct. 1 și 107 Cod proc. Civ,
" Curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale" - art. 96 pct. 1 Cpc,
"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel"
- art. 107,
Ținând cont de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, potrivit cărora "litigiile privind actele autorităților publice centrale se soluționează de curțile de apel alese de reclamant, respectiv de instanțele de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului, invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
În soluționarea excepției solicită a se reține că toate părțile litigante au sediul sau domiciliul în B., iar prezenta cerere a fost înaintată în mod greșit Curții de Apel C. - Secția A ll-A Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
Invocă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, dat fiind faptul că se atacă un aviz emis de autorități publice din B., de către reclamante care au sediul tot în B. .
Așa fiind, în temeiul art. 129.130 din noul Cod de proc. civ. invocă excepția necompetenței materiale a cestei instanțe, cu solicitarea de a se admite excepția, să se constate că toate părțile litigante au domiciliul în B. si că avizul a cărei suspendare se solicită a fost atribuit, fie M. ui, fie Direcției pentru Cultură, amândouă aceste instituții având sediul în B., de unde rezultă că devine aplicabil art. 129 pct. 3 Cod proc. Civ.
În ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii civile,
Solicită a se constata că sunt încălcate explicit toate condițiile prevăzute de art. 32 Cpc, în sensul că reclamantele nu fac dovada că pârâții au capacitate procesuală, calitate procesuală pasivă, nu justifică un interes legitim, cu atât mai mult cu cât, nu fac dovada că au dreptul de a pune în discuție legalitatea unui aviz.
Astfel, solicită a se observa că reclamantele nu justifică identitatea care ar fi trebuit să existe între pârâți și subiectele raportului juridic litigios care în cazul nostru ar trebui să fie unul administrativ.
Este de reținut că reclamantele nu cunosc nici cine este emitentul avizului,
C. sau Direcția pentru Cultură, aceste două instituții fiind diferite una de cealaltă prin atribuțiile conferite.
Reclamantele nu justifică interesul de a acționa, întrucât nu fac dovada că pârâții le-au încălcat un drept subiectiv amenințat sau că au acționat pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care altfel nu s-ar putea repara.
Reclamantele nu fac dovada că au capacitate procesuală de folosință, că au folosința drepturilor pe care le afirmă, mai ales în condițiile în care acționează pentru preîntâmpinarea producerii unei pagube iminente în patrimoniul lor. Este de observat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv pe ipoteza că prin avizul emis reclamantele au suferit sau riscă să sufere o vătămare - art. 14 din lege.
Pe lângă argumentația de mai sus, solicită a se constata că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, "(2}Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara".
Aceeași lege definește în cuprinsul art. 2 lit. a,b, și c atât noțiunea de persoană vătămată, cât și pe aceea de act administrativ.
Din motivarea cererii reiese limpede că reclamantele nu pot fi asimilate persoanelor vătămate ocrotite de legiuitor, pentru că nu fac dovada că sunt titularele vreunui drept recunoscut de lege în raport cu conținutul avizului, pe care nu îl identifică, ceea ce le lipsește de calitate procesuală activă.
Cât privește actul administrativ atacat:
În speță, nu se poate vorbi despre un act administrativ emis de pârâți sau de direcție, prin care, în regim de putere publică, să fi organizat sau executat în concret o lege.
Avizul nu este un act normativ cu caracter unilateral sau normativ, ci este un act preparator și premergător emiterii unei autorizații, actul administrativ care i-ar urma avizului.
Prin urmare, nu este supus controlului contenciosului administrativ și nici suspendării un act care nu este considerat act emis în regim de putere publică pentru executarea în concret a legii.
Cererea de suspendare este inadmisibilă și pentru că prin el însuși și de sine stătător, avizul nu poate produce niciun efect juridic în lipsa autorizației pentru care a fost emis.
Avizele sunt opinii ale unei autorități a administrației publice, solicitate de o alta autoritate a administrației publice în legătura cu o anumita problema asupra căreia autoritatea care îl solicita urmează sa se pronunțe prin emiterea unui act administrativ.
Avizele reprezintă opinii pe care un organ administrativ le solicita într-o anumita problema, pentru a putea decide în deplina cunoștința de cauza. Avizele sunt forme necesare în procedura de elaborare a actelor administrative si sunt solicitate în cazul unor probleme pentru a căror rezolvare justa este utila si cunoașterea opiniilor de specialitate, denumite în literatura si" recomandări ".
