Sentința civilă nr. 418/2013. Contencios. Conflict de competenta.
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 418/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 04 septembrie 2013
Instanța constituită din: JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, conflictul de competență ivit între Tribunalul B. -Năsăud și Judecătoria Bistrița în soluționarea contestației la executare formulată de contestatoarea B. V. M., cauza privind și pe intimat A. F. P. A M. B. .
Mersul dezbaterilor, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2535 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea B. V., în contradictoriu cu intimata A.
F. P. A M. B., împotriva titlului executoriu nr. 6. și a deciziei de calcul 6. din data de_ emise de intimată, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că la data de_, a fost emisă în sarcina contestatoarei Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii (f. 5), în temeiul căreia aceasta este obligată la plata sumei de 500 lei, cu titlu de impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor și diferențe de impozit anual
de regularizat. La data de_ intimata a emis actul intitulat titlu executoriu nr. 6. iar în baza acestui act a fost demarată procedura executării silite a contestatoarei, formându-se dosarul execuțional nr. 2670818060763/2010 în care a fost emisă somația nr. 63012221080997/_ (f. 36).
Potrivit disp. art. 172 din Codul de procedură fiscală împotriva actelor de executare debitorul poate formula contestație la executare, contestație care poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Pentru actele reprezentând decizie referitoare la obligațiile de plată și titlu executoriu nr. 6. legiuitorul a prevăzut o cale separată de contestare, în cuprinsul art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, competentă a soluționa litigiile referitoare la legalitatea actelor administrativ fiscale fiind, potrivit art. 218 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în
afară de cele date în competența curților de apel, astfel că, raportat la aceste dispoziții legale și la cele menționate anterior, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea B. V. împotriva titlului executoriu nr. 6. și a deciziei de calcul 6. din data de_ emise de intimată, în favoarea Tribunalului B. -Năsăud.
Tribunalul B. -Năsăud prin sentința civilă nr.1306 din 25 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei
având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea B. V. M. în contradictoriu cu intimata A. F. P. a M. B., în favoarea Judecătoriei B. .
S-a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 21 C.pr.civ., s-a suspendat din oficiu orice altă procedură și s-a dispus trimeterea dosarului Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului negativ.
Procedând la analiza propriei competențe, tribunalul a invocat din oficiu, în ședința publică din data de_, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei
, raportat la motivele de fapt și de drept ale "contestației";, ce se impunea a fi calificată ca fiind deopotrivă la executare și la titlu, obiect al dosarului nr._
, precum și la aspectele consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2013 - mandatarul contestatoarei arătând că "își menține contestația la executare astfel cum a fost formulată și că prin contestație a înțeles să conteste și decizia de calcul întrucât aceasta face parte din titlu executoriu contestat";, apreciind că Judecătoriei B. îi aparține competența de soluționare a contestației la executare.
Analizând, prin prisma excepției invocate conform art.137 alin.1 Cpr.civ., actele dosarului, în special acțiunea introductivă aflată la filele 2-3 în dosarul nr._, precum și susținerile și precizările aduse la termenul de judecată din data de_ în același dosar,
instanța reține că asupra competenței materiale și teritoriale de soluționare a contestației la executarea silită și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal, cum este cazul în prezenta speță, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î. Curte și C. și Justiție, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civ., în sensul că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În motivarea acestei decizii, instanța supremă a subliniat distincția care trebuie făcută între "titlu executoriu fiscal";, "titlu de creanță fiscală"; și "act administrativ fiscal";, concluzionând în sensul că posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Judecătoria Bistrița a făcut trimitere la procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 218 Cod procedură fiscală, însă această procedură presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către organul competent stabilit conform art.209 Cod procedură fiscală, contestarea acestei decizii declanșând controlul jurisdicțional dat în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale
tribunalelor, potrivit art. 218 Cod procedură fiscală, cu raportare la art.1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, dezbaterea asupra admisibilității contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare nu transferă competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, acesta putând fi investit în materia administrativ fiscală în condițiile respectării procedurii sus menționate, revenind, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătoriei, ca instanță de drept comun, în considerentele aceleiași decizii pronunțate în interesul legii, anterior citată, statuându-se că "excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art.188 alin. 2 și ale art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală";.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art.158 și art.159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei B. .
Asupra prezentului conflict de competență, Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al contestatoarei, raportat la motivele de fapt și de drept formulate, vizează deopotrivă executarea propriu zisă dar și titlul care stă la baza executării silite, contestatoarea susținând, prin mandatarul acesteia, în ședința publică din data de_ că "își menține contestația la executare astfel cum a fost formulată și că prin contestație a înțeles să conteste și decizia de calcul
întrucât aceasta face parte din titlu executoriu contestat";, apreciind că Judecătoriei B. îi aparține competența de soluționare a contestației la executare.
Pentru a stabili cărei instanțe îi revine competența materială de soluționare a contestației formulate, Curtea reține că ICCJ, prin decizia nr.XIV din data de 05 februarie 2007, în recursul în interesul legii soluționat, a statuat că judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, (…), cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele deciziei amintite anterior, instanța supremă a evidențiat distincția care trebuie făcută cu prilejul soluționării unei contestații la executare între titlu executoriu fiscal, titlu de creanță fiscală și act administrativ fiscal, statuând că este posibilă contestarea titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare numai în măsura în care actul care constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
Prin urmare, procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de art. 218 Cod procedură fiscală, temei legal invocat de către instanța de trimitere, presupune soluționarea recursului administrativ prin emiterea deciziei de către organul competent stabilit conform art.209 Cod procedură fiscală, iar contestarea acestei decizii declanșează controlul jurisdicțional dat în competența instanțelor specializate reprezentate de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, potrivit art. 218 Cod procedură fiscală, cu raportare la art.1 din Legea nr. 554/2004.
Așadar, dezbaterea asupra admisibilității contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare nu transferă competența de a se pronunța asupra acestei chestiuni tribunalului de contencios administrativ, câtă vreme acesta se poate investi doar în condițiile respectării procedurii amintite mai sus,
revenind, potrivit statuărilor ICCJ, judecătoriei, ca instanță de drept comun, competența materială de soluționarea a contestației.
Și este așa și pentru că instanța supremă a stabilit că "excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal reiese din interpretarea comparativă, logică, a dispozițiilor art.188 alin. 2 și ale art. 169 alin. 4 din Codul de procedură fiscală";.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în prezenta cauză, competența materială de soluționare a contestației la executare revine judecătoriei potrivit art.399 și urm. C.pr.civ., astfel că în temeiul art.22 din același act normativ va stabili competența în favoarea Judecătoriei B. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea B. V. M. dom.în B., S. C. M., nr.7, sc.C, ap.35, jud.B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata A. F. P. A
M. B. cu sediul în B., str.1 D. nr.6-8, jud.B. -Năsăud, în favoarea Judecătoriei B. .
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. S. V. D.
red.M.S./A.C.
4 ex. - _
