Sentința civilă nr. 606/2013. ANI. Conflict de interese/incompatibilitate
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 606/2013
Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -M. ION GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I. R., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE I., având ca obiect conflict de interese.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au avut loc la data de_, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de_ și ulterior pentru data de azi, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul
M. I. R., a chemat în judecată A. N. DE I. (A.N.L), prin care a solicitat anularea in totalitate, ca netemeinic si nelegal a raportului de evaluare nr. 41566/G/II/_ întocmit de către d-na D. Mituțoiu, inspector de integritate in cadrul Agenției Naționale de I. (ANI), primit prin posta la data de_ prin care s-a constatat ca in perioada 2010 - prezent, in timpul exercitării mandatului de consilier local in Consiliul Local al municipiului B.
s-a aflat in stare de incompatibilitate deoarece a deținut simultan funcția de consilier local si funcția de director juridic - comunicare la S.C. Vital S.A., operator regional specializat in furnizarea de servicii publice de alimentare cu apa si de canalizare. Apreciază că raportul de evaluare este netemeinic si nelegal pentru doua motive:
S.C. VITAL S.A. B. M., unde își desfășoară activitatea in calitate de director al direcției juridice - comunicare, nu este o societate comerciala de interes local înființata sau aflata sub autoritatea consiliului local al municipiului B. M., cum a reținut ANI in raportul de evaluare, ci o societate
înființata si aflata sub autoritatea Asociației de Dezvoltare Intercomunitara - ADI Maramureș, structura de cooperare cu personalitate juridica de drept privat si statut de utilitate publica constituita prin asocierea unor unități administrativ teritoriale (printre care si municipiul B. M. ) care i-au transferat dreptul de a gestiona serviciile publice de alimentare cu apa in județul Maramureș, inclusiv dreptul de a delega gestiunea acestora.
In calitate de director al direcției juridice - comunicare din cadrul S.C. VITAL S.A. B. M. nu a exercitat atribuții de conducere ale societății delegate de consiliul de administrație, ci doar atribuții de serviciu specifice acestui compartiment stabilite prin fisa postului, astfel ca nu-i sunt aplicabile prevederile legale cu privire la "directori" ai societăților comerciale pe acțiuni (reglementate de art. 143 alin (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, cu
modificările si completările ulterioare), funcției sale fiindu-i incidente dispozițiile art. 143 alin. (5) din L 31/1990.
In consecința, din moment ce societatea la care își desfășoară activitatea nu a fost înființata si nu se afla sub autoritatea consiliului local B. M., iar in exercitarea funcției de director al direcției juridice - comunicare nu îndeplinesc atribuții de conducere a societății delegate de consiliul de administrație, in mod greșit Inspecția de I. din cadrul ANI a apreciat că se află în stare de incompatibilitate, potrivit art. 88 alin (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
In argumentarea motivelor invocate, arată următoarele:
S.C. VITAL S.A., entitatea economica unde își desfășoară activitatea profesionala, este un "operator regional" (așa cum este definit din anul 2008, cf. pct. 4 din OUG 13/2008 pentru modificarea si completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 si a Legii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006) specializat si licențiat in furnizarea serviciilor de apă si canalizare care operează, in prezent, in 18 unități administrativ teritoriale din județul Maramureș.
S.C. VITAL S.A. este organizata si funcționează ca o societate comerciala pe acțiuni:
înființată in anul 2005 de 11 unități administrativ teritoriale;
aflata sub autoritatea Asociației de Dezvoltare Intercomunitara - ADI Maramureș cu care a încheiat in data de_ Contractul de Delegare a Gestiunii Serviciilor P. e de Alimentare cu Apa si de Canalizare in județul Maramureș aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a ADIL Maramureș nr. 15/2008. Prin acest contract s-a atribuit direct societății furnizarea/prestarea serviciilor de apa canalizare si exploatarea infrastructurii aferente in cele 11 unități administrativ-teritoriale din județul Maramureș care au participații începând cu anul 2005 la capitalul social al S.C. Vital S.A. Aceasta atribuire directa a putut fi efectuata numai in condițiile legii, adică respectând prevederile legislației incidente, adică punctul 32 din O.U.G. 13/2008 care dispune: "Art. 31 ind. 1. - (1) Prin excepție de la prevederile art. 30 alin. (8), Contractul de delegare a gestiunii serviciilor, definit potrivit prevederilor art. 30 alin. (6) din prezenta lege, se atribuie direct: a), operatorilor regionali înființați de unitățile administrativ teritoriale, membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitara cu obiect de activitate serviciile de utilități publice.
Atribuirea directa a contractelor de delegare a gestiunii se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative:
a), unitățile administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitare cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, in calitate de actionar/asociati ai operatorului regional, prin intermediul asociației sau, dupa caz unitatea administrativ teritoriala, in calitate de acționar/asociat unic al operatorului, prin intermediul adunării generale a acționarilor si a consiliului de administrație, exercita un control direct si o influenta dominanta asupra deciziilor strategice si/sau semnificative ale operatorului regional/operatorului in legătura cu serviciul furnizat/prestat, similar celui pe care-1 exercita asupra structurilor proprii in cazul gestiunii directe.
c). capitalul social al operatorului regional, respectiv al operatorului, este deținut in totalitate de unitățile administrativ teritoriale membre ale asociației, respectiv de unitatea administrativ teritoriala; ... ".
ADI Maramureș isi exercita autoritatea asupra S.C. Vital S.A. prin dreptul de control, respectiv de monitorizare a activității societății, cât si prin drepturile speciale pe care le are in controlul direct si in influenta dominanta asupra deciziilor strategice si/sau semnificative ale operatorului, drepturi speciale pe
care le exercita anterior luării unor hotărâri de către AGA S.C. Vital S.A., prin avizarea acestora, avize care sunt anterioare si obligatorii.
