Sentința civilă nr. 611/2013. ANI. Conflict de interese/incompatibilitate
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 611/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 30 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, acțiunea de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE I., având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI.
La apelul nominal efectuat în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și în care s-a stabilit, în conformitate cu art. 396 alin. 2 N.C.P.C., că pronunțarea se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
CURTEA,
Prin acțiunea introdusă pe rolul acestei instanțe, reclamanta C. S.
, în contradictoriu cu A. N. de I., a solicitat să fie anulat raportul de evaluare nr. 13794/G/II/_, emis de pârâtă, pe care reclamanta îl consideră ilegal; să se constate că situația descrisă în acest raport nu întrunește condițiile conflictului de interese, așa cum este acesta reglementat de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 coroborate cu prevederile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001; să fie obligată pârâta la repararea, pe cale nepatrimonială, a prejudiciului de imagine suferit de reclamantă, prin publicarea pe site-ul agenției a dispozitivului sentinței care se va pronunța; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat următoarele:
Faptele
La data de_ reclamanta, în calitate de avocat (membru al Baroului C. din anul 1997), a încheiat cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica C. -N. contractul de asistență juridică nr. 5/_ având ca obiect "redactare, susținere acțiune privind vânzarea spațiului de pe str. Memorandumului nr. 8, la Tribunalul Cluj " (anexa 1).
În urma alegerilor locale din_ reclamanta a dobândit și calitatea de consilier local în Consiliul local al Municipiului C. -N., calitate care, potrivit legii, nu este în sine incompatibilă cu aceea de avocat.
La_ reclamanta a dobândit și calitatea de membru al Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări-servicii constituită în baza Legii nr. 550/2002, fiind desemnată în acea comisie împotriva voinței sale, arătând faptul că, în virtutea profesiei sale de avocat, a avut clienți care s-au judecat cu această comisie, autoritățile locale de decizie de
la acea vreme neținând cont de obiecțiunile reclamantei cu privire la această numire. Tocmai pentru a înlătura orice asemenea discuții, reclamanta nu a participat la nicio ședință a respectivei comisii, iar la data de_, calitatea sa de membru al acestei comisii a încetat prin depunerea demisiei (anexa 2) la Consiliul local.
La_ Tribunalul Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 536/2009 (anexa 3), încetând astfel toate efectele juridice ale contractului de asistență juridică nr. 5/_ (onorariul de 4000 lei plus TVA fusese achitat iar serviciile avocațiale au fost prestate integral).
La_, reclamanta în calitate de consilier local, a participat la adoptarea HCL nr. 190/2009 (anexa 4), votând "pentru", ca de altfel toți ceilalți consilieri prezenți. De remarcat însă că, așa cum rezultă și din procesul-verbal de ședință din 7 aprilie 2009 (pct. 20) (anexa 5), proiectul era întitulat "Proiect de hotărâre privind prelungirea Contractului de asociere nr. 324 din_, pentru spațiul cu altă destinație, situat în Municipiul C. -N., str. N. nr. 27", fără a se indica și numele (denumirea) beneficiarului acestui contract de asociere în participațiune.
La_ reclamanta, în calitate de avocat, a încheiat cu aceeași SCM Foto Optica contractul de asistență juridică nr. 16/0_ (anexa 6) având ca obiect "redactare, susținere întâmpinare recurs privind spațiul situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8 la Curtea de Apei C., dosar_ ". Acest contract și-a încetat efectele juridice la_ când Curtea de Apel C. a respins recursurile formulate de Consiliul local și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale, menținând în totalitate soluția pronunțată de Tribunalul Cluj (anexa 7 - extras de pe Portalul instanțelor de judecată).
Așa cum rezultă din Raportul de evaluare nr. 13794/G/II/_
, atacat (anexa 8), la data de_, pârâta A.N.I. a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese față de reclamantă, fiind astfel înregistrată lucrarea cu nr. 86871/A/II/_ .
La_ reclamanta a primit, cu confirmare de primire, Raportul de evaluare nr. 13794/G/H/_, prin care pârâta A.N.I. a stabilit că au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese raportat la două fapte:
"a) participarea și votarea Hotărârii Consiliului local nr. 190/0_, prin care Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica i s-a prelungit contractul de asociere pentru spațiu cu altă destinație situat pe strada N. nr. 27;
b) reprezentarea în instanță a intereselor Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica în baza contractelor de asistență juridică nr. 5/_ și nr. 16/0_, societate ce s-a aflat în litigiu cu Primăria Cluj- Napoca, județul C. ".
Reclamanta menționează că în tot acest interval de timp (_ - _
) reclamanta nu a primit nicio comunicare cu privire la existența dosarului în cauză, neputând astfel exprima vreun punct de vedere cu privire la faptele care i s-au imputat.
La acest punct, reclamanta grupează ceea ce consideră a fi cauze de nelegalitate ale Raportul de evaluare nr. W94/G/II/27M.2013, astfel:
Necompetența rationae temporis a A.N.I. de a cerceta fapte săvârșite înainte de_ . Neretroactivitatea Legii nr. 176/2010
Pârâta A.N.I. a fost înființată prin Legea nr. 144/2007, publicată în M. Of. nr. 359/25 mai 2007. În mod evident, în aplicarea art. 15 alin. 1 din Constituție această autoritate nou înființată putea constata numai fapte săvârșite după intrarea sa în vigoare (_ ).
Prin decizia nr. 415/_, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională întreaga procedură reglementată de Legea nr. 144/2007, astfel încât, după_ (data publicării în Monitorul oficial a acestei decizii) un anumit interval de timp nu a existat cadrul legal pentru ca pârâta să-și exercite atribuțiile. Au fost astfel declarate neconstituționale: dispozițiile art.
14 lit. c), d), e) și f) și ale cap. VI (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007; dispozițiile cap. 1 "Dispoziții generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007; dispozițiile art. 11 lit. e), f) și g), art. 12 alin. (2) și ale art. 42 alin. (2), (3) și
din Legea nr. 144/2007 - reclamanta citează cuprinsul fiecăreia dintre aceste dispoziții declarate neconstituționale.
Abia la 0_ a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010, creându- se cadrul legal pentru constatarea de către pârâtă a faptelor care cad sub incidența domeniului său de activitate. Dar și Legea nr. 176/2010 este, la rândul său, supusă principiului constituțional al neretroactivității legii (căci nu este nici o lege penală, nici contravențională mai favorabilă) și, prin urmare, nu se poate aplica decât faptelor săvârșite după această dată.
Faptele care se impută reclamantei au fost săvârșite în cursul anului 2009. Or, în anul 2013, pârâta A.N.I. nu poate utiliza procedura existentă la acea dată (reglementată de Legea nr. 144/2007) întrucât aceasta a fost declarată neconstituțională, dar nici pe cea nouă (reglementată de Legea nr. 176/2010) căci i-ar conferi un caracter retroactiv, lucru interzis de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție. În același sens s-au pronunțat mai multe soluții în practica judiciară (sent. civ. nr. 115/2012 a Curții de Apel Alba Iulia (anexa 9) și sentința nr. 175/F/_ a Curții de Apel Pitești (anexa 10).
Principiul neretroactivității legii poate căpăta și o altă valență în ceea ce privește legalitatea raportului atacat. Astfel, întrucât el vizează fapte săvârșite înainte de intrarea în vigoare a legii noi, se poate susține că pârâta și-a încălcat competența temporală întocmind acest raport întrucât, evident, ea nu avea competența de a emite asemenea rapoarte după noua procedură decât cu privire la fapte săvârșite după intrarea noii legi în vigoare.
Viciul de procedură constând în neinformarea reclamantei și, în consecință, în lipsa punctului de vedere cu privire la faptele care i se impută. Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 176/2010, "Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere". De asemenea, potrivit art. 21 alin. 1 "Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare". în fine, potrivit art. 21 alin. 2, în lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după
îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare".
Consideră reclamanta că din coroborarea celor trei texte legale rezultă în mod evident că legea a instituit o procedură contradictorie obligatorie prin care persoanei cercetate pentru conflict de interese i se recunoaște o garanție fundamentală: dreptul la apărare (format aici din dreptul de a fi informat, dreptul de a prezenta un punct de vedere și dreptul de a fi asistat/reprezentat de un avocat). Informarea trebuie să fie efectivă, iar nu
ipotetică. Tocmai de aceea legiuitorul a stabilit o singură modalitate de realizare a acesteia: trimiterea prin poștă/curier cu confirmare de primire; termenul minim de 15 zile pentru întocmirea raportului curge de la data confirmării de primire; în lipsa acestei confirmări procedura trebuie repetată (astfel încât persoana interesată să confirme primirea și astfel procedura să poată merge mai departe. De remarcat deci că legiuitorul nu a permis A.N.I. o altă procedură de aducere la cunoștință a cercetărilor, cum ar fi afișarea la domiciliu.