Avizele reprezintă forme prealabile actelor juridice; se emit numai la solicitarea unor organe; se pot emite de către organe decizionale ori consultative; ca urmare a emiterii avizului organul nu este obligat sa emită actul juridic pentru care a solicitat avizul; retragerea ulterioara a avizului nu influențează valabilitatea actului administrativ emis ( în afara de cazul în care organul emitent al actului juridic nu mai respecta condițiile inițial prevăzute în avizul conform );
efectele juridice se produc ca urmare a emiterii actului juridic si nu ca urmare a emiterii avizului.
Constatând că reclamantele nu îndeplinesc sub niciun aspect exigențele prevăzute de art. 32 din Codul de procedură civilă,
Solicită a se face aplicarea art. 40 din același cod si să fie sancționate reclamantele cu anularea cererii si cu obligarea acestora de a plăti cheltuielile de judecate ocazionate de soluționarea cauzei.
Dacă se vor respinge apărările de mai sus, solicită a se observa și că cererii de față îi lipsește obiectul.
Art. 194 din noul cod definește explicit exigența pe care trebuie să o îndeplinească cererea de chemare în judecată în privința obiectului. Acesta trebuie să fie clar definit, cererea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, să fie însoțită de dovezi. Ori, reclamantele nu fac decât să experimenteze noul cod, fără să îndeplinească cerințele prevăzute de acesta în materia exercitării dreptului la acțiune, ceea ce apare ca fiind din nou o acțiune pur șicanatoare din partea lor, câtă vreme nici măcar nu știu ce anume contestă, nu cunosc dacă avizul a fost emis.
Cele de mai sus sunt probate de cererea reclamantelor de la finele acțiunii, prin care solicită să li se pună în vedere pârâților să depună "actul în cauză împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestuia; propunerea de aviz a Comisiei N. e a M. Istorice împreună cu toată documentația aferentă acestuia".
Cererea reclamantelor excede cadrului reglementat de art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, texte de lege care dau dreptul doar persoanelor vătămate să ceară anularea unui act administrativ păgubitor, act administrativ care trebuie să fie anexat, atât plângerii prealabile exercitării prezentei cereri, cât mai ales cererii de chemare în judecată. Ori, așa cum a învederat, în acest moment, reclamantele nici nu știu ce anume atacă, ceea ce li se pare inadmisibil și vădit șicanator.
Pentru toate aceste considerente, solicită a se constata nulitatea cererii și să fie anulată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-207 Cod proc. Civ.
Pârâtul M. B. prin Primarul General al M. ui B. a formulat întâmpinare
prin care solicită să se dispună respingerea cererii formulate de către reclamante.
În motivare s-a arătat că:
PE CALE DE EXCEPȚIE INVOCĂ :
Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. .
Înțelege să invoce prezenta excepție raportându-se la dispozițiile art. 10. -
(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene, ... se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale,
... se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Având în vedere faptul că avizul Arhitectului Șef al M. ui B., fiind emis de către Primăria M. ui B. - Direcția Generală Dezvoltare Urbană - Direcția Urbanism, reprezintă un act al autorității publice locale, iar nu al autorității publice centrale, solicită a se constata că instanța competentă, din punct de vedere material, pentru soluționarea litigiilor privind un astfel de act este Tribunalul administrativ-fiscal iar nu Curtea de Apel.
Pentru aceste considerente solicită să se dispună admiterea prezentei excepții si declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente.
Inadmisibilitatea cererii formulate de reclamante.
În primul rând, învederează că, practica unitară a înaltei Curți de C. și Justiție precum și a Curții de Apel B., statuează faptul că avizele Arhitectului Șef al M. ui B. nu reprezintă acte administrative unilaterale în sensul Legii 554/2004 art. 2 al. 1 litera c, ci dimpotrivă acestea reprezintă o condiție prealabilă, în urma îndeplinirii căreia un plan urbanistic local poate fi supus votului Consiliului General al M. ui B. .
În aceste condiții, avizul tehnic al Arhitectului Șef al M. ui B., nefiind un act administrativ unilateral, în sensul Legii 554/2004, nu poate fi susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ, deoarece obiectul acțiunii în contencios administrativ îl poate forma doar un act administrativ unilateral, potrivit art. 8 din Legea 554/2004.
Legea 554/2004 definește actul administrativ după cum urmează: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Potrivit. Art. 37 al Legii 350/2001 avizul Arhitectului Sef al M. ui B. este exclusiv un aviz tehnic - "Avizul arhitectului-șef este un aviz tehnic care înglobează și corelează punctele de vedere ale instituțiilor avizatoare competente".