Reclamantul mai arată că ADI Maramureș este o structura de "cooperare cu personalitate juridica de drept privat si statut de utilitate publica recunoscut prin efectul legii" si căreia unitățile administrativ teritoriale membre i-au acordat, prin mandat, dreptul de a delega gestiunea serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare transferate in responsabilitatea acesteia (conform punctului 13 alin. (2) si alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2008). ADI Maramureș este continuatoarea in drepturi si obligații a fostului organism identic ca scop, atribuții, competente si responsabilități - ADIL Maramureș, (denumirea fiind modificata după apariția actului normativ special care sta la baza organizării si funcționarii acestor structuri asociative, H.G. nr. 855/2008; pana in acel moment organizarea si funcționarea acestor asociații avea ca temei legal O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații si fundații cu modificările si completările ulterioare), având ca scop reglementarea, înființarea, organizarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea si gestionarea in comun a serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare pe raza de competenta a unităților administrativ-teritoriale membre.
Este de remarcat, de asemenea, ca oricare asociat din ADI Maramureș are in luarea deciziilor un vot egal, iar in anumite împrejurări este necesar, pentru valabilitatea hotărârii ADI obținerea voturilor unanimității membrilor.
Rezulta ca S.C. Vital S.A. (cu statut juridic, sub aspectul entităților fondatoare, neschimbat din anul 2005 până in prezent) nu intra in categoria de
"societăți comerciale de interes local infinitate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv" circumstanța reglementata de art. 88 (1) lit. d. din Legea nr. 161/2003, temei legal invocat de către Inspecția de I. din cadrul Agenției Naționale de I. in documentul contestat.
Prin urmare, este adevărat că reclamantul deține funcția de consilier local in cadrul Consiliului Local B. M., cât si cea de director juridic - comunicare la S.C. Vital S.A. Face, insa, precizarea, foarte importanta, ca societatea la care își desfășoară activitatea a fost înființata in anul 2005 de 11 unități administrativ teritoriale prin aport la capitalul social al SC Vital SA si se afla sub autoritatea ADI Maramureș si nicidecum o societate înființata de Consiliul Local B. M. sau aflata sub autoritatea sa.
S.C. VITAL S.A. B. M., unde își desfășoară activitatea profesionala, este o întreprindere publica care aplica in mod obligatoriu, in ceea ce privește desemnarea administrației si conducerii societății, prevederile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernant corporativa a întreprinderilor publice. Asa cum prevede, la art. 25, actul normativ inainte invocat, unde acesta nu dispune se aplica prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicata cu modificările si completările ulterioare.
Organizarea si funcționarea societății (structura organizatorica, raporturile ierarhice) competentele si responsabilitățile angajaților sunt reglementate prin actul constitutiv, regulamentul de organizare si funcționare, contractul de mandat al directorului general, deciziile directorului general, contractul individual de munca si fisele posturilor.
In structura statului de funcții al societății exista 2 categorii de posturi cu denumirea tehnica de "director", diferențiate de conținutul competentelor, atribuțiilor, îndatoririlor si responsabilităților îndeplinite de titularii acestora: directorul general si directorii direcțiilor de specialitate.
Directorul general este desemnat de Consiliul de Administrație (art. 2 din Hotărârea Consiliului de Administrație al S.C. VITAL S.A. nr. 7/_ ) in
aceasta funcție, si căruia i se deleagă conducerea societății specificându-se ca se va perfecta cu acesta un contract de mandat, in care sunt prevăzute in mod concret toate atributele de conducere încredințate (art. 2.2 si art. 4 din contractul de mandat - anexez copie certificata), acelea pe care legea si actul constitutiv permit sa fie delegate. Aceasta întrucât, potrivit art. 152 alin. (1) si alin (2) coroborat cu art. 137 ind. 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, directorii (si numai directorii, adică acele persoane cărora li s-a încredințat conducerea societății, in sensul celor dispuse de art. 143 alin. (1) din aceeași Legea nr. 31/1990) nu pot încheia cu societatea un contract de munca, aceștia perfectând cu societatea contract de mandat.
In cadrul S.C. VITAL S.A. exista o conducere de tip unipersonal (si nu una de tip colegial - echipa manageriala/comitet director), raporturi de subordonare a directorilor direcțiilor de profil numai fata de directorul general, exercitarea tuturor atribuțiilor de conducere a societății realizându-se exclusiv de către directorul general, stări de drept si de fapt evidențiate in:
organigrama societății;
statutul S.C. VITAL S.A.;
regulamentul de organizare si funcționare al societății;
fisa postului directorului general, singura din societate semnata de reprezentantul Consiliului de Administrație;
neemiterea, la nivelul societății, a unor documente cu caracter juridic (decizii ale directorului general) prin care se deleagă atribuții de conducere.
Directorii de direcții (denumirea tehnica a unor structuri funcționale din cadrul organigramei S.C. VITAL S.A. sunt nominalizați de Consiliul de Administrație la propunerea directorului general, si au atribuții de serviciu stabilite de directorul general si care sunt cuprinse in fisele posturilor respective.
Printre directorii de direcții, reclamantul, ca si director al direcției juridice-comunicare, este titular al unei funcții care nu implica exercitarea nici unor atribuții de conducere ale societății, pe care nici nu le deține. De altfel, își desfășoară activitatea ca si orice alt angajat căruia nu i-au fost delegate atribuții de conducere de către Consiliul de Administrație si nici de cel care le deține (directorul general) in temeiul unor raporturi juridice specifice relațiilor de munca, pe baza unui contract individual de munca. Atribuțiile, competentele, îndatoririle si responsabilitățile îi sunt stabilite de directorul general si sunt incluse in fisa postului, prin specificul acestora nefiind atribuții de conducere a societății.