Pârâta susține în raportul atacat cu prezenta acțiune că informarea reclamantei s-a făcut prin adresa 90576/G/II/2010 (pag. I par. 3 din raport), respectiv că această informare s-a făcut prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (pag. I par. 4 din raport). Apoi, se mai arată că, prin adresele nr. 51511/G/II/l_ și 55785/G/II/_ i s-ar fi adus reclamantei la cunoștință că, în urma verificărilor efectuate au fost identificate elemente privind existența unui conflict de interese (pag. 2 par. 4 din raport). În fine, că până la data raportului reclamanta nu s-a prezentat la sediul Agenției pentru a exprima un punct de vedere (pag. 2 par. 5 din raport).
În realitate, reclamanta nu a primit niciodată o scrisoare recomandată de la pârâtă și nici nu a semnat vreo confirmare de primire, referitoare la lucrarea 86871/A/TI/_ . Dar nici nu se poate susține că s-ar fi sustras de la această comunicare, dovadă stând faptul că reclamanta a primit raportul atacat cu prezenta acțiune. Pur și simplu reclamanta nu a știut de existența acestui dosar deschis pe numele său, iar această necunoaștere este rezultatul exclusiv al culpei pârâtei care avea obligația de informare prin scrisoare recomandată, numai după primirea confirmării de primire putând continua procedura prin emiterea raportului de constatare a conflictului de interese.
Întrucât textele art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010 sunt, în opinia reclamantei, evident imperative, sancțiunea încălcării acestei proceduri este nulitatea actului viciat (raportul final), întrucât legea a instituit în favoarea persoanei cercetate o garanție, aceasta a fost încălcată de autoritatea pârâtă, reclamanta a suferit un prejudiciu (imposibilitatea de a se apăra a condus la întocmirea raportului în acest mod astfel încât reclamanta a suferit și un important prejudiciu de imagine) și singura modalitate de a înlătura acest prejudiciu este anularea raportului atacat.
Inexistența conflictului de interese
Chiar dacă primele două motive de nelegalitate (necompetența temporală și viciul de procedură esențial) sunt suficiente pentru a conduce la nulitatea raportului atacat, în vederea reparării integrale a prejudiciului de imagine suferit, reclamanta are interesul de a proba și faptul că, pe fond, în speță nu a existat conflict de interese.
Cu privire la prima faptă, aceea de a fi participat la deliberări și la votul HCL nr. 190/2009 în opinia reclamantei, această faptă nu întrunește condițiile unui conflict de interese raportat la următoarele considerente:
lipsa intenției. Conflictul de interese presupune în mod evident o situație în care funcționarul public/alesul local realizează că, prin fapta sa favorizează o persoană privată și, în același timp, defavorizează interesul public. Or, în speță, reclamanta a votat în deplină necunoștință de cauză: tot ceea ce știa în momentul votului era faptul că se aprobă prelungirea unui contract de pe str. N. (locația nu îi spunea nimic, n-avea nicio legătură cu
litigiul pe care îl angajase și clienta nici nu îi spusese ceva despre acest spațiu - în acest sens se solicita și proba testimonială), cu privire la un
spațiu revendicat, prin urmare extrem de avantajos pentru banii publici ai Municipiului întrucât, în ipoteza denunțării lui, nimeni nu l-ar mai fi închiriat și astfel bugetul local ar fi pierdut o sursă de venit. Această susținere poate fi probată atât cu convocatorul la ședință (anexa 11), cât și cu procesul-verbal de ședință din care rezultă foarte clar: denumirea SCM Foto Optica nu rezultă de nicăieri. De altfel, dată fiind evidența în care trebuia să fie îndreptat votul la această hotărâre nici nu au fost dezbateri (și acest lucru rezultă din procesul-verbal de ședință), cele două comisii au dat aviz favorabil și aceste aspecte au contribuit și mai mult la menținerea reclamantei în eroare.
lipsa unui angajament în momentul săvârșirii faptei (al votului). Din economia reglementărilor aplicabile rezultă în mod evident că prin
"angajament" se înțelege o obligație (în principiu de natură patrimonială) care există la data săvârșirii faptei suspectă a întruni condițiile unui conflict de interese. Or, în speță, o asemenea obligație nu există la data de_ (data adoptării HCL nr. 190/2009). Astfel, așa cum s-a arătat, efectele contractului de asistență juridică nr. 5/2008 își încetase (epuizase) toate efectele juridice anterior, la momentul pronunțării sent. civ. nr. 536/2009, deci, din această perspectivă, de mai bine de două luni nu mai aveam niciun angajament cu societatea în cauză. A interpreta altfel înseamnă a stabili că, o dată ce un avocat a încheiat un contract de asistență juridică cu o persoană fizică ori juridică oarecare, și ulterior ajunge într-o funcție publică, el este, pe viață, obligat să se abțină de la adoptarea/emiterea oricărui act juridic care o vizează pe aceasta, fapt care, în mod evident, este excesiv. De asemenea, contractul nr. 16/2009 a fost adoptat la o dată ulterioară adoptării HCL nr. 190/2009, deci nu poate avea niciun efect cu privire la acest vot. În consecință, cum nu exista niciun angajament la momentul respectiv, fapta nu întrunește condițiile conflictului de interese.
lipsa vădită de importanță (caracterul evident derizoriu) al faptei subsemnatei, rezultată din lipsa vătămării interesului public. Fără îndoială că intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa acele fapte care, întrunind formal condițiile conflictului de interese, au produs sau cel puțin au fost apte să producă un prejudiciu interesului public. Or, cu privire la votul reclamantei la adoptarea HCL nr. 190/2009, nu a existat nici intenția de a prejudicia interesul public local, dar nici posibilitatea ca acest lucru să se întâmple întrucât: (a) pe de o parte, inițiată de alți consilieri și de primar, această hotărâre oricum ar fi fost adoptată (cu sau rară prezența mea la deliberări și la vot), ea fiind adoptată în unanimitate; (b) pe de alta, oricum această hotărâre a fost adoptată exclusiv în interes public, soluția inversă (respingerea proiectului) fiind evident vătămătoare pentru Municipiul C. -N.
. Astfel, (aceste aspecte le-a aflat mult ulterior) SCM Foto Optica (fostă Deservirea, apoi Electromecanica - anexele 12-15) a utilizat acest spațiu de pe str. N. nr. 27 încă din anul 1973, contractul fiind mereu prelungit prin hotărâri de consiliu local și acte adiționale (anexele 16-17 - contractele din anul 2000 și 2005). În baza Legii nr. 10/2001 acest spațiu a fost revendicat, motiv pentru care, pe de o parte, actele adiționale se încheiau doar pentru un an iar, pe de alta, ele cuprindeau clauza potrivit căreia contractul înceta în momentul retrocedării efective a spațiului. în aceste condiții, era evident că era în interes public ca acest contract de asociere în participațiune să fie prelungit până în ultima zi înaintea retrocedării efective căci aducea bani la buget și, dacă ar fi fost denunțat de către autoritatea publică locală, nimeni nu era interesat să preia acest spațiu căci, în mod evident, nimeni nu ar fi dorit să investească într-un spațiu revendicat. Iată de ce nu au fost niciun
fel de dezbateri cu privire la adoptarea acestei hotărâri care în niciun caz nu putea leza interesul public local. Iar lipsa acestor dezbateri, așa cum a arătat, au contribuit la menținerea reclamantei în eroare (necunoștință de cauză) căci în ședința publică s-a discutat doar despre amplasamentul spațiului (str. N. nr. 27) care îi era necunoscut, nu și de persoana asociatului - așa cum rezultă și din procesul-verbal de ședință. Or, dacă într-adevăr există un conflict de interese, potrivit art. 23 din lege, HCL nr. 190/2009 ar trebui să fie lovită de nulitate absolută (cu eventuala repunere a părților în situația anterioară) ceea ce, în mod evident nu poate fi decât o aberație. Textul în cauză a fost instituit pentru a sancționa acele acte vătămătoare pentru interesul public, repunerea în situația anterioară echivalând cu repararea unui prejudiciu pe care l-a suferit bugetul local. Or, în speță, această repunere în situație anterioară, dacă ar avea loc, ar fi ea însăși vătămătoare pentru bugetul local (care ar trebui să restituie cota de asociere), aspect care constituie un indiciu deosebit de important în sensul că fapta subsemnatei de a vota HCL 190/2009 nu întrunește condițiile conflictului de interese.
Cu privire la cea de-a doua faptă, aceea de a fi reprezentat în instanță interesele SCM Foto Optica C. -N., împotriva Primăriei C. -N.