În literatura de specialitate s-a conturat definiția avizului ca fiind un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează sa emită un act administrativ
o formalitate procedurală anterioară emiterii actului administrativ.
Î. Curte de C. si Justiție a statuat cu titlu de practică unitară următoarele:
avizul nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, el contribuind doar la întărirea cadrului legal al actului administrativ, avizul, fie că are caracter consultativ, facultativ sau conform, nu este un act administra¬tiv, ci o operațiune procedurală anterioară emiterii actului,
deosebirea dintre actul administrativ și aviz (operațiune administrativă) prezintă importanță practică în cazul litigiilor de contencios- administrativ, deoarece instanța judecătorească poate controla numai actele administrative atacate in justiție, dar nu poate controla, in cazul acțiunii directe, in mod distinct de actul administrativ, operațiunile administrative pe baza cărora a fost emis acel act.
Avizul atacat reprezintă, așa cum subliniază înalta Curte in decizia 1923/_, o formalitate procedurală, anterioară emiterii actului administrativ.
Având în vedere aspectele mai sus învederate, apreciază că Avizul Arhitectului - Șef al M. ui B., atacat în prezenta cauză, nu reprezintă un act administrativ, fiind un aviz tehnic necesar pentru aprobarea PUZ prin vot, de către Consiliu General al M. ui B. și nu poate forma obiectul acțiunii judiciare, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Lipsa calității procesuale active si lipsa de interes a reclamantelor
Susține prezenta excepție raportându-se totodată, pe lângă argumentele pe care le va prezenta în cele ce urmează și la considerentele Deciziei Civile nr.
3144/_ pronunțată de Curtea de Apel B., Secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, in dosarul nr._ ("Decizia").
În susținerea prezentei excepții invocă puterea de lucru judecat a Deciziei, în ceea ce privește considerentele potrivit cărora orice persoană juridică de drept privat va trebui să facă dovada interesului său privat ce i-a fost vătămat pentru a justifica calitatea de titular al acțiunii în contencios administrativ.
Așadar, în cazul în care instanța de judecată va trece peste susținerile pârâtului de la punctul anterior și va considera că avizul tehnic atacat în speța de față, reprezintă un act administrativ susceptibil de atac în fața instanței de contencios administrativ, solicită a se constata ca reclamantele nu fac dovada interesului lor privat ce le-a fost vătămat pentru a justifica calitatea de titulare ale acțiunii în contencios administrativ.
Dosarul nr._ a avut ca obiect anularea HCGMB nr. 151/2006 (invocată de către reclamante în cuprinsul cererii) privind aprobarea "Delimitării spațiului public aferent Diametralei N-S, etapa 1, pe tronsonul Buzești - Berzei -
Pârvan" în cadrul PUZ Dublarea Diametralei N-S pe tronsonul Buzești - Berzei - V. Pârvan - B.P. Hașdeu - Uranus - Calea Rahovei
Reclamantă în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ a fost A.
"Salvați B. ul".
Prin Decizia civilă nr. 3144/_, Curtea de Apel B. a constatat lipsa calității procesuale active a persoanei de drept privat care a formulat acțiunea, respectiv a Asociației "Salvați B. ul", și a dispus respingerea acțiunii ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel B. este definitivă și irevocabilă.
Încă de la bun început, învederează faptul că, în raport de excepția pe care a invocat-o, considerentele reținute de Curtea de Apel B. în cadrul Deciziei pot fi în egală măsură reținute și în prezenta cauză, deoarece acestea se referă la necesitatea dovedirii interesului privat pentru primirea acțiunii introduse de către orice persoană de drept privat, deci vizează nerespectarea condițiilor generale privind primirea acțiunii în contencios administrativ formulate de o persoană juridică de drept privat.
Așadar, consideră că nu prezintă nicio importanță stabilirea similitudinilor sau diferențelor dintre obiectul de activitate și scopul asociației reclamante în respectiva cauză și obiectul de activitate și scopul asociațiilor reclamante în prezenta cauză.
Considerentele Deciziei fac o referire generală la condiția dovedirii interesului privat, pe care orice persoană juridică de drept privat trebuie să o îndeplinească pentru a introduce acțiunea în contenciosul administrativ.
Ca atare, invocă puterea de lucru judecat a Deciziei Civile nr. 3144/_ în ceea ce privește considerentele prin care s-a reținut că persoana juridică de drept privat va trebui sa facă dovada interesului său privat vătămat, pentru justificarea calității de titular al acțiunii în contencios administrativ.