Având in vedere considerentele de fapt si de drept anterior enunțate, prevederile legale incidente cauzei si ca mijloace de proba înscrisuri, apreciază că funcția pe care o deține la S.C. VITAL S.A. B. M., cea de director juridic comunicare nu este una de director in sensul celor prevăzute de art. 143 alin.
(1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile cu modificările si completările ulterioare, republicata ("Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general."), funcției pe care o deține aplicându-i-se prevederile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (" In întelesul prezentei legi, director al societății pe acțiuni este numai aceea persoana căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, in conformitate cu alin. (1). Orice alta persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societății, este exclusa de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire Ia directorii societății pe acțiuni"). O prevedere imperativa a legii de care ANI nu a ținut cont.
De asemenea, nici delegarea de atribuții de conducere a S.C. VITAL S.A. dinspre titularul acestora (director general) către persoana acestuia nu s-a produs, neexistând in documentele societății acte juridice (decizii ale directorului general) emise cu acest conținut.
Este relevant, in același timp, ca imprejurarea reglementata de prevederile art 88 (1) lit d din Legea 161/2003 cu modificările si completările ulterioare vizează numai pe titularii funcțiilor înzestrate cu atribuții de conducere a entităților economice aflate in subordinea autorităților administrației publice locale. Legiuitorul, prin prevederile normei juridice anterior amintite, definește funcțiile care generează starea de incompatibilitate a aleșilor locali:
Funcții - "președinte", "vicepreședinte", "asociat", "administrator", "membru al consiliului de administrație" - prin care, in mod direct, se exercita atributele de conducere a entităților economice aflate in subordinea autorităților administrației publice locale, atribute de conducere care deriva din insasi esența si rolul Consiliului de Administrație, cel de organ de conducere al societăților comerciale, înzestrat, la rândul lui, de lege cu aceste prerogative,
Funcții - "director general"," manager", "director" - prin care se exercita atribuții similare funcțiilor anterior precizate, funcții de conducere delegate către titularii acestora de către Consiliile de Administrație.
Numai cei care dețin (in mod direct sau prin delegare) si exercita conducerea unei societăți comerciale au capacitatea legala de a lua decizii in numele si pe seama societăților comerciale.
Astfel, cei care nu se încadrează in cele doua categorii de funcții înainte enunțate consider ca nu fac obiectul aplicării dispozițiile art. 88 (1) lit. d din Legea nr. 161/2003.
Aceste aspecte le consideră esențiale pentru încadrarea funcției de "director" intre cele care generează starea de incompatibilitate.
Termenul de "director" nu poate fi considerat "generic, cu inteles mai larg" (asa cum, in mod cu totul nefondat si netemeinic, este explicat si interpretat in raportul de evaluare, la pagina 5; de altfel, aceasta este singurul argument al ANI in elaborarea deciziei din raportul de evaluare). Înțelesul lui poate sa fie numai cel rezultat din textele legale in vigoare, adică art. 143 alin (1) si alin (5) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicata, cu modificările ulterioare. De altfel ANI recunoaște ca "folosirea si interpretarea acestor termeni (director general, director) este valabila doar in înțelesul Legii nr. 31/1990". (pagina 6 din raportul de evaluare). Se afirma in același timp, in aceeași fraza ca susținerile pe care le-a prezentat (având ca temei art. 143 alin.
(1) si alin. (5) din Legea nr. 31/1990) "nu au suport legal". Surprinzător se si recunoaște valabilitatea si aplicarea singurului act normativ care definește in mod inechivoc, clar termenul de director al unei societăți comerciale, dar in același timp se considera, in mod cu totul eronat, ca nu se aplica Legea nr. 31/1990.
In susținerea punctului de vedere, reclamantul a prezentat opinia autorilor I. Schiau si Titus Prescure, profesori de drept comercial, privind funcțiile de directori ai societăților comerciale in compendiul "Legea societăților comerciale nr. 31/1990 - Analize si comentarii pe articole, editura Hamangiu 2007."
"... Utilizarea sintagmei legale referitoare la delegarea "conducerii societății" nu este întâmplătoare, ci evidențiază un grad de generalitate a puterilor delegate si care vizează ansamblul managementului societății. Aceasta precizare este utila pentru a distinge intre acei directori cărora li s-au delegat asemenea atribuții de conducere generala, la nivelul societății si acele persoane
care exercita atribuții limitate de conducere, la nivelul unui departament sau compartiment al societății comerciale, atribuții ce le revin nu ca efect al delegării reglementate de acest articol al LSC (Legea nr. 31/1990), ci prin natura funcției lor. Potrivit LSC, prin director al societății pe acțiuni se înțelege exclusiv acea persoana căreia i s-au delegat atribuții de conducere a societății. Orice alta persoana care poarta denumirea de director, dar căreia nu i s-au delegat asemenea atribuții de conducere nu este supusa obligațiilor si răspunderilor speciale ale directorilor societății pe acțiuni si nici nu poate exercita atribuții de conducere, Înseamnă ca societatea pe acțiuni va putea avea doua categorii de directori: directori ai societății pe acțiuni, cărora li s-au delegat atribuții de conducere a societății si directori care, desi exercita anumite atributiilimitate de conducere, nu beneficiază de o asemenea delegare de atribuții conferita de consiliul de administrație." (extras paginile 444 - 445.)