Așa cum a arătat, în perioada 2008-2012 reclamanta a întrunit calitățile de avocat și consilier local. Însă din toate reglementările care se referă la conflictul de interese (art. 70-71 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004) rezultă foarte clar ideea că, pentru a fi întrunite condițiile conflictului de interese trebuie ca persoana în cauză să îndeplinească un act în exercițiul demnității / funcției publice (sau de ales local), iar nu într-o altă calitate. Cu alte cuvinte, în speță reclamanta trebuia să îndeplinească un act în calitate de consilier local, nu în calitate de avocat. Tocmai de aceea, apreciază că această faptă (de a reprezenta în instanță interesele SCM Foto Optica) nu întrunește condițiile conflictului de interese.
Pe de altă parte, conflictul de interese reprezintă o faptă (fără îndoială) ilicită (tocmai de aceea este sancționată disciplinar). Or, în speță, reclamanta nu a făcut altceva decât să își exercit profesia de avocat și, așa cum a rezultat și din hotărârile judecătorești pronunțate, autoritățile publice locale au fost cele care au abuzat, refuzând să încheie contractul-de vânzare- cumpărare cu SCM Foto Optica. Cu alte cuvinte nu poate constitui conflict de interese situația în care, într-o altă calitate decât aceea de consilier local, se îndeplinesc anumite activități care conduc la obligarea autorității publice să-și îndeplinească atribuțiile pe care le are potrivit legii. A nu se uita că vânzarea spațiului în cauză s-a făcut potrivit Legii nr. 550/2002, în baza unui raport de evaluare, deci interesul public local nu a suferit niciun prejudiciu prin activitatea reclamantei, ci dimpotrivă.
mai trebuie arătat și faptul că, din Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale a demisionat după patru luni (fără a participa la nicio ședință a acesteia), tocmai pentru că, având încheiat acel contract de asistență juridică, nu a vrut să dau naștere la discuții (chiar dacă, așa cum a arătat, această faptă nu ar întruni condițiile conflictului de interese).
nu i se poate reproșa nici faptul că nu a declarat acest contract în declarațiile de interese (anexele 18-19). Pe de o parte, după cum se poate observa, era vorba, despre o declarație-tip, primită de la primărie, care nici nu avea rubrică pentru a declara contractele de asistență juridică. Pe de altă parte, se pune problema în general cu privire la avocații care devin și aleși locali: ce contracte de asistență juridică trebuie să declare (având în vedere
că, pe de o parte, în viziunea pârâtei, și contractele care și-au epuizat efectele ar putea genera conflict de interese iar, pe de alta, raportat la
"celeritatea" cu care se desfășoară uneori litigiile, un contract de asistență juridică poate fi în vigoare și după 10 ani. Și atunci, singura soluția ar fi declararea tuturor contractelor de asistență juridică încheiate în întreaga carieră, fapt care, în opinia reclamantei, ar friza absurdul.
Prejudiciul suferit de reclamantă. Modalitatea de reparare a acesteia
Reclamanta arată că printre principiile enunțate de art. 8 al Legii nr. 176/2010 se numără și legalitatea, respectiv dreptul la apărare. Or, așa cum s-a arătat mai sus, ambele aceste principii au fost încălcate de către autoritatea pârâtă. Iar potrivit art. 31 alin. 2 din lege, "respectarea principiilor prevăzute la Art. 8 alin. (3) angajează răspunderea civilă, penală sau administrativă a Agenției și, după caz, a membrilor acesteia".
Întocmirea raportului cu încălcarea celor două principii îi cauzează un important prejudiciu de imagine mai ales că în urma Alegerilor generale din 9 decembrie 2012 reclamanta a dobândit calitatea de Membru al Camerei Deputaților în Parlamentul României. Astfel, publicarea pe site-ul Agenției, la 27 martie 2013, a comunicatului privind pretinsul conflict de interese în care s-a aflat reclamanta a fost ulterior preluat de presa scrisă așa încât
imaginea de care se bucura a suferit o serioasă deteriorare. Prin urmare, fiind vorba atât de o faptă ilicită cât și de un prejudiciu, reclamanta consideră că, cel puțin pentru moment, cea mai adecvată modalitate de reparare a acestuia este una având o natură nepatrimonială (dar care ar reuși cel mai bine o reparație în natură a acestui prejudiciu) - publicarea pe site-ul Agenției a dispozitivului sentinței care urmează a fi pronunțată, astfel încât această informație să se răspândească la fel cu aceea care statua că reclamanta s-a aflat în conflict de interese.
Textele legale aplicabile.
La această secțiune, reclamanta arată că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 16 alin. 1 din Constituție, art. 20-21-22 din Legea nr. 176/2010, art. 1, 10, 13, 18 din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. N. de I. a solicitat respingerea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de evaluare nr. 13794/G/II/_, întocmit de Inspecția de I. din cadrul Agenției Naționale de I. .
A. a arătat că prin contestația formulată reclamanta critică raportul de evaluare nr. 13794/G/1/II/_ sub aspectul legalității și sub aspectul temeiniciei.
În fapt, în data de_ A.N.I. a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese față de doamna C. S. Gustica.
În scopul verificării celor semnalate A. a procedat la informarea persoanei evaluate cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților în perioada exercitării demnităților și funcțiilor publice.
Informarea persoanei evaluate s-a efectuat prin adresa înregistrată sub nr. 90576/G/II/_, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
După informarea persoanei evaluate s-a procedat la solicitarea de date, documente și informații ce nu sunt publice, de la următoarele persoane juridice de drept public și privat:
Primăria Municipiului C. -N., județul C. ;
Oficiul Național al Registrului Comerțului;
Societatea Meșteșugărească Foto Optica C. -N. .
Din datele și informațiile primite de la instituțiile sus amintite au rezultat, în opinia pârâtei, elemente în sensul încălcării de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese deoarece a votat la data de_ Hotărârea Consiliului Local nr. 190 prin care Societății Meșteșugărești Foto Optica C. -N. i s-a prelungit contractul de asociere pentru spațiu cu altă destinație situat pe str. N. nr. 27 C. N., iar ulterior, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr. 16/0_ . Anterior mandatului 2008- 2012 S. Gustica C. a încheiat cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica contractul de asistență juridică nr. 5/_ . Pe perioada derulării acestui contract, reclamanta a deținut calitatea de membru al comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită în baza Legii nr. 550/2002 în perioada_ -_ .
Pârâta a mai arătat că reclamanta a fost informată în două rânduri, prin adresele nr. 51511/G/II/1_, respectiv nr. 55785/G/II/_ cu privire la încălcarea de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să depună un punct de vedere la cele semnalate. Informarea persoanei evaluate s-a făcut cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Deoarece adresele menționate nu au fost ridicate de la oficiul poștal acestea au fost returnate Agenției cu mențiunea expirare termen de păstrare.
Până la data întocmirii raportului de evaluare reclamanta nu a trimis un punct de vedere cu privire la cele semnalate de A.N.I. și nici nu s-a prezentat la sediul acesteia pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului.
În data de_ a fost întocmit un raport de evaluare nr. 13794, raport care a fost comunicat reclamantei și Consiliului Local al municipiului
-N. .
Referitor la susținerile reclamantei conform cărora Raportul de evaluare este nelegal, pârâta a învederat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a criticat raportul de evaluare, susținând în mod nefondat că, cercetarea I. de I. a
faptelor săvârșite înainte de 0_, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010), este efectuată cu nerespectarea competenței rationae temporis a Agenției Naționale de I. .
Reclamanta afirmă că de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 415/_ în Monitorul Oficial (0_ ) și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 (0_ ) A. N. de I. nu a putut să-si exercite atribuțiile, lucru cu care suntem de acord. Ceea ce nu menționează reclamanta este faptul că raportul de evaluare întocmit în baza Legii nr. 176/2010 și nu în baza Legii nr. 144/2007.
Prin Decizia Curții Constituționale art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, art. 11 lit. e,
f, g, art. 12 alin. 2, art. 42 alin. 2, 3, 4, art. 46, 47, 48, 49 și 50 din Legea nr. 144/2007 și art. 13 și urm. care reglementează organizarea Agenției Naționale de I. din același act normativ producându-și efectele, A. continuând să funcționeze.
Reclamanta mai susține și că A. nu avea posibilitatea să cerceteze faptele săvârșite de reclamantă, deoarece acestea au fost săvârșite în anul 2009, iar Legea nr. 176/2010 nu poate să retroactiveze.
Referitor la acestea se învederează instanței că faptele de care se face vinovata reclamanta sunt reglementate de Legea nr. 161/2003, de Legea nr.
215/2001 și de Legea nr. 393/2004, nu și de Legea nr. 176/2010, legi care erau în vigoare de câțiva ani în 2009.
Totodată, evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese față de reclamantă a fost începută la_, dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, procedura prevăzută de această lege fiind incidență în speță.
N. de I. nu a creat niciun cadrul legal pentru a constata faptele care cad sub incidența sa de activitate, așa cum afirmă reclamanta.
De aceea critica privind retroactivitatea Legii nr. 176/2010 nu poate fi primită, raportul de evaluare contestat întocmindu-se cu respectarea tuturor normelor și principiilor de drept.