Astfel, în considerentele deciziei invocate, se reține faptul că argumentele susținute de reclamantă, vizând nerespectarea procedurii de aprobare a PUZ, lipsa avizului M. ui Transporturilor, încălcarea art. 10 din Legea nr. 422/2001, lipsa avizului M. ui C., lipsa avizului de mediu, încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională țin, în mod evident, de apărarea interesului colectiv, a interesului legitim public.
Interesul legitim public este definit de art. 2 lit. r din Legea contenciosului administrativ ca fiind "interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice".
După cum se reține în Decizia Civilă nr. 3144/_, protejarea
interesului public nu este suficientă pentru primirea acțiunii introduse de o persoană juridică de drept privat, fiind necesară invocarea și dovedirea interesului privat vătămat al acesteia pentru justificarea calității de titular al acțiunii în contencios administrativ.
În plus, dispozițiile art. 8 alin. 11 nu disting între organismele sociale și celelalte persoane juridice de drept privat în privința condiției subsidiarității.
Art. 8 alin. 11 din Legea nr. 554/2004, reglementând obiectul acțiunii în contencios administrativ, instituie condiția de subsidiaritate, în sensul că persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat (definit, la rândul său, de art.2 lit. p din Lege ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.)
Solicită a se constata faptul că, argumentele expuse de asociațiile reclamante nu relevă niciun interes privat al acestora sau al membrilor acestora în obținerea suspendării Avizului Arhitectului Șef nr. 1/_ .
Ca atare se poate concluziona deopotrivă în prezenta speță, cum de altfel s- a reținut și în considerentele Deciziei Civile nr. 3144/_, faptul că, dacă nu ar fi introdus acțiunea în contencios administrativ, contestatoarele nu s-ar fi expus niciunui prejudiciu personal.
Considerente cu privire la interesul invocat de către contestatoare în prezenta cauză.
Solicită a se constata faptul că asociațiile reclamante nu au înțeles să invoce în prezenta cauză existența unui prejudiciu personal al lor sau al membrilor lor.
Susține prezenta excepție având in vedere calitatea reclamantelor de asociații neguvernamentale, persoane juridice de drept privat, având ca scop principal păstrarea patrimoniului arhitectural-urbanistic și istoric și protecția parcurilor și a mediului înconjurător.
Totodată, susținerea excepției se întemeiază și pe lipsa caracterului de persoane juridice de utilitate publică a reclamantelor, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2000.
Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite la momentul intentării unei acțiuni în justiție se numără afirmarea unui drept subiectiv și/sau a unui interes legitim și privat.
Analizând acțiunea formulată de reclamante observăm că nu reiese care este dreptul invocat sau interesul legitim care justifică demersul procesual al acestora.
Reclamantele nu invocă în prezenta cauză existența unui interes privat care le-a fost ne-socotit, așadar nu invocă și nu fac dovada unui prejudiciu personal care nu poate fi reparat decât prin formularea prezentei acțiuni.
Cu alte cuvinte, pentru a putea justifica un interes în promovarea acțiunii sale, reclamantele ar fi trebuit să precizeze în mod expres: (i) dreptul subiectiv sau interesul legitim vătămat în mod concret prin emiterea avizului atacat și (ii)folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii.
In caz contrar, acțiunea va trebui să fie respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes sau fără calitate procesuală activă.
Considerente cu privire la calitatea procesuală activă a contestatoarei O persoană poate deveni parte în proces doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare exercitării acțiunii civile, deci dacă pretinde un
drept, justifică un interes, are capacitate procesuală precum și calitate procesuală.
În acest sens, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
În ceea ce privește interesul, ca o condiție generală pentru existența dreptului la acțiune, acesta nu constă doar în interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv în cauză sau în interesul de a invoca acest drept, respectiv de a stărui în realizarea lui, ci în interesul de a-l invoca și de a-l urmări pe cale formală, cu punerea neapărat în mișcare a organelor jurisdicționale.
Reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea, cu îndeplinirea cumulativă a exigențelor acestui element necesar al dreptului la acțiune, acelea de a fi legitim, personal și direct, născut și actual.
Folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare trebuie să aparțină celui care recurge la acțiune, nefiindu-i îngăduit unei persoane (cu excepția situațiilor în care legiuitorul recunoaște expres legitimare procesuală activă altor persoane decât titularului dreptului/interesului) să apere interesul altei persoane ori interesul colectiv (apărarea colectivității fiind recunoscută ca atribut al unor organe ale statului sau unor organisme de specialitate).
În materia contenciosului administrativ, legiuitorul a dispus că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Interesul legitim poate fi atât privat cât și public. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într- un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.