"Este de notat ca LSC, in art. 143, definește noțiunea de directori ai societății pe acțiuni (acea persoana căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății), facand distincție intre aceștia si alte persoane care ar putea purta aceasta titulatura de directori, intr-un inteles tehnic al expresiei. In practica, atunci cand delegarea conducerii societății se face către un singur director, activitatea acestuia se organizează potrivit dispozițiilor contractului de mandat încheiat de acesta cu societatea si, in completare, potrivit hotărârilor adunării generale sau deciziilor consiliului de administrație; atunci cand societatea este condusa de o pluralitate de directori, activitatea acestora prezintă un grad de complexitate mai mare iar organizarea acestei activități implica o ierarhizare a competentelor sau instituirea unui mecanism colectiv de conducere, aspecte care justifica, mai degrabă, redactarea unui regulament de organizare si funcționare a directorilor societății." (extras paginile 446 - 447).
"Dupa caz, numele reprezentanților poate fi cel al președintelui consiliului sau/si al altor administratori, atunci cand consiliul păstrează competentele de conducere a societății sau cel al directorului general sau/si al altor directori, atunci cand conducerea societății a fost delegata acestora." (extras pagina 451).
Pe cale de consecința, argumentând in fapt, in drept si doctrinar, consideră că nu sunt indeplinite cumulativ condițiile stipulate de prevederile art. 88 (1) litera d) din Legea 161/2003 cu modificările si completările ulterioare si apreciază că nu exista o stare de incompatibilitate in ceea ce îl privește referitor la exercitarea simultana a atribuțiilor de director juridic comunicare la
S.C. VITAL S.A. si cea de consilier local al Municipiului B. M. .
Prin întâmpinarea formulată A. N. de I.
a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de A. N. de I. la data de_ .
În motivare arată că incompatibilitatea privind aleșii locali este reglementată de prevederile Legii 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției, astfel:
La data de_, A. N. de I., în temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, s-a sesizat din oficiu în lucrarea nr. 9834/A/11/_ cu privire la faptul că R. I.
M., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului B. M., Județul Maramureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților.
In conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din același act normativ
"Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind
averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe Jurata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora";.
Activitatea de evaluare privind nerespectarea regimului juridic a incompatibilităților s-a efectuat pentru perioada_, data validării mandatului de consilier local, până în prezent.
Sub aspect procedural au fost îndeplinite prevederile Legii nr. 176/2010 în ceea ce privește informarea persoanei evaluate, R. Ion M. fiind informat prin intermediul unei scrisori recomandate despre declanșarea activității de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților, în perioada exercitării funcției publice.
Conform prevederilr art. 20 din Legea nr. 176/2010 procedura de informare a fost îndeplinită, R. I. M. fiind informat prin intermediul unei scrisori recomandate că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, precum și cu privire la dreptul de a prezenta date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. Informarea înregistrată sub nr. 23045/G/II/_ a fost transmisă la domiciliul persoanei evaluate prin scrisoare recomandată, confirmare de primire fiind semnată la data de_ .
Persoana evaluată s-a prezentat la sediul Agenției însoțită de avocat, cu această ocazie fiind întocmit procesul-verbal nr. 25784/G/l 1/_, și a depus un punct de vedere.
In raport de cele susmenționate rezultă că raportul de evaluare nr. 41566/G/II/_ din data de_, a fost întocmit pe baza procedurii prevăzute de 21 alin (3) din Legea 176/2010, în considerarea tuturor celorlalte dispoziții legale incidente.
S.C. VITAL S.A. B. M. i-a comunicat prin adresa nr. R4l50/_, hotărârea consiliului de administrație nr. 7/_, respectiv decizia directorului general nr. 10/_ de numire a acestuia în funcția de director juridic comunicare.
Conform răspunsului nr. 269223/_ emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în perioada evaluată nu a deținut/deține calitatea de asociat/administrator în nicio societate comercială.
Persoana evaluată a fost validată în funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului B. M. prin hotărârea nr. 336/_ .
Prin decizia directorului general al S.C. VITAL S.A. B. M. nr. 10/_
R. loan Miele a fost numit în funcția de director juridic comunicare.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație al S.C. VITAL SA nr.7/_ a fost reconfirmat în funcția de director juridic comunicare
SC Vital B. M., conform actului cosntitutiv a fost înființată prin HCL B.
M. nr. 131/1997 ca o societate pe acțiuni. Obiectul de activitate este reprezentat de servicii de alimentare cu apă și canalizare.
Susținerile persoanei evaluate conform cărora numai directorul general este funcție de conducere, iar funcția de director juridic comunicare este doar o denumire tehnică, care nu implică atribuții de conducere a societății, nu au suport legal, folosirea și interpretarea acestor termeni este valabilă doar în înțelesul Legii nr. 31/1990.
Pentru cele de mai sus, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată și să se constate ca fiind temeinică și legală evaluarea efectuată de
A. N. de I. privind starea de conflict de interese în care s-a aflat aceasta.
Prin răspunsul la întâmpinare formulată intimatul Miele I. R.
, a arătat următoarele:
Prin întâmpinarea depusă, pârâta A. N. de I. (A.N.I.) nu a formulat excepții procesuale fata de contestația lui si nu a răspuns la argumentele in fapt si in drept invocate de acesta, dar a depus in probațiune
actele care au stat la baza întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a persoanei acestuia, raport despre care a apreciat ca a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale si, in consecința, a solicitat respingerea contestației.