Reclamanta a cerut anularea raportului de evaluare deoarece nu au fost respectate prevederile art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010. Referitor la acest aspect, A.N.I. învederează următoarele:
În temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010 reclamanta a fost informată prin adresa nr. 51511/G/II/1_ cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictelor de interes și i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să depună un punct de vedere cu privire la cele semnalate.
Informarea persoanei evaluate s-a efectuat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Deoarece adresa menționată nu a fost ridicată de la oficiul poștal aceasta a fost returnată Agenției cu mențiunea expirare termen de păstrare.
Ulterior, în baza art. 21 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 a fost trimisă o nouă adresă având nr. 55785/G/II/_ la domiciliul reclamantei. Și de aceasta dată înștiințarea s-a întors la sediul Agenției cu mențiunea expirare termen de păstrare.
Adresa la care s-au transmis informările menționate anterior este adresa care figurează ca fiind domiciliul reclamantei din baza de date a Direcției de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.
Până la data întocmirii raportului de evaluare, reclamanta nu a trimis un punct de vedere cu privire la cele semnalate de A. N. de I. și nici nu s-a prezentat la sediul acesteia pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului.
În data de_ a fost întocmit raportul de evaluare nr. 13794, raport care a fost comunicat reclamantei și Consiliului Local al Municipiului
C. N. .
Pe fondul cauzei, A. a arătat că reclamanta afirmă în mod nefondat că raportul de evaluare a fost întocmit cu interpretarea greșită a legii și a situației de fapt, conflictul de interese neexistând în realitate.
În fapt, reclamanta, în calitate de consilier local, a votat Hotărârea de Consiliul Local nr. 190/2009 prin care Societății Meșteșugărești Foto Optica i s-a prelungit contractul de asociere pentru spațiul cu altă destinație, situat în Municipiul C. -N., str. N. nr. 27.
Anterior adoptării H.C.L. reclamanta a încheiat cu aceeași SCM Foto Optica contractul de asistență juridică nr. 5/_ . În baza acestui contract Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica, prin avocat C. S. Gustica, a intentat acțiunea prin care a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 463/_ și obligarea pârâților Consiliul Local al municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 să vândă reclamantei prin negociere directă conform Legii nr. 550/2002 spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8.
Ulterior încheieri acestui contract de asistență juridică reclamanta a devenit membru al Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 pe perioada_ -_ .
În data de 0_ avocatul care deținea și calitatea de consilier local
C. S. Gustica a încheiat contractul de asistență juridică nr. 16 cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica, contract care are ca obiect redactarea și susținerea întâmpinării și reprezentarea societății în recursul intentat de către Consiliul Local al municipiului C. -N. și de Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii, recurs împotriva sentinței civile nr. 536/0_, prin care instanța a anulat Hotărârea nr. 463/_ și a obligat pârâții Consiliul Local al municipiului
-N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii să vândă spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8.
Prin votarea Hotărârii Consiliului Local nr. 190/0_ reclamanta a încălcat prevederile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 215/2011 și prevederile Legii nr. 393/2004.
În conformitate cu art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."
Conform art.71 din același act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public";.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003, "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare";
În conformitate cu art. 47 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local";.
Conform art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004, "Aleșii locali au un interes personal intr-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;
orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia";.
Potrivit art. 76 lit. b din același act normativ, "în declarația privind interesele personale, aleșii locali vor specifica:
b) veniturile obținute din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică și natura colaborării respective";.
Art. 77 alin. 1 și 2 din Legea nr. 393/2004 prevede următoarele:
"(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.
În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.
Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței";.
Având în vedere relațiile contractuale preexistente pe care reclamanta le avea cu Societatea Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica se poate observa existența interesului personal de natură patrimonială pe care contestatoarea îl avea în raport cu solicitarea societății respective de a i se prelungi contractul de închiriere.
Reclamanta avea obligația să anunțe interesul personal pe care îl avea în problema supusă aprobării Consiliului Local și să nu participe la votarea respectivei hotărâri de Consiliu.
Susținerile reclamantei privind acordarea votului "în necunoștință de cauză" nu pot fi primite având în vedere și calitatea acesteia de avocat cât și obligativitatea de a se fi informat cu privire la problema supusă aprobării.
Existenta relației contractuale la momentul acordării votului în ședința de Consiliu rezultă din conținutul contractului de asistență juridică nr. 5/_, care prevede la art. 1.1 obligativitatea reclamantei de a formula inclusiv căi de atac și forme de executare a Hotărârii Judecătorești ce urma să se pronunțe cu privire la spațiul din C. -N., str. Memorandumului nr. 8 (sentința civilă nr. 536/0_ ).
Această relație contractuală a fost prelungită după formularea recursului de către Consiliul Local al municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002, prin încheierea contractului de asistență juridică nr. 16/0_
, aspect care întărește concluzia existenței relațiilor contractuale între reclamantă și Societatea/Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica, atât înainte, cât și după votarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 190 din 0_ .
În drept, A. a invocat prevederile art. 205 și urm. din C.pr.civ., Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 393/2004.
Reclamanta a invocat în cursul procesului excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 393/2004, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 215/2001, motivând pe larg acest aspect. În data de_, pârâta A. N. de I. a depus la dosarul cauzei "Note de ședință"; (f. 313-319) cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 25 alin. 2, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice pentru modificare și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de I., precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative și art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală. Prin aceste note, pârâta A.
de I. a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Prin încheierea din 2 decembrie 2013, Curtea a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției.
Reclamanta C. S. a formulat concluzii scrise, solicitând admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. A arătat că, pe lângă motivele expuse prin cererea introductivă și notele de ședință depuse la dosarul cauzei, pe care le susține în continuare, susține și următoarele motive:
Ca urmare a unei succinte analize a probelor administrate, în speță au fost identificare nerespectarea următoarelor condiții de valabilitate a actului administrativ:
Raportul de evaluare din data de_ a fost încheiat cu nerespectarea regulilor generale de competență a emiterii actelor administrative
A. Actul administrativ a fost emis cu nesocotirea prevederilor privind competența materială
În primul rând, însăși pârâta recunoaște lipsa competenței sale materiale până la data de 0_, afirmând în cuprinsul întâmpinării că agenția N. de I. nu a putut să își exercite atribuțiile, până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010. Căci imposibilitatea de exercitare a acestor atribuții are drept cauză chiar inexistența acestor atribuții la momentul săvârșirii faptelor de către reclamantă, adică o situație de necompetență materială.
Acest aspect a fost detaliat în acțiunea introductivă. S. atizând însă aceste argumente, vom mai arăta doar că pentru a determina dacă pârâta avea/nu avea competență materială în speță trebuie să puncteze trei momente generate de Legile aplicabile în cazul de față, și anume: (1) intervalul de timp anterior anului 2007, când: (a) pe fond, conflictul de interese și incompatibilitățile erau reglementate de Legea nr. 161/2003, iar
(b) ANI nici nu exista, deci în mod evident alte organe administrative aveau competența de a constata aceste fapte; (2) intervalul cuprins între 2007- 2010, când, (a) pe de o parte, reglementării deja existente i se adaugă și cea cuprinsă în Legea nr. 144/2007, (b) parțial declarată însă neconstituțională prin Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale, mai exact acea parte care stabilea competența ANI (înființată formal în 2007), respectiv procedura de lucru a acestei autorități. În acest interval de timp ANI este, în opinia reclamantei, de asemenea necompetentă să constate o asemenea faptă. Astfel, dacă la momentul săvârșirii acesteia ANI nu avea această competență, cu siguranță nu o putea obține ulterior (retroactiv) căci, dacă am admite ideea contrară ar însemna că, începând din anul 2010, ANI are competența să constate orice fel de fapte, oricând ar fi fost săvârșite în trecut. Or, nici măcar pârâta nu susține că mai înainte de anul 2007 ar avea această competență. În fine, ultimul interval de timp este acela ulterior anului 2010, când ANI devine competentă să constate fapte care să întrunească condițiile conflictului de interese, în temeiul Legii nr. 176/2010. În concluzie, la data formulării sesizării de către numita Postolache (N.
) N., Agenției Naționale de I. nu îi era recunoscută de lege atribuția
(competența materială) de a cerceta fapte de natura celor ce îi sunt imputate reclamantei. Prerogativa cercetării unor asemenea fapte îi este recunoscută ANI numai o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010, respectiv, începând cu data de 0_ .
Actul administrativ a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor privind competența temporală
Acest motiv de nulitate a actului administrativ este argumentat pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind, în realitate, un alt mod de a privi aceeași competență.
Raportul de evaluare din data de_ a fost încheiat cu nerespectarea dreptului la apărare al reclamantei, garantat de art. 24 din Constituție și art. 20 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 (un viciu esențial de procedură) încălcarea dreptului la apărare al reclamantei este generat de
lipsa informării cu privire efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii faptei de conflict de interese de către reclamanta.
