Acţiune în constatare. Decizia nr. 1104/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1104/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 1696/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1104
Ședința publică din 14 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: G. G.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.1383/10.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, având ca obiect „anulare act administrativ – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă . SRL, reprezentată de avocat S. S., în baza delegației de substituire, lipsă fiind recurenta-pârâtă și intimata-pârâtă DGFP Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-reclamantă . SRL, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-reclamantă . SRL, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, solicită respingerea acesteia pentru motivele arătate la instanța de fond.
Curtea constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 10.07.2012, sub nr. dosar_, reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Călărași și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași a solicitat anularea dispoziției nr. 9342/06.04.2012, obligarea pârâtei la restituirea sumei de_ lei reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicule, încasată necuvenit, achitată cu OP din data de 13.09.2011, cu dobânda legală de la data achitării sumei și până la data restituirii efective, să se constate că obligarea la plata taxei de poluare pentru înmatricularea autovehiculului a fost nelegală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 1383 pronunțată la data de 10.07.2012, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice Călărași către reclamantă să-i restituie suma de_ lei reprezentând taxă poluare auto încasată necuvenit, sumă actualizată cu dobânda legală începând cu data achitării sumei și până la plata efectivă a dobânzii, și a respins capătul de cerere prin care se solicita anularea dispoziției nr. 9342/06.04.2012.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat dintr-un stat comunitar un autovehicul second-hand marca Scania nr. de identificare (. șasiu) XLER4X_ pentru care a fost condiționată înmatricularea în România de achitarea sumei de_ lei, achitată prin OP din data de 13.09.2011, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul emise de pârâtă nr._/12.09.2011.
Apreciază instanța de fond că această taxă, percepută în temeiul OUG nr. 50/2008 este în contradicție/contravine art. 110 din T.F.U.E., în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule/autoturisme, conform Legii nr. 571/2003.
Or, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare al Comunității Europene niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor din state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul interne și cele din dreptul comunitar, în raport de Constituția României și jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța a constatat că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dreptul național și, în consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată.
Fiind vorba de restituirea unor sume de bani de la bugetul public, sancțiunea încasării necuvenite a acestora și necesitatea reparării integrale a prejudiciului astfel suferit de reclamantă, reclamă necesitatea acordării dobânzii fiscale calculate potrivit art. 124 și următoarele din Codul proc.fiscală.
În ceea ce privește capătul de cerere al acțiunii având ca obiect anularea dispoziției nr. 9342/06.04.2012, Tribunalul a constatat că această cerere este nefondată având în vedere că adresa nu constituie act administrativ fiscal în sensul art. 41 OUG nr. 92/2003 republ. .
Totodată, tribunalul, constatând că pârâta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod proc.civ. a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași pe care l-a declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 Cod proc.fiscală recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 31.08.2012 sub nr._ .
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a arătat că prin soluția pronunțată de instanța de fond, în mod nelegal s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității și a fost admisă acțiunea aducând următoarele critici:
Astfel, cu ocazia soluționării în fond a cauzei, a arătat că contestatorul a formulat cerere de calcul a taxei pe poluare pentru înmatricularea autoturismului marca SCANIA fabricat în anul 2004, norma de poluare EURO E3.
Urmare depunerii acestei cereri recurenta arată că a procedat la emiterea Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, însoțită de referatul de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, comunicate contestatoarei în aceeași dată.
Împotriva deciziei reclamanta nu a formulat contestație administrativă, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/ 2004 si art. 205 din O.G. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Față de acest aspect, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate conform disp. art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind legea contenciosului administrativ.
Arată că în urma cererii de restituire a taxei de poluare formulate de reclamantă a răspuns în termen legal, comunicând petentului faptul că nu se poate da curs favorabil cererii sale, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 7 alin.l, din H.G. nr.686/ 2008 privind codul de procedură fiscală.
Având în vedere faptul că taxa pe poluare a fost încasată ca urmare a emiterii unei decizii de impunere, ce reprezintă titlu de creanțe, motivul restituirii invocat de către petentă nu putea fi invocat decât pe calea contestației administrative.
In practica de specialitate, adresele emise de autoritățile administrative, în vederea informării solicitantului cu privire la măsurile care s-au luat pentru rezolvarea cererii sale, nu constituie acte administrative, ci doar operațiuni materiale tehnice.