Având in vedere poziția paratei, solicită admiterea contestației si anularea in totalitate a raportului de evaluare nr. 41566/G/II/_, întocmit de către
A. N. de I. (A.N.I.) pentru următoarele considerente:
S.C. VITAL S.A. B. M., unde și-a desfășurat activitatea in calitate de director al direcției juridice - comunicare, nu este o societate comerciala de interes local înființata sau aflata sub autoritatea consiliului local al municipiului B. M., cum a reținut in mod greșit ANI in raportul de evaluare, ci o societate înființata si aflata sub autoritatea Asociației de Dezvoltare Intercomunitara - ADI Maramureș, structura de cooperare cu personalitate juridica de drept privat si statut de utilitate publica constituita prin asocierea unor unități administrativ teritoriale (printre care si municipiul B. M. ) care i- au transferat dreptul de a gestiona serviciile publice de alimentare cu apa in județul Maramureș, inclusiv dreptul de a delega gestiunea acestora. S.C. VITAL
S.A. funcționează inca din anul 2005 ca un operator regional cu statut corespunzător, deci nu ca "... o societate comerciala de interes local înființata sau aflata sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv", (art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003)
In calitate de director al direcției juridice - comunicare din cadrul S.C. VITAL S.A. B. M. nu a exercitat atribuții de conducere ale societății delegate de consiliul de administrație ci doar atribuții de serviciu specifice acestui compartiment, stabilite prin fisa postului. Astfel ca nu-i sunt aplicabile prevederile legale cu privire la "directori" ai societăților comerciale pe acțiuni (reglementate de art. 143 alin (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, cu modificările si completările ulterioare), funcției sale fiindu-i incidente dispozițiile art. 143 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, norma juridica invocata ca temei legal de către A.N.I. in stabilirea stării de incompatibilitate a intimatului nu conține in cuprinsul ei instituția "operator regionar (statut pe care il are S.C. VITAL S.A. inca din 2005) ca element constitutiv al acestei incompatibilități legale. Aceasta norma legala, care reglementează incompatibilități ale aleșilor legali, constând intr-o restrângere de drepturi pentru aceștia si sancțiuni pentru nerespectarea lor, este de stricta interpretare si aplicare, interpretul legii neavand dreptul sa le extindă la situații de fapt si de drept apărute ulterior adoptării Legii nr. 161/2003, asa cum in mod nelegal a procedat A.N.I. in analiza stării sale de incompatibilitate. De altfel, interpretului legii îi este
interzis sa completeze "lacunele legii", si a o aplica pentru identitate de rațiune si la alte situații analoage, neprevăzute de lege, asa de altfel cum dispune art. 10 din Noul Cod Civil.
In argumentarea motivelor invocate a arătat următoarele:
La apărările privind faptul ca S. C. VITAL S.A. nu este o societate de interes local sau aflata sub autoritatea consiliului local sau județean, susțineri expuse in contestație la pag. 2,3,4, mai adaugă si următoarele:
Din analiza prevederilor art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 1 alin. 2, art. 11, art. 36 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 cu modificările si completările
ulterioare -republicata, art. 2 lit. h din Legea nr. 51/2006 cu modificările si completările ulterioare — republicata (texte legale incidente in materie), rezulta ca legiuitorul operează in clasificarea societăților comerciale dupa criteriul interesului pe care acesta il reprezintă, local, județean sau statal, interes care se suprapune cu competenta teritoriala de activitate. Competenta acestor societăți se suprapune, cel mult cu competenta din punct de vedere teritorial a autorităților publice care înființează aceste societăți comerciale, competente peste care acestea nu pot dispune si care se exercita in limitele teritoriale ale unității administrativ teritoriale pe care o administrează si conduc.
Insa, prin Legea nr. 51/2006, cu modificările si completările ulterioare, legiuitorul operează si cu noțiunea de operator regional, ca o societate cu capital integral al unora sau al tuturor unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitara, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice»
Aria de deservire a acestor operatori regionali coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitare, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice si care au contribuit la constituirea capitalului social al acestuia, ceea ce in mod evident depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant.
Instituția juridica a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apa si canalizare este distincta de instituția juridica a societății de interes local sau județean, privita prin prisma arealului de deservire al operatorului Tot ceea ce depășește din acest punct de vedere unitatea administrativ teritoriala are caracter regional
In speța, S.C. VITAL S.A. funcționează ca operator regional si cu statutul corespunzător inca din anul 2005, furnizand/prestand servicii de apa canalizare in sistem regional inca de la infiintare in 11 unități administrativ teritoriale, iar in prezent in 18 unități administrativ teritoriale (deci furnizarea/prestarea regionala a serviciilor de apa canal s-a efectuat si in perioada_ - prezent, interval de timp in care A.N.I. apreciază starea mea de incompatibilitate).
De asemenea, in conformitate cu responsabilitățile legale si contractuale ale S.C. VITAL S.A. in calitate de operator regional, societatea implementează programul de investiții "Extinderea si reabilitarea infrastructurii de apa si apa uzata in județul Maramureș " care face parte din Programul Operațional Sectorial de Mediu pentru asistenta structurala prin Fondul European De Dezvoltare Regionala si Fondul de Coeziune in conformitate cu obiectivul Convergenta din România. Arată că operatorii regionali sunt singurii eligibili in accesarea fondurilor europene pentru investiții in domeniul serviciilor de alimentare si de canalizare.
Apreciază, de asemenea, ca este irelevant statutul S. C. VITAL S.A. sub aspectul sau teritorial la data infiintarii sale (prin HCL B. M. nr. 131/1997). Ceea ce prezintă relevanta in analiza stării mele de incompatibilitate este statutul societății la momentul conduitei evaluate de inspectorii A.N.I
Pe cale de consecința, S.C. VITAL S.A. B. M. nu poate fi calificata ca o societate comerciala de interes local in sensul normei prevăzute de art. 88 alin
(1) Ut. d, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilități.
Intimatul la S.C. VITAL S.A., nu deținea funcția de director deoarece nu îndeplinea condițiile impuse de art. 143 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 - legea societăților, cu modificările ulterioare - republicata. Acest act normativ este singurul din legislația româneasca in vigoare care reglementează instituția
"director" al unei societăți comerciale pe acțiuni, fiind sediul materiei si unicul text legislativ de referința, aplicabil in toate împrejurările, fara excepție.