Aceste nereguli cu privire la informare se datorează culpei Agenției Naționale de I. concurentă cu vinovăția Companiei Naționale Poșta Română - Oficiul Județean de Poștă C. . Așa cum reiese și din adresa nr. 310/5279/RI 158RI/_, A. N. de I. nu și-a îndeplinit obligația de remite reclamantei avizele de comunicare cu precizarea exactă a tuturor datelor de identificare ale destinatarului, în conformitatea cu procedura legală. Potrivit adresei enunțate, lipsa comunicării se datorează faptului că cele două recomandate "au fost înregistrate (la rubrica destinatar) doar cu prenumele S. Gustica"; astfel, "pe anvelopa trimiterii la datele destinatarului nu s-a respectat modul de adresare, respectiv nume, urmat de prenume";.
Această culpă a ANI generează culpa subsecventă a Companiei Naționale Poșta Română - Oficiul Județean de Poștă C., care în lipsa acestor date de identificare ale destinatarului, nu și-a îndeplinit obligația de distribuire a trimiterilor recomandate cu nr. AR09821011051, predată la oficiul poștal B. 22, la data de 1_, respectiv nr. AR09815827830, prezentată la oficiul poștal B. 22, la data de_ .
Îndeplinirea procedurii de informare trebuia să se efectueze în vederea expunerii de către reclamanta a oricăror apărări sau probe care să ateste lipsa sa de vinovăție. Aceste expuneri de motive, anterior emiterii raportului, au caracterul unor probe preconstituite, venind în completarea celorlalte dovezi de nevinovăție pe care aș fi avut posibilitatea să le prezint. Mai mult, reclamanta nu ar fi avut niciun motiv întemeiat să refuze primirea acestor recomandate deoarece cunoștea drepturile pe care putea să le exercite cu prilejul efectuării procedurii prealabile, având posibilitatea să prezinte dovezi temeinice de nevinovăție.
Prin urmare, reclamanta a fost lipsită de posibilitatea de a completa teza probatorie a raportului de evaluare din_, aspecte probatorii care puteau dovedi în mod cert lipsa sa de vinovăție.
Susținerile repetate ale pârâtei din cuprinsul întâmpinării, potrivit cărora s-a efectuat procedura de informare cu privire la reclamanta nu sunt întemeiate, deoarece prin adresa emisă de Compania N. Poșta Română - Oficiul Județean de Poștă C. se admite că trimiterile recomandate cu confirmare de primire nu i-au fost remise. În perioada 1_ -_ se desfășura și campania electorală (reclamanta fiind candidat pentru funcția de deputat în Municipiul C. -N. ), motiv pentru care reclamanta își verifica periodic căsuța poștală, având în vedere frecvența cu care îi erau remise materialele electorale. Astfel, era cu atât mai puțin probabil să nu intre în posesia materială a celor 4 avize/reavize în condițiile în care acestea îi erau remise.
Compania N. Poșta Română - Oficiul Județean de Poștă C. este o societate comercială națională de interes public, potrivit art. l alin. 4 din Actul constitutiv al Companiei Naționale "Poșta Română" S.A. In acest sens, Poșta Română este direct răspunzătoare de asigurarea interesului public, prin remiterea către reclamanta a corespondenței care emană tot de la o
instituție publică, care are obligația de a îndeplini același scop - realizarea interesului public. Prin urmare, atribuțiile ambelor instituții trebuiau să conveargă în realizarea interesului public, prin garantarea asigurării drepturilor reclamantei.
În concluzie, cum reclamantei nu i se poate imputa nici cea mai mică culpă, în vreme ce pârâtei i se poate imputa o asemenea culpă, întrucât
dreptul său la apărare în faza administrativă a fost efectiv și iremediabil vătămat, singura sancțiune care, în opinia reclamantei, poate restabili legalitatea este nulitatea actului final (raportul atacat).
Raportul de evaluare contestat a fost emis cu nerespectarea normelor legale care reglementează materia conflictului de interese.
Premise
Faptele imputate
Reclamantei i se impută săvârșirea a două fapte distincte care, chipurile, ar întruni condițiile conflictului de interese:
Prima faptă se referă la votarea în data de_ a Hotărârii Consiliului Local nr. 190, prin intermediul căreia i s-a prelungit Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica contractul de asociere pentru spațiul de pe strada N., nr. 27 din num. C. -N. .
Cea de-a doua faptă constă în reprezentarea în instanță a intereselor Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica concomitent cu deținerea calității de membru al comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii, constituită în baza Legii 550/2002.
Arată că vor fi analizate fiecare dintre aceste fapte după ce se va stabili reglementarea aplicabilă acestor fapte.
Legea aplicabilă faptelor săvârșite în anul 2009, susceptibile de a atrage incompatibilități ori a conduce la existența unor conflicte de interese
În primul rând trebuie arătat că aceasta este o chestiune distinctă de aceea a competenței ANI a de constata anumite fapte care ar putea conduce la un conflict de interese: astfel, dacă în această din urmă situație se pune în discuție doar competența, respectiv procedura de constatare a acestor fapte, în prima ipoteză se pune în discuție însăși fapta, adică în ce măsură, raportat la prevederile legale aplicabile (cele în vigoare la data săvârșirii ei), sunt întrunite condițiile conflictului de interese.
Mai întâi, se arată că însăși pârâta este incoerentă în susțineri. Astfel, pe de o parte, la capitolul IV denumit "Concluzii" din raportul de evaluare se precizează că "urmare a finalizării activității de evaluare în cauza privind pe
S. Gustica C., a rezultat faptul că au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea 176/2010 [...] coroborate cu prevederile art. 70, 71, și 77 din Legea 161/2003"", în vreme ce, în cuprinsul întâmpinării, se arată că "faptele de care se face vinovată reclamanta sunt reglementate de Legea 161/2003, de Legea 215/2001 și de Legea nr. 393/2004, nu de Legea 176/2010" .
Apoi, în răspunsul la interogatoriu, ANI recunoaște că "evaluarea conflictului de interese s-a efectuat în baza legislației în vigoare la_ ", adică inclusiv în baza Legii 176/2010. într-un alt răspuns însă, ANI afirmă că "conflictul de interese, față de care se face vinovată doamna S. Gustica
, este reglementat de Legea nr. 161/2003, lege care era în vigoare în anul 2009, deci nu se poate pune în discuție problema retroactivității legii".
În realitate, în anul 2009 nu poate fi aplicabilă decât legislația în vigoare la acel moment, adică exclusiv prevederile Legii nr. 161/2003, respectiv a Legii nr. 215/2001. Consecințele acestei constatări vor fi detaliate mai jos.
Faptele care i se impută reclamantei
Cu privire la fapta ce constă în împrejurarea că reclamanta a votat în data de_ Hotărârea Consiliului Local nr. 190, prin intermediul căreia i s-a prelungit Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica contractul de asociere pentru spațiul de pe strada N., nr. 27 din mun. C.
-N., arăt că:
Fapta ce i se impută nu întrunește elementele constitutive ale conflictului de interese deoarece reclamanta se afla în eroare cu privire la identitatea părții care urma să beneficieze de prelungirea contractului de asociere nr. 324 din_ pentru spațiul situat în mun. C. -N., str. N.
, nr. 27.
Astfel, pentru a exista conflict de interese consilierul local trebuie să cunoască în primul rând persoana fizică sau juridică cu care are o relație de angajament implicată în procesul decizional al instituției publice. Or, după cum se poate lesne observa, reclamanta nu a cunoscut identitatea persoanei juridice care urma să beneficieze de Hotărârea de Consiliu Local ce va fi pronunțată. Mai mult, nu a cunoscut nici măcar dacă de această hotărâre va beneficia o persoană fizică sau juridică.
Acest aspect reiese în mod evident din adresa Primăriei Municipiului C. -N. nr. 353323/451/_ unde se arată că Primăria Municipiului C. -N. a deținut două contracte de asociere pentru imobilul situat pe str. N., nr. 27, în anul 2009, unul dintre ele fiind încheiat pentru ap. 6, parte fiind Borș F., iar celălalt fiind încheiat pentru ap. 7, parte fiind Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica C. -N. .
Deși existau două contracte de asociere, pentru două dintre apartamentele imobilului situat pe str. N. nr. 27, în invitația pentru participarea la ședința din 0_ se precizează că proiectul de hotărâre are în vedere "prelungirea Contractului de asociere n. 324 din_, pentru spațiul cu altă destinație situat în municipiul C. -N., str. N., nr. 27";, contract în care puteau fi părți oricare dintre persoanele enunțate mai sus, respectiv, Borș F. sau Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica C. -N.
.
Această eroare este menținută și cu prilejul dezbaterii pentru adoptarea Hotărârii privind prelungirea Contractului de asociere nr. 324 din_, pentru spațiul cu altă destinație situat în municipiul C. -N., str.