La art. 2 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a fost definită noțiunea de
"persoană vătămată" statuându-se totodată că sunt asimilate persoanei vătămate și "organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate".
Organismele sociale interesate au fost definite, la rândul lor, ca fiind
"structuri neguvernamentale, sindicate, asociații, fundații și altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecția drepturilor diferitelor categorii de cetățeni sau, după caz, buna funcționare a serviciilor publice administrative".
Art. 8 alin.11 din Legea nr.554/2004, reglementând obiectul acțiunii în contencios administrativ, instituie însă și o condiție de subsidiaritate, în sensul că persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Așadar, legea recunoaște un drept general al persoanelor juridice de drept privat de a se adresa instanțelor de judecată, însă calitatea procesuală activă a reclamantelor din prezenta cauză este recunoscută numai în mod condiționat și anume în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Reclamantele încearcă, să justifice un presupus interes în promovarea acțiunii în suspendarea executării avizului atacat, prin invocarea cerinței generale de a respecta legile sau printr-o simplă afirmare a vătămării interesului public, deși ca asociație de drept privat, acestea nu pot exercita acțiuni decât ca "mandatari" ai membrilor lor, vătămați de autoritate prin actul emis, lucru ce nu s-a întâmplat și nu poate fi reținut în cauză.
Mai mult, în doctrină s-a reținut constant faptul că, interesul nu este personal atunci când acțiunea împotriva autorizației de construire este exercitată de o persoană, în condițiile în care acea persoană nu locuiește în proximitatea locului de construire a imobilului.
Așadar, cu atât mai mult în speța de față, nu s-ar putea considera ca reclamantele au un interes personal în ceea ce privește suspendarea efectelor Avizului Arhitectului Șef al M. ui B. pentru imobile situate in B., respectiv în sectorul 1.
În plus, reclamantele nu au făcut, în nici un fel, proba prejudiciului concret adus odată cu emiterea actului atacat, fiind în realitate persoane fără calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Simpla invocare a unei presupuse nerespectări a normelor legale în materia adoptării unui act, nu este de natură să se încadreze în înțelesul noțiunii de prejudiciu, care la rândul său să fie apt de a indica folosul practic urmărit prin formularea acțiunii.
Cum membrii asociațiilor nu au calitatea de persoane vătămate și în lipsa unor prevederi exprese care să stabilească cerințele ce trebuie îndeplinite de către organizații pentru a sta în justiție în afara cadrului strict al apărării intereselor membrilor lor, se impune constata-rea că reclamantele nu sunt persoane juridice de utilitate publică și nu pot exercita acțiuni populare.
Reclamantele nu se pot însă prevala de simpla lor calitate de asociație non- profit pentru justificarea calității procesuale active, atâta timp cât OG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile prevede expres care asociații pot acționa în domenii de interes public general sau al unor colectivități, mai ales că în sensul ordonanței, "prin utilitate publică se înțelege orice activitate care se desfășoară în domenii de interes public general sau al unor colectivități".
Așadar, doar în condițiile recunoașterii unei asociații ca fiind de utilitate publică, i se poate conferi acesteia legitimitate procesuală activă pentru protejarea unui interes general sau al unei colectivități, or reclamantele nu au fost recunoscute de Guvernul României ca fiind persoane juridice de utilitate publică si, prin urmare, nu au calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Prin urmare, consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru participarea la proces a asociațiilor reclamante, acestea nefiind titulare ale unui drept sau unui interes legitim în sensul legii contenciosului administrativ.
Mai mult, solicită a se constata faptul că, reclamantele nu au invocat niciun drept subiectiv propriu care să stea la baza acțiunii formulate.
Așadar, folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare trebuie să aparțină celui care recurge la acțiune, nefiindu-i îngăduit nimănui să apere interesul altei persoane ori interesul colectiv, cât timp persoana respectivă nu poate face dovada existenței unui interes personal, legitim, născut și actual.
Invocarea interesului public nu poate scuti pe titularul acțiunii de a face dovada interesului său personal potrivit regulilor de procedură civilă.
Reclamantul, care se plânge în instanța de contencios, trebuie sa fie personal lovit într-un drept al său. Leziunea trebuie să aibă consecințe, care se pot lesne individualiza, iar reclamantul să obțină el personal o reparațiune.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel B. prin Decizia nr.
2942 din_, statuând că:
"Interesul legitim public (care vizează ordinea de drept și realizarea competențelor autorităților publice) poate fi invocat numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat." [art. 8 alin. (1)1 din legea nr. 554/2004]".