Funcția sa, de director juridic comunicare, se încadrează, in raport de conținutul ei cu toate competentele, atribuțiile, obligațiile si responsabilitățile stabilite de directorul general in fisa postului, de poziția postului in ansamblul relațiilor ierarhice la nivelul societății, de absenta in portofoliul de competente a acestuia a prerogativelor de conducere a societății (delegate de consiliul de administrație in totalitatea lor directorului general), de existenta unui contract individual de munca intre societate (in calitate de angajator) si persoana sa (in calitate de angajat) si nu a unui contract de mandat - specific si obligatoriu doar pentru directori, in prevederile art. 143 alin. 5 din L31/1990.
In concluzie, considerând ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale incompatibilității prevăzute de art. 88 alin. 1 lit. d din Legea 161/2003, solicită anularea raportului de evaluare nr. 41566/G/II/_ întocmit de A. N. de I. .
Analizând materialul probator administrat în cauză, curtea reține următoarele:
În fapt
, astfel cum reiese din contractul individual de muncă nr. 741 (f. 27), reclamantul M. I. R. a fost angajat al SC VITAL SA începând cu data de_, inițial îndeplinind funcția de jurisconsult la Biroul Personal Salarizare.
Prin Decizia nr. 10/_ a directorului general al SC VITAL SA B. M. (f. 30), reclamantul a fost numit în funcția de director la direcția juridică - comunicare începând cu data de_ .
Astfel cum reiese din Hotărârea nr. 336/_ Consiliului Local al Municipiului B. M. (f. 92-93), la data emiterii acestei hotărâri a fost validat mandatul de consilier local al reclamantului, ca urmare a încetării de drept,
înainte de expirarea duratei normale a mandatului, a calității de consilier local a unei alte persoane.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 207/_ a Consiliului Local al Municipiului B. M., s-a procedat la validarea mandatului consilierilor din cadrul acestui consiliu, unul dintre consilierii locali validați fiind reclamantul
I. R. .
Prin Hotărârea nr. 7/_ a Consiliului de Administrație al SC VITAL SA B. M. (f. 26), reclamantul M. I. R. a fost reconfirmat în funcția de director juridic comunicare al acestei societăți.
La data de_, prin raportul de evaluare nr. 41566/G/II/_ emis de Inspecția de I. din cadrul Agenției Naționale de I. (f. 9-12), s-a concluzionat că M. I. R. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada_ până în prezent, întrucât a deținut simultan atât funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului B. M., cât și funcția de director juridic comunicare la SC VITAL SA, societate comercială înființată de consiliul local, încălcând dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003.
În drept
, potrivit art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Curtea reține că reclamantul a înțeles să conteste concluziile raportului de evaluare nr. 41566/G/II/_ sub două aspecte, respectiv primul în ceea
ce privește aprecierea privitoare la împrejurarea că SC VITAL SA B. M. ar fi o societate comercială de interes local, înființată sau aflată sub autoritatea consiliului local al municipiului B. M., iar, cel de-al treilea, referitor la reținerea în cuprinsul raportului de evaluare a calității de director a reclamantului, în sensul de exercitare de atribuții de conducere ale societății delegate de consiliul de administrație.
În ceea ce privește primul aspect, instanța reține că susținerile reclamantului în sensul că SC VITAL SA B. M. nu este o societate comercială de interes local, înființată sau aflată sub autoritatea consiliului local al municipiului B. M., sunt în parte întemeiate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. g din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, organismele prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local sau județean, ca denumire generică, include:
instituțiile publice și servicii publice înființate și organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare instituții și servicii publice de interes local sau județean;
societățile comerciale și regii autonome înființate sau reorganizate prin hotărâri ale autorităților deliberative, denumite în continuare societăți comerciale și regii autonome de interes local sau județean;
asociațiile de dezvoltare intercomunitară;
furnizorii de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condițiile prevăzute de lege;
asociațiile, fundațiile și federațiile recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condițiile legii;
operatorii de servicii comunitare de utilități publice locale sau județene.
Astfel cum reiese din cuprinsul acestor dispoziții legale, legiuitorul a înțeles să realizeze, în cuprinsul Legii nr. 215/2001, o distincție între societățile de interes local și cele de interes județean, criteriul de distincție între aceste două tipuri de societăți cu care operează legiuitorul fiind acela al rangului autorității deliberative, respectiv în situația unităților administrativ teritoriale precum comunele sau orașele, societățile vor fi de interes local, iar în ipoteza unui județ, societățile vor avea calitatea de a fi de interes județean.
În același sens sunt și dispozițiile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, care arată că, în exercitarea competentelor și atribuțiilor ce le revin în sfera serviciilor de utilități publice, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri în legătură cu participarea unităților administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, având ca obiectiv furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice de interes local, intercomunitar sau județean, după caz.
Astfel cum se observă, și în cuprinsul acestui act normativ legiuitorul a înțeles să păstreze distincția realizată anterior între interesul local și cel
județean.
Ori, dispozițiile care se rețin că ar fi fost încălcate de către reclamant, respectiv art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, operează cu noțiunea de societăți comerciale de interes local, noțiune care nu este definită în cuprinsul acestui act normativ, astfel că se constată că interpretarea acestui concept trebuie să se realizeze după sensul său comun, astfel cum este utilizat în cuprinsul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, mai sus arătat.
În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, în cadrul soluțiilor legislative preconizate, trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua
reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun
, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.