N. nr. 27, în Proiectul de hotărâre menționându-se aceleași date de identificare precum în invitație. Menținerea reclamantei într-o eroare constantă se datorează și faptului că primarul municipiului C. -N., Sorin Apostu a refuzat constant în perioada februarie 2009-iunie 2009 să pună la dispoziția consilierilor locali mape de ședință, aspect reclamat de reclamantă în perioada respectivă.
Această lipsă de reprezentare a identității părții este menținută și de împrejurarea că reprezentarea în instanță a Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica C. -N. de către reclamanta s-a făcut pentru un spațiu situat pe str. Memorandumului nr. 8 și nicidecum pentru spațiul de pe str. N. nr. 27.
În consecință, necunoscând beneficiarul hotărârii ce urma a fi adoptată, reclamanta nu putea conștientiza avantajul care, teoretic, ar fi putut fi procurat părții cu care alesul local are, prin ipoteză, o relație de angajament. Pentru a conștientiza avantajul ca ar putea fi procurat, reclamanta trebuia să aibă cunoștință de identitatea părții care ar fi pasibilă de beneficiul acestui avantaj.
În fine, eroarea a existat la momentul comiterii faptei (al votului), reclamanta aflând mult ulterior identitatea beneficiarului hotărârii. În plus, în considerarea preeminenței interesului local, votarea acestui proiect de prelungire a contractului a fost adoptat cu unanimitate de voturi, 26 de voturi din 26 de consilieri prezenți. Lipsa votului reclamantei nu ar fi avut nicio relevanță. Or, în cazul în care aș fi cunoscut identitatea Cooperativei Meșteșugărești Foto Optica nu exista motiv de interes pentru a participa la
adoptarea acestei hotărâri, de vreme ce știa oricum că adoptarea hotărârii se va face cu majoritate de voturi, chiar și în lipsa sa. Votarea propunerii de prelungire a contractului 324/2005 s-a făcut prin vot deschis, cu mâna ridicată, motiv pentru care putea să numere voturile, iar după întrunirea majorității (în ipoteza cunoașterii identității părții), să declare că nu participa la vot, excluzând orice supoziție a unui eventual conflict de interese.
Faptei "ilicite" îi lipsește unul dintre elementele constitutive așa cum este reglementată de art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003, precum și de art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, respectiv existența unui prejudiciu patrimonial și în mod corelativ realizarea unui folos material de către reclamantă.
În primul rând, cu privire la prevederile art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004, a ridicat excepția de neconstituționalitate, în esență pe motivul că acesta este prea vag, incert în conținut, fiind astfel un izvor de insecuritate juridică. Fiind astfel contrar art. 6 CEDO și jurisprudenței Curții de la Strasbourg, în temeiul art. 20 din Constituție instanța de fond, chiar fără a mai aștepta soluția Curții Constituționale, îl poate înlătura din prezenta speță, aplicând cu prioritate dreptul internațional în materia drepturilor omului.
Din definiția conflictului de interese, reglementat de art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoană ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". Aceeași definiție este menținută de art. 46 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, care arată că "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".
Or, reclamanta nici nu a avut, nici nu a realizat vreun beneficiu patrimonial ca urmare a exercitării atribuțiilor de vot ce i-au fost recunoscute în calitate de consilier local, neexistând la dosarul cauzei nicio astfel de dovadă sau un alt element care să indice un eventual beneficiu patrimonial realizat.
Acest fapt se susține și de faptul că relațiile contractuale dintre reclamanta și Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica C. -N. au fost anterioare participării la ședința de consiliu local din 0_ . În plus, încheierea unui contract de asistență juridică anterior îndeplinirii atribuțiilor mele de consilier local prin participarea la adoptarea unei hotărâri de consiliu local, nu poate fi considerat folos material realizat, în sensul legii.
Inexistența unui pericol ipotetic de vătămare a interesului public Din definiția conflictului de interese rezultă că acesta constă în existența unui conflict între interesul public și interesul privat, conflict de pe urma căruia cel dintâi are de suferit, fiind vătămat. Urmare a conflictului de interese interesul privat beneficiază de un avantaj, avantaj care în opinia legiuitorului trebuie să fie de ordin patrimonial. Or, așa cum am arătat, nu a
fost procurat niciun avantaj interesului privat.
Incidența vreunui potențial pericol în vătămarea interesului public nu îmi poate fi imputat deoarece singurul pericol abstract care ar fi putut aduce atingere folosului comunității ar fi fost pericolul constând în neparticiparea subsemnatei la întrunirea ședinței respective și la adoptarea proiectului de hotărâre, care avea în vedere prelungirea contractului de asociere privind spațiul de pe str. N., nr. 27. Or, în cazul în care votul reclamantei la
ședința din 0_ ar fi fost hotărâtor, dimpotrivă, abținerea mea de la vot ar fi adus un prejudiciu patrimonial bugetului local, iar nu votul (pentru). Astfel, în ipoteza în care nu se prelungea acest contract, Primăria Municipiului C. -N. pierdea încheierea acestui contract pentru totdeauna, cu consecința realizării unui prejudiciu corelativ, constând sume de bani considerabile, respectiv contravaloarea chiriei de 48.000 lei/an și cheltuielile aferente întreținerii acestui spațiu.
Mai mult, Primăriei Municipiului C. -N. îi era recunoscută posibilitatea de prelungire a contractului de asociere numai cu partea Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica C. -N. . Potrivit art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001, această singură parte avea opțiunea de a încheia contractul de asociere, nefiind acceptat de lege nici un alt concurent deoarece spațiul a fost retrocedat în temeiul Legii 20/2001, iar prelungirea contractului urma să se facă până la retrocedarea efectivă a spațiului, în contract fiind incluse cauze de încetare în caz de retrocedare anterior ajungerii la termen a prelungirii.
Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative, și după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și închirierea sau subînchirierea în beneficiul unui nou chiriaș".
Prin urmare dacă nu i se prelungea contractul Cooperativei Meșteșugărească Foto Optica C. -N., acest contract nu se mai prelungea, rezultând în perioada următoare neadoptării Hotărârii de consiliului local un prejudiciu patrimonial în bugetul Primăriei C. -N. de cel puțin 3500 de lei/lunar. Or, realizarea interesului local prin prelungirea acestui contract a fost recunoscută și de către unul dintre inițiatorii acestui proiect, d-l Chira Emanuel, care s-a informat cu prilejul discutării proiectelor de pe ordinea de zi că la punctele 15-20 este vorba despre spații revendicate, interesul Consiliului Local fiind acela de a prelungi contractele până la predarea spațiilor către revendicatori.
După plecarea reclamantei din componența Consiliului Local, contractul de asociere nr. 324/2005 a fost prelungit pe o perioadă de doi ani, în cadrul ședinței Consiliului Local din_, prin Actul adițional nr. 7 din_, în temeiul HCL 272/_ .
Reclamanta nu a urmărit decât realizarea interesului public, pe toată durata exercitării funcțiilor publice, fapt care se poate observa din verificările efectuate de ANI, prin extinderea cercetării și asupra mandatului de consilier județean deținut de reclamantă în perioada 2005-2008, anterior pretinsei săvârșiri a conflictului de interese în 0_ .
Lipsa intenției de vătămare a interesului public cu ocazia deținerii oricărei funcții publice rezultă și din adresele efectuate de ANI către toate instituțiile publice, instituții care atestă că nu a încheiat nici un fel de contracte cu acestea, care ar putea aduce atingere interesului comunității.
Referitor la cea de-a doua faptă ce constă în reprezentarea în instanță a intereselor Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica concomitent cu deținerea calității de membru al comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii, constituită în baza Legii 550/2002, nici aceasta nu întrunește elementele constitutive ale conflictului de interese.
Faptul că reclamanta nu se afla în stare de incompatibilitate sau conflict de interese ca urmare a deținerii concomitente a calității de membru
în comisia de vânzare a spațiilor comerciale și a celei de reprezentant convențional a Societății Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica, rezultă din adresa nr. 35333/451/_ a Primăriei Municipiului C. -N., prin care se atestă că reclamanta nu a participat la niciuna dintre ședințele Comisiei de aplicare a Legii nr. 550/2002. Singura ședință pentru care se confirmă participarea sa fiind cea din data de_, ședință în cadrul căreia a solicitat să se ia act de demisia sa.
Așa cum a mai arătat, starea de incompatibilitate sau conflictul de interese presupune existența unei divergențe între interesul public și cel privat, ca urmare a unui proces decizional. Or, în lipsa participării sale la toate ședințele Comisiei nu se poate susține că exista un avantaj pe care reclamanta l-ar fi putut dobândi deoarece nu a avut nicio legătură cu procesul decizional al acestei Comisii. Starea de incompatibilitate/conflict de interese presupune în mod obligatoriu existența unui interes concret în adoptarea unor hotărâri de către instituția publică. Acest fapt este confirmat și de înscrisul de la dosarul cauzei ce constă în demisia sa, înregistrată la Primăria Municipiului C. -N. cu nr. 183059/102 în data de_ . Neavând nicio legătură cu acest proces decizional, nu a avut cunoștință de niciunul dintre elementele asupra căruia urma să se decidă și asupra căruia putea să poarte incompatibilitatea sau conflictul de interese. In fine, lipsa conflictului de interese este dovedit și de Hotărârea nr. 248/2008 (înscris depus la dosarul cauzei) prin intermediul căreia s-a modificat componența Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și prestări servicii constituită în baza Legii 550/2002, când reclamanta am fost înlocuită cu numitul I. G. Vușcan.