Aceeași este rațiunea pentru care, doctrina și jurisprudența au fost constante în a aprecia că:
"Aceea ce fiecare membru al Societății este în drept a reclama de la autoritatea publică este ca să-i respecte proprietatea și să îndeplinească obligațiunile legale ce este ținută a observa față cu dânsul. A permite fiecărui particular de a constrânge prin justiție autoritățile publice la îndeplinirea datoriilor lor fată cu însăși societatea si cu întregul corp social este a reînvia acțiunea populară, al cărei principiu nu a fost admis în legislația noastră."
Mai mult, solicită a se reține faptul că, asociațiile reclamante nu au calitatea de persoană vătămată în înțelesul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 55/2004.
Prevederile Legii nr. 554/2004 deschid accesul la justiție în cazul existenței unei vătămări, respectiv a unui prejudiciu. Numai într-o atare situație este recunoscut accesul la justiție pe calea contenciosului administrativ.
În măsura în care o astfel de vătămare/prejudiciu nu există, acțiunea urmează a fi respinsă de către instanța de judecată, întrucât nu este îndeplinită cerința existenței unui drept/interes actual, respectiv nu sunt întrunite cerințele legitimării procesuale active în persoana reclamantului.
La rândul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a circumstanțiat calitatea procesuală activă a asociațiilor non-profit pentru protejarea unui interes general, restrângând sfera acestora la persoanele efectiv vătămate în drepturile lor prin actele autorităților administrative.
În ceea ce privește sensul noțiunii de persoană vătămată/ printr-o jurisprudență constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, prin persoană vătămată se înțelege "persoana direct afectata fie de actul fie de omisiunea supușii dezbaterii".
În ceea ce privește calitatea procesuală a asociațiilor, jurisprudență Curții este constantă în a aprecia că aceste organizații nu pot invoca drepturi proprii ci pot sta în justiție numai în calitate de reprezentant al membrilor lor si numai cu condiția ca aceștia să invoce un drept personal.
Curtea consideră că asociația poate acționa numai ca reprezentant al membrilor si angajaților săi în aceeași manieră in care, de exemplu acționează un avocat în raporturile cu clientul său dar nu poate fi ea însăși persoană vătămată
... (a se vedea în același sens, X vs. France, cererea nr. 9939/82, decizia comisiei din 4 iulie 1983, decizii și rapoarte(DR)34,p.213)".
În sensul inadmisibilității acțiunii promovate de către o persoană care nu ar fi direct și personal vătămată, pentru salvgardarea interesului public, s-a pronunțat și Curtea de Apel Brașov, în Decizia nr. 1439/13 februarie 1930.
Potrivit acestei decizii: "dacă printr-un act administrativ de autoritate ar fi vorba numai de lezarea unui interes public, este inadmisibilă acțiunea din partea unui cetățean care nu ar fi direct și personal vătămat în dreptul său, pentru salvgardarea interesului public, căci asemenea acțiuni acordate fiecărui cetățean, așa-numitele "acțiuni populare" nu sunt recunoscute de lege, chiar dacă actele administrative ar fi făcute cu încălcarea legii și regulamentelor."
Chiar dacă interesul legitim care justifică acțiunea în contencios administrativ poate fi atât privat, cât și public, asociațiile reclamante - în acord cu dispozițiile exprese prevăzute în art. 8 alin, (1)1 din Legea 554/2004 - trebuie să justifice, prioritar, că vătămarea interesului public decurge din încălcarea unor drepturi subiective proprii sau a interesului lor legitim privat.
De asemenea, nici membrii asociațiilor reclamante nu au calitatea de persoane vătămate de actul a cărui suspendare se urmărește. Așa cum rezultă din documentele depuse de acestea la dosar, nici unul din acești membri nu a susținut și nici nu a dovedit că ar fi suferit vreun prejudiciu ca urmare a adoptării HCGMB nr. 151/2006.
Suspendarea unui act premergător, nu ar putea înlătura presupusele
"efecte vătămătoare" pe care le reclamă Asociațiile reclamante. Aceste efecte se vor produce în continuare în baza hotărârii de declarare a utilității publice a lucrării, a actelor de expropriere și a planului urbanistic zonal aferent lucrării, aprobat prin HCGMB 255/2010 cu respectarea legislației în vigoare la momentul respectiv.
Față de cele mai sus învederate, lipsa unui drept sau a unui interes legitim al reclamantelor în prezenta cauză este evidentă.
