Sentința civilă nr. 851/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 851/2013
Ședința publică din data de 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare executare act administrativ, cerere formulată de reclamantul P. L. în contradictoriu cu pârâtul C. J. B. -N. .
Cauza s-a judecat în fond la data de 14 mai 2013, concluziile reprezentantei reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, precizată conform scriptului depus la fila 10 dosar, reclamantul P. L., în contradictoriu cu pârâtul C. J. B. -N., a solicitat suspendarea Hotărârii C. ui J. B. -N. nr.30/_ privind constatarea încetării mandatului său de consilier județean.
În motivare s-a arătat că potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Se apreciază că cererea îndeplinește cumulativ cele două condiții, respectiv este un caz bine justificat în sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) si s).
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat si la nivel european, prin perspectiva acestora instanța putând acorda asemenea măsuri, in raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că "în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil că atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați".
Că hotărârea în cauză creează o îndoială serioasă în privința legalității rezultă din modalitatea în care a fost adoptată și situația de fapt, respectiv: proiectul de hotărâre a fost cuprins în ordinea de zi a ședinței ordinare a C. ui J. B. -N. din data de 6 martie 2013; pentru ordinea de zi au existat două propuneri: propunerea inițiatorului președintele Emil Radu M. și propunerea formulată de către consilierul județean Săsărman M. privind scoaterea de pe ordinea de zi a acestui proiect cu motivarea că nu îndeplinește dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
A fost supusă la vot propunerea inițiatorului care nu a întrunit numărul voturilor necesare spre a fi adoptată, au fost 26 consilieri prezenți și președintele, deci în total de 27, iar propunerea a întrunit doar 13 voturi.
Prin urmare, a fost adoptată implicit propunerea ordinii de zi cu scoaterea acestui proiect, formulată de consilier județean Săsarman M. având în vedere că acest proiect a fost scos de pe ordinea de zi, nu a putut constitui obiectul unei dezbateri pe fond și nici nu putea fi supus votului întrucât Legea nr.215/2001 nu prevede dispoziții derogatorii de la procedura validării, se apreciază că cele patru persoane care au votat ulterior acest proiect nu aveau calitatea de consilieri județeni în data de 6 martie 2013.
Intr-o atare situație, se apreciază că hotărârea atacată este nelegală, neîntrunind numărul de voturi necesar a fi adoptată, cele patru persoane neavând drept de vot, nedeținând calitatea de consilieri județeni.
Paguba iminentă: pierderea în mod ilegal a mandatului de consilier, evident că îi crează reclamantului o pagubă iminentă, constând în lipsa exercitării drepturilor pe care statutul de ales local i le conferă, cu toate consecințele ce decurg din acest statut.
In drept, s-au invocat disp. art. 14 din Legea nr.215/2004.
Pârâtul C. J. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care, în principal, a invocat excepția prematurității cererii de suspendare a actului administrativ pentru nerespectarea prev. art. 7 coroborate cu prev. art. 14 al. 1 din Legea nr.554/2004.
În motivare s-a arătat că reclamantul nu a depus nicio plângere prealabilă prin care să solicite emitentului reexaminarea actului administrativ atacat în sensul modificării sau revocării acestuia.
Mai mult, se arată că procedura prealabilă în cazul actelor administrative de constatare a încetării de drept a mandatului este obligatorie în cazul prevăzut de art. 9 alin.2 lit.b din Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, raportat la prevederile alin. 4 din același act normativ.
Cu privire la netemeinicia cererii de suspendare a Hotărârii C. ui J. B. -N. nr. 30/0_, se arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute în mod expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care condiționează admiterea cererii de suspendare a unui act administrativ de existența și, implicit, dovedirea unor "cazuri bine justificate" și a unei "pagube iminente".
Actele administrative se bucură "ab initio" de prezumția de legalitate, prezumție care poate fi înfrântă doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are însă numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Raportat la obiectul hotărârii atacate (constatarea încetării de drept a mandatului de consilier județean al reclamantului) se învederează faptul că aceasta transpune în practică un act administrativ, respectiv Raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate nr. 30437/G/II/2012 rămas irevocabil prin renunțarea la judecarea acțiunii în contencios administrativ, raport prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului P. L. .
Se apreciază că nu este lipsit de relevanță a se invoca prevederile art. 29 al.3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, prin care sunt se stipulează în mod expres faptul că "neconstatarea încetării constituie contravenție și se sancționează cu amendă....", astfel că, președintele C. ui J. B. -N. a avut obligația de a propune adoptarea măsurilor de punere în executare a raportului de evaluare a A.N.I.
În ceea ce privește paguba iminentă, se apreciază că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
In speță, paguba iminentă invocată, constând în "lipsa exercitării drepturilor pe care statutul de ales local i le conferă" este consecința juridică firească a încălcării de către reclamant a prevederilor legale referitoare la incompatibilitate.
Hotărârea C. ui J. B. -N. nr. 30/0_ nu vine decât să constate încetarea de drept a mandatului, în temeiul unui act administrativ definitiv și irevocabil, așa cum s-a menționat anterior.