În susținerea acestui pretins conflict de interese nu se invocă nici un text legal, pârâta rezumându-se doar sa facă mențiune despre aceste fapte, care ar întruni conținutul constitutiv al faptei de conflict de interese, în opinia acesteia. Prin urmare, nu poate exista un conflict de interese în lipsa participării sale la procesul decizional al Comisiei de vânzare a spațiilor și prestări servicii constituită în baza Legii 550/2002, respective în lipsa unui temei legal care să interzică aceste fapte.
Prescripția răspunderii disciplinare
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010 "Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel";.
Fapta ce i se impută reclamantei (o fapta instantanee, epuizată o dată încetarea procesului deliberativ din ședința de consiliul local) a fost săvârșită în data de 0_, iar raportul de evaluare cu privire la săvârșirea de către reclamanta a conflictului de interese a fost finalizat în data de_ .
Două constatări preliminare cu privire la textul de lege indicat mai
sus:
în viziunea legiuitorului conflictul de interese și
incompatibilitățile sunt cazuri aparte de răspundere disciplinară;
în materie de termene, singura derogare (combinația a două termene, unul mai scurt, de 6 luni, altul mai lung, de 3 ani) se întâlnește doar la incompatibilități.
În consecință, întrucât nu se poate considera conflictul de interese ca fiind imprescriptibil sub aspectul constatării faptei și aplicării sancțiunii,
deoarece acest fapt ar aduce grave prejudicii principiului securității juridice, enunțat mai sus, în lumina art. 20 din Constituție trebuie să se consideră aceste fapte prescriptibile în termenul general (3 ani) care începe să curgă de la momentul general (data săvârșirii faptei). În consecință, răspunderea disciplinară era prescrisă la data întocmirii raportului atacat.
Or, dacă lucrurile stau astfel și sancțiunea nu mai poate fi aplicată, este evident că nici raportul nu mai poate fi întocmit înafara termenului de prescripție, un alt motiv de nelegalitate a acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Raportul de evaluare nr. 13794/G/1/II/_ întocmit de pârâta
N. de I. s-a concluzionat, urmare a finalizării activității de evaluare în cauza privind pe S. Gustica C., că a rezultat faptul că au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, coroborate cu prevederile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu prevederile art. 46 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2011, cu modificările și completările ulterioare, și cu prevederile art. 75 lit. b), 76 lit. b) și 77 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, prin:
participarea și votarea Hotărârii Consiliului Local nr. 190/0_, prin care societății Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica i s-a prelungit contractul de asociere pentru spațiul cu altă destinație situat pe str. N. nr. 27;
reprezentarea în instanță a intereselor societății Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica în baza contractelor de asistență juridică nr. 5/_ și nr. 56/0_, societate ce s-a aflat în litigiu cu Primăria Cluj- Napoca, jud. C. (mai concret și pentru acuratețe, pârâții din litigiu au fost Consiliul Local al Municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002).
Totodată, s-a dispus comunicarea raportului reclamantei (ca persoană evaluată) și Consiliului Local al Municipiului C. -N. (spre luare la cunoștință).
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ la data de_, reclamanta societatea Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica C. -N., prin avocat S. C., a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002, solicitând anularea Hotărârii nr. 463/_ a Comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 și constatarea îndeplinirii condițiilor locale prevăzute de art. 16 din Legea nr. 550/2002 pentru cumpărarea spațiului comercial situat în mun. C. -N., str. Memorandumului nr. 8, având calitatea de cumpărător prin negociere directă.
Acțiunea a fost semnată și parafată de avocat S. C., atașându- se împuternicirea avocațială nr. 5, pentru redactare, susținere acțiune (L 550/2002), emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 5 din 2008 (nedepus la dosar); împuternicirea era semnată și parafată de avocat S.
C., fără să cuprindă semnătură sau vreo mențiune la rubrica client
(clientul a fost menționat în împuternicire ca fiind societatea Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica C. -N. ). Pentru dovada cheltuielilor de judecată s-a depus factura nr. 5 din_, pentru suma de 4760 lei contravaloare contract nr. 5/_ și chitanța aferentă. Prin sentința civilă nr. 536/0_ a Tribunalului C., acțiunea reclamantei a fost admisă, sentința fiind comunicată reclamantei societatea Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica C. -N. la data de_ și fiecăruia dintre cei doi pârâți la 2_ .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului C. -N. la data de 0_ (data înregistrării la tribunal) și pârâta Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 la_, înregistrat la tribunal la_ . Cele două recursuri au fost comunicate reclamantei societatea Cooperativa Meșteșugăreasca Foto Optica C. -N. la data de_, prin registratura reclamantei, cu semnătura funcționarei serviciului registratură și ștampila societății reclamante intimate. La termenul din 0_, la care recursurile au fost respinse, s-a prezentat în reprezentarea reclamantei avocat S. C., depunând factură, chitanță și împuternicire avocațială care menționau contractul de asistență juridică nr. 16 din aceeași zi, respectiv 0_ .
În paralel cu această situație litigioasă, sunt semnificative pentru cauză anumite repere din activitatea reclamantei de consilier local (în Consiliul local al mun. C. -N. ) și membru în Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002.
Reclamanta, avea calitatea de consilier local la momentul când a votat Hotărârea de Consiliul Local nr. 190/2009 prin care Societății Meșteșugărești Foto Optica i s-a prelungit contractul de asociere pentru spațiul cu altă destinație, situat în Municipiul C. -N., str. N. nr. 27.
Anterior adoptării H.C.L. reclamanta a încheiat cu aceeași SCM Foto Optica contractul de asistență juridică nr. 5/_ . În baza acestui contract Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica, prin avocat C. S. Gustica, a intentat acțiunea prin care a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 463/_ și obligarea pârâților Consiliul Local al municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 să vândă reclamantei prin negociere directă conform Legii nr. 550/2002 spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8.
Ulterior încheieri acestui contract de asistență juridică reclamanta a devenit consilier local și membru al Comisie de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002 pe perioada_ -_ . Pe perioada derulării acestui contract, reclamanta a deținut calitatea de membru al comisiei de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită în baza Legii nr. 550/2002 în perioada_ -_ .
În data de 0_ avocatul care deținea și calitatea de consilier local
C. S. Gustica a încheiat contractul de asistență juridică nr. 16 cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica, contract care are ca obiect redactarea și susținerea întâmpinării și reprezentarea societății în recursul intentat de către Consiliul Local al municipiului C. -N. și de Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii, recurs împotriva sentinței civile nr. 536/0_, prin care instanța a anulat Hotărârea nr. 463/_ și a obligat pârâții Consiliul Local al municipiului
C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii să vândă spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8.
Reclamanta a adus o serie de critici procedurii administrative din fața Agenției, întemeiate pe împrejurarea creată de Decizia Curții Constituționale nr. 415/_, critici grupate sub denumirea de nerespectare a regulilor generale de competență a emiterii actelor administrative (materială și temporală).
În esență, reclamanta a afirmat că de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 415/_ în Monitorul Oficial (0_ ) și până la data
intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 (0_ ) A. N. de I. nu a putut să-și exercite atribuțiile.
În speță însă, Ca primă constatare a Curții sub acest aspect, atribuțiile Agenției față de reclamantă s-au derulat ulterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 (0_ ). Raportul de evaluare a fost întocmit de Agenție în baza Legii nr. 176/2010 și nu în baza Legii nr. 144/2007, iar activitatea administrativă premergătoare emiterii raportului s- a derulat, de asemenea, în conformitate cu Legea nr. 176/2010.
Chiar dacă prin Decizia Curții Constituționale nr. 415/_, articolele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, art. 11 lit. e, f, g, art. 12 alin. 2, art. 42 alin. 2, 3,
4, art. 46, 47, 48, 49 și 50 din Legea nr. 144/2007 au fost declarate neconstituționale, art. 13 și urm. din același act normativ, care reglementează organizarea Agenției Naționale de I., au fost menținute ca atare, iar A. nu a dispărut ca organ administrativ și subiect de drept, ci a continuat să funcționeze.
În al doilea rând, Curtea consideră că trebuie făcută distincție între două aspecte, unul de drept material, incriminatoriu, și unul de procedură administrativă.