Susține că, potrivit Deciziei nr. 696/ 1995 a Curții Supreme de Justiție, acțiunile în anularea unor „adrese„ ale autorităților administrative prin care se comunică reclamantului motivele pentru care nu a primit sumele cuvenite sunt folosite de multe ori pentru a acoperi o acțiune civilă în pretenții, de competența instanțelor de drept comun.
Față de cele menționate, apreciază că sentința pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii este netemeinică și nelegală.
Referitor la motivația instanței cu privire la soluționarea fondului cauzei, precizează că OUG 50/ 2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile- limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Referitor la invocarea hotărârii preliminare CJUE în baza art. 267 TFUE, menționează faptul că aceasta este obligatorie numai pentru instanța de trimitere și numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudiciată.
Sistemul instituit de OUG 50/ 2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculul prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și rulajul mediu anual real al vehiculului, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului și a dotărilor sale, susține că asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, că nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
De asemenea, art. 110 TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
Precizează că faptul că în data de 13.01.2012 s-a publicat Ordinul nr. 28 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Actul normativ mai sus menționat reglementează, de asemenea posibilitatea și condițiile restituirii taxei de poluare.
In raport de cele menționate, apreciază drept inadmisibilă cererea de chemare în judecată.
Față de cele menționate anterior, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de . SRL.
In drept a invocat disp.art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Legal citată, intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Nu s-au cerut și nu s-au administrat probe noi în recurs în condițiile art. 305 Cod proc.civ. .
Examinând motivele de recurs în raport de art. 304 și art. 3041 Cod proc.civ. Curtea reține următoarele:
Critica recurentei pârâte cu privire la soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii se constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform Deciziei nr. 24/14.11.2011 pronunțată de ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii „soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței CJUE, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită”.
Față de soluția obligatorie pronunțată de instanța supremă se constată că în mod corect tribunalul a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr.fiscală coroborate cu ale art.7 din Legea nr. 554/2004, invocate de recurenta pârâtă în susținerea excepției, conform dezlegării dată acestei probleme de drept de către Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 24/14.11.2011.
Critica recurentei în sensul că răspunsul transmis reclamantei la cererea prin care a solicitat restituirea taxei de poluare nu este un act administrativ fiind doar un act de informare a petentei cu privire la măsurile care s-au aluat în vederea rezolvării cererii se constată că este nefondată.
Conform Legii nr. 554/2004 art. 2 alin. 2 este asimilat actului administrativ unilateral refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea în termenul legal a cererii.
Cu privire la criticile recurentei pârâte aduse soluției pe fondul cauzei se constată că sunt de asemenea nefondate.
Potrivit art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
CJUE a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a fost interpretat în același sens de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011, în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, și față de această concluzie a instanței Uniunii europene, în mod corect a reținut instanța de fond neconcordanța dintre dreptul intern și dreptul comunitar, context în care devin aplicabile dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, constatând că dispozițiile OUG nr. 50/2008 încalcă normele comunitare, refuzul recurentei pârâte de a restitui intimatului reclamant taxa de poluare încasată în baza acestui act normativ este unul nejustificat, iar soluția instanței de fond sub acest aspect a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Față de cele reținute anterior se constată ca fiind neîntemeiate și susținerile recurentei pârâte în sensul că OUG nr. 50/2008 nu induce un regim fiscal discriminatoriu pentru categoria de autovehicule/autoturisme uzate provenite din spațiul comunitar și din aceeași categorie cu autoturismele aflate în circulație în România, înmatriculate anterior acestui act normativ.
În speță nu este vorba despre încălcarea principiului neretroactivității ci despre o reglementare contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Dacă legiuitorul (inițial Guvernul la adoptarea OUG nr. 50/2008 apoi Parlamentul la aprobarea ordonanței) prevedea aplicarea unei taxe de poluare pentru orice autovehicul aflat în circulație fără să condiționeze plata taxei de momentul înmatriculării în România, actul normativ ar fi fost conform Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene și nu era necesară restituirea taxei.
Nu au relevanță susținerile recurentei cu privire la corespondența și scrisoarea de punere în întârziere dintre autoritățile române și Comisia Europeană față de hotărârile preliminare pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene menționate anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc.civ., Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANAȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.1383/10.07.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și intimata-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. G. G.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond: C. I., Trib. Călărași
| ← Pretentii. Decizia nr. 59/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cetăţenie. Decizia nr. 2497/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
