Obligaţia de a face. Decizia nr. 360/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 8077/85/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 360/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2369/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților și a mandatarului ales al intimatei reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată în cauză afost parcursă procedura prealabilă ; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față :
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu, prin sentința administrativă nr. 2369/CA/2014 a admis acțiunea reclamantei G. (fostă C.) C. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Direcția G. a Finanțelor Publice B., obligând pârâtele la restituirea sumei de 1324,19 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și dobânda legală începând cu data de 15.02.2008 și până la restituirea efectivă a acesteia, precum și la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este nefondată, întrucât potrivit L. 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea - cadru europeana este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauza, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule in momentul înmatriculării, indiferent daca provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se refera la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasa pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeana nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxa ce se aplica si in alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanța se refera la taxa perceputa de Ungaria si Polonia care era aplicată atât produselor interne, cât si produselor importate. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede ca se restituie diferența dintre taxa speciala încasata pentru autoturisme în perioada 1.01.2007 – 30.06.2008 si taxa de poluare pentru autovehicule.
Pe de altă parte, a criticat sentința și sub aspectul cuantumului onorariului avocațial apreciat exagerat în raport de complexitatea cauzei, apreciind că se impune reducerea cheltuielilor de judecată în limita unui cuantum rezonabil.
În drept s-au invocat prevederile art. 483, 488 pct. 8 și urm. Din Noul Cod de procedură civilă, O.u.G. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008.
Recursul nu este supus obligații plății taxei judiciare de timbru.
Analizând sentința atacată sub toate aspectele cauzei cât și din prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul pârâtei este parțial nefondat pentru următoarele considerente :
Reclamanta a achiziționat un autoturism din statele membre ale Comunității Europene pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 2141, 2142 din Codul fiscal.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligată să achite în contul Trezoreriei statului suma de 1324,19 lei cu titlul de „taxă specială auto la prima înmatriculare în România” la data de 15.02.2008 .
Prevalându-se de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E. (actualul art. 110 T.F.U.E.), de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, reclamanta s-a adresat pârâtelor, solicitând restituirea întregii taxe, acestea comunicându-i în esența că suma nu-i poate fi restituită.
Taxa a fost percepută în temeiul art. 2141 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede ca „intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu”.
Din punct de vedere al eligibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 2142 din Cod).
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar, considerentele, însă, prin care s-a ajuns la această concluzie urmând a fi suplinite prin prezenta.
Sub acest aspect se reține că în jurisprudența sa Curtea Europeană de Justiție a arătat, în mod constant, că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene c. Republicii Elene, par. 17).
Cu privire la natura taxei de înmatriculare C.J.C.E. s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra cererilor preliminare formulate în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N., ocazie cu care a statuat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Însă, în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză, cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (în același sens și Decizia C.J.C.E. în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Întrucât în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România, Curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsa în art. 90 din Tratat, urmare a faptului ca dispozițiile legii fiscale naționale, art. 2141 si 2142 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită.
Reclamanta este îndreptățită la plata daunelor sub forma dobânzii legale, care se datorează conform art. 124 C.p.fiscală de la data plății taxei către organul fiscal și până la data restituirii integrale, așa cum în mod temeinic a dispus instanța de fond.
Aplicarea în speță a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. O.u.G. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008. Eligibilitatea taxei intervine, la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. La data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se abrogă art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14),.Aceasta nu scutește însă organul fiscal de la restituirea integrală a taxei în condițiile în care s-a apreciat că legislația internă contravine dreptului comunitar.
Recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu este însă fondat sub aspectul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată. Astfel instanța de fond a obligat la cheltuieli prea mari raportat la cuantumul pretențiilor în litigiu, ori în temeiul art. 451 alin. 2 C.pr.civ., se impunea o reducere a onorariului avocatului având în vedere valoarea taxei a cărei restituire face obiectul cauzei, reducere pe care o va aplica instanța de recurs la suma de 441 lei.
Astfel, se va admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în temeiul art. 496 alin.1 C.pr.civ, fiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr. civ. prin neaplicarea art. 451 alin. 2 C.pr.civ., se va casa în parte hotărârea atacată în sensul reducerii cheltuielilor de judecată la 741 lei.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii atacate conform celor arătate anterior.
Cum recursul pârâtei a fost admis, se va respinge cererea reclamantei intimate privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, nefiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2369/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ în dosar nr._ .
Casează în parte sentința atacată, în sensul că:
Reduce cheltuielile de judecată acordate reclamantului la instanța de fond la suma de 741 lei.
Menține în rest hotărârea instanței de fond.
Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red.K.M.
Tehnored. H.A./5 ex./23.02.2015
Jud. fond D.Șomandra
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 299/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