Prin urmare, întrucât în cuprinsul Legii nr. 161/2003 nu s-a făcut nicio referire cu privire la înțelesul noțiunii de societate comercială de interes local, iar la constituirea SC VITAL SA a luat parte și Județul Maramureș, alături de mai multe unități administrativ-teritoriale situate administrativ pe raza județului Maramureș, se constată că această societate este de interes județean în sensul Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, cerința, prevăzută în art. 88 alin. 1 lit. d, ca societatea, la activitatea căreia consilierului local îi este interzisă participarea în calitate de director, să fie de interes local nefiind
îndeplinită în cauză.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cum că această societate nu ar fi sub autoritatea consiliului local al municipiului B. M., ci al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Maramureș, curtea reține că aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Sub acest aspect, trebuie reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. h din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, operatorul regional este operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Operatorul regional se înființează în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare
intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, inclusiv prin modificarea actelor constitutive ale operatorilor existenți subordonați autorităților administrației publice locale, in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
Ori, astfel cum reiese din cuprinsul acestor dispoziții legale, operatorul regional se poate înființa ca urmare a existenței unei hotărâri în acest sens a autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale, iar nu a unei decizii a asociației de dezvoltare intercomunitară în care sunt membre aceste unități administrativ-teritoriale. Împrejurarea că la capitalul social al unei astfel de societăți pot participa numai unități administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice nu este de natură să conducă la concluzia că această societate este subordonată acestei asociații de dezvoltare intercomunitară, cu atât mai mult cu cât legea recunoaște posibilitatea ca la capitalul social al societății operator regional să participe numai una sau unele dintre unitățile administrativ-teritoriale membre ale asociației în cauză, nefiind obligatorie participarea tuturor asociaților.
Prin urmare, având în vedere aceste prevederi legale, precum și luând în considerare împrejurarea că, potrivit celor menționate în contractul de societate și actul constitutiv-reactualizat al SC VITAL SA depuse la dosar la filele 37-42, respectiv filele 13-16, acționari la această societate pe acțiuni sunt Județul Maramureș, Municipiul Maramureș, precum și orașele B. Sprie, Borșa, Cavnic, Sighetu Marmației, Șomcuta M., Tautii Magheraus, Târgu Lăpuș, Seini, Vișeu de Sus, nu se poate reține că sunt întemeiate susținerile reclamantului în sensul că această societate se află sub autoritatea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Maramureș.
Mai mult, împrejurarea că între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Maramureș și SC VITAL SA a intervenit, la data de_, un contract de delegare exclusivă a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, care a conferit operatorului dreptul exclusiv de a furniza serviciile publice de
suplimentare cu apă și de canalizare pe aria de competență teritorială a unităților administrativ-teritoriale membre, iar asociației competența generală de exercitare a controlului economic, financiar și tehnic asupra operatorului, în scopul evaluării respectării în teren și în evidențele reale ale operatorului ale obligațiilor ce îi revin (f. 51-57), nu este de natură să conducă la concluzia că această societate nu ar fi sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului B.
M., ci exclusiv sub cea a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Maramureș.
Dimpotrivă, Consiliul Local al Municipiului B. M. exercită o dublă autoritate asupra SC VITAL SA, atât în calitatea sa de acționar al acestei societăți, calitate care nu s-a probat că ar fi fost transmisă, cât și în calitatea sa de membru al Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Maramureș, care acționează în numele și în interesele membrilor săi, având un drept de control asupra societății în cauză, ca urmare a încheierii contractului de delegare mai sus menționat.
Referitor la cel de-al doilea aspect invocat de către reclamantul M. I. R.
, curtea reține că, potrivit art. 143 alin. 1 și 4 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general, în cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară, delegarea conducerii societății în conformitate cu alin. (1) fiind obligatorie.
Totodată, conform alin. 5 al aceluiași articol, în înțelesul acestei legi, director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1), orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, fiind exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.
În legătură cu aceste dispoziții legale, curtea reține, în ceea ce privește susținerile pârâtei privitoare la inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 a societăților comerciale, că textul legal în baza căruia s-a constatat prezumtiva stare de incompatibilitate a reclamantului, respectiv dispozițiile art.
88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, precum și celelalte dispoziții ale aceluiași act normativ, nu definesc conținutul noțiunii de director, astfel că, în raport de această manifestare de voință a legiuitorului, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate susținerile pârâtei în sensul că noțiunea de director utilizată în Legea nr. 161/2003 este distinctă de cea definită de Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.
Astfel, în absența unei definiri distincte a noțiunii de director în cuprinsul Legii nr. 161/2003, care are caracterul unei legi speciale, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia societăților comerciale.
În susținerea acestei concluzii, trebuie citate dispozițiile art. 15 alin. 1 și
3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora o reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie, reglementarea fiind derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
De asemenea, trebuie reținut că sunt aplicabile și acestei situații de interpretare a cadrului legal supus analizei prevederile art. 25 din Legea nr. 24/2000, precitate, acestea impunând legiuitorului realizarea unei configurări explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, pe care le
utilizează cu un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.
Ori, astfel cum s-a arătat, legiuitorul nu și-a manifestat voința în sensul de a defini distinct, în cuprinsul Legii nr. 161/2003, noțiunea de director, astfel că nu se poate reține în cauză că înțelesul acestei noțiuni este derogatoriu de la cel folosit de către legiuitor în Legea nr. 31/1990.
De asemenea, nici argumentul, invocat de către pârâtă, că art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003 utilizează în enumerare distinct noțiunea de director de cea de director general nu este de natură a înlătura concluziile mai sus expuse, tocmai având în vedere prevederile precitate ale art. 143 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, care menționează în mod expres posibilitatea delegării conducerii societății unuia sau mai multor directori și numirea unuia dintre ei în funcția de director general.
Prin urmare, constatându-se aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 143 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, urmează a se analiza în cele ce urmează legalitatea concluziilor raportului de evaluare nr. 41566/G/II/_ din această perspectivă.
Astfel, în interpretarea dispozițiilor art. 143 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, curtea reține că în cauză se impune a se verifica dacă reclamantul ocupă o funcție care intră în sfera noțiunii de director al unei societăți pe acțiuni.