Faptele care se impută reclamantei cunosc, pe de o parte, o reglementare legală, o încadrare, un temei juridic de drept material, un ilicit instituit prin norme legale. Sub acest aspect, se observă că faptele imputate reclamantei sunt reglementate de Legea nr. 161/2003, de Legea nr. 215/2001 și de Legea nr. 393/2004, legi care erau chiar anterior anului 2009 și care au subzistat și ulterior.
Sub aspectul procedurii administrative de constatare, evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese față de reclamantă a fost începută la_, dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, fiind aplicat actul normativ în vigoare.
Prin urmare, A. a încheiat raportul în temeiul prerogativelor în vigoare la data emiterii acestui act normativ cu referire la fapte prevăzute de legi în vigoare la momentul faptelor, raportul de evaluare fiind legal sub acest aspect.
O altă serie de critici de procedură administrativă sunt cele prin care reclamanta se plânge de nerespectarea prevederilor art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010.
Sub acest aspect, Curtea reține că în data de_ pârâta a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese față de reclamantă, iar în scopul verificării celor semnalate, în temeiul dispozițiilor art. 8 și art. 10 lit. b și e din Legea nr. 176/2010 A. a procedat la informarea persoanei evaluare cu privire la declanșarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților în perioada exercitării demnităților și funcțiilor publice, informare care s-a realizat prin adresa înregistrată sub nr. 90576/G/II/_, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010 reclamanta a fost informată prin adresa nr. 51511/G/II/1_ cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictelor de interes și i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să depună un punct de vedere cu privire la cele semnalate, tot prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Această adresă nu a fost ridicată de la oficiul poștal și a fost returnată Agenției cu mențiunea expirare termen de păstrare.
Ulterior, în baza art. 21 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 a fost trimisă o nouă adresă având nr. 55785/G/II/_ la domiciliul reclamantei, care s- a întors la sediul Agenției cu mențiunea expirare termen de păstrare.
Adresa la care s-au transmis informările este adresa care figurează ca fiind domiciliul reclamantei din baza de date a Direcției de Evidentă a Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date.
În data de_ a fost întocmit raportul de evaluare nr. 13794, raport care a fost comunicat reclamantei și Consiliului Local al Municipiului
C. -N. .
Curtea consideră că A. a depus toate diligențele la care era obligată de art. 20 și 21 din Legea nr. 176/2010, iar faptul că informările nu au ajuns la reclamantă nu îi este imputabil și nu poate duce la anularea raportului de evaluare. Dreptul de apărare în faza administrativă nu este unul absolut, persoana vizată de procedură având la dispoziție o cale judiciară în care își poate demonstra nevinovăția. Fiind vorba despre o nulitate relativă, trebuie să se demonstreze o vătămare, ceea ce, în speță, presupunea ca reclamanta să dovedească că faptele au fost greșit reținute, iar prezența sa în fața Agenției să fi fost de natură să convingă autoritatea de această nevinovăție, ceea ce nu este cazul în condițiile în care reclamanta nu a reușit judiciar să dovedească nelegalitatea raportului; prin ipoteză, nu o putea face nici în fața organului administrativ. Prin urmare, și din această perspectivă, raportul este legal întocmit.
Sub aspectul încadrării juridice a stării de fapt reținută în raportul de evaluare, Curtea reține că în mod corect s-a reținut că reclamanta a încălcat prevederile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, prevederile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 215/2011 și prevederile Legii nr. 393/2004.
Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."
Conform art. 71 din același act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public";.
În conformitate cu art. 77 din Legea nr. 161/2003 "Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare";
În conformitate cu art. 47 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local";.
Conform art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:
b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia";.
Potrivit art. 76 lit. b din același act normativ, "în declarația privind interesele personale, aleșii locali vor specifica:
b) veniturile obținute din colaborarea cu orice persoană fizică sau juridică și natura colaborării respective";.
Art. 77 alin. 1 și 2 din Legea nr. 393/2004 prevede următoarele:
"Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.
În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.
Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței";.
Dintre textele legale mai sus menționate, rolul central revine art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004, care obligă aleșii locali (reclamanta) au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu pentru o persoană juridică (Societatea Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica) cu care are o relație de angajament, indiferent de natura acestuia, deci inclusiv contractele de asistență juridică.
Având în vedere relațiile contractuale preexistente pe care reclamanta le avea cu Societatea Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica, precum și, așa cum s-a relevat de către martora I. F., certitudinea atacării hotărârii de primă instanță de către autoritatea locală și intenția fermă de a continua în recurs cu același avocat, ipoteza prevăzută de art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004 este întrunită în speță, cu toate consecințele, condițiile și completările pe care celelalte texte citate le prevăd. Totodată, Curtea reține că existența relației contractuale la momentul acordării votului în ședința de Consiliu rezultă din conținutul contractului de asistență juridică nr. 5/_
, care prevede la art. 1.1 inclusiv obligativitatea reclamantei de a formula inclusiv căi de atac și forme de executare a Hotărârii Judecătorești ce urma să se pronunțe cu privire la spațiul din C. -N., str. Memorandumului nr.
8. Această relație contractuală a fost prelungită, conform celor arătate de martora I., după formularea recursului de către Consiliul Local al municipiului C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii constituită conform Legii nr. 550/2002, prin încheierea contractului de asistență juridică nr. 16/0_ . Prin urmare, au existat relații contractuale între reclamantă și Societatea Cooperativa Meșteșugărească Foto Optica, atât înainte, cât și după votarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 190 din 0_, precum și în timpul votului, reliefate de obligația declarării căilor de atac și punerii în executare a hotărârii. Totodată, în data de 0_ avocatul care deținea și calitatea de consilier local C. S. Gustica a încheiat contractul de asistență juridică nr. 16 cu Societatea Cooperativă Meșteșugărească Foto Optica, contract care are ca obiect redactarea și susținerea întâmpinării și reprezentarea societății în recursul intentat de către Consiliul Local al municipiului C. -N. și de Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii, recurs
împotriva sentinței civile nr. 536/0_, prin care instanța a anulat Hotărârea nr. 463/_ și a obligat pârâții Consiliul Local al municipiului
C. -N. și Comisia de vânzare a spațiilor comerciale și de prestări servicii să vândă spațiul comercial situat în C. -N., str. Memorandumului nr. 8. Sub aspectul temeiului de drept, textele citate anterior sunt aplicabile, pornind de la art. 75 lit. b din Legea nr. 393/2004, cu toate consecințele, condițiile și completările pe care celelalte texte citate le prevăd.
Față de aceste aspecte, Curtea consideră fără relevanță apărările reclamantei privind spațiile diferite vizate de contractele de asistență juridică și, respectiv, de hotărârea de consiliu local (potrivit textelor menționate, nu este necesară identitatea de obiect), privind faptul că reclamanta nu ar fi cunoscut ceea ce votează în ședința de consiliu local (situația în care trebuia să se abțină) și privind lipsa de efect a votului reclamantei (obligația este personală a reclamantei, de abținere, astfel încât impactul votului în realitatea obiectivă nu influențează soluția).
În concluzie, Curtea reține că Raportul de evaluare nr. 13794/G/II/_ întocmit de Inspecția de I. din cadrul agenției pârâte este legal și temeinic.
Sub denumirea de excepție a prescripției răspunderii disciplinare, reclamanta a invocat prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 176/2010. Potrivit acestora, prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel. Curtea a tratat chestiunea ca pe o chestiune de fond, nu o excepție procesuală, deoarece aceasta tinde să obțină anularea actului administrativ atacat. Invocarea prescripției răspunderii disciplinare excede însă obiectului acțiunii, obiect care constă strict în eventuala nelegalitate a raportului de evaluare, apreciată în raport cu momentul emiterii actului administrativ și cu precedența acestuia, concretizată în operațiunile administrative prealabile; aspectele ulterioare emiterii actului administrativ scapă cenzurii instanței de contencios învestite cu analiza legalității actului.
Reclamanta C. S. a formulat concluzii scrise, prin care a arătat că, pe lângă motivele expuse prin cererea introductivă și notele de ședință depuse la dosarul cauzei, pe care le susține în continuare, susține și alte motive, prezentate în concluziile scrise. În măsura în care aceste motive au fost noi, Curtea este dispensată de analiza lor, având în vedere că prin concluziile scrise nu se poate extinde motivarea acțiunii.
Petitele subsecvente primelor două capete de cerere au, în mod evident, un caracter accesoriu acestora (al doilea petit nu reprezintă decât o altă formulare a primului, cele deja reținute adresându-le pe ambele deopotrivă), astfel încât le urmează soarta potrivit principiului accesorium sequitur principale, Curtea fiind astfel dispensată de analiza lor distinctă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. S. GUSTICA, cu domiciliul în C. -N., str. T. nr. 4, ap. 27, prin avocat Ovidiu Podaru, împotriva pârâtei A. N. DE I., cu sediul în B., B-dul L.
C., nr.15, sector 1, cod poștal 0. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței în data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
S. L. RUS D. B.