Reclamantul P. L. a depus la dosar "răspuns la întâmpinare"; prin care a arătat că cele invocate de intimat sunt nefondate.
Susținerea intimatului potrivit căreia "raportat la obiectul hotărârii atacate învederăm faptul ca aceasta transpune in practica un act administrativ" lăsând să se înțeleagă că în acest context accesul la o instanța judecătoreasca este inutil nu poate fi reținută în cauza întrucât a o admite ar însemna a goli de conținut dispozițiile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 393/2004 conform cărora hotărârea consiliului poate fi atacată de consilier la instanța de contencios administrativ și în acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanțe este definitivă și irevocabilă - astfel încât excepția prematurității cererii și a lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată.
Nu este deloc de ignorat și modalitatea în care actul administrativ la care face referire intimata, respectiv Raportul ANI invocat, se pune în aplicare și nu se contestă că au fost eludate dispozițiile art. 92 alin. 4 din Legea nr.161/2003 potrivit cărora constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrative - teritoriale, reguli speciale și de strictă aplicare în ceea ce privește situația încheierii unui contract în condițiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003, reținute în sarcina reclamantului prin raport. Se mai precizează că raportul respectiv a fost atacat în contencios constituind obiect al dos. nr._ al Tribunalului B. -N.
Evident că problema dacă CJ era abilitat să pună în aplicare acest raport sau și-a depășit competentele, aspect sub care se analizează și dacă hotărârea CJ a cărei suspendare a solicitat este legală sau nu, constituie apărări de fond și instanța investită cu cerea de suspendare poate analiza, fără a prejudeca fondul, aceste aspecte pentru îndeplinirea condiției privind cazul bine justificat mai mult decât atât, în condițiile în care dispozițiile legii permit reclamantului să se adreseze instanței de contencios în vederea verificării legalității hotărârii CJ, devin aplicabile și dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la posibilitatea suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, legiuitorul având în vedere asigurarea în acest mod a dreptului la acces liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României cu privire la paguba iminentă despre care intimatul afirmă că este consecința juridică firească a încălcării de către reclamant a prevederilor legale la incompatibilitate și că hotărârea CJ a cărei suspendare a solicitat nu vine decât să constate încetarea de drept a mandatului, în temeiul unui act administrativ și irevocabil.
Se mai arată faptul că prin hotărârea CJ s-a pus în executare un act care a fost atacat în instanța de contencios, pe de o parte, iar, pe de altă parte, intimatul și-a depășit atribuțiile în punerea în executare a acestui act, întrucât dispozițiile art. 92 alin. 4 din Legea nr.161/2003 instituie competența în punerea în aplicarea a actului administrativ în favoarea prefectului, ordinul acestuia fiind singurul act legal pentru punerea în executare a raportului respectiv - evident aceste considerente urmând a fi analizate în instanța de fond.
Se mai precizează că hotărârea CJ poate fi analizată atât sub aspectul legalității acesteia, inclusiv procedura derulată în adoptare și cvorum, cât și sub aspectul temeiniciei, oportunității.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea C. ui J. B. -N. nr.30/_ ( file 37-38 dosar) s-a constatat încetarea mandatului de consilier județean al reclamantului, urmare a incompatibilității și s-a declarat vacant locul acestuia pe listele Partidului Democrat Liberal B. -N., luându-se act și de încetarea calității de membru în Comisia de administrație.
La baza emiterii acestei hotărâri au stat adresa nr.3798/_ a Instituției Prefectului jud. B.
-N., adresa nr.6499/G/II/_ a ANI - Inspecția de Integritate și referatul constatator nr.1582/1 din 2_ al președintelui C. ui J. B. -N. .
Reclamantul a formulat acțiune având ca obiect anularea hotărârii a cărei suspendare se solicită, aceasta fiind înregistrată la Tribunalul B. -N. sub nr._ - fila 13 dosar.
Examinând cu prioritate, conform art.245 și 248 C.pr.civ
., excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul C. J. B. -N.,
instanța reține că în speță sunt incidente, după cum de altfel s-a și precizat la termenul de judecată din data de_, prevederile art.15 alin.(1) din Legea nr.554/2004 :"; Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14
, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune
suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond, iar conform alin. (2) al aceluiași articol
"Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător";, fiind exclusă cerința prealabilei sesizări, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, pentru ca persoana vătămată să poată cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, reglementată de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, considerente pentru care, fiind realizată dovada înregistrării acțiunii de fond pe rolul Tribunalului B. -N. sub nr._ - fila 13 dosar, se va respinge ca neîntemeiată excepția invocată, cu mențiunea că nu poate fi primită susținerea reclamantului privind incidența art.9 alin.4 din Legea nr.393/2004 care exclude situația incompatibilității consacrată de alin.2 lit. b), devenind incidente regulile de drept comun referitoare la sesizarea instanței de contencios administrativ.
Sub aspectul verificării cerințelor impuse de legiuitor în cuprinsul art.15 cu referire la art.14 din Legea nr.554/2004, tribunalul reține că, actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului, în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul
C. ui Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către Comitetul de Miniștri din cadrul C. ui Europei la_ prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului.
Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul C. ui Europei pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor.
Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și la recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul C. ui Europei nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube.
În speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, însă instanța apreciază că acestea nu întrunesc exigențele prevăzute de art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, deoarece nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat presupune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Motivele invocate de reclamant, în sensul că cele patru persoane care au votat ulterior proiectul de hotărâre nu aveau calitatea de consilieri județeni în data de 6 martie 2013, astfel că hotărârea atacată este nelegală, neîntrunind numărul de voturi necesar a fi adoptată, cele patru persoane neavând drept de vot, nedeținând calitatea de consilieri județeni, adică pe scurt nici ordinea de zi, nici hotărârea nu au întrunit nr. de voturi necesar pentru adoptare, existând doar 13 voturi valabile din 27, precum și împrejurarea că s-ar fi eludat dispozițiile art.92 alin.4 din Legea
nr.161/2003 potrivit cărora constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrative - teritoriale, reguli speciale și de strictă aplicare în ceea ce privește situația încheierii unui contract în condițiile prevăzute de art. 90 din Legea nr.161/2003, reținute în sarcina reclamantului prin raportul ANI, raport care a fost atacat în contencios constituind obiect al dos. nr._ al Tribunalului B. -
N., nu sunt în măsură să răstoarne prezumția de legalitate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare și la contextul faptic și legal ce a precedat adoptarea hotărârii în cauză.
Astfel, în data de_, prin Sentința civilă nr.292/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, instanța, constatând nelegalitatea refuzului C. ui J. B. -N. de a valida consilierii supleanți de pe lista USL, a constatat ca fiind validați în funcția de consilier județean pe numiții Cârcu M. M., Lupșan N. Grigore, Puica V. și Szanto Arpad, conform propunerilor comisiei de validare din Raportul IC/1256/_, reținându-se îndeplinite condițiile excesului de putere, arbitrariului și ineficienței administrației.
Însă această hotărâre, deși ulterioară celei în discuție, constată nelegalitatea refuzului C. ui J. B. -N. ca urmare a pronunțării de către instanța de contencios administrativ a Sentinței civile nr._ în dosarul nr._, prin care au fost anulate hotărârile consiliului județean privind invalidarea mandatului de consilier județean a celor patru, fiind obligat totodată consiliul județean să adopte hotărâri prin care să valideze mandatele de consilier județean a numiților Cârcu M. M., Lupșan N. Grigore, Puica V. și Szanto Arpad, prima sentință reținând abuzul exercitat de cei 15 consilieri județeni care prin abținerea lor și-au încălcat obligațiile reglementate de art. 45 și art. 46 din Legea nr. 393/2004.
Pornind așadar de la situația ce a precedat lucrările consiliului județean din data de_, în cuprinsul actului în speță menționându-se că " prezenta hotărâre a fost adoptată cu un nr. de 17 voturi pentru"; , iar simpla invocare a aspectelor relative la competența constatării încetării mandatului de consilier județean ca urmare a incidenței dispozițiilor art.92 alin.4 din Legea nr.161/2003 - constatarea încetării mandatului de consilier județean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unității administrative - teritoriale, nu poate contura aparența de nelegalitate a actului atacat, deoarece pe de o parte, vizează chestiuni formale ce impun analiza de către instanța sesizată cu fondul litigiului, prin stabilirea normelor incidente ca și consecință a examinării prevederilor a două legi speciale - Legea nr.161/2003 și Legea nr.393/2004, ceea ce excede analizei sumare permisă în actualul cadru procesual, iar pe de altă parte, însăși instituția prefectului pretins competentă a înaintat adresa nr.3798/_ către consiliul județean în vederea luări măsurilor ce se impuneau pentru intrarea în legalitate a d-lui P. L., menționându-se că Raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate nr.30437/G/II/2012 a rămas irevocabil prin renunțarea la judecarea acțiunii în contencios administrativ, raport prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a reclamantului P. L., tribunalul apreciază că nu a putut fi răsturnată aparența de legalitate a hotărârii, fiind evident că doar instanța investită cu soluționarea litigiului de fond poate să tranșeze chestiunile de nuanță ale întrunirii cvorumului și competenței în emiterea/adoptarea actului administrativ obiect și al prezentei acțiuni.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită cumulativ și anume, paguba iminentă
, tribunalul apreciază că aceasta nu se impune a fi analizată
în speță, datorită faptului că nu este realizată prima condiție.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru suspendarea actului administrativ, instanța va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În temeiul art.453 alin.1 C.pr.civ, se va respinge și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât nici dovada efectuării lor nu a fost realizată până la momentul impus de art.452 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂRȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul C. J.
B. -N. .
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.30/_ emisă de C. J. B. -N. formulată de reclamantul L. P., CNP 1., domiciliat în loc. T.
, nr. 558, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul C. J. B. -N. , cu sediul în B., P. P. R., nr. 1, jud. B. -N., CUI 4347550.
Respinge, în consecință, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