Cum excepția lipsei de interes - și implicit a lipsei calității procesuale active
- este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar reclamantele nu pot face dovada existenței unui interes în anularea actului administrativ atacat, considerăm că se impune ca singură soluție să se respingă cererea formulată, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale de exercitare a unei acțiuni.
II. PE FONDUL CAUZEI, SOLICITĂ RESPINGEREA CERERII CA NEÎNTEMEIATĂ, având în vedere considerentele pe care le prezintă în cele ce urmează.
1. În speța de față nu sunt îndeplinite cele doua condiții impuse de art. 14, alin. (1) din legea nr. 554/2004, pentru ca instanța să dispună suspendarea actului atacat.
NU EXISTĂ "CAZ BINE JUSTIFICAT" SI NICI "PAGUBĂ IMINENTA".
A) Neîndeplinirea condiției cu privire la "cazul bine justificat".
Așa cum s-a arătat in doctrina si in jurisprudență, "cazul bine justificat" nu poate fi argumentat, așa cum au făcut reclamantele in prezenta cauza, prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului atacat, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului, care urmează a fi analizat in cadrul acțiunii in anulare (I.C.C.J., s. cont. adm. si fisc, dec. nr. 3511/_, in Jurisprudență 2006 II, p. 43-46).
Motivele invocate de către reclamante pentru suspendarea executării avizului atacat nu se circumscriu cerințelor prevăzute de art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind apte de a crea o îndoiala asupra legalității actului menționat, care sa conducă la reținerea faptului că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente.
Neîndeplinirea condiției cu privire la "paguba iminentă".
In ceea ce privește cea de-a doua condiție necesara a fi întrunită pentru ca instanța să poată suspenda actul atacat, solicită a se constata că nici aceasta nu este îndeplinita in speța de față.
Avizul atacat nu este în măsura sa producă o paguba iminentă - deoarece așa cum am arătat, acesta reprezintă un aviz tehnic necesar pentru aprobarea PUZ prin vot, de către Consiliu General.
Condiția "prevenirii unei pagube iminente" nu este probată de către reclamante deoarece avizul atacat ,nu stă la baza procedurii de expropriere și nici a procedurii de declasare a unor monumente istorice, cu consecința pierderii proprietății reclamantelor.
In conformitate cu art. 2, alin. (1), lit. ș) din Legea nr.554/2004, "paguba iminenta" reprezintă prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamantele nu au făcut dovada pagubei iminente, în plus învederează instanței faptul ca demolările invocate de către reclamante nu s-au efectuat si nu se pot efectua in Avizului nr. 1/_ al Arhitectului Șef al M. ui B. .
Demolările se efectuează, in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1990 si ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul M. ui dezvoltării regionale si locuinței nr. 839/2009, in temeiul unei autorizații de demolare. Prin urmare, declasările si demolările unor imobile, invocate de către reclamante, nu sunt întemeiate în niciun caz pe actul a căror suspendare este cerută.
In concluzie, condiția existenței,,pagubei iminente" nu este îndeplinită in speța de față.
În drept, s-au invocat dispozițiile: art. 14, alin. (4) Legea nr. 554/2004, si actele normative menționate in prezenta cerere.
La termenul de judecată din_ Curtea a unit excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor precum și excepția inadmisibilității acțiunii cu fondul, în condițiile art. 248 alin. 4 din Noul C.pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, invocate de ambii pârâți prin întâmpinările depuse la dosar, Curtea reține următoarele:
Obiectul prezentei acțiuni vizează suspendarea executării avizului M. ui C. - Direcției pentru Cultură pentru strămutare/mutare prin desfacere a monumentului istoric Hala Matache Măcelaru din Piața Haralambie Botescu nr. 10, B., sector 1.
Raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora accesul la instanța de contencios administrativ este recunoscut oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică și luând în considerare și reglementările cuprinse în art. 2 alin. 1 lit. a din același act normativ potrivit cărora sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes legitim public, Curtea apreciază că reclamantele urmăresc în cauză protejarea patrimoniului cultural și istoric al municipiului B. în condițiile în care invocă faptul că prin actul contestat este periclitată existența unui imobil-monument istoric.