Asupra acestui aspect, în doctrină s-a apreciat că, în sensul art. 143, directorii sunt numai acele persoane cărora li s-au delegat atribuții de conducere de către consiliul de administrație, orice alte persoană căreia i se dă, din rațiuni statutare sau cutumiare, denumirea tehnică de director, dar care nu are atribuții de conducere delegate de la consiliul de administrație, este exclusă de la aplicarea normelor cu privire la directorii societăților pe acțiuni. Directorii sunt, în situația delegării de atribuții, responsabili cu luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății, în limitele obiectului de activitate al societății și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor (a se vedea Stanciu Cărpenaru, Sorin David, M. C. Predoiu, G. Piperea, Legea societăților comerciale - comentariu pe articole, Ediția a 4-a, Editura Ch.Beck, B., 2009, pag. 583).
De asemenea, aceiași autori au arătat că, deși Legea societăților comerciale nu mai vorbește nici de directorii executivi, nici de membrii comitetului de direcție din reglementarea anterioară, nimic din acest act normativ nu se opune la împărțirea pe responsabilități a compartimentelor din organigrama societății (producție, marketing, vânzare, juridic, financiar-contabil etc.), compartimente care pot fi conduse de funcționari de rang înalt ai societății și care pot fi denumiți chiar directori de specialitate, conform cutumei existente încă în societățile pe acțiuni, care, înainte de Legea nr. 441/2006, își desemnaseră directori executivi, însă acești directori de specialitate nu pot fi, în niciun caz, confundați cu directorii (pag. 583-584).
Ori, în raport de textul legal amintit și luând în considerare aprecierile doctrinare reținute mai sus, care sunt concordante cu considerații doctrinare invocate de către reclamant, curtea constată că funcția ocupată de către reclamantul M. I. R. în cadrul SC VITAL SA, deși în mod formal a fost intitulată "director juridic comunicare";, excede noțiunii de director al societății pe acțiuni, astfel cum este aceasta conturată de prevederile art. 143 alin. 5 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, trebuie reținut că, potrivit pct. 17.2, 18.1, 18.2 și 18.3 din actul constitutiv al SC VITAL SA (f. 13-16), acționarii acestei societăți au prevăzut în
sarcina consiliului de administrație obligația de a delega conducerea societății unui director general, care va fi numit de către consiliul de administrație, acest director general fiind responsabil de administrarea societății și reprezentând societatea în relațiile cu terții. Totodată, în conformitate cu fișa postului de director general al SC VITAL SA (f. 21-22), titularul acestui post asigură organizarea, conducerea și funcționarea curentă a societății, având în subordine și colaborând cu directorii și șefii compartimentelor din cadrul societății, printre care este enumerată și Direcția Juridică Comunicare.
Din cuprinsul acelorași înscrisuri cu valoare probatorie în cauză, precum și a regulamentului de organizare și funcționare a SC VITAL SA (f. 17-20) și a fișei postului de director juridic comunicare (f. 23-24), trebuie reținut că, în ceea ce privește funcția de director juridic comunicare ocupată de către reclamantul M. I. R., s-a stabilit că acesta, în calitatea sa de director de departament, va fi numit de către consiliul de administrație, la propunerea directorului general, atribuțiile sale principale constând în a organiza, a conduce și a răspunde de Direcția Juridică/Comunicare, urmărind asigurarea unei coordonări unitare a activității juridice și de comunicare din cadrul SC VITAL SA, acesta fiind subordonat față de directorul general.
Ori, comparând cele mai sus reținute cu privire la funcția de director general, respectiv cea de director juridic comunicare, trebuie reținut că funcției ocupate de către reclamant nu i-au fost delegate de către consiliul de administrație atribuții de conducere a societății, specifice acestui consiliu, actul constitutiv prevăzând doar posibilitatea delegării unor astfel de atribuții exclusiv către directorul general al SC VITAL SA, iar nu și către directorii de departamente. Mai mult, fișa postului de director departament juridic comunicare nu conferă titularului acestui post competența de conducere a societății în ansamblul său și de reprezentare a acesteia în relațiile cu terții, reprezentare independentă de vreo împuternicire expresă în acest sens.
Curtea reține totodată că, împrejurarea că în actele de constituire și organizare a societății s-a prevăzut că directorii de departamente vor fi numiți, la propunerea directorului general, de către consiliul de administrație, nu poate fi interpretată în sensul delegării de către acest consiliu a atribuțiilor sale specifice către acești directori de departamente, având în vedere mențiunea fără echivoc din cuprinsul actului constitutiv în sensul că delegarea atribuțiilor consiliului de administrație este posibilă doar către directorul general al societății.
De asemenea, trebuie arătat că, între conducerea unui departament, în speță Direcția Juridică/Comunicare, și conducerea societății în ansamblul său nu se poate pune semnul echivalenței, având în vedere raporturile de subordonare care se stabilesc între titularii dreptului de conducere al departamentului, respectiv al societății.
Prin urmare, apreciind că societatea comercială al cărei angajat este reclamantul nu poate fi integrată în categoria celor de interes local și că funcția de director juridic comunicare ocupată de către reclamant nu face parte din categoria funcțiilor de natură să atragă starea de incompatibilitate reglementată de art. 88 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, curtea va admite contestația formulată de contestatorul M. I. R. în contradictoriu cu A. N. de I. și va anula raportul de evaluare nr. 41566/G/II/_ întocmit de către Inspecția de I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul M. I. R., cu CNP 1.
, domiciliat în B. M., str. N. B., nr. 8, județul Maramureș în contradictoriu cu A. N. de I., CUI 22838777, cu sediul în B., b-dul L. C., nr. 15, sector 1, și în consecință:
Anulează raportul de evaluare nr. 41566/G/II/_ întocmit de Inspecția de I. .
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel Cluj, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. -M. ION M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 3 ex/_