Așa cum de altfel s-a mai reținut în practica judiciară în situații similare (fără să se poată vorbi însă de o putere de lucru judecat), având în vedere că interesul ce se urmărește a fi protejat, respectiv apărarea patrimoniului cultural și istoric al municipiului B. este un interes de ordine publică, așa cum este acesta definit în art. 2 alin. 1 lit. l din Legea nr. 554/2004 și că obiectivele și scopurile înființării asociațiilor reclamante vizează apărarea unui astfel de interes, Curtea apreciază că reclamantele justifică atât calitatea procesuală activă cât și interesul necesare promovării acțiunii în contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge excepțiile arătate ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, revenind la obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că prin răspunsul la întâmpinările formulate de către părți - filele 145-153, reclamantele au răspuns, urmare a solicitării exprese a instanței, în sensul că actul contestat este avizul emis de M. C. - Direcția Patrimoniu Cultural având nr. 12/M/_
/_ privind conceptul de intervenție strămutare Hala Matache faza expertiză tehnică cu aviz favorabil pentru soluția minimală: "Strămutarea structurii metalice și refacerea integrală a structurii din zidărie - realizarea unui nou subsol, pe noua poziție cu structura de tip zidărie cu inimă armată și elemente din B+A pentru contactul cu terenul, demontarea structurii metalice - elementul
cel mai valoros al halei, ca structură, estetică și material -, în subansambluri și montarea pe noua structură a subsolului; refacerea zidăriei de contur pentru închiderea halei și a zidăriei anexelor, conform releveului"; - filele 260-262.
Curtea apreciază că raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu se poate vorbi în speță despre un act administrativ emis în regim de putere publică ci, eventual, de un act preparator/premergător emiterii unui act administrativ, astfel încât avizul contestat nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ, el neproducând nici un efect juridic în lipsa autorizației de strămutare/mutare prin desfacere.
Potrivit susținerilor pârâtului M. C. cuprinse în concluziile depuse la fila 263 din dosar Primăria municipiului B. a comunicat că în legătură cu imobilul monument istoric din Piața Haralambie Botescu, nr. 10 nu a fost emisă nicio astfel de autorizație.
În condițiile în care avizul reprezintă doar o opinie a organului administrativ emisă urmare a unei solicitări făcute de o autoritate a administrației publice, respectiv constituie o formă necesară dar nu și suficientă în procedura de elaborare a actelor administrative, atacarea acestuia în condițiile contenciosului administrativ fără a exista un act juridic generator de efecte în planul dreptului material apare ca inadmisibilă.
Așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în mai multe soluții de speță "avizul este definit ca un punct de vedere pe care îl solicită autoritatea ce urmează să emită un act administrativ, o formalitate procedurală anterioară emiterii actului… avizul nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, el contribuind doar la întărirea caracterului legal al actului administrativ… avizul indiferent de caracterul consultativ, facultativ sau conform nu este un act administrativ ci o operațiune procedurală anterioară emiterii actului… în cazul litigiilor de contencios administrativ… instanța judecătorească poate controla numai actele administrative atacate în justiție dar nu poate controla, în cazul acțiunii directe, în mod distinct de actul administrativ, operațiunile administrative pe baza cărora a fost emis acel act.
Concluzionând în sensul că avizul emis de M. C. - Direcția Patrimoniu Cultural având nr. 12/M/_ /_ privind conceptul de intervenție strămutare Hala Matache faza expertiză tehnică cu aviz favorabil pentru soluția minimală: "Strămutarea structurii metalice și refacerea integrală a structurii din zidărie - realizarea unui nou subsol, pe noua poziție cu structura de tip zidărie cu inimă armată și elemente din B+A pentru contactul cu terenul, demontarea structurii metalice - elementul cel mai valoros al halei, ca structură, estetică și material -, în subansambluri și montarea pe noua structură a subsolului; refacerea zidăriei de contur pentru închiderea halei și a zidăriei anexelor, conform releveului"; nu are aptitudinea de a produce efecte juridice prin el însuși și reținând și faptul că Primăria mun. B. nu a emis nici un act administrativ - autorizație de strămutare/mutare prin desfacere pentru monumentul istoric Hala Matache, Curtea apreciază că acțiunea formulată de către reclamante este inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantelor.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea formulată de reclamantele A. C. I. PENTRU
D. R. DE M. cu sediul ales în C. -N., str. David Francisc, nr. 10, intrarea 5, jud. C. și A. PENTRU P. ȘI DOCUMENTAREA M. ȘI P. DINR. PRO-DO-MO cu sediul în B. str. N. R., nr. 2-4, et.3, ap. 14, sector 1 în contradictoriu cu pârâții M. C. ȘI P. N., M. C. ȘI P. N., ambii cu sediul în B., B-dul U., nr.22, sector 3 și M.
B. cu sediul în B., S. I., nr. 291-293, sector 6, ca inadmisibilă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. H. D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
7 ex./_
